Sunteți pe pagina 1din 68

ARGUMENT

Îngrijirea bolnavilor este o muncă de mare răspundere, personalul mediu sanitar (asistenta) îşi desfăşoară activitatea în vederea prevenirii şi tratării unor boli, iar timpul pe care îl petrece la patul bolnavului este în general de 8-12 ore. Datorită misiunii delicate personalitatea asistentei medicale trebuie să fie marcată de sensibilitate împletită cu tărie de caracter fundamentată pe o complexă pregătire profesională, de gradul de conştiinciozitate depind vieţi omeneşti. Pentru exercitarea meseriei de asistentă este necesar a fi înzestrat cu anumite înclinaţii şi aptitudini care printr-o pregătire temeinică se dezvoltă în trăsături morale ce vor influenţa în mod pozitiv conduita personalului mediu sanitar. Cunoştinţele şi baza pregătirii teoretice a unei asistente se câştigă în şcoală prin verigile din lanţuri disciplinare care contribuie la pregătirea profesională. După terminarea şcolii, dezvoltarea cunoştinţelor profesionale nu trebuie să se oprească nici un moment, trebuie să fie autodidactă şi pentru acest lucru are la dispoziţie reviste, cărţi, simpozioane, cursuri de pregătire profesională. Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului , în condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare. Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul incearca sa-si suplineasca functia prin:

- retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange

- cresterea frecventei cardiace (tahicardie)

- cresterea dimensiunilor inimii. Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin eficienta. In acest moment apar simptome ca oboseala si slabiciune. Sangele incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de lichid la nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei. Am ales pentru a trata „Insuficienţa cardiacă globală” , deoarece este o afecţiune des întâlnită, care afectează sănătatea şi implicit viaţa cotidiană a celor bolnavi. Oferind cunoştinţe care servesc la păstrarea sănătăţii, la recunoaşterea timpurie a bolii şi la tratarea în bune condiţii a insuficienţei cardiace, constituie un principal obiectiv. Lucrarea de față, în care incerc să arat importanța ingrijirilor acordate de către asistentele medicale în îngrijirea pacienților cu tuberculoza pulmonara, este formată din două părți, una în care se tratează aspectele teoretice generale, iar cea de-a doua, în care sunt tratate aspectele practice a lucrării de față.

6

Cele două parți sunt împărțite in 5 capitole, cât și o parte de final în care se trag concluziile acestei lucrări. În capitolul I se tratează noțiunile generale de anatomie și fiziologie a aparatului cardiovascular. În capitolul II se tratează aspectele teoretice a insuficientei cardiace, cu toate problemele de urgenta medicala pe care le suportă, cât și îngrijirile acordate în această perioadă. În capitolul III, se prezintă trei cazuri clinice, pe care le-am supravegheat in perioada mea de stagiu în Spitalul De Urgență ,,Elena Beldiman” Bârlad. Am ales să tratez aceste cazuri printr-o culegere de date, urmată de analiza si interpretarea lor, și în final planurile de îngrijire in funcție de nevoile alterate. În capitolul IV, se tratează și se descriu cele mai importante tehnici de îngrijire folosite în practica medicală a acestor cazuri clinice pe perioada lor de spitalizare. În capitolul V, se aduc în prim-plan noțiunile de educație sanitară, arătând astfel importanța acestora in tratarea și profilaxia insuficientei cardiace. Ultima parte a lucrarii este rezervata concluziilor acestei lucrari, cu punctarea celor mai importante aspecte ale îngrijirii pacientului cu insuficienta cardiaca, atât pe perioada de spitalizare cât și la domiciliu.

7

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul cardiovascular/circulator este un sistem care cuprinde următoarele componente:

Inima

arterele mari

arteriole, ramnificându-se în rețeaua capilară prin care se irigă țesuturile și organele.

Legătura dintre vene și artere se face prin capilare, care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze și substanțe nutritive dintre sânge și țesuturi. Inima este un organ situat în mediastrin, orientat cu vârful la stânga, în jos şi înainte, şi cu baza în sus, la dreapta şi înapoi. Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi: endocardul, miocardul si pericardul. Din punct de vedere antomic, fiziologic şi patologic se deosebesc o inimă (cord) stângă şi o inimă dreaptă. Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng separate prin orificiul atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial care vine din plămân prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu două valve, care îl închid, în timpul sistolei şi îl lasă deschis în timpul diastolei. Ventriculul stâng primeşte în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă aotică). Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricualr drept. Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie prin orificiile venei cave superioare şi al venei cave inferioare. Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspial este prevăzut cu trei valve, care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există o mare circulaţie sau circulaţia sistematică şi o mică circulaţie sau circulaţia pulmonară.

8

Fig. nr. 1. Anatomia inimii Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic mai întâi

Fig. nr. 1. Anatomia inimii

Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic mai întâi cele două atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceiaşi cantitate de sânge pe care o primesc. Atriul drept primeşte sângele venos din întreg organismul prin venele cave şi îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în plămâni, unde se oxigenează, pierzând CO 2 . Prin venele pulmonare ajjunge în atriul stâng de unde trece în ventriculul stâng şi de aici prin artera aortă este distribuit în toate ţesututrile şi organele.

CAVITATILE INIMII

Atriile sunt separate intre ele prin sepptul interatrial, iar ventriculii prin septul interventricular. Atriile pot fi separate de ventriculi printr-un plan transversal, numit planul ventil al inimii. In acest plan se gasesc inelele fibroase, care circumscriu orificiile atrio- ventriculare drept si stang si separa,de fapt, atriul de ventricul.

