Procedura penala, partea speciala

Cursul 1, 24 februarie 2016

Partea speciala are ca obiect partea dinamica a procesului penal, procesul penal
in desfasurare.
OBIECTUL partii speciale = regulile care privesc procesul penal in desfasurare
incepand cu momentul initial de declansare, continuand cu momentele
ulterioare, obligatorii, si terminand cu momentul final. Aceste reguli privesc
fazele procesului penal. Privesc in esenta urmarirea
penala,
cu
care
debuteaza, privesc apoi camera preliminara care este o faza intermediara ce
are caracter preliminar dar in acelasi timp este si un filtru al urmaririi
penale, apoi cuprinde
reguli privind judecata (care sunt fundamentale,
judecata fiind faza decizorie, in care se obtin
hotarari judecatoresti ce intra
in puterea de lucru judecat) si regulile privind executarea
hotararilor penale
definitive, care face parte din proces.

Urmarirea penala = o faza a procesului penal care este realizata in intregime

de organe de urmarire penala si care efectueaza acte de procedura specifice
acestei faze, ce poarta denumirea de acte de urmarire penala, in scopul
strangerii de probe privind existenta infractiunilor, identificarea persoanelor
care le-au savarsit si stabilirea raspunderii penale ale acestora, in vederea
luarii unei decizii cu privire la trimiterea in judecata.

Scopul urmaririi penale se identifica cu insusi obiectul acesteia, care este definit
in art. 285, alin. 1, CPP. ( strangerea de probe necesare cu privire la ...)

Strangere de probe = activitate complexa, pe cercetare, ce consta in

cautarea, adunarea si in administrarea tuturor probelor ce sunt necesare
pentru ca la finalul urmaririi penale procurorul sa poata dispune cu privire la
trimiterea in judecata.

Urmarirea penala nu isi propune nici clasarea si nici renuntarea la urmarire sau
netrimiterea in judecata, ci trimiterea in judecata, insa aceasta nu inseamna ca
se finalizeaza intotdeauna cu o trimitere in judecata. Probele, odata obtinute sunt
supuse unui proces ... si o evaluare a lor tinandu-se seama de ansamblul probelor
administrate in cauze; ele sunt supuse liberei aprecieri.

Existenta infractiunilor = are in vedere savarsirea faptelor in materialitatea

lor, adica latura materiala, faptele in materialitatea lor, care se stabiliesc pe
baza probelor. Face parte din obiectul urmaririi penale.

Identificarea persoanelor = determinarea persoanei care a savarsit fapta

materiala, adica stabilirea unei legaturi materiale intre o anumita persoana si
fapta materiala care trebuie sa se raporteze la textul de incriminare. Nu orice
fapta materiala este obict al urmaririi penale, ci doar ceea ce prezinta relevanta
1

dpdv penal. O fapta materiala care nu e susceptibila sa fie calificata ca

infractiune, nu satisface exigentele textului procedural.

Stabilirea raspunderii penale = determinarea in urma administrarii probelor in

cursul urmaririi penale, a conditiilor prevazute de lege pentru realizarea
obiectului actiunii penale, adica a conditiilor de tragere la raspundere penala.

Urmarirea penala se caracterizeaza prin trasaturi specifice care o deosebesc

fata de toate celelalte faza ale procesului penal:
-nepublicitatea
- necontradictorialitatea
- forma scrisa
1. Nepublicitatea urmaririi penale:
Alin. 2 al art 285, CPP: reglementeaza una din aceste trasaturi, si anume
nepublicitatea, adica urmarirea penala este nepublica.
*incompleta, ratiunea pentru care legiuitorul a ales sa ... era mai
corespunzatoare reglementarea anterioara care nu continea nici o prevedere si a
lasat pe seama doctrinei si a jurisprudentei sa traseze ...
Nepublicitatea = nu inseamna caracterul secret, ci doar nepublic, adica actele
de urmarire penala nu sunt aduse la cunostinta persoanelor, in anumite cazuri
nici chiar persoanei interesate, suspectului sau inculpatului, care intr-o anumita
etapa procesuala nu are acces la actele de urmarire panala.
Astfel cum deja
cunoasteti, este reglementat dreptul de a cere consultarea dosarului de urmarire
penala, care nu poate fi restrictionat de organul de urmarire penala decat in
anumite conditii stricte si incazurile prevazute de lege. Aceste drepturi nu pot fi
exercitate in mod abuziv.
2. Necontradictorialitatea:
Necontradictorialitatea este o consecinta a nepublicitatii pentru ca
principiul necontradictorialitatii presupune ca in prealabil actele de procedura sa
fie cunoscute. Daca ele nu sunt cunoscute inseamna ca procedura nu poate fi
una contradictorie, urmarirea penala se caracterizeaza prin acte de dispozitie ale
organelor de urmarire penala, care sunt acte unilaterale. Organele de UP atunci
cand dispun nu sunt obligate ca in prealabil sa intrebe subiectii procesuali
principali sau partile si avocatii lor, astfel ei dispun in mod unilateral. Dispozitiile
lor au la baza manifestari de vointa unilaterale care se intemeiaza prin puterea
conferita de lege organelor de UP, sa dispuna atat din oficiu cat si la propunerea
persoanelor interesate, cu privire la toate actele si toate masurile procesuale,
care sunt in competenta lor, potrivit legii, si care pot fi dispuse in aceasta faza.
2

Necontradictorialitatea nu este absoluta, comporta numeroase exceptii, proceduri

care se desfasoara in faza de urmarire penala, care au un caracter contradictoriu,
cum e de pilda, procedura audierii anticipate, sau procedurile privind masurile
preventive, care ati vazut deja, au la baza dezbteri care sunt necontradictorii,
chiar daca ele se realizeaza intr-o procedura nepublica in camera de consiliu.

