Sunteți pe pagina 1din 9

Manipularea opiniei publice prin informatie este unealta "normala" (adica uzuala).

Raspndirea globala a informatiilor totodata permite manipulare la scara larga


(CNN, 1991; ziarele lui Murdoch 2003), dar ofera si instrumentele pentru a anula
efectele respective. Cel mai influent instrument manipulativ este televiziunea, care
nu permite dect n masura foarte limitata selectia informatiei - adica vezi ce se
emite (posturi TV cu pondere mare), ce aleg altii pentru tine. Pe de alta parte, n
mediile mai deschise, oamenii tind sa-si aleaga informatia care "le convine", deci
cauta confirmari.
Cine comunica mai repede si mai bine e mai puternic! Acesta pare sa fie dictonul
puternicilor lumii, n mileniul trei. stiati ca politicienii si jurnalistii conduc societatile
moderne informatizate? Ca mass-media a devenit cel mai mare aliat al puterii
politice, impunnd norme si valori pentru miliarde de oameni? Ca, n stiintele
comunicarii, comunicarea politica prin mass-media reprezinta cel mai influent
sistem de penetrare a mintii si a sufletului oamenilor simpli, atasati de bunavoie la
diabolica telecomanda?
Literatura despre fenomenul mass-media, atta ct a aparut n Romnia, nca nu a
inclus materiale, contributii si documentatie referitoare la critica actiunii mediatice,
la analiza acesteia n contactul si sub influenta politicii. "Greata de televizor" (la
videomalaise, n fr.) resimtita de tot mai multi indivizi are o cauza directa n relatiile
dintre mass-media si politicieni. Cine pe cine manipuleaza? Cine pe cine domina? Cu
ce se alege consumatorul de stiri, dupa ce si injecteaza - la ore de maxima
audienta - informatie politica prin media?
Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra i
cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va
prezentam cteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale.
"Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza nsa
prin recomandari, sugestii, insinuari, ntr-un cuvnt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi.
Iar n final, daca pici n aceasta plasa si iei decizia catre care te-au ndrumat, vor
spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie
evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple n acest sens. De pilda se
vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva
Consiliului Europei, etc.
n fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate
conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga n cunostinta de cauza. De ce nu se
actioneaza direct? Foarte simplu. n primul rnd pentru ca forta "lor" sta n faptul ca
actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea
noastra este una de felul acesta.
Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza
n acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa
suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim n
ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu
numai ca nu i scuteste n totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte n
aceasta cursa, facndu-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau
indiferenta.

Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut ct este de
important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege n orice situatie. Ori pentru a
alege n cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul
informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a
pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare n masa.
Mass-media este un cuvnt att de des utilizat nct si-a pierdut adevaratul sens. n
orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie de feed-back. n cazul
nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu
de fiinte umane, avnd o constiinta si liber arbitru. Ramne sa ne punem
ntrebarea: cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj?
Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria n cartea Psihologia multimilor:
"Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor
sugestibilitate si am aratat ct de contagioasa este o sugestie n rndul oricarei
aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor ntr-o directie
determinata. Orict de neutra am presupune-o, multimea se afla ntr-o stare de
expectativa atenta, favorabila sugestiei. Prima sugestie formulata se impune
imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de ndata orientarea care se
transforma n act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca n cazul individului
izolat de relatiile ce exista ntre actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate
opune realizarii sale".
De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus la punct prin
care sa si asigure monopolul si ntietatea asupra informarii oamenilor. n prezent
stirile lumii sunt monopolizate de cteva mari agentii de presa care au n spate mari
finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din ntreaga lume preiau stirile
transmise de ele si fac acest lucru cu toata ncrederea considernd ca aceste
institutii cu recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse.
Uneori chiar mai credibile dect faptele n sine. Daca cineva vrea sa transmita o
informatie credibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de
presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, crend un fagas n sensul
dorit de ei. Cnd informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute
de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt
lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate.
Sunt amplificate anumite aspecte ntr-o directie dorita si minimalizate sau trecute
voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse n functiune si mecanismele de feedback prin sondaje de opinie sau crearea de spatii n care oamenii si pot exprima
opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da
oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a
vedea n ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.
E ca si cum, neputnd mpiedica apa unui ru sa inunde o zona, tot ce poti face
atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi
fagasuri prin care ea sa se scurga astfel nct sa nu fii pus n pericol.
Sunt numeroase exemple n acest sens, poate cel mai evident este cel al
crestinismului care se manifesta acum n lume n cea mai mare parte sub forma

institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa
naintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost
sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze nvataturile pe care Isus le-a
daruit omenirii, si nu n ultimul rnd sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu
corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata.
Acelasi rol l joaca n prezent si filmele, tot mai numeroase n ultima vreme care sunt
presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapnul inelelor, Harry
Potter, Truman Show, nscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da dect
exemple mai recente.
Tot mai multi oameni ncep sa se trezeasca si sa si puna ntrebari. Oamenii cer
raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult mai bine sa le
satisfaci aceasta curiozitate ct mai rapid, dar ntr-un mod care sa nu le permita sa
descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe,
multumiti n orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete,
multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite nsa din afara
si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga ntre ele si scot la iveala adevarul, un
adevar care este att de prezent peste tot n jurul nostru nct nici nu l mai vedem.
Am subliniat pna acum n acest text cuvintele recunoastere, oficial, credibil
ntruct n zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau
adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti,
gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care i influenteaza,
uneori fara ca ei sa si dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a
vrut sa fie un mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci cnd si
aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a
informatiilor respective.
Traim ntr-o lume artificiala n care credibilitatea este foarte importanta. O persoana
agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere
al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli
inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic
acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic.
INTRODUCERE

Prin manipulare ntelegem actiunea de a influenta prin mijloace specifice


opinia publica, astfel nct persoanele manipulate sa aiba impresia ca actioneaza
conform ideilor si intereselor proprii. n realitate nsa ele preiau o parere
(argumentare, idee, evaluare) care nu le apartine, ci le-a fost indusa prin diferite
mijloace. Principalele tehnici de prin care se realizeaza manipularea sunt zvonul,
intoxicarea, dezinformarea si propaganda.
Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista
posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonuile sunt puse n circulatie pentru
ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. De
exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta.

Circulatia zvonurilor este dependenta ce contextele sociale (credibilitatea


institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile
raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile
psihosociologice ale indivizilor si grupurilor.
Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau
rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.
Indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine
n obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei
trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de ntelegere si intereselor
lor proprii. Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii n
fata unor situatii ambigue.
De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si
credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urma este mai
saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu att se intensifica propagarea
zvonurilor. Din acest motiv, n societatile totalitare care monopolizeaza informatia
formala, zvonurile au o mare raspndire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de
propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si
comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale.
Circulatia lor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea verificarii rapide a
adevarului unei informatii. Temele zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul
mpotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile
conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau
escrocheriile lor.
Lansarea zvonurilor nu se face la ntmplare, ci tinndu-se seama de asteptarile
grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecnd de la
aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj ct mai apropiat de ceea ce ar dori
sa afle populatia la acel moment, indiferent ct de departe de adevar este
continutul enuntului respectiv. n acest context, posibilitatea de diseminare a
zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza
zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a
detaliilor, ntretinerea celor transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor
proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional n
scopul ecranarii pna la disparitie a spiritului critic.
Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de ntindere n spatiul social
ndeosebi n situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate
chiar provoca o criza sociala plecnd de la zvonuri bine directionate si lansate la
momente de maxim impact asupra opiniei publice. n acest sens, Merton releva
faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cnd
sunt folosite ca instrumente ale propagandei.
Intoxicarea este definita de dictionarul Robert mai ales cu sensul de
''otravire'', dar tine si de domeniul neologismelor: ''actiune insidioasa asupra