Atriul drept

In el se deschid orificiile venelor cava superioara si inferioara siorificiul sinusului coronar.Este tapetat pe aproape jumatate din suprafata cu muschi pectinati (fascicule de fibre musculare,dispuse ca dintii unui pieptene).Pe septul interatrial se gaseste o depresiune numita

9

fosa ovala. Inferior, in atriul drept se observa orificiul atrio-ventricular drept marginit de valva tricuspida (formata dintrei valvule numite caspide).

valva tricuspida (formata dintrei valvule numite caspide). Fig. nr. 2. Cavit ăț ile inimii  Atriul

Fig. nr. 2. Cavitățile inimii

Atriul stang.

In el se deschid orificiile celor patru vene pulmonare, doua drepte si doua stangi. In partea inferioara este orificiul atrio- ventricular stang si bicuspid sau mitral. La interiorul ambelor cavitati atriale se vad mici orificii prin care se deschid venele mici ale inimii. Ventriculul drept comunica cu atriul drept prin orificiul tricuspid. Pentru fiecare valvula a acestui orificiu exista in ventriculul drept cate un muschi alungit proeminent in cavitate, numit muschi papilar. De pe varful acestor muchi se intend pana la marginea libera a cuspidei corespunzatoare asa-numitele corzi tendinoase. Acestea nu permit valvulelor sa se rasfranga in atrii in timpul contractiei ventriculare. Restul peretelui ventricular este tapetat de fascicule musculare dispuse nesistematizat, numite trabecule. Acestea proemina fata de peretele ventricular au rolul de a mari suprafata de contact cu sangele. Din ventriculul drept pleaca superior trunchiul pulmonary. El incepe la nivelul orificiului trunchiului pulmonar, prevazut cu trei valvule in forma de cuib de randunica numite valvule semilunare. Ventriculul stang comunica cu atriul stang prin valva mitrala.In acest ventriculexista doi muschi papilari legati prin corzi tendinoase de cuspidelecorespunzatoare.

10

Si aici exista trabecule musculare dispuse dispuse in retea. Din partea superioara a ventricului pleaca aorta ascendenta, care incepe la nivelul orificiului aortic prevazut cu trei valvule.

STRUCTURA INIMII

Inima este alcătuită din trei tunici:

Endocardul

Miocardul

Pericardul.

Endocardul sau tunica internă căptuşeşte inetriorul inimii iar pliunrile sale formează

aparatele valvulare. Endocardul este un epiteliu unistratificat, care se continua la nivelul orificiilor arteriale si venoase cu tunica intima a vaselor care vin sau pleaca din inima. Este asezata pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care contine numeroase terminatii nervoase. Scheletul fibros al inimii este suportul conjunctiv fibros pe care se insera fibrele miocardului.Este format de partea superioara, membranoasa, a septului interventricular si de inelele fibroase, care limiteaza orificiile atrio-ventriculare si ale arterelor pulmonare si aorta. Miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie fiind alcătuită din miocardul contractil şi din ţesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime diferită în cei doi ventricului. Ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul are un perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei doi plămâni. Atriile au un perete mult mai subţire decât al ventriculilor. Masa musculara cardiaca poarta numele de miocard. Acesta este acoperit la exterior de epicard (lama viscerala a pericardului seros) si la interior, de endocard. Miocardul nu este uniform repartizat de-a lungul peretelui cardiac. Astfel,peretii atriilor sunt mai subtiri decat cei ai ventriculilor, iar ventriculului drept este mai subtire decat cel stang. Miocardul este format din tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal (excito-conductor). Miocardul de tip adult,care reprezinta cea mai mare parte, are fibrele dispuse intre straturi si orientate longitudinal si circular. El are rol in excitarea contractiei, iar celulele sale se numesc miocite de lucru. Tesutul nodal este format din miocite de tip embrionar care pot

genera si conduce impulsul nervos. Acest tesut formeaza sistemul excito-conductor . Ţesutul specific este constituit dintr-un muşchi cu aspect embrionar, foarte bogat în celule nervoase şi cuprinde:

- nodul sino-atrial Keith Flech, situat în peretele atriului drept, aproape de orificiul de vărsare al venei cave superioare;

11

- sistemul de conducere atrio-ventricular alcătuit din nodul atrio-ventricular Aschoff- Tawara, situat în partea inferioară a septului inter-atrial şi fascicolul His, care ia naştere din nodul Aschoff-Tawara, coboară în peretele inter-ventricular şi se împarte în două ramuri (dreapta şi stânga) care se termină prin reţeaua anatomică Purkinje în miocardul ventricular. Pericardul este tunica externă a inimii – o seroasă care cuprinde ca şi pleura două foi: una viscerală care acoperă miocardul şi alta parientală care vine în contact cu organele de vecinătate. Între cele două foi se află cavitatea pericardiacă.

VASCULARIZAŢIA INIMII Este realizată prin cele două artere coronare. Venele coronare urmează traiectul arterelor şi se varsă în sinusul coronar, care se deschide în atriul drept.

