Sunteți pe pagina 1din 23

PARTHENON

Proiect realizat de
Dumitru Ana Maria
Istoria Artei
Anul III

Constructie din marmura, dedicata


zeitei Atena.

Situata pe Acropole

Parthenonul are 69.5 metrii inaltime

In secolul V, i.Hr., Atena era cel mai


puternic si prolific oras grecesc.

La fel ca si Parthenon-ul, toate


celelalte constructii de pe Acropole au
fost initial construite in secolul al-V-lea.
Alte cladiri importante sunt Propyaia
(poarta), Erechtheum, Teatrul lui
Dionysus si templul lui Nike, dar si alte
constructii in jurul acropolei, precum
Odeum/ Teatrul lui Herodes Atticus, in
Epoca de Aur a lui Pericles.

Proiectul constructiilor de pe Acropole era menit sa demonstreze realizarile politice si culturale ale
Atenei si Greciei. Mare parte din fondurile aferente constructiei proveneau din Liga Deliana (liga de
insule grecesti si orase formate pentru a se proteja reciproc de puternicii persi).

Fiind construita cu peste 2,500 de ani in urma, Parthenonul a asistat la multe ocupatii ale fortelor
armate straine, fiecare dintre ele lasandu-si urma asupra sa. In decursul timpului, Acropolele a fost
folosit ca biserica bizantina, cladire administrativa cu Parthenonul ca si catedrala atunci cand a fost
cucerita de venetieni, sau chiar garnisoana turceasca. Original, ea era trezorerie, toate lucrurile
valoroase fiind depozitate aici, la picioarele Atenei.

Parthenonul i-a avut ca arhitecti pe Kallikrates si Iktinos, iar sculpturile ce imbraca cladirea au fost
realizate de Pheidias, desi unii specialisti sunt de parere ca ar fi putut exista mai multi autori ai
sculpturilor, luaind in considerare diferentele de stil si dinamism intre frizele paralele ale
parthenonului si chiar intre friza si metope.

Parthenonul a fost construit pe exact acelasi loc in care inainte existase Templul dedicat lui Athena,
templu ce a fost in totalitate distrus de persi in timpul razboului dintrre ei si greci. Monumentul
reprezinta o multumire adusa zeitei care i-a salvat pe greci de la dezastrul de a fi cuceriti de persi.

Plan al Acropole

In interiorul Parthenonului se afla statuia zeitei Atena, din lemn, aur si fildes si avand 12
metrii, realizata de acelasi Pheidias. Din pacate, ea nu se mai pastreaza astazi.

Initial cladirea avea 72 de metope in alto relief, toate pictate, insa putine dintre ele mai
exista astazi pe Parthenon, unele se gasesc in Muzeul din Acropole, la British Museum
sau la Luvru. Metopele portretizau scene din mituri si legende ale grecilor, precum cele
din batalia Lapitilor, asediul Troiei, cele 4 laturi infatisand povesti diferite. Ca si multe
dintre metopele care lipsesc astazi, importante fragmente din friza lipsesc si ele, fiind
degradate sau furate de-a lungul timpului.

Cea mai mare degradare a monumentului a suferit-o Parthenonul in 1687 atunci cand
turcii care ocupau cladirea o foloseau pe post de depozit de praf de pusca, iar atunci
cand venetienii au bombardat, cladirea a explodat si importante distrugeri au fost
inregistrate.

A fost construit intre 447- 438 B.C.E. iar sculptura a fost terminata in 432 B.C.E.,
considerat monument apartininad perioadei de apogeu a clasicismului grecesc.

Metopa a
Parthenonului,
infatisand un
centaur.

Templul este unul characteristic grecesc, insa stilul ales este unul specific si anume cel
doric, avand insa elemente ionice. Apartenenta la stilu grecesc poate fi recunoscuta mai
ales prin coloanele uriase cu indentatii verticale, coloanele sunt asezate direct pe
poseaua templului, denumita stylobat, iar capitelurile din partea superioara sunt simple,
coloanele se sfarsesc cu blocul rectangular lipsit de decoratii si numit abac. Deasupra
acestora, sunt triglifi si metope. Initial, constructia era acoperita de sculpture ce se
gaseau atat la nivelul metopelor cat si al pedimentului, avand si o friza ce inconjura toate
cele patru laturi ale constructiei, in interioul templului, aceasta reprezentand o
caracteristica a stilului ionic, templul insumand astfel atat trasaturi dorice cat si ionice.