3. *Forma scrisa: (relativ)

Urmarirea penala are un caracter preponderent scris, procurorul dispune si
efectueaza acte de urmarire penala in scris. Caracterul scris, la fel, nu este
absolut, tocmai de aceea am formulat aceasta trasatura ca una relativa, constant
in caracterul preponderent, nu integral scris.
Prezinta si forme de oralitate, audieri de persoane, in fata organului de urmarire
penala care se realizeaza in forma orala, verbala, care presupun oralitate si care
se finalizeaza intotdeauna cu o procedura de consemnare in scris.
Acestea sunt trasaturile specifice fazei de urmarire penala. De aceea alin 2 al
articolului 285 este incomplet sub acest aspect.

Art. 286: Actele organelor de urmarire penala:

Tot ca o trasatura cu caracter general a urmaririi penale, in privinta
actelor care se incheie in fata organelor de urmarire, exista un text general, art.
286, care prevede care este actul de procedura pe care in da procurorul atunci
cand dispune cu privire la actele de urmarire, masurile procesuale, solutii, pentru
ca procurorul da si solutii cand nu dispune trimiterea in judecata, clasarea si
renuntarea la urmarire penala care nu e eliminata ca efect al deciziei Curtii
Constitutionale, pentru ca art. 314 CPP care mentioneaza renuntarea la urmarire
si art. 7 (2) nu au fost declarate neconstitutionale.

Potrivit art. 286, alin 1 procurorul se pronunta intotdeauna prin

ordonanta, daca legea nu prevede altfel, de exemplu cand legea prevede
procesul verbal.
Ordonanta procurorului este un act complex, ea trebuie sa prezinte
pentru a fi valabila continutul prevazul de lege. Ce trebuie sa contina:
Denumirea parchetului;

Incadrarea juridica data faptei;

Data;

Cand este posibil date privind suspectul

sau inculpatul;

Numele,
prenumele
si
calitatea
procurorului care a dat ordonanta;
Date privind fapta materiala pentru care
se efectueaza actele de UP;

Obiectul masurii procesuale/actului / tipul

solutiei;

Temeiul juridic si de fapt al obiectului,

adica motivarea in drept si in fapt a
obiectului, actului si a masurilor;

Datele privind masurile

dispuse
(preventire,
de
provizorii).

procesuale
siguranta,

Pentru ca textul este general pentru toate actele, masurile si solutiile date
de procuror in cursul UP, se mai prevede ca ordonanta mai trebuie sa cuprinda si:
Orice alte mentiuni prevazute de lege: de exemplu la o solutie de clasare,
ordonanta de clasare trebuie sa contina si mentiuni privind cautiunea, masura de
siguranta a confiscarii speciale etc.
In privinda organului de cercetare penala, care este organul de
urmarire penala care se afla la nivelul de baza, care efectueaza acte de cercetare
penala sub conducerea si sub supravegherea procurorului. Organul de cercetare
la fel, conform art. 286 (3) dispune prin ordonanta, ceea ce semnifica o unitate
de reglementare sub aspectul actelor si o simplificare a actelor de procedura. Prin
aceasta a fost eliminata rezolutia din reglementarea actuala. In schimb atunci
cand organul de cercetare penala realizeaza propuneri pentru procurorul ce
conduce sau supravegheaza ocp, propunerea se realizeaza intotdeauna printr-un
referat, ce poate fi in timpul urmaririi sau la sfarsitul urmaririi, cand referatul
organului de cercetare penala se numeste referat de terminare a urmaririi
penale, care se inainteaza procurorului cu propunere de trimitere in judecata la
sfarsitul urmaririi penale.

In privinta cuprinsului ordonantei, alin. 3 face trimitere la cuprinsul

ordonantei procurorului (la fel ca la procuror)
In privinta referatului propunerii, in absenta unei prevederi speciale,
trebuie sa aiba acelasi continut pe care il are si ordonanta, in principiu.

Art. 287. Pastrarea unor acte de urmarire penala: reguli general valabile
Conform alin 1 in toate situatiile in care un act de urmarire penala este
supus autorizarii, incuviintarii sau confirmarii, procurorul este obligat sa
procedeze la pastrarea unei copii a actului la sediul organului de urmarire penala,
in toate cazurile.
Aceasta prevedere care este preluata de CPP anterior, dupa parerea mea,
risca sa creeze confuzii, nedumeriri, pentru ca in actuala reglementarea, spre
deosebire de vechea reglementare, nu mai exista nici un act care sa fie supus
incuviintarii, autorizarii, confirmarii de procuror. In VCPP existau acte ale
organelor de cercetare penala care erau supuse unei asemenea proceduri, in
virtutea ..de a conduce si a supraveghea intreaga activitate de urmarire penala.
In prezent organul de cercetare penala, si sa retineti acest principiul general
aplicabil, are doar obligatia de informare a procurorului, ceea ce ar putea
sa aiba semnificatia unei schimbari de conceptie chiar cu privire la rolul pe care il
exercita organele de urmarire penala si cu privire la repartrizarea atributiilor care
le revin in desfasurarea ...
Aceasta prevedere trebuie intepretata astfel: astazi este circumscrisa unei

singure situatii, si anume raporturile ce exista intre procuror si dupa caz JDL si
JCP, in cazul redeschiderii urmaririi penale, existand acte care sunt supuse
autorizarii JDL (perchezitie domiciliara, supravghere tehnica,) De ex. in cazul in
care procurorului solicita judecatorului incuviintarea prealabila, dupa care da
ordonanta a unei metode de cercetare speciala constand in optiunea datelor
privind situatia financiara a unei persoane. De asemenea exista si confirmarea in
cazul in care procurorul da ordonanta provizorie de autorizare a supravegherii
tehnice pe o durata de cel mult 48 de ore, pe care apoi o supune confirmarii JDL.
Autorizarea
posterioara.