spiritelor, tinznd sa acrediteze anumite opinii, sa demoralizeze, sa deruteze''. Ca


neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militara. El este un sinonim al
viclesugului de razboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificarii, diversiunii,
tradarii, minciunii si al altor trucuri. El se aplica tuturor acestora, numai ca este
rezervat doar unor planuri militare superioare:
- al tacticii generale, adica al folosirii combinate a armelor de catre militarii de pe
teren, n lupta
- al strategiei, al desfasurarii generale a razboiului
- al politicii interne si n special externe.
Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversa 17217s1814r rul. Ea consta n ai
furniza acestuia informatii eronate, care l vor face sa ia decizii avantajoase pentru
el si favorabile pentru tine.
Intoxicarea nu este rezervata nsa doar domeniului militar: un partid politic, o
banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre
deosebire de dezinformare nsa, scopul ei este acela de a determina sa greseasca
una sau mai multe persoane, si nu o colectivitate.
Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui
proces comunicational care modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a
determina la receptori (numiti tinte n teoria dezinformarii) anumite atitudini, reactii,
actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urma nu trebuie sa fie neaparat
dezinformatorul, el poate fi o institutie, o organizatie etc.
Ca realitate nemijlocita, dezinformarea are doua dimensiuni: una
neintentionala, si alta intentionala, viznd un anumit segment de opinie.
Sub aspect intentional, dezinformarea poate fi analizata n functie de formele
simbolice prin care sunt codificate informatiile din mesaj. Dupa cum se stie, codurile
pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimica),
simboluri concrete (culori, panouri, lumini) si simboluri abstracte specifice limbajului
artificial (elaborat stiintific), precum: formule matematice, expresii logice etc.
O alta modalitate intentionala prin care se actioneaza n sensul dezinformarii
o constituie codificarea polisemantica a mesajului. Multitudinea de semnificatii
imanente enuntului genernd o diversitate corespunzatoare de opinii se rasfrnge
ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune totala la refractarism. Acesta
este primul pas pentru tensionarea relatiilor interpersonale.
Dezinformare este eficienta atunci cnd prezinta drept valori sociale
fundamentale fie valori care i sunt favorabile sursei, fie valori marginale n raport
cu interesele publicului caruia i se adreseaza. n acest mod, comunitatea este
deturnata de la preocuparile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate,
iar gradul de competitivitate al respectivei comunitati scade. Teoria dezinformarii
include n aceasta categorie orice modificare deliberata a mesajelor n scopul
cultivarii unui anume tip de reactii, atitudini si actiuni ale receptorilor, denumiti n