Vascularizatia arteriala

Cordul primeste sange oxigenat prin intermediul a doua artere coronare, care pleaca din prima parte a aortei ascendente numita bulbul aortic. Artera coronara stanga, dupa un traiect de 1 cm, se imparte in doua ramuri:

- artera interventriculara anterioara, care coboara in santul interventricular anterior;

- artera circumflexa coronara, care merge in partea stanga a santului coronar. Artera coronara

dreapta, intra in partea dreapta a santului coronar. Toate arterele se termina pe fata diafragmatica a inimii. Ultimele ramificatii ale vaselor coronare sunt de tip terminal, adica reprezinta unica sursa de vascularizatie a unui teritoriu de miocard.

unica sursa de vascularizatie a unui teritoriu de miocard. Fig. nr. 3. Vasculariza ț ia arterială

Fig. nr. 3. Vascularizația arterială a inimii

12

Vascularizația venoasă

Cea mai mare vena a inimii se numeste sinusul coronar si se gaseste in partea diafragmatica a santului coronar. Se deschide in atriul drept. Preia prin afluentii sai 60% din

sangele venos al inimii. In sinusul coronar se deschid venele:

- vena mare a inimii, care vine din santul interventricular anterior, trece prin partea stanga a santului coronar si se deschide in partea stanga a sinusului; - vena medie a inimii, care vine din santul interventricular posterior;

- vena mica a inimii, care vine din partea dreapta a santului coronar si sevarsa in partea

dreapta a sinusului venos. Aproximativ 40% din sangele venos al cordului este preluat de venele anterioaresi venele mici ale cordului. Acestea se deschid prin mici orificii in toate cavitatile inimii.

se deschid prin mici orificii in toate cavitatile inimii. Fig. Nr. 4. Vascularizația venoasă a inimii

Fig. Nr. 4. Vascularizația venoasă a inimii

INERVAŢIA INIMII

Inima are o inervaţie – itrinsecă - extrinsecă Inervaţia intinsecă a inimii este realizată de formaţiuni nervoase proprii, reprezentate prin două plexuri:

13

unul care se află în apropierea nodului Keith – Flack şi cuprinde mai mulţiu ganglioni nervoşi;

altul care se află în vecinătatea nodului Aschoff-Tawara şi cuprinde un singur ganglion nervos. Ganglionii nervoşi care se găsesc în aceste plexuri sunt cunoscuţi sub denumirea de ganglionii inimii. De la plexul intrinsec pleacă fibre nervoase în tot miocardul. Inervaţia extrinsecă a inimii este făcută din fibre vegetative simpatice şi parasimpatice. Aceste fibre formează în jurul inimii plexul cardiac, care este alcătuit din fibre simpatice provenite de la muşchii cardiaci şi din fibre parasimpatice provenite de la nervul Vag. De la aceste plexuri placă fibre care se ramifică în: pericard, miocard şi endocard.

1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Revoluţia cardiacă: trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în arborele vascular, împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această deplasare de sânge, poartă numele de revoluţie cardiacă. Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia ventriculilor, sau sistola ventriculară care duraeză 0,3 secunde, relaxarea (repausul) întregii inimi, sau diastolam generală, care durează circa 0,4 secunde. Inima este o pompă aspiratoare – respingătoare, circulaţia sângelui fiind posibilă datorită contracţiilor ei ritmice.

circulaţia sângelui fiind posibilă datorită contracţiilo r ei ritmice. Fig. Nr. 5 . Revoluția cardiacă 14

Fig. Nr. 5. Revoluția cardiacă

14

Revoluţia cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei atriale, sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde pereţii relaxaţi ai atriilor până la o anumită limită când începe contracţia atrială, deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în vetricul. Acumularea sângelui în ventricul duce la creşterea presiunii introventriculare şi începerea sistolei ventriculare (contracţia ventriculilor). În timpul sistolei ventriculare, datorită presiunii ridicate din ventriculi, care depăşeşte presiunea din artera pulmonară şi aortă, se închid valvulele atrioventriculare şi se deschid valvulele sigmoide. După expulzarea sângelui din ventriculi, pereţii acestora se relaxează şi începe diastola ventriculară, când, datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvulele sigmoide şi se deschid cele atrio-ventriculare. La începutul diastolei ventriculare, sângele este aspirat din atrii de către ventriculi. La sfârşitul diastolei ventriculare, contracţia atrială (sistola atrială) contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de sânge din atrii. În timpul revouţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă sistole (contracţii) şi diastole (relaxări) succesive care se efectuaiază în acelaşi timp în cavităţile drepte şi cele stângi. Diastola generală, adică relaxarea întregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculară, dar durează mai puţin decât acesta, din cauza sistolei atriale care începe în ultimaperioadă a diastolei ventriculare. La individul normal au loc 70-80 de revoluţii cardiace pe minut care reprezintă bătăile inimii. Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a două macanisme reglatoare – unul intracardiac altul extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorit ţesutului specific. Proprietăţile miocardului sunt:

- automatismul, adică posibilitatea de a-şi crea singur stimuli excitatori;

- excitabilitratea, care este o proprietate generală a materiei vii;

- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;

- contracthibilitatea, proprietatea de a răspunde la excitaţii prin contracţie.

Automatismul şi conductibilitatea se datorează ţesutului specific şi explică activitaea ritmică, regulată a inimii. Frecvenţa bătăilor cardiace (70-80/minut) este realizată de nodul Keith şi Floch, denumit şi nodul sinusal care emite stimuli cu această frecvenţă. Ritmul cardiac normal se mai numeşte şi ritm sinusal.

15

Mecanismul extracardiac este datorat şi sthimululi nervos simpatic şi parasimpatic. Simpaticul accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl răreşte.

ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl răreşte. Fig. Nr 6. Circula ț ia mare sistemul vascular este

Fig. Nr 6. Circulația mare

sistemul vascular este alcătuit dintr-un segment

arterial venos şi altul limfatic. Arterele au rolul de a conduce sângele de la inimă spre periferie. Pereţii arterelor sunt mai groşi decât al venelor şi sunt formaţi dintr-o tunică internă (intimă) alcătuită din celule endoteliale, o tunică medie, formată din fibre musculo-elastice dispuse circular şi o tunică extern, alcătuită din fibre conjunctive şi elastice. Datorită structurii lor elastice, aorta şi vasele mari înmagazinează o parte din energia dezvoltată de cord ăn sistolă şi o restituie în diastolă, transformînd undele de stânga trimise de cord intermitent într-o curgere continuă. Pentru a asigura circulaţia, pompa cardiacă trebuie să învingă rezistenţavasculară, deci să funcţioneze ca o pompă cu presiune. Pentru circulaţie, presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul unui factor central – forţa de contracţie a cordului – şi a unui factor periferic – rezistenţa vasculară. Circulaţia în vene are loc ca o consecinţă a circulaţiei sângelui în artere şi capilare. Acţiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura întoarcerea sângelui.

FIZIOLOGIA VASELOR:

16

CAPITOLUL II INSUFICIENŢA CARDIACĂ – DESCRIEREA BOLII

2.1. DEFINIŢIE

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului , în condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare. Termenul de insuficienţă cardiacă are două componente:

una arterială

una venoasă. Din punct de vedere al componenţei arterială inima insuficientă este incapabilă ca prin contracţie să expedieze o cantitate suficientă de sânge. Din această definiţie reiese conceptul dinamic asupra insuficienţei cardiace care nu ţine seama numai de debitul cardiac propriu-zis la un moment dat, ci de raportul acestuia cu necesităţile metabolice. O aplicare concretă a acestui concept o constituie descrierea unor forme de insuficienţă cardiacă cu debit crescut:

cele din anemie , hipertiroidie, fitulele arteriovenoase, etc. Din punct de vedere al componenţei venoase, insuficienţa cardiacă se caracterizează prin incapacitatea inimii de a accepta întregul volum sanguin rezultat din întoarcerea venoasă. În concluzie , putem defini din nou insuficienţa cardiacă fiind un sindrom clinic caracterizat prin simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor în asigurarea debitului cardiac şi în asigurarea întoarcerii venoase.

2.2 ETIOPATOLOGIE

Din punct de vedere etiopatogenic se deosebesc factori clinici care declanşează insuficienţa cardiacă şi cauze profunde ale insuficienţei cardiace .

I.) Factori clinici care declanşează insuficienţa cardiacă sunt următorii:

Infecţiile (cum ar fi infecţiile acute ale căilor aeriene superioare )pot determina febra , tahicardia, creşterea nevoilor metabolice. Aceşti factori constituie o suprasolicitare a inimii unui bolnav, cu o cardiopatie cronică, putând determina decompensarea.

17

Emboliile pulmonare , mai frecvente la cardiopaţii nevoiţi să-şi restrângă activitatea fizică, duc hipertensiune pulmonară cu suprasolicitare a ventriculului drept şi cu declanşarea decompensării sau cu întârzierea recompensării.

Anemia severă , mai ales când este rapid instalată ( în urma unei hemoragii digestive) constituie o intensă solicitare pentru inimă care încearcă să asigure nevoile în oxigen ale ţesuturilor printr-o creştere a debitului; o inimă lezată în prealabil, aprovizionată ea însăşi cu oxigen în condiţii precare şi în plus suprasolicitată , sfârşeşte prin a ceda .

Insuficienţa debitului coronarian – la un vechi valvulopat cu hipertrofie cardiacă ( deci un aport de oxigen insuficient), apariţia aterosclerozei coronariene, cu scăderea consecutivă a debitului coronarian, constituie un factor important în apariţia manifestărilor insuficienţei cardiace.

Tulburări de ritm ale inimii –deseori insuficienţa cardiacă a unui bolnav cu inima lezată în prealabil, poate fi declanşată de o tahicardie peroxistică supraventriculară sau ventriculară , fibrilaţie atrială sau de flutter-ul atrial. Aceste tulburări de ritm pot duce la decompensare prin : creşterea nevoilor inimii, scurtarea diastolei ca o umplere ventriculară deficitară.

Solicitările fizice şi psihice- eforturile fizice mari, căldura excesivă a mediului ambiant şi emoţiile puternice pot determina o decompensare cardiacă. La decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei cantităţi mari de sare, suprimarea intempesivă a digitalei şi diureticilor , transfuziile de sânge şi perfuziile saline.

Tireotoxicoza şi sarcina - hipertiroidia şi sarcina solicită un debit cardiac crescut, putând declanşa o insuficienţă cardiacă la un vechi valvulopat.

II.) Cauzele profunde lezează miocardul:

ale insuficienţei cardiace sunt reprezentate de bolile care

Cauzele insuficienţei cardiace stângi sunt:

a) hipertensiunea arterială

b) bolile valvulei aortice

c) bolile coronarelor

d) insuficienţa mitrală

e) miocarditele

f) unele cardiopatii congenitale

Cauzele insuficienţei cardiace drepte pot fi grupate astfel:

bolile ce constituie cauze ale insuficienţei ventriculare stângi, acestea determinând o

şi o hipertensiune pulmonară şi realizând supraîncărcarea ventriculului

congestie

18

drept. Astfel hipertensiunea arterială, bolile coronarelor, bolile mitrale şi bolile valvelor aortice determină mai întâi o insuficienţă ventriculară stângă , iar ulterior şi insuficienţa ventriculară dreaptă.

bolile ce efectuează întregul miocard, dar care pot determina cu precădere o insuficienţă ventriculară dreaptă. Dintre aceste boli amintim: miocarditele. anemiile severe, fistulele arteriovenoase, avitaminoza B1.

bolile primitive ale plămânului, vaselor pulmonare şi valvulelor pulmonare. Dintre acestea cele mai importante sunt bolile pulmonare, şi anume brohopneumopatia obstructivă cronică. Alături de cauzele prezentate mai sus, care sunt cele mai frecvent întâlnite, la producerea insuficienţei cardiace drepte mai pot contribui: stenoza triscupidianasi mixomul atrial drept, inima dreaptă ( pericardita constructivă), tahicardiile heterotrope prelungite.

