Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, dar acesta nu este o
tumora maligna (cancer). Fibromul nu trebuie tratat decat in momentul in care creeaza
probleme.
Fibroamele sunt mai frecvent intalnite la femei de 3040 de ani. Pana la varsta de 50 de
ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine.
Cauze
Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura
in stratul muscular al uterului.
Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea
acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul
sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei
fibroamele se micsoreaza sau dispar.
Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:
- tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in
timpul sarcinii)
- de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).
Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.
Simptome
Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea
pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor
avea nevoie niciodata de tratament.
Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri,
primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.
Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
- sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului
menstrual, de exemplu:
- cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei
- dismenoree
- sangerari inainte sau dupa menstruatie
- sangerari intre menstre
- durere sau presiune pelvina, de exemplu:
- durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
- durere la contact sexual
- distensie si presiune abdominala
- probleme urinare, de exemplu:
- mictiuni frecvente
- incontinenta urinara
- blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
- alte simptome:
- dificultate tranzit intestinal
- infertilitate uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini
- probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur
- avort spontan.
Mecanism fiziopatologic
Fibromul uterin se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, in grosimea peretelui
uterin sau pe peretele extern al acestuia. Ele pot schimba forma uterului pe masura ce se
dezvolta. In timp, marimea, forma, localizarea si simptomele fibromului se pot schimba.
Cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special
din decadele treipatru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani). Pana la varsta
de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine. Fibromul poate sa ramana
neschimbat ani intregi cu putine simptome sau chiar asimptomatic sau se poate dezvolta
rapid.
Fibroamele uterine nu se dezvolta inaintea de aparitia ciclurilor menstruale (pubertate).
Acestea cresc mai mult in timpul sarcinii si se micsoreaza dupa menopauza. Terapia de
substitutie cu estrogen poate facilita cresterea fibromului dupa menopauza.
Complicatiile fibromului uterin nu sunt obisnuite. Acestea pot fi:
- anemia cauzata de sangerarile abundente
- blocaj la nivelul tractului urinar sau intestinal, daca fibromul le preseaza
- infertilitate, daca fibromul schimba forma uterului sau localizarea trompelor uterine
- durere continua la nivel lombar sau senzatie de presiune in abdomenul inferior (presiune
pelvina)
- infectia sau colapsul tesutului fibromatos uterin.
Fibromul poate cauza aparitia unor probleme in timpul sarcinii, cum ar fi:
- avort spontan
- dureri in timpul trimestrului doi si trei
- o pozitie fetala anormala, de exemplu prezentatia pelvina la nastere
-travaliu prematur
- necesitatea operatiei cezariene.
Factorii de risc
Factorii care cresc riscul de dezvoltare al unui fibrom uterin sunt:
- varsta: cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin,
in special din decadele treipatru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani); pana
la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine; dupa menopauza, de
obicei fibroamele se micsoreaza
- cazuri de fibrom uterin in familie: prezenta fibromului la una din membrele familiei
creste riscul de aparitie al acestuia
- etnia: femeile din rasa neagra au predispozitie mai mare fata de cele caucaziene
- obezitate.
Consult de specialitate
Consultul de specialitate se va face atunci cand pacienta prezinta simptome posibile ale
unui fibrom uterin:
- menstruatii abundente
- cicluri care au evoluat de la un caracter nedureros la unul dureros in ultimele 36 luni
- mictiuni frecvente, dureroase, cu hematurie sau cu inabilitatea de a controla fluxul
urinar
- modificarea duratei ultimelor 3 pana la 6 cicluri menstruale
- durere persistenta nou aparuta sau senzatie de greutate in abdomenul inferior sau pelvis
Investigatii
Medicul specialist poate suspecta prezenta unui fibrom uterin pe baza:
- rezultatelor unui examen ginecologic
- istoricului simptomelor si al ciclurilor menstruale.