In interior, erau 4 coloane ionice la intrarea din latura de vest a templului. Pelerinii
vedeau partea vestica, pe care trebuiau sa o ocoleasca spre a patrunde in cladire, prin
aripa de est a monumentului. Sculptura ce amintea de mitul atenei si al lui Poseidon in
concursul lor de a fi patronal orasului se intalnea pe aceasta latura estica.

Potrivit unui mit popular, care ar sta la baza construirii Parthenonului, Atena si Poseidon
ar fi consurat pentru onoarea de a fi patronul noului oras. Mitul descrie cum zeitatile au
adus daruri pentru a intra in gratiile muritorilor. Poseidon a lovit Piatra de temelie a
Acropole cu tridentul sau in locul unde a fost ulterior construit Erechtheionul, iar din
pamantul afectat de fulger, a rasarit un minunat cal ce reprezenta cadoul pentru cetateni.
Totusi, orasul poarta numele Atene care a conferit orasului darul maslinului.

Aceasta batalie a zaitatilor este infatisata intr-un aranjament sulptural situat pe


padimentul vestic al Parthenonului.

Padiment repezentand batalia dintre zeitatile orientate central, Atena si Poseidon.

. Constructia se supune idealului grecesc de perfectiune, insa este ajustata la modeul de


perceptie uman pt a crea impresia de linii drepte si geometrice cand de fapt, este mai mult
o constructive ale carei imperfectiuni dau un dinamisc special, de organic si de viu.
Aceasta metoda folosita de greci se numeste entasis (ca in cazul coloanelor ce se latesc
spre partea inferioara pt a crea ochiului uman impresia de proportie si verticalitate perfecta
) . De asemenea, coloanele de la extremitati, (ca si metopele) sunt orientate mai mult spre
exterior comparativ cu cele central pt a da iluzia de densitate a cladirii.

Pe friza laturii de est din interiorul templului, este reprezentata o procesiune Panathenaica
(procesiune de comemorare a Atenei) la care insasi cele doua divinitati ar fi luat parte.
Metopele ii infatisau pe greci luptand impotriva diversilor inamici, reali sau mitici. Pe latura
vestica, metopele infatisau confruntarea dintre greci si amazoane, pe latura Nordica, lupta
dintre greci si troieni, pe cea estica, lupta dintre zei si titani, iar pe cea sudica, dintre lapiti
si centauri. Aceste scene aveau rolul de a aminti de descendenta grecilor si implicit a
atenienilor, a civilizatiei fata de barbarism, a ratiunii contra haosului. Zidurile constructiei
erau de asemenea pictate.

Friza
Parthe
nonului
,
detaliu.

FRIZA

Sculptata in alto-relief, din marmura pentelica, creata pentru decorarea naosului


Parthenonului, intre 443 B.C si 438 B.C., de catre Phidias.

Din cei 160 de metrii ai frizei origiale, astazi s-au mai pastrat 130 de metrii, deci un
procent de 80%.

Restul frizei este cunoscuta doar prin intermediul schitelor lui Jacques Carrey din 1676, cu
13 ani inainte de bombardamentul venetian care a ruinat templul.

Friza era compusa din 378 de figuri si 245 de animale, in 114 blocuri de marmura ce
reprezinta doua procesiuni paralele. A fost finisata cu detalii metalice si acoperita cu
pictura.

Naratiunea frizei incepe in coltul de SV , acolo unde procesiunea pare sa se divida. Prima
figura pare a fi un maresal imbracandu-se in vreme ce alti cativa oameni pregatesc caii
pentru calatorie.

Figura cu o mana ridicata este una ambigua, care poate reprezenta proprietarul unui cal
respins , revoltat . Aceasta scena marcheaza inceputul procesiunii.

