Sunteți pe pagina 1din 4

DESCRIEREA CLINICA A AUTISMULUI INFANTIL

Copilul autist supravietuieste in mediu, controland cu greu evenimentele, adaptandu-se cu


greu, agatandu-se cum poate de senzatiile care ii ofera o oarecare siguranta, senzatii devenite cu
timpul stereotipe. El foloseste stereotipiile pentru a umple campul constiintei si a reduce
informatia deranjanta, nedorita.
Copilul autist pare a nu putea utiliza partenerul uman (privirea, fata, atitudini, expresii
mimice, intonatii ale vocii) pentru a se orienta. El se dezvolta fara tutore, primind din plin ceea
ce-i atinge si stimuleaza canalele senzoriale fara o schema de filtrare, reactioneaza total sau deloc
la aceste senzatii care, nemodulate, sunt extreme, este agresat de sitmulii pe care nu stie sa-i
organizeze si cel mai adesea oscileaza intre o inhibitiei totala si o deschidere totala. De exemplu,
in plan vizual, el poate fixa o sursa de lumina puternica fara sa para jenat sau, dimpotriva, nu
poate suporta privirea intensa a cuiva fara sa-si intoarca fata.
Stereotipiile de care se agata copilul autist duc la aparitia acelor balansari inainte si inapoi
indata ce poate sa stea in patru labe, la seriile interminabile de sarituri pe saltea sau la miscarile
de rotatie in jurul propriei axe, ametitoare ca un drog. Aceste autostimulari au puterea de a-l
ocupa spiritual, de a diminua activitatea cerebrala si de a evita supraincarcarea.
Filtrajul nu se face urmand tiparele sociale: figurile si formele sunt extrase urmandu-se
parametrii perceptivi si nu criteriile vietii sociale. Sunetele apar triate, filtrate in functie de
caracteristicile fonetice sau ritmice si nu in functie de semnificatie. Dificultatea de a simplifica
mediul inconjurator prin sisteme, forme, scheme, scenarii, categorii se regaseste in incapacitatea
de a segmenta informatia in unitati cu sens. Aceasta este originea unor viitoare tulburari ale
comprehensiunii, ale limbajului, in special repetarea cuvintelor ca un ecou - ecolalia.
Copilul autist, mai ales cnd este hipertonic, se prezinta deseori ca un copil vioi,
independent si voluntar in timpul primului an de viata. Deficitele sale intelectuale sau sociale nu
ies in evidenta decat cu timpul pentru ca vizeaza mai ales stabilirea de relatii sociale reciproce si
operatii mintale abstracte si verbale. Autistii cei mai putin afectati sau cei mai inteligenti pot da
chiar iluzia unei supradotari in primii ani. Dar, asa cum preciza Schopler (1991) autistii
supradotati sunt mai numerosi in lucrarile stiintifice, decat in realitate. De fapt, chiar cei mai
dotati prezinta o forma de inteligenta care nu le permite sesizarea subtilitatilor socialului sau ale
limbajului verbal in timpul unei conversatii. Regulile de conduita sociala le sunt aproape

inaccesibile si ei trebuie sa depuna eforturi considerabile pentru a-si regla distanta, postura,
mimica, timbrul vocii, pentru a sti cum sa se apropie de un grup.
Varsta de debut
Relatarile parintilor plaseaza debutul inainte de varsta de 3 ani in majoritatea cazurilor.
Sunt raportate foarte putine cazuri cu debut dupa varsta de 5-6 ani. Cu toate acestea, este foarte
greu de stabilit retrospectiv varsta reala, la debut, in afara de cazul in care cei care au ingrijit
copilul in primii ani sunt capabili (au pregatirea, spiritul de observatie si detasarea necesara) sa
dea o informatie exacta despre dezvoltarea limbajului, sociabilitate si joc.
Manifestarile in perioada de sugar sunt mai subtile si mai dificil de definit decat cele
observate dupa 2 ani. Parintii copiilor unici pot sa ignore aceste probleme pana cand nu ajung sasi observe copilul in comparatie cun alti copii si astfel pot data varsta de debut incepand doar din
acel moment, desi o anamneza minutioasa releva adesea ca anomaliile sunt prezente mai de mult.
In cazuri extreme de rare, exista o perioada de dezvoltare aparent normala, urmata de o
dezintegrare rapida a aptitudinilor sociale si cognitive si de aparitia elementelor caracteristice ale
tulburarii de dezvoltare de tip pervasiv. Astfel de cazuri au fost etichetate ca sindrom Heller sau
psihoza dezintegrativa.
Evolutia
Manifestarile tulburarii sunt prezente in aproape toate cazurile, toata viata, desi ele
variaza cu varsta cronologica si cu severitatea handicapurilor. Unii copii prezinta o ameliorare a
aptitudinilor sociale, a limbajului, in jurul varstei de 5-6 ani; in unele cazuri aceasta ameliorare
poate fi chiar marcata.
Pubertatea poate aduce modificari in orice directie. Functiile cognitive si aptitudinile
sociale se pot deteriora sau ameliora, independent unele de altele. Exista adesea o exacerbare a
comportamentului agresiv, opozitional, sau a altui tip de comportament turbulent, care poate dura
multi ani. Un numar mic de copii este capabil sa duca o viata independenta, numai cu semne
minime ale elementelor esentiale ale tulburarii, dar neadaptarea sociala si inertia pot persista. Cei

