DROGURILE

- Un alt tip de amenintare psihica Bogdan Capruci*

Mona Caministeanu**

Motto:
Drogurile constituie o problema ingrozitoare, a carei seriozitate devine cu fiecare zi mai
vizibila. Exista milioane de oameni care recurg la droguri in toata lumea, abuzind de felurite
substante ilegale. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal sunt printre
cele mai grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintind generatiile viitoare
si, in acest fel, viitorul vietii...!
Rainer Schmidt-Nathen
Presedintele Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite de lupta impotriva drogurilor
(Budapesta 1998)
Pentru a duce la indeplinire sarcinile specifice si pentru a-si atinge obiectivele stabilite,
politistii au nevoie de cunostinte care sa-i ajute in cunoasterea amenintarii reprezentata de
consumul de droguri in cazuistica complexa pe care acest flagel il are. Evidentierea unor
motive ale consumului si abuzului de substante psihotrope si substante stupefiante,
identificarea, descrierea si exemplificarea principalelor tipuri de droguri, descrierea catorva
modalitati de administrare si evidentierea principalelor efecte generate de droguri sunt
abordate in lucrarea de fata.
Am studiat in ce masura DROGURILE reprezinta un factor de risc pentru structura de
personalitate, stiut fiind ca, in functie de tip, acestea isi pun amprenta asupra coordonatelor
unei vieti esuate, undeva la marginea societatii.
Cuvinte cheie:Substante psihotrope si substante stupefiante (Droguri), Efecte, Personalitate
Argument
Desi toate substantele pot genera probleme, totusi substantele psihoactive prezinta cel mai
mare potential pentru abuz. Acest tip de substante afecteaza diferite structuri cerebrale care
controleaza dispozitia, constiinta si comportamentul.
In timp ce unii tineri consuma droguri datorita problemelor lor emotionale, altii au cu totul
alte motive. incercarile de identificare a factorilor comportamentali sau sociali de risc in
consumul de drog au inceput sa fie bine studiate si este evident ca nu exista nici un mecanism
specific de declansare sau vreun eveniment care sa prezica consumul de drog la o persoana
data (Newcomb, Maddolician, Bealter, 1986). Socializarea la normele non-traditionale,
dereglarile in relatiile normale copil-parinti, lipsa de implicare in grupuri organizate, suferinta
fizica si chinurile mentale, toate s-au aratat ca fiind factori de predispozitie la initierea in
consumul si abuzul de drog. Cercetarile realizate pe consumatorii de cocaina si marihuana din
licee, evidentiaza variabile comune, precum fondul sau intim si stilul de viata. Jalali (1981)
estima ca mai putin de 10% dintre consumatori sunt marcati de tulburari de personalitate bine

