Ion Minulescu

Romana soarelui
Rsar,
M-nal,
Cobor
i-apoi dispar,
i-apusul meu e totui rsrit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar Portret unic i venic, expus n infinit.
Cu magica-mi baghet uriae Stpna hotrrilor eterne Detept mturtorii albelor orae
i-adorm ntrziaii negrelor taverne...
Dau fluviilor graii de reptile,
Dau mrilor priviri fosforescente,
Iar munilor din zare, aspecte de gorile,
i brazilor, pe coaste, poziii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscai,
Dau bronzului figur omeneasc,
Iar Regilor Pe socluri de marmur-nirai Poruncitoare gesturi, ca-n veci s porunceasc.
Iar cnd cobor,
Cnd calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvrl smn nou n vechile tipare
i-ascult Perpetuarea cum fredoneaz-n haos!...