UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: AFPD
GRUPA: 51103

REFERAT

TEMA: ARGUMENTE PRO

REGIONALIZARII

STUDENT:
NICULAE DIANA ALEXANDRA

Diferenta dintre regionalism si regionalizare

Conform dicionarului regionalizarea nseamn mprirea n regiuni sau districte
administrative: a aranja regional. Regionalizarea este adesea confundat cu regionalismul
i este considerat de unii ca fiind o ameninare la adresa statutului naional. Regionalizarea
nu este o ameninare la unitatea teritorial a Romniei. Adepii procesului de descentralizare
nu doresc s dezintegreze ara ca stat ci urmresc s-i mbunteasc performanele
economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel(modelul guvernantei multi- nivel ilustreaza
modul in care sunt transferate anumite competente ale statului national catre niveul
supranational sau spre autoritatile sub nationale, publice ori private).
Regionalismul reprezint contientizarea intereselor comune (regiunea fiind perceput ca
un teritoriu considerat omogen de ctre oamenii care l locuiesc) i n acelai timp aspiraia de
a participa la gestiunea acestor interese . Cu alte cuvinte o comunitate care se consider
capabil s rezolve problemele locale n detrimentul statului, considerat prea ndeprtat i prea
mare. Regionalizarea are ca punct de plecare dezechilibrele regionale sau contientizarea
acestorastatul poate astfel recunoate o identitate regional (regiunea fiind de data aceasta
ca un teritoriu considerat omogen de ctre stat) i poate lua msurile necesare pentru ca
regiunile s participe la gestionarea afacerilor proprii .
Regionalismul e privit de muli ca un termen cu dublu sens : o micare de sus n jos
(regionalizarea), iar micarea de jos n sus (regionalismul). Ambele sunt concepte ce descriu
micri n plan regional, interacionnd reciproc. Cu toate acestea exist o diferen :
regionalismul ca termen ntlnit n discursul politicienilor, care poate duce la federalizare (un
ansamblul teritorial cu o istorie i cultur comun ce poate dobndi competene pentru
politicile publice) i regionalizarea care este o aciune administrativ ce vizeaz crearea
unor spaii de cooperare i definete noi uniti administrativ-teritoriale.
Prin urmare, regionalizare nseamn dorina de a ajunge la un echilibru al dezvoltrii
economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate, iar pentru aceasta,
regionalismul militeaz pentru ajungerea regiunii la puterea de decizie. Fie c e vorba despre
regionalism, fie despre regionalizare, descentralizarea este principalul beneficiu al celor doi
termeni.

Avantajele regionalizarii Romaniei

Romania este unul dintre cele mai centralizate state din Europa si masurile privind
descentralizarea sau regionalizarea au intarziat mai bine de 20 de ani. Orice incercare de a
controla un teritoriu mai mare a dat de obicei gres, daca e sa ne referim la imperiile din trecut.
Pentru un mai bun control avem nevoie de o regionalizare, de o divizare a administrarii si de o
ierarhizare. Este evident ca un singur om nu poate conduce o tara cu 22 de milioane de
locuitori astfel incat sa le respecte drepturile democratice de a participa, chiar si indirect, la
procesul decizional. Pentru a putea ajunge mai usor la nevoile si problemele oamenilor din
toate colturile unui teritoriu este nevoie de oameni in fiecare parte a acestuia. Numai asa se va
putea aplica democratia, in sensul ca se vor putea lua in calcul adevaratele voci ale cetatenilor
si se vor putea apara interesele lor, ajungandu-se la o democratie locala. Intr-o democratie in
care cetatenii participa indirect la procesul de conducere prin reprezentanti, e nevoie de o
modalitate de a alege reprezentantii eficient.
O impartire pe judete sau sectoare aduce o grupare a problemelor, astfel incat fiecare
regiune sa poata alege un reprezentant care sa stie exact problemele regiunii sale. Cand va
ajunge mai departe in conducerea statului, el va sti cum sa atace problemele comunitatii sale
si va fi mai eficient chiar si la nivelul national, pentru ca va exista o centralizare a tuturor
necesitatilor. Doar in acest caz intr-adevar doleantele cetatenilor vor fi auzite si mai mult,
chiar si rezolvate, asigurandu-se de fapt democratia locala. Regionalizarea mai este necesara
si utila si pentru a se putea pune in practica proiecte interjudetene.
Este important sa putem sa dezvoltam infrastructura la nivel de regiune. Noua reorganizare
va reduce din birocratie, iar descentralizarea, care se face mult prea lent, va fi accelerata,
pentru ca tot ceea ce se face in tara sa fie in avantajul cetateanului. Totodata merita sa amintim
faptul ca majoritatea statelor membre ale UE sunt organizate in teritoriu pe doua nivele (de
exemplu, Austria, Ungaria, Irlanda, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia), iar cateva au
o organizare pe trei nivele (Germania, Spania, Italia, Polonia). Acestea din urma sunt state cu
suprafete si cu populatii mari, iar aici colectivitatile teritoriale au competente largi si nu exista
o tutela a unei colectivitati teritoriale asupra alteia.