definite ce necesita tratament. Cei mai multi dintre consumatorii tineri sunt sanatosi din punct
de vedere al sanatatii psihice.
Tinerii care manifesta trasaturi dominante de rebeliune, impulsivitate si nesiguranta se expun
unor riscuri crescute de a deveni consumatori de drog. in mod frecvent ei manifesta o
orientare hedonista si de aceea au dificultati in amanarea trebuintelor de satisfactie (Kim,
1981). In studiul lor longitudinal, Jessor si Jessor au afirmat ca tinerii consumatori sunt mult
mai toleranti la comportamentul deviant decat sunt non-consumatorii. Din prisma cercetarii,
autorii au concluzionat ca toleranta la devianta reprezinta un predictor puternic atat pentru
abuzul de alcool, cat si pentru drog.
Parerea buna despre sine (self-esteem) reprezinta un alt aspect al personalitatii asupra caruia
s-au orientat, de-a lungul anilor, considerabile cercetari. Multe studii au aratat ca cei ce
consuma droguri tind sa aiba o parere despre ei mult mai slaba decat non-consumatorii (Ford,
1983). Smith (1975) a aratat ca unii tineri aveau aprecieri scazute asupra capacitatilor lor
academice mai inainte de a fi initiati in grupul de consumatori. Interesant este faptul ca multe
dintre cercetarile recente nu au reusit sa demonstreze faptul ca un nivel scazut al aprecierii de
sine favorizeaza riscul de abuz de drog (Kovack, Glickman, 1986). in ciuda conflictelor
identificate, Rickel si Allen (1987) au tras concluzia ca cele mai multe studii sprijina
convingerea dupa care consumatorii de drog tind sa manifeste o slaba apreciere de sine.
Diferentele rezultate din populatia studiata, din constructia cercetarii si din tehnicile de
evaluare au indus indubitabil o anume ambiguitate in cercetari.
Admitand ca este dificil daca nu chiar periculos, se poate specula asupra relatiei actuale dintre
aprecierea de sine si abuzul de drog. Una din explicatii ar fi ca unii tineri vulnerabili incep sa
consume drog in momentul in care aprecierea despre sine este oarecum scazuta. Acest fapt
este evident fie inainte de initierea in consum, fie curand dupa aceasta. Alte studii semnaleaza
existenta unei relatii pozitive intre anumite caracteristici psihologice si comportamentele de
consum si abuz de droguri, de exemplu, cautarea de senzatii noi, un prag scazut in evitarea
durerii - ranirii (capacitate scazuta de evitare), incapacitatea de a controla emotiile, labilitate
emotionala sau agresivitate si ostilitate. Fara indoiala, analizate impreuna, evidentele
disponibile cu privire la importanta acestor factori sunt inca contradictorii. Impotriva a ceea
ce se credea initial, nu s-au gasit asocieri pozitive intre consumul de droguri si
simptomatologia de anxietate, depresie sau stima de sine scazuta, in timp ce alte studii au adus
evidente asupra faptului ca labilitatea emotionala pare a fi mai degraba o consecinta a
abuzului de droguri decat o cauza.
Factorii spirituali corelati consumului de drog se pot sintetiza in pierderea controlului asupra
experientei si scaderea semnificatiei vietii. Aceasta poate conduce pe mai departe la consum
de drog ceea ce creaza evenimente necontrolabile si epuizante.
Dependenta psihica este o manifestare si mai grava a narcomaniei. Potrivit expresivei
descrieri pe care o dau narcologii acestei stari, narcomanul simte fata de narcotice dragoste:
ca un indragostit, el se gandeste tot timpul la obiectul dorintelor sale, asteapta mereu
intalnirea cu el si nazuieste catre el, se bucura daca intalnirea este pe punctul de a avea loc, se

intristeaza si se enerveaza daca ea este amanata; este gata de orice ca sa fie mereu alaturi de
narcotice (S. Belogurov, 1998).
Depersonalizarea, imbraca forme mai accentuate manifestate prin instalarea indiferentei,
dezinteresului fata de munca, apatiei, modificarea afectivitatii, aparitiei instabilitatii si
nervozitatii nejustificate, care culmineaza frecvent cu agresivitatea. Uneori, ca in cazul
consumului de derivati de cannabis primele categorii de simptome alterneaza cu ultimele.
Nervozitatea, excitabilitatea crescuta, labilitatea emotionala, tendinta spre conflicte,
deteriorarea somnului sunt simptome tipice, care se intalnesc la toxicomani.
Sindroamele care apar difera in functie de substanta consumata, astfel:
- sindrom deficitar rapid si constant in cazul opiaceelor;
- sindrom delirant prelungit(asemanator unui tablou schizofrenic) in cazul halucinogenelor ;
- sindrom de absenta a motivatiei in cazul consumului de cannabis;
- reactii delirante paranoide la amfetamine;
- reactii confuzionale sau confuzo-onirice in cazul excesului de droguri.
Degradarea morala umana a toxicomanului, indiferent de drogul utilizat, poate conduce la
reactii antisociale si la acte de agresivitate, ajungandu-se pana la crima.
Grupe de droguri Caracteristici si Efectele asupra SNC (Sistemul Nervos Central)
Substante psihotrope si substante stupefiante:
Ele cuprind psiholeptice (depresoarele), psihoanaleptice (stimulentele), psihodisleptice
(halucinogenele) si hipnoticele.
I. Produse psiholeptice (depresoare) ale SNC (Sistemul Nervos Central) (opiul, morfina,
heroina, barbituricele, benzodiazepinele, tranchilizantele, metaqualona, etc.)
Depresoarele micsoreaza activitatea sistemului nervos central, incetinind functiile vitale si
reflexele. Depresoarele calmeaza si, totodata, relaxeaza. in doze bine determinate, ele sunt
utilizate in medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul. Barbituricele si compusii
asemanatori acestora, ca si tranchilizantele minore, sunt depresoare ale sistemului nervos
central. Analgezicele opioide actioneaza, de asemenea, ca depresoare ale sistemului nervos
central.
Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care
o insotesc (anxietatea, tensiunea psihica, indispozitia).
1.Opiacee
Opiacee - Opiumul si substantele inrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete intinse, cu precadere in
Orientul apropiat, mijlociu si indepartat. Dupa perioada de inflorire, planta formeaza o
capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile,
capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza
spre maron si se intareste, dobandind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma
bruta a opiumului se modeleaza in bulgari, sau asa-numite "paini". Culoarea oscileaza intre
maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mancat, baut, injectat sau fumat. Opiumul
contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este
morfina. Morfina se extrage direct din macul alb sau din produsul intermediar.