si

incuviintarea

sunt

anterioare,

confirmarea

este

Alin. 2 contine o prevedere ce nu exista in VCPP, respectiv respectarea

celeritatii si a continuitatii procedurilor, ele nu trebuie sa fie stopate, intrerupte, si
sa aiba caracter continuu. Atunci cand procurorul sesizeaza JDL sau JCP .. este
obligat sa inainteze judecatorului doar copii numerotate si certificate de
grefa parchetului de pe actele dosarului care privesc masura pentru care este
sesizat JDL sau JCP, dosarul original ramanand la sediul parchetului, pentru ca
procurorul sa isi continua activitatea.
*Aceasta prevedere este deficitara, ingradeste drepturile, da posibilitate
procurorului sa prezinte doar o parte a dosarului pe care procurorul o considera
ca fiind necesara si sa aiba legatura cu sesizarea pe care o inainteaza
judecatorului fara niciun drept de control, nici din partea judecatorului sau a
apararii. Ar trebui sa existe oligativitatea intregului dosar.
*Aceasta prevedere intra in contradictie flagranta cu art 94 (Consultarea
dosarului), in procedurile privind masurile preventive, avocatul si inculpatul are
dreptul sa consulte dosarul in integralitatea lui.
SUPORT DE CURS - 2015 Partea speciala debuteaza cu dispozitii generale si continua cu un nr de 5 titluri care corespund
functiilor judiciare specifice ale OJP:
1. Urmarirea penala

4. Procedurile speciale

2. Camera preliminara

5. Executarea hotararilor penale

3. Judecata
I. Procesul penal debuteaza cu urmarirea, prima faza a procesului penal. Se realizeaza de
OUP care efectueaza acte si dispun masuri de urmarire penala in scopul realizarii obiectului urmaririi
penale, definit in art 285 NCPP, identic cu vechea reglemenatre si consta in strangerea de probe in
vederea stabilirii infractiunilor, constatarii existentei infractiunilor, a identificarii persoanelor
cu privire la care exista presupunerea savarsirii unei infractiuni (un nou termen-in VCPP era
faptuitor), in scopul stabilirii raspunderii penale a acestei persoanelor, in vederea luarii unei decizii cu
privire la trimiterea in judecata.
II. Camera preliminara - faza procesuala distincta a procesului penal-consta in efectuarea de
activitati de control asupra legalitatii urmaririi penale care se realizeaza de judecatorul de camera

preliminara si care au ca scop realizarea obiectului procedurii in camera preliminara.- art.342CPPconsta in esenta in:
- verificarea competentei instantei sesizate,
- verificarea regularitatii actului de sesizare a instantei,
- verificarea legalitatii probelor pe care se intemeiaza actul de sesizare,
- verificarea legalitatii actelor de urmarire penala.

III. Judecata - se realizeaza de instanta de judecata si care consta in efectuarea de catre

instanta a tuturor actelor si luarea de catre instanta a tututror masurilor necesare pentru realizarea
obiectului judecatii. Cu alte cuvinte, asa cum exista un obiect al urmarire penala, al procedurii in
camera preliminara, exista si un obiect al judecatii definit in art.371 CPP, identic cu obiectul judecatii
in VCPP. (art.317 VCPP) Acesta consta in fapta si persoana pentru care s-a intocmit actele de sesizare
a instantei.
Procesul penal debuteaza in mod traditionale cu urmarire penala. Inainte insa de incepere
urmarire penala, adica inainte de orice, atat potrivit CPP, cat si VCPP, este necesar ca OJP sa fie legal
sesizat, adica sa fie sesizat prin unul din modurile de sesizare prevazute de lege.
Sesizarea organului judiciar consta in esenta in incunostintarea acestuia cu privire la
savarsirea unei infractiuni (notitia criminis). Este necesar ca OJP competent sa fie informat ca s-a
savarsit o infractiune. Spre deosebire de VCPP, care foloseste notiunea de fapta prevazuta de legea
penala NCPP foloseste dintr-o data notiunea de infractiune. Explicatia este ca s-a tinut seama de noua
definitie a infractiunii, definita prin antijuridicitate. NCPP, insa, nu este consecvent.(preia din VCPP
notiuni, acum desuete).

1. ETAPA SESIZARII ORGANELOR DE URMARIRE PENALA:

- obligatorie- conditioneaza insasi legalitatea procesului penal, ea se realizeaza prin
intermediul modurilor de sesizare.
Sesizarea OJP are un dublu rol:
1.Rol de informare, de incunostintare a OJP cu privire la savarsirea unei fapte care ar putea
constitui infractiune. O sesizare nu se intemeiaza pe savarsirea unei infractiuni - s-ar
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie.
2.Rolul de justificare legala a actelor si a masurilor care pot fi obtinute in cadrul procesului penal,
o justificare legala a activitatilor din cadrul procesului penal, procesuale/procedurale.
Sesizarea confera legitimitate procesuala OJP care participa la procesul penal. Astfel, la declansarea
urmarire penala nu se poate realiza in absenta unei sesizari care trebuie sa fie realizata in conformitate
cu dispozitiile legale.Sesizarea reprezinta atat temeiul de fapt pentru a descrie fapta cu care este
incunostintat OJP, cat si temeiul legal al urmarire penala.
Sesizarea e o etapa distincta in desfasurarea procesului penal. Ea este situata inainte de inceperea
urmarire penala.

