Sunteți pe pagina 1din 2

Olandezii nu mai iubesc Uniunea

Cristian Preda,

Totul a pornit de la un site, al carui nume - Geen Stijl, in traducere: fara stil - nu te duce cu gandul la politica.
Grupul care-l administreaza a avut ideea de a folosi o prevedere legala recenta, care ingaduie contestarea prin
referendum a oricarui vot dat de Parlamentul olandez, daca acest lucru e cerut de minimum 300 de mii de
cetateni.
In toamna trecuta, s-au strans 428 de mii de semnaturi, iar tema care a mobilizat opinia a fost una de politica
europeana: e vorba despre Acordul de Asociere UE-Ucraina. Sa ne amintim ca revolta Maidanului din Kiev
pornise de la acelasi document, mai precis de la refuzul presedintelui Victor Ianukovici de a-l semna, in
noiembrie 2013. Incheiat, intr-un tarziu, in vara anului urmator, Acordul a fost ratificat in toate cele 28 de state
membre, in Parlamentul European, ca si in Ucraina. Intrarea in vigoare s-a produs la 1 ianuarie 2016, dupa ce sub presiune rusa - partile au acceptat o amanare de un an si patru luni.
Din pricina actiunii initiate de Geen Stijl, Olanda a suspendat ratificarea, pana ce se afla ce zic cetatenii. Data
consultarii a fost stabilita pentru 6 aprilie a.c.. In explicatiile oferite publicului despre impotrivirea fata de
Acordul de Asociere, initiatorii referendumului au folosit o retorica imprumutata de la Moscova, vorbind, de
pilda, despre ,,militii fasciste" care ar fi declansat un ,,razboi civil" in Ucraina, adica exact ca propaganda
Kremlinului. S-a spus, de aceea, ca olandezii au fost chemati sa voteze pro sau contra Putin.
Campania a fost stranie fiindca, desi partidele din guvern s-au declarat in favoarea validarii Acordului, ele nu sau agitat prea tare in sustinerea propriei opinii. Au fost, in schimb, foarte vocale partidele care s-au declarat
impotriva, si anume Partidul Libertatii (condus de radicalul Geert Wilders), extrema-stanga din Partidul

Socialist, ca si o formatiune anti-sistem, denumita Partidul Animalelor. Premierul Mark Rutte a adoptat un ton
pedagogic, cautand sa explice miza reala a consultarii populare: el a insistat, de pilda, asupra plusului adus de
schimburile economice, in conditiile in care valoarea anuala a exporturilor olandeze catre Ucraina depaseste 800
de milioane de euro. Intrucat adversarii sai au afirmat ca Acordul este o usa deschisa pentru primirea unui noi
tari in UE, premierul a declarat solemn ca Ucraina nu va fi niciodata membra a Uniunii. Argumentul improvizat
de Rutte era cam schiop: Kievul e obligat, a zis el, sa aiba relatii bune si cu Bruxelles, si cu Moscova, iar asta sar dovedi imposibil daca Ucraina devine stat-membru.
Si presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a intervenit in dezbatere: ,,sa nu transformam
referendumul intr-un vot despre Europa", a prevenit el. Unii au zis ca mai bine tacea. In sprijinul unui vot
favorabil, s-a folosit si un poster in care Putin si Wilders se saruta. Compania de cai ferate si cea de transporturi
au refuzat sa il expuna in statii, zicand ca e provocator. Un element care a contat in judecata cetatenilor a tinut
de investigatiile referitoare la accidentul aviatic din iulie 2014, cand un avion Malaysia Airlines a fost doborat
in Estul Ucrainei, iar aproape 300 de persoane au fost ucise, majoritatea fiind olandezi: anchetatorii ucraineni nu
au lasat o impresie prea buna publicului din tara lalelelor, asa ca vina Rusiei a fost aruncata pe planul doi. Sa
mai notam un argument ceva mai sofisticat folosit de tabara care voia ratificarea: Acordul de Asociere, s-a spus,
cuprinde o parte despre liber schimb, dar si una despre stat de drept, democratie, drepturi, anti-coruptie. Orice
progres politic al Ucrainei va ajuta Uniunea. N-a contat.
Rezultatul referendumului era cumva asteptat. Toate sondajele l-au anticipat. Singura incertitudine a fost legata
de atingerea pragului de validare, care e, potrivit legii, de 30 de procente. La orele amiezii, prezenta la urne era
foarte scazuta: doar 15-16 procente votasera in Rotterdam si Amsterdam. Primul sondaj de opinie a anuntat, de
altfel, o participare de 29%. Pana la urma, pragul a fost depasit cu doua procente. Dintre cei veniti la urne, 61%
au fost contra ratificarii. Procentul e identic cu cel cu care, in 2005, olandezii au respins Constitutia europeana...
Rezultatul de acum e cu atat mai jenant cu cat referendumul s-a tinut in timpul presedintiei olandeze a
Consiliului UE. Ce va urmae Deocamdata, reactiile au fost prudente. Trei sunt, logic vorbind, scenariile
posibile: Guvernul ar putea ignora rezultatul consultarii populare, fiindca referendumul a fost consultativ, dar
asta nu prea se face in Olanda; a doua varianta e negocierea unor exceptii, un proces care nu e tocmai simplu; a
treia posibilitate ar fi rediscutarea ratificarii in Parlament, pentru a include nemultumirile electoratului, insa e
greu de anticipat ce ar putea iesi. Probabil ca ultima varianta va fi, totusi, cea imbratisata de premierul Rutte.
In afara Olandei, reactiile au fost numeroase. Trei dintre ele merita retinute. La Kiev, presedintele Petro
Porosenko a descris consultarea din 6 aprilie ca un atac la adresa unitatii europene. In schimb, la Moscova,
politicienii au fost severi: votul olandezilor vadeste ca proiectul pro-european al Ucrainei e o iluzie si ca
Uniunea Europeana nu este democratica, ci birocratica. In fine, in Marea Britanie, sustinatorii Brexitului au fost
foarte incantati: ,,nu suntem singurii care spun ca UE nu merge", au zis ei. Pe 23 iunie, vom vedea daca
britanicii iubesc Uniunea mai mult decat olandezii. Referendumul acela va avea consecinte institutionale mult
mai insemnate pentru noi toti.