Heroina
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugandu-se
diferite substante chimice intr-un proces chimic simplu, in mai multe etape. Are o putere
analgezica de de 10 ori mai mare decat aceasta.
Forme de consum:
Opiaceele pot fi inghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza, ori se injecteaza intramuscular, subcutan (in tesutul
adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent.
Efecte fizice/psihice si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, in schimb are un efect analgetic
de cinci pana la 10 ori mai puternic. in acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La
fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica in
sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale
afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea,
consumatorii relateaza un episod de "flash" (engleza trasnet), un flux dinamic, de placere ce
cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina. Totalitatea efectelor
resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avant,
putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin
care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt
administrate injectabil.
Aproape la fel de importante tulburarile dispozitionale, raportate de pacienti in proportie de
50%. Tristetea, anxietatea, tensiunea, sentimentul de singuratate, plictiseala au fost direct
legate de recadere, ceea ce ar putea indica nivele nevrotice mai ridicate decat in populatia
generala (Gossop 1998) sau disforie. Trebuie insa luate in consideratie situatiile cand aceste
stari dispozitionale negative apar ca raspuns normal la probleme obiective. Foarte frecvent
dependentii de opiacee au o foarte scazuta capacitate de rezolvare a problemelor cea mai
usoara modalitate de abordare a acestora sau singura solutie gasita fiind administrarea
drogului. Ei sunt cuprinsi de tristete, apatie si letargie, pana cand mintea lor nu mai
functioneaza normal. Astfel ca odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire
este perceputa amplificat in realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la
fel ca simptomele de sevraj fizic.
Asemenea altor boli mintale, cauza fundamentala a bolilor depresive este reprezantata de
modificarile de ordin chimic in interiorul creierului. Principalele simptome ale acesteia sunt:
insomnii, iritabilitate, pierderea poftei de mancare si lipsa puterii de concentrare. intr-o faza
avansata a bolii, pacientul poate incerca sa se sinucide cu scopul de a-i scuti pe cei dragi de
povara pe care o reprezinta.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare
(transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul
membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative
si crize convulsive.

- Sindromul de sevraj incepe la 6-8 ore de la administrarea ultimei doze, atingand un maxim
la 48-72 de ore, dupa care se remit in 7-10 zile. Debutul este similar cu cel din starea gripala
(lacrimare, rinoree, cascat, mialgii generalizate, uneori cu dureri generalizate), pacientul fiind
anxios si preocupat de a-si procura drogul.
Fenomenul de sevraj la heroina se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca in
cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina
din ce in ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate
per doza trebuie crescuta mai repede, decat in cazul celorlalte stupefiante comparabile ca
efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este
ridicat si cantitatea consumata atinge marimi considerabile, dependentului nu-i ramane alta
posibilitate, decat sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni
de procurare". Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai
rapid si se manifesta mai intens decat in cazul dependentei de alte substante. Actele
infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la
marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
II. Produse stimulente (amfetaminele, cocaina, crack-ul, khat-ul, anorexigenele, etc.)
Stimulentele stimuleaza sistemul nervos central si intensifica activitatea creierului si a unor
centri nervosi din maduva spinarii. Anumite stimulente au pe plan international o utilizare
terapeutica legala, cum ar fi de exemplu anorexigenele (reduc pofta de mancare) si unele
medicamente pentru tratarea depresiunilor psihice.
1. Amfetamine - Droguri sintetice - Ecstasy
Ce este Ecstasy?
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile in grupe
distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri
care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de
fericire). Grupul ecstasy are insa si actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene.
Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxidmetilamfetamina), o substanta sintetica pura. Azi, Ecstasy este un termen generic pentru
diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxidmetilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante
din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de "Ecstasy", si amestecuri
ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.
Consum:
La inceputul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata in diverse formulari: fie in capsule de diferite
marimi, fie - in cele mai multe cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate,
cu variate semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta) nume precum trifoi,
proumbel, dolar, iepuras, camila, delfin, Road Runner, Smiley, ciuperca, Olympics, coroana
etc. (denumiri de strada care reflecta, de regula, simboluri intiparite in suprafata tabletelor.
Numele sunt preluate din lb. germ. si nu corespund neaparat denumirilor de strada din
Romania - n. tr.)
Durata de actiune:

La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. - 1 ora.

Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera in
stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA
la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.
Mecanismul de actiune:
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii asa-numitilor
neurotransmitatori. MDMA pura are efect mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina.
Acesta influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii,
asocierile (de la nivel cerebral - n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice ("Cu cat mai
inviorat este omul, cu atat mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu cat mai activat e
sistemul serotoninergic, cu atat mai activ este omul." ).
Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea de Ecstasy:
Dilatarea pupilelor, cresterea frecventei cardicace/tensiunii arteriale, bronhodilatatia,
incordarea muschilor mandibulari (trismus) / tremuraturi, greata, uscaciunea gurii, transpiratii,
cresterea temperaturii corpului, nevoia de a urina, bruxism (scrasnirea dintilor), dureri de cap
etc.
In urma consumului sustinut in doze mari:
Sistemul natural de alarma al omului este abolit. Deces prin hipertermie si deshidratarea
organismului, modificari evidente neanregistrate de catre persoanele in cauza. Posibile leziuni
cerebrale ireversibile
Reactii psihice:
Se urmareste o atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul
dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi
amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.
Toate acestea sunt posibile intr-un complex ce cuprinde mediul inconjurator, suma contactelor
sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa,
intr-o atmosfera calma.
- empatie crescuta
- capacitate de comunicare sporita
- stare de beatitudine/euforie
- perceptii senzoriale mai intense
- disponibilitate crescuta de a stabili contacte
- recunoastere, intelegere clara a sentimentelor proprii
- modificarea perceperii timpului
- dezinhibare relativa
- stimulare/sentiment de "prospetime"
In caz de calatorie necorespunzatore pot aparea efecte descrise ca profund negative:
- tulburari de concentrare

- putere de discernamant limitata

- pierderea apetitului
- halucinatii
- anxietate
- neliniste/nervozitate
- stare depresiva/stari confuzionale
- lipsa de motivatie
- libido redus
- intarzierea orgasmului
Riscul de tulburare psihica este ridicat toxicomanul poate uneori fii descris ca ominte
imprastiata- o dezorganizare a gandirii si a comportamentului normal. Alti neurotransmitatori
influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina
(stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).
Alti factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie,
astm, hepatita C.
2. Cocaina
Provenienta:
Cocaina este extrasa printr-un proces chimic din frunzele de coca. Planta, inalta de mai multi
metri, creste in zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).
Nativii din America de Sud mesteca frunzele de Coca pentru a face fata oboselii fizice si
pentru a indeparta senzatia de foame si sete.
Forma:
Pulbere alba, floconoasa, cristalina
Consum:
Cocaina se prizeaza sau se injecteaza
Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), in doze mici
si fenomene de intoxicatii, in doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si
plagilor. in trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi in acest scopt sunt utilizati
derivati sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta in inhibarea resorbtiei neuromediatorilor
adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel,
sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei.
Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic

general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca

substanta ce creste performantele individului.
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si
cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pana la epuizarea totala a
rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este
neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel incat individul poate renunta mai mult timp la
aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar
mobilizarea creste. Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea,
oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, in ultima instanta, insuficienta functionala sunt
consecintele utilizarii pe timp indelungat a substantei, pe langa care apare dependenta psihica
severa care la nici o substanta nu se instaleaza atat de puternic, n timp atat de scurt ca la
cocaina.
Efectele consumului apar dupa cateva minute si dureaza aproximativ 20-40 de minute, in
functie de cantitatea luata si de puritatea substantei. Consumatorul simte o stare de euforie,
dorinta de comunicare, o crestere a fortei fizice, gandire mai rapida si creatoare. Foamea si
setea dispar, creste ritmul cardiac, pulsul si frecventa respiratiilor . Consumul frecvent si in
doze mari duce la anxietate, tremor, iritabilitate, paranoia, somn agitat si neodihnitor, lipsa
poftei de mancare. Consumatorii de cocaina si de crack sunt subponderali, incercanati, de o
stare de oboseala cronica iar cei care prizeaza drogul au un facies caracteristic cand nu sunt
sub efectul acestuia : ochii injectati, lacrimosi, pupile dilatate, nasul care curge in permanenta
de parca ar suferi de gripa, datorita atrofierii mucoasei nazale (cocaina are efect de
vasoconstrictie si anestezic local).
Stupoarea data de cocaina poate fi impartita in trei stadii:
Stadiul euforic , stadiul de stupoare, stadiul depresiv
Stadiul euforic:
In cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa
administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se
imbunatateste din ce n ce mai mult, astfel incat vor simti o nevoie crescuta de comunicare
(logoree), rmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
In paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamantului critic, precum si pierderea
sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt inlaturate, dispare teama, contactele devin mai
facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de
catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului, manifestat prin
senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avant al
tuturor sentimentelor, precum si de un covarsitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent
cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme. Cresterea mobilizarii,
dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si
stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stadiul de stupoare:
In cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe langa modificariile descrise anterior, apar frecvente
aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate.
In multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de
propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma
ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. in plus, la unii dintre ei se instaleaza si
halucinatii tactile sau mixte in care, de exemplu, cei in cauza simt prezenta unor animale mici
sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu
este semnificativa in timpul stadiului de stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta in principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate,
adesea infiltrate de ganduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al
consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate
actualiza in mod iminent.
Supradoza ( intoxicatia acuta ) :
- efectul toxic maxim apare la ~ 60-90 de minute de la administrare si se concretizeaza initial
printr-o stare psihica euforica, senzatie de putere si grandoare, urmata de agitatie si
hiperactivitate;
- comportament stereotipic, repetitiv;
- tahicardie si hipertensiune arteriala urmata de bradicardie si scaderea tensiunii arteriale;
- greturi, varsaturi;convulsii, slabiciune musculara generalizata;
- acidoza metabolica;
- depresie respiratorie aritmie cardiaca severa stop cardiac.
Este important de mentionat faptul ca, in cazul indivizilor care consuma doze mici de cocaina,
repetate in mod frecvent in cursul unei zile,se pot dezvolta psihoze paranoide cu delir ( simte
ace sub piele, vede imagini terifiante), simptome ce se remit daca se intrerupe consumul sau
pot dura chiar luni de zile in anumite cazuri .
socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar
deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, in schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica
intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea
pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii,
hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale.
Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari
primitive, dar si a unor halucinatii. in final, tabloul clinic prezentat degenereaza in pierderea
cunostintei care, impreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la
deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
In timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pana la
15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii,
dar si cantitatea administrata de fiecare data.

Sindromul de sevraj la cocaina apare la 24 de ore dupa ultima doza administrata si atinge
maximum in 2-4 zile si se caracterizeaza prin urmatoarele simptome:
- iritabilitate si oboseala;
- stare de letargie;
- depresie;
- insomnie sau hipersomnia cu vise terifiante;
- uneori idei suicidare.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza.
Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta
efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de
opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar in abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce
la tentative de suicid, avand in vedere ca capacitatea de interventie a individului in timpul
abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. in consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii
si - in cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o infundare a
nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, n cadrul unor
procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme in cantitati
suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. in ultimii ani insa, se pare ca isi gaseste
locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate in practica
clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau
ocazional in cadrul unei depdendente generale avansate de droguri. Unii consumatori isi
injecteaza in mod constient amestecuri de cocaina si heroina - asa-numitul "speed-ball". Au
fost insa nregistrate si cazuri in care consumatorilor li s-a vandut "spped-ball" in loc de
cocaina pura. Astfel se induce, in cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului
de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei il reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii
psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a
unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. in
consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni
cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("inmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce duc la
dementa. in stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.
III. Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina, mescalina,
psilocybina, etc)