2.3. CLASIFICAREA INSUFICIENŢEI CARDIACE

A.) După localizare se deosebesc:

- o insuficienţă cardiacă stângă

- o insuficienţă cardiacă dreaptă

- o insuficienţă cardiacă globală

B.) După debut se deosebesc :

- o insuficienţă cardiacă acută ( stângă sau dreaptă )

- o insuficienţă cardiacă cronică( stângă sau dreaptă )

C.) După toleranţa de efort se clasifică în patru stadii: în primul stadiu la efort nu apare nici un semn de insuficienţă cardiacă, în stadiul al patrulea simptomele de insuficienţă apar şi în repaus, iar în stadiile doi şi trei reprezintă forme intermediare. D.) Din punct de vedere al debitului cardiac se deosebesc:

- o insuficienţă cardiacă cu debit scăzut (cea din diversele valvulopatii, hipertensiune)

- o insuficienţă cardiacă cu debit crescut ( hipertiroidie, anemie severă).

2.4.INSUFICIENŢA CARDIACĂ STÂNGĂ

Insuficienţa cardiacă stângă se datoreşte scăderii debitului inimii stângi, cu stază şi hipertensiune în mica circulaţie.

19

Simptomatologia este dominată de disconfortul respirator, aspecte de dispnee.

care îmbracă diferite

Dispneea este simptomul cel mai precoce şi cel mai constant şi se caracterizează prin

respiraţii frecvente şi superficiale. La început apare la eforturi mari , apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului, la eforturi din ce în ce mai mari. O formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă dimineaţa, accentuându- se spre seară. În forme avansate de insuficienţă stângă, dispneea apare şi în repaus, bolnavul luând o poziţie semişezândă. Această dispnee se numeşte ortopnee. Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub forma unor crize ce survin după una, două ore de somn – bolnavul se trezeşte cu sete de aer, este anxios, se ridică în pat în poziţie şezândă sau coboară şi deschide fereastra să respire aer proaspăt. Dispneea îmbracă aspectul de tahipnee superficială , regulată, crizele durează aproximativ 20 de minute până la o oră terminându-se de multe ori cu câteva chiute de tuse,cu eliminarea unei expectoraţii mucoase.

Edemul pulmonar acut –este cea mai gravă,dar şi cea mai caracteristică manifestare a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale , de obicei nocturne sau după efort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide a organismului.

Se manifestă cu o dispnee extremă cu ortopnee stringentă. Bolnavul este şocat, anxios agitat, palid, cu buze uşor cianotice , cu transpiraţii reci. El prezintă hipnee amplă zgomotoasă şi tahipnee de 30-40 respiraţii /minut .Apare tusea care la început este seacă , apoi apare o expectoraţie serioasă, spumoasă, albicioasă, iar în cele din urmă devine rozată, expresie de transvazării sângelui din alveolele pulmonare. Edemul pulmonar acut de origine cardiacă trebuie deosebit de edemul pulmonar toxic, de edemul pulmonar de origine cerebrală sau de edemul pulmonar al fenalilor.

Respiraţia Cheyne-Stockes - se caracterizează prin succesiunea unor perioade de apnee şi de hiperventilaţie. Se întâlneşte în special la vârstnici , hipertensivi şi sclerotici.

Tusea - este un simptom întâlnit frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă stângă, producându-se mai ales cu prilejul crizelor de dispnee paroxistică nocturnă, dar şi în afara lor. Tusea poate îmbrăca mai multe forme: tuse de efort, tuse seacă cu senzaţie neplăcută de iritaţie la nivelul traheei şi laringelui, tuse de decubit , tuse umedă cu expectoraţie mucoasă, hemoragică sau mucopurulentă.

20

Hemoptizia - bolnavii pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă în cazurile edemului pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul infarctului pulmonar. În insuficienţa pulmonară stângă sau în insuficienţa atrială stângă, bolnavii pot expectora spute ruginii ce conţin” celule de insuficienţă cardiacă”.

2.5. INSUFICIENŢA CARDIACĂ DREAPTĂ

Insuficienţa ventriculului drept determină scăderea relativă a debitului sanguin din sistemul arterei pulmonare şi stază în sistemul venelor cave. Simptomatologia insuficienţei cardiace drepte , care constituie şi criteriile sale de diagnostic, cuprinde următoarele:

Hepatalgia hepatomegalia de bază - creşterea de volum a ficatului, se manifestă

prin :

- dureri în hipocondrul drept (hepatalgia), care la început apar după eforturi, apoi devin persistente. - constatarea mărimii anatomice a ficatului ( hepatomegalia). Hepatomegalia de stază trebuie

diferenţiată de alte cauze de mărirea ficatului (hepatite acute / cronice, ciroze hepatice , tumori hepatice etc.)

Cianoza încetinirii vitezei în mica circulaţie este generalizată cu predominanţă la extremităţi şi proeminenţe( buze , urechi, pomeţi, mâini, picioare, etc.). Tegumentele sunt ceva mai roşii şi mai calde , cu transpiraţii ( mai ales la palme ), dacă debitul cardiac este crescut, mai palide şi mai reci dacă debitul cardiac este scăzut.

