Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSEMNARI
INSEMNARI
Era ora doua noaptea .Eram inconjurat de o multime de zgomote. Unele veneau din afara
mea si pareau ca vin de sus,dintr-o camera exterioara,altele din interior.
Camere care zideau in ele alte camere.
Nu stiu de ce mi-a venit in minte Papusa ruseasca.
Stateam si eu intruna din aceste camere. Bad a ,stiu de veneau zgomotele-cele din
exterior veneau de la o cearta dintre un barbat si o femeie.nimic mai banal. Niciodata
nu am inteles de ce cearta oamenii! Abia mai tirziu am inteles cearta dintre un barbat si o
femeie este un mototor care impinge societatea inainte ,asa cum razboaiele si crimele
creaza autostrazi si imense fabrici.
Da ,ce stiu eu ! abia am invatat tasttura masinii de scris si ma sic red un liber
cugetator,un scriitor
Mi-am aprins o tigara ,am tras cu nesat un fum in piept,apoi am intors pagina unei carti
,asupra careia imi incordam atentia de mai multe ore.
Timpul parea nemiscat. O toropeala ingrozitoare isi facea simtita forta.
Ochii mei refaceau intr-una acelasi traseu: incet de la stinga la dreapta urmareau dansul
neintrerupt al literelor,apoi alunecau incet spre stinga si tot asa
Deodata ,aceasta miscare se opri si ochii refuzau sa se mai miste.
O energie ciudata venea de undeva din josul paginii,de undeva dintre cuvinte.Am
coborit incet privirea spre josul paginii.
O usoara apasare simteam in timpla stinga,mina dreapta cauta tigara.
Cuvintele peste care trecusem cu atita usurinta ,imi creeau imaginea unei prapastii de
netrecut,cuvintele din mine se imbulzeau sa iasa afara din mine.
Nu mai aveau nici o ratiune sa stea in mine, nu se mai simteau in siguranta daca le
opream curgerea fireasca.
Atunci ,pentru prima oara ,a aparut in mine imaginea neputintei mele:mergeam prin
spatii largi,prin camere de tot felul . Nu aveam timp sa vad ce fel de camere erau.realizam
doar ca sint camere.Exact cum trece un vagon cu viteza pein fata ochilor tai.Vezi cusetele
,dar niciodata n-ai sa vezi sau sa sti cine sint cei erau in acel moment in cusete.
Apoi mi-am vazut propria imagine alunecind ,cautind alte imagini:si ma simteam bine in
aceste imagini.
Cea ce mai tin minte era efortul cuvintelor de a-mi distruge imaginile.
Doua cuvinte ,doar doua cuvinte si intregul tot numit om ,se poate prabusi:sinucidere
filozofica.
Un zimbet mi-a incoltit in coltul gurii. Repetam intruna in gind cele doua cuvinte . Un
zgomot ciudat ,ca un fele de tinguire vesnica si-a facut aparitia ,apoi a disparut. Eram la
limita aceea in care cuvintele din mine se lupta cu imaginile din mine.
M-am dezmeticit. Tigara se stinsese in scrumiera ,piciorul sting imi amortise complet
,parka si cearta celor de sus devenise mai dura .
Nu stiu de ce mi-a aparut in minte cuvintul iubire! Probabil din cauza unei imagini pe
care tot o vedeam prin mine,o imagine a unei femei.
Ce absusrd! Ce absurd! Totul e absurd! Ssi vocea mea rasuna in cmera rostind mechanic
aceste cuvinte.
Apoi am tacut.
O liniste grea a pus stapinire pe absolute tot din jurul meu:nimic nu se mai auzea ,nicic
nu se mai imbulzea sa distruga linistea acestei nopti.
ERA cutremurator .In mite tot mai des ,pe diferite intensitati,pe diferite tonuri cele doua
cuvinte : sinucidere filozofica.
Intre timp imaginea femeii din mine a disparut. Vedeam cuvintul iubire cum trecea prin
fata ochilor mei cautind cu disperare imaginea femeii. .
Ce avea sa se mai intimple ,ma intrebam in timp ce-mi dezmorteam piciorul stin si cu
mina dreapta cautam pachetul de tigari pe care l-am aruncat pe podeaua de lemn.
Iincercam sa ating sis a simt cit mai bine lucrurile,obiectele. In astfel de momente cind
parka mintea ti-o ia aiurea ,o tigara aprinsa in coltul gurii, un pahar de vin pe pervazul
ferestrei deschise ,iti dadeau satisfactia ca esti viu si ca existi..
O pisica tisni de undeva din negura nosptiipe acoperisul din fata mea . Se oprii o clipa
arucindu-mi o privire care parka-mi spunea : ce nici tu nu poti sa dosrmi! ,apoi s-a facut
nevazuta.
M-a amuzat intr-un fel intilnirea ,cu pisica , cu fata ei intrebatoare .
Zbirniitul telefonului m-a trezit din aceasta stare. In timp ce mina dreapta se indrepta
spre receptorul telefonului,ochii mei cautau orologiul din perete.Cine putea sa fie?-la ora
asta,m-am intrebat ,probabil ca este o gresala.
-
ALO! AM SPUS
VOIAM SA-I SPUN CA MAI SINT FEMEI PE LUMEA ASTA ,DAR STIAM CA ASTA
IL VA INTARITA SI MAI MULT.
MA SIMTEAM INUTIL. CUM PUTEAM SA-L AJUT?CE PUTEAM SA-I SPUN CA
SA-L FAC SA-SI REVINA!? NU SA-L AMAGESC . ACEST LUCRU ERA USOR DE
FACUT.
CE MIC E OMUL IN FATA DURERII,A SUFERIENTEI.
SA FUG SA O CAUT PE LUCIA SI SA O ADUC AICI? AR FI VENIT POATE , DIN
MILA SAU DE FRICA. SI DUPA ACEEA ?
E ABSURD. CIT DE ABSURD E TOTUL!
PAREA SINGURA SANSA PRIN CARE PUTEAM SA-L READUC PE OMUL
ACESTA LA ECHILIBRU. SI TOTUSI CIT DE MIC ERAM ,CIT DE NEPUTINCIOS.
ACEASTA NEPUTINTA MA SCOTEA DIN MINTI.
-
CONSTANTIN RADOACA