Halucinogenele actioneaza asupra sistemului nervos central si conduc la aparitia iluziilor

senzoriale sau a halucinatiilor. Cunoscute si sub denumirea de "droguri psihedelice", in randul
halucinogenelor se inscriu, mai ales, cannabis-ul dietilamida acidului lisergic (LSD),
fencyclidina, psilocybina si unele amfetamine substituite la nucleul benzenic. (Ecstasy,
Adam).
1. CANNABIS SATIVA L - Hasisul si marihuna
Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de canepa (Cannabis).
Hasisul se comercializeaza in "bulgari" solizi sau placi presate si se prezina - in functie de tara
de origine - in nuante de culoare rosie, maron si verde sau negru. Marihuana (engl. "grass",
"kif", "Heu", rom. "iarba") este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale
aceleasi plante, ce are aspect de tutun verzui taiat foarte fin.
Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza in forma pura sau in amestec cu tutun. Inhalate profund cu
fumul, substantele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se
instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa inceperea fumatului. in cazul consumului de
fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza
mai tarziu (dupa 1 - 2 ore).
Efectele biologice in caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost
constatate urmatoarele efecte: cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor
conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului
sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare. De asemenea, pot
aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene,
voma, diaree si senzatie imperioasa de foame.
Efecte psihologice si influenta acestora asupra personalitatii:
in cele mai multe cazuri marihuana se fumeaza (acest lucru presupune un anumit tip de
inhalare profunda, fara filtru, cu retentia pulmonara a fumului si consumarea rapida a tigarii),
efectele psihologice manifestandu-se in cateva minute , datorita absorbtiei rapide prin plamani
si a faptului ca ajunge cu rapiditate la creier.
Manifestarile psihologice sunt destul de variabile ca raspuns la consumul de canabis.
Variatiile de dipsozitie pot include rasul, aspectul hilar si euforia. Distorsiunile de perceptie
pot include spatiul, timpul, distanta cat si sentimentul organizarii schemei corporale. Efectele
psihice ale substantelor active din cannabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul
social al consumatorului. Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. "cannabis
high", "social high"). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita
ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie
placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm
deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea
contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. in cazul