Turgescenţa venelor superficiale mai ales jugulare expresia hipertensiunii din sistemul venos şi este mai evidentă la nivelul venelor gâtului, deoarece aceste vene mari sunt foarte apropiate de atriul drept, au pereţii subţiri, iar în mod normal sunt turtite, având o presiune relativ negativă.

Fenomenele de stază renală – apar ca urmare a creşterii presiunii în venele renale şi scăderii gradientului de presiune dintre artere şi vena renală. Se manifestă prin nicturie, oligurie cu urină normal concentrată, iar în stazele mai avansate poate apărea o discretă proteinurie.

Fenomenele de stază portală – se manifestă prin materism , constipaţie , inapetenţă, greaţă, iar în cazul cu aliura mai rapidă prin vărsături şi diaree.

Fenomenele de stază cerebrală - expresia congestiei venoase a encefalului, a scăderi relative a debitului arterial a hipoxiei şi a . Această encefalopatie se manifestă cu

21

:somnolenţa diurnă şi adesea somnolenţă nocturnă, apatie şi torpoare , uneori evoluează până la comă , alteori agitaţie ( delir cardiac).

Edeme cardiace fac parte din manifestările cele mai caracteristice ale insuficienţei cardiace drepte. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte prin caracterul lor generalizat, predominant declin, progresiv,la început vesperale, apoi permanente, cu extindere de la părţile cele mai joase ale corpului ( maleole şi gambe, regiunea sacrală) în sus.

Hidrotoracele pentru insuficienţa cardiacă dreaptă este caracteristic hidrotoracele

drept sau în cazuri severe ,hidrotoracele bilateral. O complicaţie a insuficienţei cardiace drepte este cordul pulmonar cronic. Apare după unele boli pulmonare cronice şi în special după bronhopneumopatia obstructivă cronică. Cele

mai obişnuite cauze sunt: emfizemul pulmonar obstructiv , astmul bronşic ,bronşitele cronice,diferite scleroze pulmonare.

Simptome: tabloul clinic reuneşte semnele bolii cauzale , semne de insuficienţă respiratorie şi semne de insuficienţă cardiacă dreaptă. Boala evoluează în trei stadii:

- Stadiul de pneumopatie cronică în care sunt prezentate semnele bolii pulmonare şi

ale insuficienţei respiratorii,dar lipsesc semnele unei insuficienţe cardiace. Boala se manifestă

în acest stadiu prin dispnee de efort, tuse cu expectoraţie şi dacă este prezentă insuficienţa respiratorie prin cianoză. În acest din urmă caz, în sângele arterial scade oxigenul şi creşte dioxidul de carbon. - Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare după ani de evoluţie, sub influenţa evoluţiilor acute bronhopulmonare şi a fumatului. Dispneea se accentuează şi se instalează la cel mai mic efort. Cianoza apare chiar şi în repaus, fiind foarte intensă.

Poliglobulia şi degetele hipocratice devin manifeste . Apar semne de hipertrofie şi de dilatare a inimii drepte.

- Stadiul al treilea se caracterizează prin apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă

dreaptă, constituind cordul pulmonar cronic decompensat. Cianoza este intensă, nuanţă pământie, de unde şi denumirea de „cardiaci negri” dată acestor, bolnavi. Dispneea este foarte pronunţată, la fel poliglobulia şi degetele hipocratice. Uneori apar dureri anginoase şi somnolenţă care poate merge până la comă. Semnele insuficienţei cardiace drepte devin evidente :jugulare turgescente, edeme ale gambelor, tahicardie,hepatomegalie, uneori ascită. Prognosticul este în general grav,insuficienţa respiratorie odată apărută evoluţia acestei boli este invariabil către agravare. Apariţia insuficienţei cardiace agravează şi mai mult diagnosticul.

22

2.6.

INSUFICIENŢA CARDIACĂ GLOBALĂ

Prin insuficienţa cardiacă globală sau de tip biventricular se înţeleg acele cazuri care

prezintă manifestări evidente clinic atât de insuficienţa cardiacă stângă cât şi de insuficienţa cardiacă dreaptă. În consecinţă tabloul clinic prezintă:

a) Fenomene de stază pulmonară : dispnee de tip cardiac,raluri de stază, aspect radiologic de „ hil de stază” ,eventual chiar atacuri de edem pulmonar şi astm cardiac.

b) Fenomenele de stază în sistemul venelor cave: hepatomegalie de stază, edeme de tip cardiac, cianoză, oligurie, hipertensiune venoasă periferică şi centrală, etc

Insuficienţa cardiacă globală poate fi:

- Primară, când manifestările de insuficienţă ale celor doi ventriculi apar şi evoluează

simultan. Acesta este cazul insuficienţei cardiace în miocardite şi miocardiopatii distrofice, ischemice, unde se produc leziuni difuze şi proporţionale în întregul miocard, ceea ce determină decompensarea în acelaşi timp a ambilor ventriculi.

- Secundară, atunci când într-o primă fază se manifestă numai insuficienţa unuia din

ventriculi şi mai târziu, într-o a doua fază apar şi semnele decompensării şi celuilalt ventricul.