Modurile de sesizare = modalitatea prin care organele de urmarire penala iau

cunostinta de
savarsirea unei infractiuni (informarea) si in aceelasi timp mai
reprezinta si modalitatea prin care organele de urmarire penala dobandesc
legitimare procesuala, drepturi si in egala
masura obligatia de efectuare
a tuturor actelor de UP care sunt necesare in vederea realizarii obiectului
urmaririi penale. Modurile de sesizare sunt prezentate intr-o maniera generala in
art. 288.
Sesizarea:
- se situeaza la baza urmaririi penale, la baza procesului penal in ansamblul sau.
- poate fi clasificata atat in raport de organele judiciar-penale carora li se adreseaza, de titulari, cat si in
raport de efectele juridice produse potrivit legii.
In raport de titularii sesizarii, se poate vorbi de o sesizare a OUP, a judecatorului de camera
preliminara si de o sesizare a instantei de judecata.
Importanta clasificarii!!

In lumina NCPP, sesizarea OUP se poate realiza de orice PF, PJ, pe cand sesizarea JCP doar
de Misiterul public. De asemenea, actele de sesizare sunt diferite in raport de titularii sesizarii. Astfel,
in cazul OUP sesizarea se realizeaza prin moduri de sesizare: plangerea, denuntul, sesizarea din
oficiu, constatarea infractiunilor, sesizarea persoanelor cu functii de control/conducere, sesizarea
persoanelor prevazute de lege, plangerea facuta de persoana vatamata.
Sesizarea judecatorului de camera preliminara si a instantei de judecata se realizeaza de
Ministerul public prin rechizitoriu, cu exceptia plangerii la judecatorul de camera preliminara a carui
titular este persoana vatamata atunci cand JCP, admitand plangerea persoanei vatamate impotriva
solutiei de neurmarire sau netrimititere in judecata, desfiinteaza solutia si atunci cand este pusa in
miscare actiunea penala daca apreciaza ca probele obtinute sunt legale si suficiente
va dispune inceperea judecatii. In acest caz de exceptie judeacta nu se mai intemeieaza pe un
rechizitoriu, ci se intemeieaza pe plangerea persoanei vatamate.
Clasificarea actelor de sesizare in raport de efcetele lor juridice este consacrata in mod
expres in NCPP dupa modelul VCPP stabilindu-se ca exista moduri generale de sesizare si moduri
speciale de sesizare a OUP. Acestea sunt reglementate cu titlu general in art.288 NCPP.
Alin 1 - modurile generale de sesizare: - plangerea,
- denuntul,
- actele de constatate a infractiunilor
- sesizarea din oficiu.
Plangerea, denuntul si actele de constatare ca moduri externe si sesizarea din
oficiu ca mod intern.
Alin. 2 - modurile speciale de sesizare: se deosebesc de modurile generale prin
aceea ca ele nu au doar aceasta functie dubla pe care o au modurile generale, si
anume functia de informare si legitimare procesuala. Informarea creeaza
posibiliatea cunosterii faptei in materialitatea ei, si legitimarea creeaza baza
legala pentru desfasurarea de activitati in cadrul procesului penal.
Modurile speciale de sesizare reprezinta o conditie de procedura in absenta
careia nu poate fi pusa in miscare, si daca e pusa in miscare nu poate fi
exercitata actiunea penala. ... Pe planul dreptului penal, de pedipsibilitate
deoarece nu poate avea loc pedepsirea daca nu e indeplinita aceasta conditie.
Este vorba de plangerea prealabila a persoanei vatamate, sesizarea
persoanelor prevazute de lege si sesizarea organelor prevazute de lege.
Deosebirea este sub doua aspecte:
1. plangerea prealabila trebuie sa existe pe tot parcursul desfasurarii
procesului penal, pentru ca persoana vatamata se poate razgandi ulterior (prin
retragere plangere, impacare, incheiere acrod mediere). In cazul sesizarii
organelor prevazute de lege,trebuie sa existe doar la momentul initial al
declansarii procesului penal.

In cazul sesizarii exista o prevedere speciala in alin 3 al art 288 CPP : in cazul
infr savarsite de militari, trebuie sa existe sesizarea comandantului, care este
conditie speciala.
In ceea ce priveste autorizarea, in cazul ministrilor, a membrilor cabinetului
ministerial e necesar sa existe autorizare speciala care are
o denumire
improprie, cerere de de urmarire penala, care poate sa apartina, dupa caz,
Camerei Deputatilor sau Senatului, cand ministrul e in acelasi timp si membru al
Parlamentului, iar daca nu e si membru al Parlamentului si e doar ministru sau
fost ministru, competenta de autorizare revine doar Presedintelui Romaniei. Mai
exista o procedura de autorizare prevazuta de legea 47/1992 .

Procedura de urmarire penala se efectueaza in 2 etape obligatorii:

-in rem / investigare a faptei - nu se poate dispune fara sa existe un act de
sesizare si nu poate fi dispusa in mod valabil, legal daca nu indeplineste conditiile
prevazute de lege.
-in personam / investigare a persoanei.