consumului in grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare poate duce la perceperea
defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata intotdeauna intensitatii trairilor
noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
De asemenea, procesele gandirii se dezorganizeaza, aparand fragmentari, tulburari de
memorie si comutari frecvente (instabilitate) a atentiei insotite de blocaje ale fluxului ideativ.
Persoana poate experimenta (inregistra) pierderea intr-o oarecare masura a contactului cu
realitatea in sensul ca nu se implica emotional in ceea ce face. Aceasta poate conduce la o
detasare considerabila cat si la depersonalizare. Uneori, consumul de cannabis poate simula,
agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.
THC ( tetrahidrocanabinolul) reprezinta unul din compusii psihoactivi ai cannabisului care are
tendinta de a se concentra la nivelul creierului. S-a constatat ca la o saptamana de la consumul
drogului se mentinea un procent neeliminat de 50% de principiu activ, fapt ce favorizeaza
acumularea in conditiile consumului regulat. Drept consecinta a acestui proces, la nivelul
Sistemului Nervos Central actioneaza la nivelul sinapselor prin modificarea informatiilor
transmise prin fibrele nervoase. Consumul zilnic poate incetini functionarea macanismelor
psihice. Prin actiunea sa la nivelul sistemului limbic influenteaza procesele de invatare, de
memorare (in special memoria de scurta durata), de integrare a emotiilor si motivatiilor cu
consecinte sub aspectul atitudinilor si comportamentului. Folosirea indelungata determina
oprirea producerii la nivelul creierului de substante responsabile de ,,senzatia de bine
eliminandu-se astfel feedback-ul pentru starile de rau producand dependenta chimica a
marihuanei. Individul traieste numai pentru a consuma drogul, are dificultati de socializare ,de
comunicare verbala, se izoleaza sau se indreapta catre relatiile ce-i faciliteaza procurarea. Nu
mai este capabil sa execute sarcini complexe care necesita concentrarea atentiei, capacitate de
conceptualizare, coordonare psihomotorie (ex. conducerea unui automobil). Asocierea cu
consumul de alcool favorizeaza aparitia lipotimiilor. Individul devine un pericol pentru el si
ceilalti. Devine iresponsabil pentru actele sale, scade capacitatea de autocontrol, vointa,
prezinta tulburari de gandire, dependenta determinand probleme financiare si legale.
Acest drog provoaca dereglari ale glandelor (glanda pituitara cu afectarea senzatiei de sete,
de foame, comportament sexual, presiune sanqvina , glanda tiroida, pancreasul, glandele
sexuale cresterea cantitatii de testosteron), ale hormonilor responsabili de crestere si
dezvoltare, de nivelul energetic, ale organelor controlate de acestia (stomac, duoden, organe
de reproducere modificari de continut si cantitate a spermei, tulburari de potenta sexuala in
cazul barbatilor, precum si tulburari ale ovulatiei in cazul femeilor). La nivelul aparatului
respirator efectele sunt similare cu cele ale consumului de tutun (bronsite cronice, dureri la
nivelul pieptului, distrugerea mucoasei nazale cu influenta asupra mirosului si gustului
,aparitia emfizemului pulmonar, iar pe termen lung, cresterea riscului de cancer laringian si
pulmonar), putand fi chiar potentate datorita consumului combinat al celor doua substante.
Drogul se transmite prin placenta (in cazul femeilor insarcinate consumatoare) si prin laptele
matern , determinand aceleasi efecte ca si la mama. Copii nascuti din mame care se drogheaza
sunt si ei dependenti de drog si intra in sevraj la cateva ore dupa ce vin pe lume in lipsa
administrarii drogului , fapt care le poate pune in pericol viata. In plus sunt predispusi la riscul

infectarii cu HIV , cu virusul hepatitei B si C. Ei au probleme de imunitate, in dezvoltarea

musculara, de nutritie, sunt predispusi la anomalii similare cu cele din Sindromul Fetal al
Alcoolului (tulburari hormonale, iritabilitate, reactii anormale la lumina si sunet, frecvente
tremuraturi, plans spasmodic), vor avea un deficit de atentie, capacitate scasuta de concentrare
si invatare, vor dezvolta un comprtament agresiv.
Adolescentii consumtori reprezinta o grupa particulara de risc datorita modificarilor fizicopsihice specifice pubertatii. Prin consumul de cannabis au loc modificari rapide si majore
psiho-emotionale, efectele fiind imprevizibile comportament violent, iar uneori chiar
tentative de suicid, accidente prin arsuri, caderi, accidente de masina. Folosirea indelungata
sau excesiva poate produce stari de anxietate, atacuri de panica, comportament agresiv si ostil,
depresii severe, halucinatii si paranoia, chiar schizofrenie.
2. Halucinogene
2.1 LSD
(LSD - dietilamina acidului lisergic, LSD 25) Substanta activa se dizolva in lichide, intr-o
anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hartie sugativa, bucati de
pasla, bucatele de hartie, tablete sau capsule) in vederea consumului.
Efecte fiziologice si psihice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima
suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 - 12 ore. In medie, sunt necesare numai
100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor
locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare;
cantitati de pana la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, in majoritatea cazurilor,
fara consecinte negative.
Administrat oral, efectul LSD incepe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat
intravenos, efectul apare la doar cateva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales
asupra trunchiului cerebral si diencefalului, in primul rand asupra sistemului limbic si
sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile
emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul
nostru inconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra
centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la
fotofobie in cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce
indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.
Aproape toti oamenii care au incercat macar odata substante halucinogene, descriu, ca prima
modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor. Halucinatiile declansate de LSD nu sunt,
defapt, decat pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape intotdeauna constienti de faptul ca
impresiile traite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor
halucinogenelor cunoscute pana acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre
interioare, tulburand perceptiile noastre, strict constante in mod normal.