Va fi necesara probabil o ecografie pelvina sau histerosonograma pentru a confirma
prezenta unuia sau mai multor fibroame uterine. Histerosonograma se realizeaza prin
umplerea uterului cu o solutie sterila salina in timpul unei ecografii transvaginale.
Daca menstruatia este abundenta se va face numaratoarea de hematii pentru a verifica
prezenta unei anemii.
Laparoscopia se poate folosi pentru a confirma si localiza fibroamele de pe peretele
extern uterin inainte de a fi extirpate (miomectomie).
Teste aditionale
In cazul durerii severe, sangerarilor sau presiunii pelvine, in cazul avorturilor spontane
repetate sau dificultatii in a ramane insarcinata, se vor face teste aditionale pentru
cautarea altor cauze posibile pentru simptomele pacientei.
Vor fi necesare teste aditionale pentru simptome specifice, cum ar fi probleme urinare sau
de tranzit intestinal, pentru diagnosticul pozitiv al afectiunii si dezvoltarea unui plan de
tratament.
Tratament
Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza
dupa menopauza. Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne,
sangereaza si cauzeaza anemie sau determina complicatii in sarcina. In cazul fibromului
uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul. Fibromul poate fi extirpat
chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos. Alegerea
nesteroidiene.
Nu exista dovezi ca progesteronul e util in tratamentul fibromului. Unii experti sunt de
parere ca aceasta terapie, folosita de obicei in sangerarile menstruale abundente,
stimuleaza cresterea fibromului.
Danazolul, un medicament care creste nivelul de androgeni si opreste ciclul menstrual, nu
este recomandat in tratamentul fibromului uterin.
Cercetarile pentru descoperirea unui medicament ideal pentru fibroamele uterine
continua. Tratamentul antiprogesteronic cu medicamentul numit mifepristona
amelioreaza evolutia fibromului, dar determina modificari precanceroase in uter
(hiperplazie endometriala). Modulatorul receptorilor selectivi pentru estrogen numit
raloxifen, care se foloseste in cancerul mamar, este in cercetari.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in scopul extirparii fibromului (miomectomie) sau
al intregului uter (histerectomie).
Tratamentul chirurgical este o optiune pentru:
- sangerari uterine abundente si/sau anemie dupa luni de tratament cu anticonceptionale
orale sau antiinflamatoare nesteroidiene
- cand fibromul reapare dupa menopauza
- uterul este deformat de fibroame si exista istoric de avorturi spontane repetate
- durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii
- daca apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe
vezica, ureter sau intestine)
- cand exista posibilitatea prezentei unui cancer
- cand fibromul este cauza probabila a dificultatii aparitiei unei sarcini.
Optiunile unui tratament chirurgical sunt:
- miomectomia sau inlaturarea fibromului, acesta fiind singurul tratament care
imbunatateste sansa de a ramane insarcinata
- histerectomia sau inlaturarea uterului in intregime, fiind recomandata numai pacientelor
care nu isi mai doresc copii. Histerectomia este singurul tratament care previne reaparitia
fibromului. Imbunatateste calitatea vietii la multe femei, dar poate avea si efecte
secundare de lunga durata, cum ar fi prolapsul organelor pelvine.
Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici,
folosind laparoscopia, prin vagin sau printr-o incizie mare abdominala. Metoda folosita
depinde de caz, incluzand localizarea, marimea, tipul fibromului si optiunea pacientei de
a ramane insarcinata sau nu.
Embolizarea fibromului uterin este o optiune nechirurgicala care micsoreaza sau distruge
fibromul, intrerupandu-i aprovizionarea cu sange.
Pentru posibilitatea unei viitoare sarcini, miomectomia este optiunea de tratament
chirurgical. O miomectomie cu abord abdominal poate fi mai sigura decat
una laparoscopica exista cercetari limitate in legatura cu siguranta sarcinii dupa o
miomectomie laparoscopica.
Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in
mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea
menopauzei si simptomele sunt tolerabile, trebuie considerat tratamentul ambulator