Detaliu al frizei, inceputul procesiunii

46% din imagini reprezinta calareti, sunt divizati in cate 10 ranguri, la fel ca si triburile
Aticii. Aproape toti sunt tineri, redati ca neavand barba, cu exceptia a doua figuri care
poarta roche si caciula din blana si cizme inalte si care au fost identificati ca hipparci.
Alaturi de cai sunt reprezentate trasurile, fiecare conduse de carutasi si avand cate un
pasager inarmat. Se crede despre acestia ca i-ar reprezenta pe apobatai sau participanti
in cursa ceremoniala . Persoanele cele mai in varsta sunt infatisate ca avand parul
impletit, acesta fiind un mod de reprezentare specific artei clasice.Patru dintre acestia din
urma, isi ridica bratul drept tinand pumnul strans, gest asociat cu thallophoroi, sau cei ce
tineau ramurile de maslin. Alte personaje infatisaza muzicieni cu kithara, un tip de lira si
patru aulor (cei ce cantau la flaut).

Mai sunt reprezentati hydriaphoroi, sau purtatorii de vase cu apa, skaphephoroi, sau
purtatorii de faguri de miere si de prajituri, al caror rol era de a atrage spre altar animalele
ce urmau sa fie sacrificate. Animalele ce urmau a fi sacrificate sunt reprezentate in N si S
ul frizei, ele fiind in numar de 10 vaci si 4 oi, care urmau sa fie inchinate zeitatii pe
Acropole.

Detaliu al frizei Partenonului, calareti

In partea estica se intalnesc primele reprezentari feminine de pe friza. Ele aduc obiectele
menite sacrificiului, paraphernalia , incluzand phiale sau vase si oinochoai, cupe pentru vin,
thymiaterion, sau vasul cu tamaie. Urmatoarele grupuri de personaje (in numar de 10) sunt
problematice, despre ele s-ar crede ca sunt eponymous, cei care au dat numele celor 10 triburi
. Plasarea lor in proximitatea zeitatilor le indica importanta. O alta interpretare ar fi aceea ca ei
ii pot reprezenta pe athlothetai, cei care au pus la cale procesiunea. Nu exista suficiente
dovezi iconografice care sa determine care dintre aceste doua interpretari este corecta.

Cele 12 divinitati reprezentate in pozitie sezuta sunt considerate a fi cele de pe Olymp, avand
dimensiuni semnificativ mai mari fata de toate celelalte personaje si fiind aranjate in grupuri de
6 pe diphroi, sau scaune fara spatar, cu exceptia lui Zeus care este intronat. Ei stau cu spatele
la ceea ce pare a fi evenimentul culminant al procesiunii; 5 dintre figurile reprezentate (3 copii
si 2 adulti), doua dintre figurile de copii cara deasupra capului obiecte (acestea sunt probabil
fete) iar o a treia fugura apartine unui sclav (acestia erau reprezentati ca avand dimensiuni mai
mici decat celelalte personaje) si care il ajuta pe celalalt persoaj in procesiune.

Fragment de friza, femei purtand vase pentru ceremonie.

Fragment reprezentand zeitatile asezate si un copil ajutandu0si parintele care tine o piele
de animal.

Este perioada multiplelor posibilitati de redare cat mai expresiva a coropului, gesticii
corpurilor, o libertate mai mare de reprezentare a gesturilor si pozitiilor si o
verisimilitudine crescuta fata de modul in care detaliile anatomice apar privitorului. Frizele
ar contine chiar figuri mai dinamice decat cele alfate pe metopele aceluiasi monument.
Una dintre inovatiile importante ale sitlului este folosirea drapajului care sugereaza
dinamismul corpului pe care il ascunde privirilor.

Nu exista dovezi scrise care sa fi supravietuit antichtaii si care sa relateze semnificatia


evenimentului reprezentat, aceasta dilema ramanand in picioare pana in zilele noastre.
Tezele vehiculate aminteau fie de sarbatorile Phanatenaice, fie, asa cum se crede de
data mai recenta, ar fi insasi reprezentarea mitului fondarii Atenei, intrucat era mai
obisnuita in epoca reprezentarea unor evenimente mitice decat a unora contemporane.
Concluzia finala la care s-a ajuns, este aceea ca friza Prthenonului intruchipeaza intradevar o procesiune a sarbatorii inchinate zeitei Atena.

British Museum, fragmente din


friza Parthenonului.

Muzeul Acropole, fragmente din friza Parthenonului.

BIBLIOGRAFIE

https://www.youtube.com/watch?v=tWDflkBZC6U

https://en.wikipedia.org/wiki/Parthenon

http://www.athens-greece-guide.com/acropolis.htm

http://ancient-greece.org/history/athens-legends.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Parthenon_Frieze

http://www.pbase.com/bmcmorrow/olympiamuseum