În acest tip de insuficienţă se pot remarca: tabloul clinic tinde să fie dominat de semnele insuficienţei cardiace drepte şi pe măsură ce afecţiunea cardiacă se agravează, se accentuează şi gradul de predominanţă a semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă. De aceea ,e multe ori, afecţiunea pare ca o insuficienţă cardiacă dreaptă cu toate semnele tipice descrise, la acre se constată în plus raluri de stază, ca semn al coexistenţei unei insuficienţe cardiace stângi. În cadrul insuficienţei globale se pot distinge două variante aparte, caracterizate prin particularităţi fiziopatologice specifice şi care se oglindesc în unele caractere ale simptomatologiei:

Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă reducerii reîntoarcerii venoase la inimă şi scăderii debitului cardiac, este aşa-numita insuficienţa cardiacă de tip hipodiastolic. Acesta este cazul în pericardita consecutivă , în sindroamele de restricţie cardiacă ( hipertrofii concentrice, fibroza, tumori cardiace mai mari, etc.), în insuficienţa cardiacă din unele tahicardii excesive şi prelungite. În aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace globale (cu predominanţa dreaptă) se mai constată următoarele particularităţi:

dreaptă) se mai constată următoarele particularităţi: - tegumentele sunt reci şi palide , cu transpiraţii reci;

- tegumentele sunt reci şi palide , cu transpiraţii reci;

23

- tensiunea arterială este mică , iar formula tensională este convergentă prin scăderea

presiunii sistolice;

- timpul de circulaţie este în general mai prelungit decât în alte cazuri de insuficienţă

cardiacă;

- măsurarea debitului cardiac arată o scădere evidentă a acestuia în valoare absolută.

Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă creşterii reîntoarcerii venoase la inimă şi creşterii debitului cardiac , este aşa - numita insuficienţă cardiacă de tip hiperdiastolic care însoţeşte sindroamele cardio-circulatorii hiperkinetice, hipertiroidismul, anemiile severe, unele cazuri de cord pulmonar cronic cu insuficienţă respiratorie pronunţată, în miocardiopatia din boala Paget, etc În aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace globale (cu predominanţă

dreaptă) , se mai constată următoarele particularităţi:

- tegumentele sunt calde , cu transpiraţie apoasă albă, cu roşeaţă generalizată, dar mai exprimată în palme ;

cu roşeaţă generalizată, dar mai exprimată în palme ; - pulsul este tahicardic , dar plin

- pulsul este tahicardic , dar plin , amplu, uneori cu caracter săltăreţ;

- tensiunea arterială sistolică este mai adesea crescută, formula tensională fiind divergentă;

- timpul de circulaţie este , în general, mai scurt decât în alte cazuri de insuficienţă

cardiacă; - măsurarea debitului cardiac arată valori absolute crescute uneori considerabil, dar debitul este totuşi mai mic decât ar fi în acelaşi caz în lipsa unei insuficienţe cardiace.

2.7. EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE INSUFICIENŢEI CARDIACE

Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei cauzale şi de prezenţa sau absenţa complicaţiilor. La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ mare de ani (10 ani sau peste), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă. În cazul unei cardiopatii cu insuficienţă de cord drept supravieţuirea, care în urmă a două decenii era de numai 1-2 ani,a devenit astăzi de 5- 10 ani şi chiar mai mult. Complicaţiile insuficienţei cardiace sunt următoarele:

- trombozele venoase ale membrelor inferioare;

- emboliile pulmonare ( secundare trombozelor venoase);

- emboliile arteriale ( ca urmare a formării unor trombi în atriul stâng sau în ventriculul stâng);

24

- complicaţiile pulmonare – edemul pulmonar acut, bronhopneumonia;

- complicaţiile cerebrale – tromboza sau embolie cerebrală;

- ciroza cardiacă;

- insuficienţa renală ;

- endocardita bacteriană subacută.

2.8. TRATAMENTUL ŞI INTERVENŢII SPECIFICE ÎN INSUFICIENŢA CARDIACA

Tratamentul insuficienţei cardiace are

trei obiective importante:

- uşurarea activităţii inimii( repaosul fizic constitue una din principalele măsuri prin

care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv ; tratamentul hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au apărut manifestările clinice ale insuficienţei cardiace stângi);

- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului ( cu ajutorul tratamentului tonicardic);

- restabilirea echilibrului hidrosalin ( prin dieta hiposodată şi prin tratamentul cu diuretice).

A. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Tratamentul igieno-dietetic constă în primul rând în repaus şi în dietă săracă în sodiu. Repausul-durata şi gradul repausului depind de afecţiunea cauzală; el este util în toate formele de insuficienţă cardiacă. Prin repausul fizic se realizează următoarele: scăderea tensiunii arteriale, diminuarea travaliului muşchilor respiratori, rărirea alurii ventriculare. Alături de repausul fizic , un rol important îl au repausul psihic şi moral. În insuficienţa cardiacă repausul la pat va fi menţinut acasă sau la spital timp de 1-2 săptămâni. În acest interval bolnavul se va găsi în poziţia semişezândă în pat sau în fotoliu, această poziţie fiind convenabilă mai ales pentru bolnavii cu insuficienţă cardiacă stângă. Se va evita , în măsura posibilului imobilizarea absolută şi prelungită Reluarea activităţii se face în funcţie de reducerea semnelor de insuficienţă cardiacă şi de posibilitatea controlării acesteia printr-un tratament de întreţinere: reluarea activităţii se va face în etape progresive. Unii bolnavi îşi pot prelua serviciu, dar cei care au de făcut eforturi fizice trebuie să-şi schimbe locul de muncă. În orice caz, tuturor bolnavilor li se recomandă un program de