mai multi raman deficienti, cu semne marcate de tulburare. Prognosticul de lunga durata include
IQ si dezvoltarea aptitudinilor sociale si de limbaj.
Gradul de deteriorare variaza, in majoritatea cazurilor, dar un mediu structurat este
necesar de-a lungul intregii vieti.
Complicatiile
Complicatia majora o constituie aparitia crizelor epileptice. Cei mai multi din cei ce
prezinta crize epileptice au un IQ sub 50. In aproximativ 25% sau mai mult din cazurile de
autism au existat unul sau mai multe episoade de crize epileptice pana la perioada adulta; totusi
intr-o minoritate considerabila de cazuri, debutul crizelor epileptice are loc in adolescenta.
In adolescenta sau precoce in viata adulta, depresia, ca raspuns la constientizarea partiala
a handicapurilor, este comuna la cei cu niveluri mai inalte de abilitate (fenomene catatonice, in
special excitatia sau posturarea, ori o stare psihotica nediferentiata, cu idei delirante si halucinatii
evidente), pot aparea ca raspuns la stres, dar adesea se clarifica rapid daca stresul se estompeaza.
Prevalenta
Studii efectuate in Anglia si SUA sugereaza ca prevalenta tulburarii autiste este de
aproximativ 4-5 copii la fiecare 10.000. Tulburarea autista a fost considerata a fi mai frecventa in
clasele socio-economice superioare, dar studii mai noi atesta ca aceasta afirmatie a fost facuta
sub influenta unor idei preconcepute.
Prevalenta pe genuri
Autismul, conform celor mai multe studii, este mai comun printre baieti decat printre
fete, rata fiind de 3:1 sau 4:1.
Pattern-ul familial

Tulburarea este mai frecventa printre rudele copiilor autisti decat in populatia generala.
Diagnosticul corect si precoce al autismului este extreme de important pentru a se limita
confundare lui cu alte tulburari. El trebuie deci confirmat prin examene serioase: bilant medical
si neurologic, EEG, cartografie. Imageria cerebrala a zonelor creierului mare si mic este
promitatoare in acest sens, dar este inca la inceput in Romania. Astfel cuplarea EEG cu datele
obtinute pe calculatoare a permis selectionarea ritmurilor electrice care informeaza asupra
activitatii cerebrale. Cum autismul se asociaza deseori cu epilepsia, focarul epileptic poate fi
astfel localizat mai prcis si reprezentat pe o imagine in trei dimensiuni. Cartografierea EEG
cuantificata ofera selectionarea unui ritm sau unei frecvente specifice si aparitia zonelor de
localizare ale acestui ritm in culori. Aceste metode permit explorarea zonelor suspectate in
autism: creier mic, talamus si sistemul limbic.
Utilizarea potentialelor diagnostice evocate este de asemenea utila pentru obtinerea unu
diagnostic diferential cu surditatea sau pentru determinarea formelor mixte: autism si surditate.
In cazurile in care autismul este genetic , se pare ca anumite proteine nu ar fi reprezentate
in cantitati suficiente, iar altele s-ar gasi in cantitati prea mari in anumite zone, dar nu in cele
potrivite. Pe de alta parte, nu este exclus ca un metabolism aberant sa sintetizeze substante toxice
pentru creier. Astfel se pare ca circuitul morfinelor endogene este disfunctional: ele abunda in
unele zone si prezinta carente in altele. Insa, descoperirea unui factor genetic nu va rezolva
problema structurilor nedezvoltate la timp. In schimb, daca structurile sunt intacte, speranta este
mai mare si se poate incerca un ajutor medicamentos.
Pentru ca numarul de baieti este de patru ori mai mare decat cel al fetelor, cromozomul x
este suspectat, din moment ce la baieti el va fi mai degraba purtator al erorilor. Sunt cunoscute de
astfel alterarile situate pe cromozomul x sindromul cromozomului x fragil si care, chiar
corelate cu autismul, pot fi ameliorate prin anumite vitamine, ca de exemplu acidul folic.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea autista, asa cum apar in DSM-IV (Diagnostic
and Statistical Manual of Mental Disorders) si in ICD-10 (International Classification of
Diseases) vor fi prezentate in continuare. Trebuie precizat totusi ca, pentru un diagnostic cert,
trebuie sa fie prezenti cel putin 6 din urmatorii itemi, iar acestia sa include cel putin 2 itemi de la
(1), unul de la (2) si unul de la (3). De asemenea, se considera ca un criteriu este satisfacut numai
daca comportamentul este anormal pentru nivelul de dezvoltare a persoanei.