Sunteți pe pagina 1din 3

COXARTROZA

Coxartroza este o afeciune cronic, degenerativ a oldului. Numit i artroza coxo-femural sau
artroza oldului, reprezint localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul oldului. n timpul
mersului sunt momente de sprijin unipodal n care presiunea este de patru ori mai mare pe o
articulaie coxo-femural, dect n fazele staiunii bipodale, fapt ce favorizeaz apari ia coxartrozei.
CAUZE:
n general coxartroza apare datorit unor anomalii congenitale cum ar fi: subluxa iile, displazii
congenitale, coxa-plana, dar i datorit unor traumatisme (fracturi de col femural, luxa ia traumatic
a oldului) i a unor boli metabolice. n evoluia coxartrozei ntotdeauna apare durerea. n
majoritatea cazurilor durerea apare la nivelul zonei inghinale i iradiaz pe fa a anterioar a coapsei
spre genunchi; n alte cazuri se localizeaz la nivelul zonei fesiere. La nceput, durerea apare cu
ocazia schimbrilor de poziii (stnd-aezat), n formele ei mai avansate devenind permanent;
durerea are caracter mecanic.
Variatii (tipuri de coxartroza):
Coxartroza primara apare la pacienti cu varsta mai mare de 60 de ani la care articulatia soldului a
fost normala in copilarie si la varsta adultului tanar.
Coxartroza secundara apare la pacienti mai tineri la care insa exista factori de risc ce favorizeaza
degradarea prematura a articulatiei soldului.

Simptome de coxartroza
Durerea ce apare la nivelul articulatiei soldului in timpul mersului, la urcat trepte sau alte
activitati ce implica aceasta articulatie este principalul simptom.
Durerea se poate resimti la nivelul fesei, coapsei sau chiar genunchiului. In cazurile avansate
durerea este prezenta si in repaus iar mersul devine schiopatat.
Dimineata si la reluarea miscarii dupa o perioada de inactivitate se poate resimti redoarea articulara
(intepenirea) care dispare dupa cateva miscari.
Pacientul poate percepe uneori aparitia unor zgomote (pocnituri) in timpul miscarilor (aceste
zgomote sunt numite cracmente) iar in stadiile mai avansate senzatia ca se freaca os pe os.
Mobilitatea articulatiei se reduce treptat astfel incat pacientul afectat nu mai poate executa miscarile
soldului cu aceeasi amplitudine, resimtind blocare inainte de a putea efectua complet miscarea.

Investigatii radioimagistice si de laborator


Principala investigatie necesara pentru confirmarea diagnosticului si stabilirea stadiului in care se
afla afectiunea este radiografia de bazin.Aceasta va pune in evidenta modificari specifice: ingustarea
spatiului articular (prin erodarea cartilajului), comprimarea si deformarea osului in imediata
vecinatate a cartilajului, aparitia unor excrescente osoase numite osteofite (asa numitele ciocuri).

Pentru detalii suplimentare (necesare in special inainte de o interventie ortopedica) se poate recurge
la examinarea prin rezonanta magnetica nucleara, tomografie computerizata sau ecografie
musculoscheletala. Pentru evaluarea starii generale a pacientului si identificarea altor afectiuni ce
pot influenta evolutia sub tratament, medicul poate recomanda efectuarea unor analize de laborator.

Diagnosticul de coxartroza
Diagnosticul este formulat dupa examinarea clinica a pacientului si confirmat prin efectuarea
radiografiei de bazin.

Tratamentul coxartrozei
Obtinerea si mentinerea greutatii corporale in limitele normale este un obiectiv important. Pacientul
poate practica mersul pe jos in ritm alert 30 de minute zilnic, ciclismul, inotul si exercitiile de
kinetoterapie pentru mentinerea mobilitatii articulatiei si intarirea grupelor musculare care o
stabilizeaza.
Va evita mersul pe teren accidentat, statul prelungit in picioare si manipularea de greutati pe distante
lungi. In stadiile avansate ale bolii va utiliza un baston pentru sprijin in mers, pe care il va purta de
partea opusa soldului afectat.
Tratamentele medicamentoase se adreseaza in special durerii. Se foloseste paracetamolul iar in
cazurile care nu raspund la acest tratament se utilizeaza antiinflamatoare non-steroidiene, cu
actiune mai puternica impotriva durerii dar si cu posibile efecte adverse asupra stomacului si/sau
cardiovasculare. Din acest motiv antiinflamatoarele vor fi administrate la recomandarea medicului,
pe durate cat mai scurte posibil.
O alta linie de tratament o reprezinta preparatele medicamentoase sau suplimentele
alimentare cu actiune lenta asupra articulatiilor. Acestea contin de obicei combinatii de extracte
vegetale. Efectul lor se instaleaza incet, dupa mai multe saptamani de administrare, dar este de
regula mentinut pentru mai multe luni dupa intreruperea tratamentului.
Injectiile intraarticulare reprezinta o alta modalitate de tratament. Pentru articulatia soldului
injectiile se administreaza de obicei sub control ecografic. Se utilizeaza solutii/suspensii de acid
hialuronic care lubrefiaza articulatia si usureaza functionarea acesteia.
O metoda moderna de tratament care insa se adreseaza numai primelor trei stadii ale bolii
este terapia cu ser autolog. Pacientului i se recolteaza sase flacoane de sange dintr-o vena de la
cot iar acest sange este apoi prelucrat in laborator prin incubare la 37 grade ceea ce determina
celulele albe sa produca si sa elibereze substantele care combat inflamatia si repara tesuturile. Apoi

prin centrifugare se obtin sase seringi a cate 3 ml de ser ce va contine concentratii mari din aceste
substante cu care organismul isi vindeca ranile in mod natural. Serul va fi injectat in articulatia
pacientului, fara niciun adaos de substante straine. Efectele terapiei aplicate cazurilor selectionate
se mentin pentru aproximativ doi ani.
Stadiile avansate ale bolii beneficiaza de tratament ortopedic (protezare).

Evolutie, Complicatii, Profilaxie


Evolutia naturala a bolii este catre reducerea progresiva a mobilitatii soldului, durere permanenta si
incapacitatea de a desfasura activitatile zilnice fara ajutor. Din acest motiv este foarte important ca
pacientul sa se adreseze unui medic de la primele semne de boala.
Profilaxia se poate realiza prin evitarea factorilor de risc mentionati mai sus, in special obezitatea si
sedentarismul.