Modurile generale de sesizare:

1. Cel mai important si comun: PLANGEREA

este facultativa, lasata la aprecierea persoanei vatamate, care poate sa faca

plangere sau nu;

trebuie sa indeplineasca conditiile din art. 289 si sa cuprinda :

Datele de indentificare ale persoanei vatamate(nume, prenume PF, cod unic de

inregistrare, numar inmatriculare inregistrul persoanelor juridice, sediul acestora pentru
PJ);
Descrierea faptei materiale;
Indicarea persoanei care a savarsit fapta daca este cunoscuta;
Indicarea mijloacelor de proba in masura in care acestea sunt cunoscute.

* Terminologia codului este inadecvata, la momentul la care se formuleaza

plangerea nu se poate vorbi de mijloace de proba. In ceea ce priveste vatamarea,
persoana vatamata poate sa indice in ce consta, inclusiv un prejudiciu, insa
plangerea nu reprezinta si consituire de parte civila.
Plangerea, atunci cand se redacteaza de avocat,
incadrarea juridica, insa nu e obligatorie.

cuprinde

si

plangerea penala poate fi introdusa personal de persoana vatamata, de

reprezentantul legat sau conventional. In cazul PJ se introduce de
reprezentantul legal al acesteia. La fel si in cazul PF fara capacitatea de exercitiu,
de reprezentantul legal. In cadrul persoanelor fizice cu capacitate de exercitiu

restransa se introduce personal de persoana vatamata, insa cu incuviitarea

persoanelor prevazute de legea civila. Daca insa faptuitorul este chiar
reprezentantul legal al persoanei vatamate sau e chiar persoana care
incuviinteaza plangerea potrivit legii civile, atunci sesizarea se realizeaza din
oficiu.
In cazul in care plangerea se face prin reprezentant conventional, procura
trebuie sa fie autentica si speciala si ea se ataseaza la plangere, pentru ca ea sa
fie valabila.
In cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu,
este un minor sau un incapabil), persoana vatamata nu va putea formula
plangerea personal, ci numai prin reprezentantul legal ( parintele, curator,
tutore ), respectiv ocrotitorul legal.
Daca persoana vatamata este o persoana cu capacitate de exercitiu
restransa ( minor 14-16) plangerea penala poate fi formulata direct,
personal, cu incuviintarea persoanei respective.
Atunci cand plangerea se face in scris ea trebuie semnata personal de
persoana vatamata, daca se realizeaza prin mandatar, se semneaza si de
mandatarul persoanei vatamate. Este de subliniat ca plangerea penala se
poate realiza nemijlocit de persoana vatamata sau prin mandatar- in acest
caz, mandatul trebuie sa fie special. Daca plangerea penala se realizeaza
prin mandatar, atunci in mod obligatoriu, la plangere se ataseaza procura
speciala autentificata care face dovada mandatului, altfel nu este valabila.

In cazul in care plangerea se introduce de o persoana fara capacitate de exercitiu prin

reprez. legal ori nemijlocit de persoana vatamata cu capacitate restransa cu incuvintarea
persoanei prevazute de legea civila, daca a fost pornit procesul penal impotriva reprez. legal
sau impotriva persoanei care are obligatia de incuviintare a plangerii formulate, pentru a
fi valabila, sesizarea trebuie sa se realizeze din oficiu.
Prin introducerea unei asemenea prevederi, care prezinta o noutate, s-a urmarit rezolvarea
unei situatii de contrarietate de interese intre persoana vatamata si persoana care are calitate de
reprezentant legal al acesteia sau care are obligatia de a-i incuviinta plangerea.

poate fi introdusa si in forma electronica, cu conditia sa poarte si semnatura

electronica a persoanei ce o poate introduce conform legii. (Lg. 455/2001)

poate fi facuta oral, verbal, situatie in care persoana vatamata sau

reprezentantul legal/ conventional se prezinta personal pentru a formula
plangerea, ce se consemneaza intr-un proces verbal de consemnare a plangerii
orale, semnat de organul ce o primeste cat si de persoana vatamata si
reprezentant.

plangerea gresit indreptata se trimite la organul de up competent potrivit

legii. Chiar daca organul nu e competent potrivit legii, el are obligatia sa
primeasca orice plangere si sa o inregistreze.

O infractiune comisa intr-un alt stat membru al UE - organul de UP intern

are obligatia sa primeasca plangerea si sa o trimita pe cale administrativa OUP
competent, in oricare stat membru UE.

trebuie sa fie semnata, daca nu, nu este valabila.

O reglementare speciala priveste situatia substituitilor procesuali:

exista doua categorii de substituiti procesuali in materia plangerilor penale, adica
subiecti ce pot inlocui persoana vatamata: - sotul pentru celalalt sot;
- copilul major pentru parinti;
In aceasta situatie, pentru ca plangerea sa fie valabila, e necesar ca
ulterior sa fie insusita de catre persoana vatamata. Daca nu e insusita nu
poate produce efecte juridice.

In situatia in care plangerea se realizaeaza prin substuituiti, persoana vatamata este chemata de
OUP si intrebata daca isi insuseste plangerea. In situatia in care persoana vatamata nu isi insuseste
plangerea formulata de substituiti procesuali, ea nu este valabila, nu produce efecte juridice.
Plangerea reprezinta dreptul comun si pentru celelalte moduri de
sesizare, mai putin cand exista prevederi derogatorii.

