Tipuri de
ecosistem, structura ecosistemelor
n general, tot ce exist n lumea nconjurtoare poate fi numit
obiect sau sistem. Aceste noiuni nu sunt identice. Obiectul exist, ca
atare, cu toate caracteristicile i comportrile sale.
Cu alte cuvinte, prin obiect nelegem orice lucruri sau fenomene
reale: minerale, plante, animale, oameni, maini, procese, forme de
organizare, produse, programe de activiti etc.
Sistemul ns prezint doar un model sau reprezentare abstract,
care permite o definire sub form de relaii logice, expresii grafice sau
ecuaii matematice.
Prin sistem nelegem un ansamblu organizat de entiti, ale cror
conexiuni reciproce sunt constituite din relaii, ce condiioneaz aciuni
eficiente sau poteniale. De exemplu, ca sisteme se consider toate
corpurile minerale, vegetale, animale, pmntul ntreg i ntreg universul,
care sunt corpuri materiale cu o structur i cu o grupare a prilor
componente n diferite moduri i cu interaciuni reciproce. Deci, ntreaga
realitate obiectiv, luat n ansamblul ei, alctuiete un vast sistem, care
poate fi considerat ca o entitate.
Proprietile sistemului i unitatea lui se asigur prin legturile
existente dintre componentele sale. Astfel, aceleai corpuri, lucruri,
produse etc. pot fi considerate sisteme, n componena crora intr o serie
de elemente: molecule, piese, celule, organisme etc. Sistemele naturale
situate pe o scar ierarhic pot asigura punerea n eviden, existena a
dou aspecte deosebite ale materiei: vie i nevie. S-au stabilit 4 nivele de
organizare a sistemelor biologice, i anume:
1) individual (al organismului)
2) populaional (al speciei)
3) biocenotic
4) biosferic
Ecosistemul este o unitate de functionare si organizare a ecosferei
alcatuita din biotop si biocenoza. Ecosistemul cuprinde relatiile dintre
biotop si biocenoza. Intreaga varietate de organisme ce traiesc intr-un
ecosistem se numeste comunitate. Ecosistemele pot fi permanente sau
temporare.
Ecosistemele pot fi naturale, adica nu apare interventia omului si
artificiale, cele create de om.
1
Nectarivorele (insectele lepidoptere si himenoptere, iar dintre pasari Colibri) se hranesc cu nectarul si polenul, favorizand polenizarea
incrucisata a florilor si inmultirea plantelor.
A treia veriga o constituie consumatorii secundari, a patra- cei tertiari,
iar a cincea-cei cuaternari, vergile 3-5 fiind reprezentate de animale
polifage (se hrnesc cu hrana amestecata, denumite si omnivore) si
zoofage (denumite si carnivore sau carnasiere).
In principiu se disting 3 tipuri de lanturi trofice:
-lantul pradatorilor (fitofag-carnivor) se caracterizeaza prin faptul
c talia organismelor creste de la verigile inferioare spre cele superioare.
-lantul saprofagelor este alcatuit din organismele saprofage
care consuma materialul vegetal sau animal mort.
-lantul parazitilor prezinta un numar redus de verigi, de obicei 2 sau 3:
gazd parazit si, uneori, hiperparazit. Talia organismelor la un astfel de
lant scade de la gazd spre parazit sau hiperparazit.
Ecosistemele acvatice
Ecosistemele acvatice sunt de 2 tipuri: de apa sarata si de apa dulce.
Ecosistemele de apa sarata ocupa 71% din suprafata
pamantului si reprezinta aproximativ 97% din cantitatea de apa.
Genereaza 32% din productia primara a lumii. Se diferentiaza de
ecosistemele de apa dulce prin continuturile de saruri dizolvate in apa.
Aproximativ 85% din substantele dizolvate in apa de mare sunt clor si
sodium. Apa marii are salinitatea medie de 35 parti la mie.
Ecosistemele marine pot fi impartite urmatoarele zone:
-oceanica: partea relativ superficial a oceanului care se afl asupra
platoului
-continental
-profundal (apa de adncime)
-bentonice (substratul de jos)
-intertidale (zona dintre maree inalt si joas )
-estuare
-mlastini de sare
-recifele de corali
-izvoarele hidrotermale
Clase de organisme prezente in ecosistemel marine sunt: alge brune,
diflagelate, corali, cefalopode, echinoderme, rechini.