intr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc
starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate
lucrurile ii sunt noi si unice - va constata, poate, ca ciocolata ii place acum mai mult ca
niciodata. Asemenea copilului insa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul sau. Un
mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc impotriva unui bad trip
(engl. Calatorie nereusita - experienta negativa, episod disforic - n .tr.). Trairile din timpul
expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de
consum, cat si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca
LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.
Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si
malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD in timpul sarcinii.
Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece in episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare
depresiva inainte de consum poate degenera intr-o experienta "horror" ("horror-trip"). Astfel,
pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se intinde pe mai multe ore. Daca reactia
negativa nu remite in timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana
afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca in cazul schizofreniei paranoichalucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel
de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei,
eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare il prezinta
tentativele de suicid de exemplu saritura din geam, persoana drogata avand convingerea ca
poate zbura. in trecut au existat cazuri in care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o
legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele
mai severe.
Psihoza de reevocare (flashback):
In acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica
si dezorientare, ce poate aparea la saptamani sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului
si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase,
de paranoia si halucinatii. Deoarece "flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta in
momente cu totul neprielnice pentru persoana in cauza (conducerea unui automobil), ceea ce
poate crea situatii dintre cele mai periculoase.
2.2 Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina)
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se caracterizeaza in special prin
halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice
si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia ca-si reamintesc si constientizeaza trairi
uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului,
iar uneori subiectul isi percepe propriul corp distorsionat in mod bizar. Atentia este extrem de
focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate. Doze de cateva miligrame
luate per os - ca. 4 mg - vor determina, dupa 20 - 30 minute o relaxare spirituala si fizica
perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt
mai pronuntate, perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult.

Riscul de tulburare psihica de schiofrenie este ridicat acesta fiind fii identificat prin doua faze:
Prima faza poate incepe brusc, dar detasarea de realitate se face de obicei treptat; persoana
devine din ce in ce mai pai putin capabila sa se concentreze si sa comunice,avand reactii
necorespunzatoare, vis a vis de ceea ce se petrece in jurul ei si facand gesturi ciudate si fara
rost.
Alta faza poate incepe cand toxicomanul simte ca mintea si corpul i-au fost furatesi poate
incepe sa auda voci si sa simta senzatii ciudate pe piele.
In cazul schizofreniei paranoice, simptomele sunt insotite de sentimente de persecutie. Ea
poate fi si ereditara. Toxicomanii sunt de obicei internati in spitale pentru consult si tratament.
Daca starea lor se agraveaza li se administreaza tratamente de psihoterapie si reabilitare si
daca este posibil se intorc acasa.
Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator LSD-ului, dilatarea
pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.

Bibliografie
1. Conf.univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog "Este foarte util ca un fost consumator de droguri sa
spuna altui consumator care este experienta prin care a trecut" - difuzat in emisiunea "Alege
viata" din 3 februarie 2004;
2. Dr. Veronica Balasa - Sectia a IVa Postcura Toxicomani, Spitalul de Psihiatrie Balaceanca,
Factori precipitanti ai recaderii pacientilor cu o tulburare legata de consumul de opiacee dupa
cura de dezintoxicare;
3. Dr. Lucian Vasilescu Sectia de dezintoxicare nr. 16 ,"Sevrajul nu ameninta viata", interviu
difuzat in emisiunea "Alege viata" din 27 ianuarie 2004;
4. Dragan Jenica, Dictionar de droguri, Ed. National,2000;
5. Dr. Shaffer si colaboratorii, Drugs and the brain, intreviu 2002
6. Dictionarul enciclopedic de droguri, Ed. M.I., 1995;
7. http://www.ana.gov.ro
8. http://www.drugs-forum.co.uk
9. http://www.heroinaddictiondrugrehab.com
10. http://www.drug-effects.com
11. Voicu C., Dragan J., Manualul politistului antidrog, Ed.MI,1993

--------------------------------------------------------------------------------

* Subinspector psiholog, D.G.P.M.B., M.A.I.

** Subinspector psiholog, D.G.P.M.B., M.A.I.