2. DENUNTUL: art. 290 = incunostintarea facuta de orice persoana, PF

sau PJ.
Deosebirea fata de plangere este ca denuntul nu e facut de persoana vatamata,
si de orice persoana cu orice interes, alta decat cea care a fost vatamata, si care
are la baza o datorie civica, cetateneasca, pe care o are orice persoana de a
denunta orice infractiune atunci cand are cunostinta de savarsirea ei.
La fel ca si plangerea, denuntul este facultativ, in sensul ca omisiunea denuntarii nu este
sanctionata, cu exceptia cazurilor expres prevazute de legea penala care constituie infractiuni cum sunt
in NCP nedenuntarea unor infractiuni sau omisiunea denuntarii unor infractiuni impotriva securitatii
nationale, sau omisiunea sesizarii OJP.
adresat organului de urmarire penala.
Se face trimitere explicita sub aspectul conditiilor de valabilitate la plangere,
cu anumite exceptii: nu substituiti procesuali sau reprezentare legala
sau conventionala.
trebuie facut personal, fara exceptii.
poate fi scris sau oral, cand este oral se consemneaza intr-un proces verbal.
nu este valabil daca nu este semnat. Denuntul anonim nu este valabil. Cu
toate acestea, in practica, in mod frecvent se fac denunturi anonime,
nesemnate. Pot fi folosite in scopul sesizarii din oficiu.
*autodenuntul - folosit frecvent, in ultimul timp, pentru ca poate duce la
impunitate. Poate avea caracter complex, autodenunt pentru fapta proprie sau
pentru fapta altuia. Trebuie sa indeplineasca toate conditiile denuntului.

Ex: caz real: in sedinta de judecata publica, numar mare de detinuti, unul din
detinuti l-a acuzat pe unul din judecatori, presedintele completului, ca i-a dat o
suma de bani. Unul din judecatori a lesinat, a aparut presa, dupa un timp s-a
intalnit cu un procuror care l-a sfatuit sa se autodenunte.
Martor denuntator - martorul care a facut denuntul, care cunoaste cel mai bine
situatia.
Denuntul reprezinta o exceptie de la plangere pentru ca se formuleaza nu de persoana care are
un interes procesual, ci de orice persoana, este valabil chiar daca este semnat de o persoana fara
cap de exercitiu sau capacitate de exercitiu restransa.
Art. 291. Sesizarile facute de persoane cu functii de conducere si
atributii de control:
*este defectuos reglementat, pentru ca desi se refera la persoane cu
functii de conducere si atributii de control, in realitate acest text reglementeaza
actele de constatare a infractiunii.
Art. 291 are o sfera mai larga de actiune decat cel care este definit de
art. 61, 62 din CPP care privesc organele constatatoare a infractiunii, astfel se
prevede in art. 291 alin 1 ca persoanele care au functii de conducere in cadrul
unei autoritati a administratiei publice sau in cadrul altor autoritati publice sau
institutii publice sau alte PJ de drept public, precum si persoane cu atributii de
control in cadrul acestor entitati sunt obligate in toate cazurile sa sesizeze
organele de UP cu privire la savarsirea de infractiuni de care a luat cunostinta cu
ocazia exercitarii atributiilor de serviciu.
Sesizarea
se
realizeaza
prin
intermediul actelor de constatare. De asemenea, sesizarea organelor de UP
este o obligatie pentru persoanele cu functie de conducere si de control.
Neindeplinirea obligatiilor ar putea continuit o infractiune, si anume cea de ....
*Formula folosita de legiuitor este defectuoasa...
Alin 2 are in vedere orice alta persoana care indeplieste un serviciu public
pentru care a fost investita de autoritatile publice, precum si persoanele care se
afla sub conducerea si sub supravegherea unui serviciu public, si ele au obligatia
de sesizare in toate cazurile in care iau cunostinta de savarsirea unei infractiuni
in exercitarea atributiilor de serviciu.
Deosebire dintre persoanele cu funcii de conducere si atributii de control
pe de o parte si celelalte categorii de persoane, e ca primele au obligatia ca in
plus sa ia si masuri de conservare a probelor, adica sa ia masuri ca urmele
infractiunii sa nu dispara, sa fie conservate, pastrate, ca ele ulterior sa fie folosite
in eventualitatea unei UP. In toate cazurile insa, si pentru celelalte categorii de
persoane, la baza sesizarii se afla obligatia acestora de sesizare, ea se realizeaza
in toate cazurile prin acte de constatare. Este vorba de o sesizare externa a
organelor de UP.
Actele de constatare se materializeaza in procese verbale care au acelasi
continut ca si plangerea, care este dreptul comun, cu derogarile care sunt
prevazute de lege.

Organele constatatoare sunt, potrivit art 61 :