10
-arbori: molid, zada, zambir, pin, brad, fag, mesteacan, paltin de padure,
etc.
-arbusti: afin, merisor, zmeur, coacaz de munte;
-plante erbacee: ciuperci, muschi, licheni (matreata bradului), feriga;
-animale nevertebrate: insecte (omida, viespe ,etc);
-animale vertebrate: oparla de munte, naparc, pitigoi de bradet, cocos de
munte, ciocanitoare, veverita, jder, mierla, etc.
Padurea tropical
Copacii in padurea tropicala cresc sub forma de etaje, astfel se pot
aminti sase etaje de vegetatie care nu se pot delimita clar, pe sol sunt
plantele ierboase, tufisuri, arbusti. Solul are un strat subtire de humus cu o
capacitate redusa de hrana, de aceea un rol important joaca in asigurare
cu hrana Mykorrhiza.
Procesele de transformare a substantelor sunt accelerate in aceasta
regiune din cauza climei calde si umede, prin desisul de radacini absorbtia
hranei e rapida cu o fotosinteza intensa. Dar numai 5 % din hrana sunt
absorbite din sol de catre plante, o parte din sursa de hrana cade ca
materii in descompunere pe frunzis, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor
exista tot timpul anului frunze cazute care sunt supuse imediat
unor procese de descompunere, prin capacitatea redusa de depozitare a
stratului subtire de humus, aceste substante in descompunere sunt imediat
absorbite de plante. Furnicile si termitele joaca un rol important in
aceste procese complexe de simbioza, si de transformare a biomasei
vegetale in proteina animala, fiind intermediary intre producator si
consumator, in prezent se cerceteaza procesele de transformare care au
loc in coroana arborilor din etajele superioare a padurii tropicale. O
categorie insemnat (80 %) din vegeta ia regiunii o constituie
plantele agatatoare (lianele) si epifitii ca ferigile, ciupercile, muschii,
orhidee, bromelii , care contribuie la mbogairea humusului.
Savana
Savana este un tip de stepa africana, semiarida, situata in regiunea
tropicala din partea centrala a Africii
Biotopul este diferit de cel al altor stepe. In savana cad mai putine
precipitatii decat in stepa europeana. Clima in savana este mai calda, iar
anual sunt inregistrate secete. Solurile sunt mai putin fertile, iar
15
-rozatoare:
-harciog;
-popandau;
-soarece-de-camp;
-hermina;
-lagomorfe:
-iepure;
carnivore:
-lup
In stepe sunt comune rozatoarele si ierbivorele, diverse specii de
antilope, cai salbatici si cmila cu dou cocoaae; dintre pasari se remarca
dropia. In Asia de Est, componenta si cea a regiunii biogeografice
palearctice, fauna este originala, cu tigrii siberieni, ursul panda urias (in
muntii din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar
fiind din stepele din jurul Marii Caspice. In India, fauna este in cea mai
mare parte tropicala si se aseamana cu cea a Africii. Se ntalneste: leul (in
peninsula Kathiawar si sud-estul Iranului), tigrul (arhipelagul indonezian),
sacalii si hienele (India). Maimutele specifice sunt gibonul (prezent n
nord-estul Indiei si n Myanmar) si urangutanul (prezent in insulele
Sumatera si Borneo).
Tundra
Tundra este o zona de vegetatie situata la nord de zona
padurilor, ocupand regiunile cu clima subarctica (extremitatea nordica a
Europei, Asiei si Americii de Nord si unele regiuni din sudul Oceanului
Inghetat sau Arctic).
Biotopul
tundrei
este
neprielnic
organismelor.
Cresterea
si
inmultirea
organismelor vii este foarte dificil din cauza conditiilor naturale.
Temperatura nu depaseste -18 C iarna si 0 C vara. Luminozitatea este
redusa. Solurile sunt foarte sarace. Vanturile sunt reci si micsoreaz
temperatura simtit subiectiv de organisme.
Flora tundrei este foarte saraca. Conditiile specifice (perioada scurta
de vegetaaie, vanturi, inghet peren, soluri reci si suprasaturate cu apa), au
determinat la plante aparitia unor adaptari caracteristice. Tundra este
formata din plante cu inaltimi reduse (arborii lipsesc complet), de obicei
perene, cu sistem radicular superficial. Predomina muschii si lichenii,
gramineele, unele plante cu flori viu colorate, iar n sud, arbustii pitici si
tufsurile scunde (salcie polara, mesteacan pitic).
17
18