De asemenea, in majoritatea cazurilor, procesul de regionalizare a coincis cu

descentralizarea, care a mutat de la Guvern la autoritatile locale decizia privind colectarea
taxelor si impartirea resurselor.
Ca o concluzie merita mentionat faptul ca in multe state europene, procesul descentralizarii
a avut, in principal, tendinta regionalizarii, creandu-se nivelul teritorial regional (Cehia,
Slovacia, Danemarca, Slovenia), sau prin consolidarea autonomiei regiunilor existente
(Germania, Spania, Italia, Frana, Polonia). Crearea regiunilor in noile state membre (Ungaria,
Lituania, Romania) a constituit prilej de noi experimentari.

Principalele argumente care susin ideea i nevoia de regionalizare a Romniei

eficientizarea procesului decizional public i, implicit, o mai bun gestionare a

resurselor publice, precum i a tuturor resurselor disponibile, n general, limitate i
constant insuficiente n raport cu nevoile, argument susinut de o serie de alte
argumente specifice subsecvente, cum ar fi:

reducerea costurilor i a birocraiei n sistemul administrativ public n

general, prin simplificarea i optimizarea administraiei publice, n contextul
regionalizrii;

corelarea deciziilor publice cu nevoi i probleme specifice, precum i cu

oportuniti de dezvoltare specifice, diferite i diverse de la o regiune la alta;

necesitatea susinerii i chiar a accelerrii descentralizrii din mai multe

puncte de vedere:
economic: un management regional competent i motivat, cu un
instrument legislativ corespunztor i flexibil ar trebui s reueasc creterea
nivelului economic al regiunii mult mai bine dect actuala formul de
organizare constrns legislativ i deseori decizional la nivel naional;
financiar: gestionarea regional aproape n totalitate a veniturilor i
cheltuielilor, centralizarea naional doar a unei pri din veniturile
regionale, n scopul meninerii n funciune a instituiilor naionale,
eliminarea pierderilor financiare datorate unor decizii politice de
redirecionare, ctre instituii i entiti inutile sau neperformante, a unei
pri din venituri;

 administrativ: actualul mecanism administrativ este ineficient i mare

consumator de resurse; structura ierarhic a administraiei Romniei nu este
stufoas, ns modul de funcionare este adesea sincopat, lipsit de suplee i
perceput drept costisitor; la nivel regional se pot organiza aparate
administrative eficiente, cu minim de resurse umane, dar puternic
informatizate;

transparentizarea actului decizional public i o mai mare i mai bun

accesibilitate la informaii de interes public, datorit apropierii de cetean i
nevoile sale, comparativ cu nivelul naional, fapt ce va induce i:
o mai mare responsabilizare a decidenilor;
reducerea corupiei n administraia public;

incapacitatea actualelor structuri administrativ-politice de a colabora i

coopera pe palierul interjudeean / regional;

creterea gradului de absorbie a fondurilor europene, corelat cu o mai eficient i

eficace utilizare a acestor fonduri, prin:
- posibilitatea integrrii proiectelor mici, disparate la nivel local, n proiecte
strategice, de anvergur la nivel regional;
Concluzii
n cazul alegerii regionalizrii Romniei, trebuiesc stabilite mai nti abordri clare de
operaionalizare a relaiei cu puterea central, de tipul:

o reprezentativitate n elaborarea i negocierea documentelor strategice, a

programelor de dezvoltare pe diverse domenii;

o definirea puterii decizionale i de reglementare regional;

o definirea statutului juridic;
o implicarea n procesele legislative care le afecteaz interesele, inclusiv strategiile
de dezvoltare socio - economic;

o libertatea de a-i determina structurile interne; partajarea de competene cu

autoritile centrale; definirea structurii surselor de venituri, ca o combinaie ntre
resurse proprii/atrase i resurse transferate de la bugetul de stat; etc.
n cazul alegerii regionalizrii Romniei, modelul regional administrativ teritorial
actual poate fi consolidat cu costuri minime.