Organele inspectiei de stat, alte organe in stat, cele ale unor institutii publice sau personane
juridice de drept public cu privire la infractiunile care constau in incalcarea unor prevederi legale sau
obligatii pe care acestea le controleaza potrivit legii (legile speciale)ex:organele de control fiscal, care apartin ministerului finantelor, ANAF sau cele care fac parte
din Directia Natioanala Antifrauda
Organele de conducere, precum si cele de control ale autoritatilor administratiei publice
precum si cele ale celorlalte autoritati publice, institutii publice si PJ de drept public pentru infractiuni
savarsite in legatura cu serviciul de persona care se afla in subordinea sau sub controlul acestora
Organe de ordine publica si cele de siguranta natioanala pt infractiuni constatate in timpul
exercitarii atributiilor prevazute de lege - ex : cazul jandarmeriei, a politiei comunitare sau a serviciilor
specializate in culegerea informatiilor- (SRI).
La acestea se adauga si organele speciale mentionate la art 62, si anume, comandantii de nave si
aeronave.
Comandantii de nave si aeronave n lumina noului cod au competenta
de a efectua verificari n timpul cnd navele si aeronavele se afla n afara
porturilor si aeroporturilor din tara n
privinta tututror lucrurilor care se afla asupra persoanelor care se afla n nava
sau aeronava ori n privinta lucrurilor pe care acestea le folosesc.Totodata
comandantilor li se recunoaste dreptul nelimitat de efectuare de perchezitii
corporale asupra persoanelor aflate pe nave sau aeronave. Acest text intra n
contradictie cu textul alin. 3 care prevede ca doar n cazul infractiunilor
flagrante comandantii au dreptul la perchezitii corporale. Au si dreptul de a-l
prinde pe faptuitor-termen preluat din vechiul cod- si de a o preda(persoana
presupusa a fi savrsit o infractiune) imediat dupa ce nava sau aeronava intra
pe teritoriul romnesc autoritatilor penale judiciare competente.
Exista o derogare fata de procedura comuna n cazul comandantilor de
nave si aeronave? Care se aplica, alin(1) sau alin (3)? Aceasta contradictie nu
se poate rezolva pe calea unei interpretari, ar fi necesara o interventie a
legiuitorului.
n toate cazurile, att n cazurile OCP comune, ct si n cazul celor
speciale, art 62, acestora nu le este permis sa obtina declaratii de la
faptuitor si de la persoanele prezente si nici sa evalueze situatia de fapt, ci
trebuie sa se limiteze la observarea locului unde s-a savrsit infractiunea,
unde are loc constatarea, la ridicarea mijloacelor materiale de proba inclusiv a
corpurilor delicte care sunt mijloace materiale de proba si naintarea acestora
imediat OJP competente.

Ce pot efectua OCP daca nu pot constata fara sa se ncalce pp

prezumtiei de nevinovatie? OCP pot efectua constatari privind
mprejurarile de fapt a caror constatare face parte din atributiile de serviciu
prevazute de lege. Cea mai importanta categorie de OCP care intervine cel
mai frecvent n procesul penal este categoria organelor inspectiilor de stat,

prevazuta n art.61 lit a. Dintre acestea cea mai importanta categorie o

reprezinta cea a organelor fiscale care au atributia esentiala de sesizare a
OUP atunci cand constata mprejurari de fapt care ar putea reprezenta
elemente constitutive ale unei infractiuni.
3. SESIZAREA DIN OFICIU - reglementata succint: art. 292
-

mod intern de sesizare;

apartine organului de UP;

materializata in incheierea unui proces verbal de sesizare din oficiu;

- intervine in toate cazurile in care organul de UP ia la cunostinta prin orice cale

de savarsirea unei infractiuni, prin alte cai decat plangerea, denuntul, actele de
constatare.
*Textul este deficitar, pentru ca in realitate, sesizarea din oficiu trebuie sa
aiba prioritatea, ea are la baza o cercetare proactiva a organelor de cercetare
penala, indeosebi in cazurile de criminalitate grava, prin mijloacele proprii
tehnice, specializate de cercetare e infractiunii, pentru ca OUP dispun de intregul
arsenal necesar de mijloace pentru descoperirea infractiunilor grave si pentru
prinderea si identificarea persoaelor ce le-au savarsit.
Caile de informare, sursele OUP sunt nedeterminate, infinite, pe orice cale.
In afara mijloacelor proprii, OUP se pot informa si din presa scrisa, cum se
intampla frecvent in practica, sau pe baza zvonului public, pe baza informatiilor
obtinute din alte cauze penale care se afla in curs de desfasurare (urmarire sau
judecata).
Care sunt aceste alte cai?
1. Constatarea proprie, nemijlocita a unei infractiuni cum este cazul infractiunii flagrante, o
constatare prin propriile simturi. OUP o percepe n mod nemijlocit- nu are
dreptul sa nchida ochii!!
2. Constatrea prin mijloacele de comunicare n masa/presa scrisa si audio-vizuala- OUP nu se
poate preface ca nu a vazut.
3. Constatarea dintr-un zvon public. OUP are obligatia de a verifica informatia.
4. Constatarea n urma cercetarii unei alte cauze.De ex., se urmareste o infractiune de
evaziune fiscala si n acest scop se uitilizeaza metode speciale de supraveghere si cercetare. n
urma supravegherii tehnice, audio sau video, rezulta si savrsirea unei alte infractiuni care nu
are nicio legatura cu infractiunea care s-a supravegheat. n acest caz OUP are obligatia sa se
sesizeze. Un alt ex. este surprinderea unei discutii ntre detinuti (nu e ilegal). O asemenea
convorbire poate sta la baza unei sesizari din oficiu. Totodata, OUP se poate folosi de
informatori si de colaboratori n vederea sesizarii din oficiu. Pentru prima data informatorul si
colaboratorul sunt mentionasi n CPP, persoane care au legatura cu suspectii sau alte persoane
care au cunostinta de savrsirea unei infractiuni.Acestia pot fi ocazionali sau permanenti.
De asemenea, se pot folosi servicii specializate n culegeri de informatii, se primesc rapoarte de la
aceste servicii SRI, SIE etc.