mod generic, tinte. Acest tip de actiuni sunt produse, n mod obisnuit, de organizatii
specializate, militare sau paramilitare.
Elemente ale actiunii de dezinformare sunt:
a. comanditarii - cei care concep si proiecteaza continutul actiunii, tintele reale si
cele potentiale ale activitatii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore
militare sau socio-profesionale) si grupuri de presiune. n timp ce prima categorie se
foloseste de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc si de echipe adhoc de amatori care au mare eficienta n crearea si mentinerea confuziilor.
b. specialistii sunt cei care planifica secventele tactice ale actiunii si care
coordoneaza toate modalitatile de tinere sub control a efectelor concrete ale
mesajelor emise. Ei simuleaza toate categoriile de efecte pentru a reusi sa aiba sub
control att efectele proprii, ct si exigentele reproiectarii unor elemente de detaliu
sub impactul actiunilor de contracarare ntreprinse de tinta.
c. controlul - este piesa de legatura ntre comanditari, care comanda / conduc
actiunea si agentii de influenta. Pentru a stapni acea zona a spatiului social care le
intra n raza de responsabilitate, controlorii recruteaza si ntretin o vasta retea de
corespondenti, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor terte persoane care
joaca rolul de cercetasi. Acestia, alesi din rndul unor indivizi cu totul insignifianti,
au rolul de a testa gradul de deschidere spre colaborare a unei personalitati cu
acces la date de importanta considerabila pentru comanditari si planificatori.
d. agentii de influenta - se recruteaza din rndul acelora care se bucura de
prestigiu n grupul lor profesional si care urmeaza a fi dezinformat prin mesaje
primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat ca agentii
de influenta pot fi:
- liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorinta lor de a se lansa n
actiune practica, accepta sa lanseze n spatiul social mesaje care par socante
pentru publicul autohton;
- un personaj apropiat factorilor de decizie - n general acesta este compromis
printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborari mai longevive;
- sefii de asociatii; contextul vietii asociative, specifice sistemelor pluraliste
constituie un mediu favorabil pentru recrutarea si cultivarea agentilor de influenta.
Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ
cu validitate internationala, dezinformatorul poate atrage multi naivi n structurile
asociatiei, care, profesional, sunt personalitati de referinta n domeniul lor de
activitate.
e. intermediarii se recruteaza dintre personalitatile influente n comunitatea
respectiva pentru a juca rol de lideri de opinie si agenti de influenta ai intereselor
care stau n spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru si declarativ de pe pozitii
''independente'';
f. releele - indivizi sau institutii care se dovedesc utili n amplificarea si programarea
mesajelor care constituie continutul dezinformarii.

Ceea ce deosebeste dezinformarea de alte tipuri de comunicare este


caracterul deliberat al actiunii si lansarea n circuitul informational a unor informatii
partial adevarate n conjugarea lor cu afirmatii false, fara indicarea vreunei surse
care ar putea fi verificabila pentru autenticitatea celor emise. Cercetarile de teren
au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se nregistreaza n domeniul massmediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale
spatiului social.
Diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (audio, video, grafic) limitat de
inserarea ntr-o situatie informationala, determina, n mod inevitabil, o selectie a
mesajelor. Practica mass-media a relevat ca o sursa de distorsionare a mesajelor, cu
efecte importante asupra calitatii informarii si care poate degenera n dezinformare,
o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informatiilor.
Dezinformarea poate fi o componenta a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza
niciodata doar pe dezinformare. Din perspectiva consecintelor sale sociale,
dezinformarea se aseamana cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din
urma, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat si nu presupune
n mod obligatoriu circulatia unor informatii false, ci doar dificil de verificat.
Zvonul poate fi produs nsa de o actiune de dezinformare. intele pot fi att grupuri
sau segmente ale societatii, ct si indivizi, ntotdeauna lideri, de orice fel, care pot
influenta decizional si actional grupurile n care se afla. Efectele dezinformarii
depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate,
nivel intelectual, aspiratii, etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea de a verifica
informatiile vehiculate.
Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere, promovare sau
raspndire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale
si ideologii, n scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii,
convingeri sau comportamente. n sensul clasic, se constituie ca un subsistem al
sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare;
n prezent nsa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica,
medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut si prin raportare la profilul
grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.
Ca sistem, propaganda dispune de:
1. o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica,
centre de organizare, centre de studiu, proiectare si difuzare de mesaje)
2. ideologie si valori aflate n corespondenta cu interesele si obiectivele
gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru
programarea si realizarea propagandei
3. mijloace si metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al
acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode:
afectiva - consta n organizarea mesajelor astfel nct acestea sa provoace
trairi si adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai nti se indica consecintele
negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea

intereselor, amenintare a pozitiei individuale, mpiedicarea realizarii unor obiective


personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de
aceasta si apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive.
Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante,
ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva.
- a faptelor care este concentrata pe transmiterea de fapte ct mai concrete,
saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie
modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate si care
dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor.
- persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a
discursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional.
O alta distinctie importanta se face ntre propaganda tactica (proiectata pe termen
scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) si propaganda strategica (pe termen
lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza si conceptiilor
proprii indivizilor si societatii.

S-ar putea să vă placă și