Constatarea infractiunii nu mai reprezinta o modalitate de sesizare din

oficiu, ci este un mod autonom de sesizare. Constatarea infractiunii flagrante,
art. 293, in actuala reglementare, nu mai reprezinta procedura speciala, ci un
mod de sesizare.
Art.293. Constatarea infractiunii flagrante:
Infractiunea flagranta = o notiune complexa, nu doar o infractiune descoperita
in timpul savarsirii ci
poate fi si infrctiunea care dupa savarsire este urmarita
de persoana vatamata, martori oculari si , noutatea, de organele de ordine
publica si de siguranta si de strigatul public, de
asemenea si atunci cand,
dupa savarsire persoana este prinsa in apropiere de locul savarsirii, purtant
urme ale infractiunii, sau avand asupra sa obiecte sau instrumente din care
rezulta ca
a participat la savarsirea infractiunii.
In cazul procedurilor de constatare a infractiunii flagrante este prevazul
dreptul oricarei persoanei de a-l prinde pe faptuitor si de a-l preda
imediat organului de UP competent potrivit legii. In cadrul procedurii de
costatare a infractiunii flagrante se pot ridica obiecte si inscrisuri care pot servi la
efectuarea unei eventuale urmariri penale.
Art. 294. Examinarea sesizarii:
In cadrul etapei de sesizare a organelor de urmarire penala o importanta
deosebita o prezinta sub aspectul legalitatii examinarea sesizarii. Ea se
realizeaza sub doua aspecte:
1. Competenta: daca OUP apreciaza ca nu este competent, dispune trimiterea
sesizarii pe care
administrativa.
2. Examinarea sesizarii se realizeaza in privinta continutului acesteia,
obiectului ei, care il reprezinta insasi fapta materiala. A doua situatie
reglementata este aceea n care sesizarea, n oricare din modalitati ndeplineste
conditiile de admisibilitate, nsa din cuprinsul ei rezulta existenta unui caz de
mpiedicare a PMAP dintre cele prevazute n art.16 NCPP(fostul art.10 ).
n aceasta situatie, OCP care primeste plngerea sau denuntul sau
sesizarea facuta de o persoana cu functie de conducere nainteaza procurorului
care supravegheaza activitatile de cercetare penala actele mpreuna cu
propunerea de clasare, iar procurorul primind propunerea OCP, daca apreciaza ca
este ntemeiata, dispune clasarea printr-o ORDONANTA MOTIVATA - se
reglementeaza vechea procedura de solutionare a propunerilor OCP atunci cnd
chiar pe baza sesizarii se constata nainte de nceperea urmaririi penale ca exista
o cauza legala de mpiedicare, nefiind ndeplinite conditiile cerute de lege pentru
nceperea urmaririi penale.
Cnd sesizarea exterioara facuta prin plngere sau denunt nu ndeplineste conditia de
forma prevazuta de lege (necompleta, nu contine toate datele, fie starea de fapt descrisa este neclara,
fiind necesara clarificarea acesteia) pentru care NCPP mentine vechea solutie solutie introdusa prin
L202/2010 restituirea pe cale administrativa a plngerii sau denuntului persoanei care a

ntocmit plngerea sau denuntul n vederea completarii acestia. Aceasta solutie este
necorespunzatoare, se putea adopta o alta solutie, aceea de a chema persoana pentru a completa
plngerea sau denuntul.
Art. 294 ind. 1. Efectuarea de verificari prealabile:
Actualul cod a eliminat din structura procesului penal etapa actelor
premergatoare, adica o etapa extraprocesuala, pentru ca aceasta etapa nu
continea garantii procesuale, si cu toate acestea, alin 1 al art 294ind1, introdus
ulterior prin legea ... prevede ca se efectueaza verificari prealabile in situatia in
care, in vederea inceperii UP este necesara sesizarea sau autorizarea
organelor prevazute de lege, care reprezinta nu doar moduri speciale de
sesizare, ci si conditii de procedura si de pedepsire, tragere la raspundere penala,
in cazul anumitor persoane.
*Formula folosita de textul legat este nesatisfacatoare, intra in contradictie
cu art. 305, alin 4 CPP, care face referire la efectuarea in continuare a UP fata
de anumite persoane. Cum este formulat acest text lasa sa se inteleaga ca
verificarile prealabile pot fi efectuate si inainte de inceperea UP, scopul lor fiind
deciderea inceperii sau nu a UP, ceea ce nu poate fi acceptat pt. ca nu mai exista
acte premergatoare. Acest text trebuie inteles in sensul ca priveste nu inceperea
UP in rem, ci efectuarea in continuare a UP fata de anumite persoane, adica
inceperea in personam.
In aceste cazuri UP poate fi continuata in rem, fara sa existe sesizarea sau
autorizarea prevazuta de lege dupa care se efectueaza verificarile prealabile,
pentru a se decide daca se va dispune efectuarea in continuare a urmaririi penale
fata de o anumita persoana. Verificarile prealabile constau in cercetari pe care
OUP le pot efectua dupa inceperea UP in rem, care constau in stragerea de probe
si de date, termeni inadecvati, in scopul identificarii persoanelor. Rezultatele
verificarilor prealabile se consemneaza intr-un referat cu propunere care se
inainteaza de catre procuror institutiilor respective competente sa autorizeze
efectuarea in continuare a UP fata de persoanele la care se refera, cum este
cazul membrilor guvernului, sau a judecatorilor CCR.

Moduri speciale de sesizare: - autorizarea organelor prevazute de lege.

- plangerea prealabila a persoanei vatamate: nu genereaza o procedura
speciala in actuala
reglementare, este doar un mod special de sesizare a
organelor de urmarire penala. Ea reprezinta atat o conditie de procedura cat si una de
tragere la raspundere penala. Plangerea prealabila se cere sa existe doar in cazul acelor
infractiuni cu privire la care legea penala prevede in mod expres ca punerea un miscare
a ap nu poate fi realizata la plangerea
prealabila a persoanei vatamate. In toate
cazurile ea se adreseaza organelor de cercetare penala sau procurorului.