25

muncă redus, cu perioade de odihnă în timpul zilei şi cu repaus la pat în cele două zile de la sfârşitul săptămânii. Dieta săracă în sodiu reprezintă, de asemenea un mijloc de mare importanţă în tratamentul insuficienţei cardiace. De altfel în formele uşoare de insuficienţă cardiacă, dieta hiposodată plus repausul fizic determină o netă ameliorare. Gradul de restricţie al ingestiei de sodiu depinde de severitatea insuficienţei cardiace. În insuficienţa cardiacă severă se recomandă o restricţie mare a ingestiei de sare ( sub 1 gr/ zi) ceea ce se poate realiza prin regimul Kempner ( 1 kg . de fructe, 200 gr orez, 30-50 gr .zahăr, 300 gr compot cu un conţinut de 0,5 gr de NaCl ) sau prin regimul Carel ( 800 ml lapte cu un conţinut de 1 gr de NaCl ). În general, în cadrul regimului hiposodat se evită alimentele cu sodiu ( brânza , mezeluri , cereale , pâine , etc.). Restricţia de lichide nu este necesară în mod obişnuit. În condiţiile unei diete hiposodate, bolnavul cu insuficienţă cardiacă poate bea apă după nevoi, adică 1,5-2 l în 24 h. În cazul hiponatremiei de diluţie , apărută tardiv la bolnavii cu insuficienţă cardiacă ce îşi pierd capacitatea de a excreta apa , se recomandă o restricţie a ingestiei de apă. Regimul alimentar constă într-o alimentaţie variată şi bogată în vitamine, mese fracţionate , regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Se va urmări greutatea bolnavului să nu depăşească valoarea normală. Alcoolul , cafeaua şi ceaiul sunt permise în cantităţi mici, fumatul trebuie interzis. Se vor asigura proteine suficiente (1 gr/kilocorp ), cantitatea de lipide va fi redusă, iar fructele, sucurile, zarzavaturile şi zeama de fructe vor fii administrate în cantităţi mai mari. Se reduce sarea, în formele severe se permit 1 -1,5 gr sare de bucătărie/ zi, iar în unele cazuri ( Nefrix ) se permit 3 gr sare; cantitatea de lichide zilnică nu va depăşii 1-1/2 litri lichid-iarna şi 2 litri - vara . Regimul va fi normocaloric, hipocaloric sau hipercaloric, în funcţie de necesităţile bolnavului în cauză. Trebuie să fie bogată în vitamine, să conţină proteine (se administrează multe fructe şi legume ) , deoarece pierde potasiu prin diuretice şi va conţine 1 gr proteine/ kg corp, fiind echilibrat în glucide şi moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate ( 4-5 / zi), ultima masă va fi luată înainte de culcare.

A. Sunt permise următoarele alimente

- laptele ( numai în limita cantităţii permise) , caş, urdă, brânză;

- carne de vacă, pasăre slabă în cantitate limitată cca . 100 -150 gr/ zi; peştele de râu slab, fiert, fript sau copt;

- pâine albă fără sare;

- grăsimile - untul nesărat, smântâna, frişca, uleiul vegetal;

26

- fructele fierte în compoturi, sucuri de fructe;

- legume sub formă de salate, piureuri, budinci , evitând pe cele care produc meteorisme şi cele bogate în sodiu ( varză, ţelină, spanacul);

- băuturile sub formă de ceaiuri de plante, sucuri de fructe.

B. Sunt interzise următoarele alimente:

- brânzeturi grase ( caşcaval, brânzeturi topite);

- carnea grasă de porc, gâscă, raţă, mezelurile , peştele sărat;

- ouăle în cantitate excesivă;

- pâinea cu sare sau făinoasele preparate cu bicarbonat sau sare;

- legumele bogate în sodiu: ţelina, sfecla, spanac;

- dulciuri preparate cu sare sau cu multă grăsime;

- băuturi: alcoolul sub orice formă , apele minerale, iaurtul, ceaiul tare, cafeaua;

- condimentele cele iuţi, boiaua piperul;

- muştarul cu sare, ceapa, usturoiul.

B. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Digitalis

purpureea, Digitalis lanata, Strophantus gratus, Strophantus kombe. Medicaţia tonicardiacă reprezintă medicaţia de bază a insuficienţei cardiace. Se administrează ori de câte ori insuficienţa cardiacă nu se compensează prin repaus şi regim desodat. Preparatele digitalice acţionează îmbogăţind metabolismul miocardului, mărind forţa de contracţie a inimii, scăzând frecvenţa cardiacă. Datorită acestor acţiuni creşte debitul cardiac, scade presiunea venoasă , se reduce volumul inimii, creşte diureza şi se diminuă edemele. Tonicardiacele cele mai des folosite sunt Digitala şi Strofantina . Strofantina are o acţiune rapidă şi de scurtă durată fiind utilizată în formele acute, dar nu este recomandată în tratamentul cronic. Digitala acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai lungă şi se

acumulează în organism. Cele mai cunoscute preparate de Strofantină sunt: SROFANTINA KOMBETINUL şi DUABAINA. Se administrează numai intravenos, fiind indicate doar în cazurile de urgenţă. Nu se administrează imediat după Digitală, ci după o pauză de 1-2 zile. Preparatele de Digitală sunt extrase din Digitalis purpureea sau din Digitalis lanta (Lanatosid-C, Digoxin, Dezlanosid, Cedilanide- substanţe care se administrează fie pe cale intravenoasă , fie oral).

a)

Tonicardiace-

sunt

substanţe

obţinute

din

unele

plante

şi

anume:

27

-Lanatosid- C ( 0,4 mg /fiolă) îşi manifestă efectul după 10 min. ,cu intensitatea maximă de 1- 2 h . În tratamentul de atac se folosesc intravenos 1,8- 1,6 mg /zi, administrate în 4 prize sau per os 1-2 mg ( de 3 ori /zi ,I zi câte 12-25 picături sau 4-8 drajeuri). Tratamentul de întreţinere se realizează cu picături sau drajeuri cu doza ce reprezintă aproximativ ½ din doza tratamentului de atac ( 0,5 1 mg /zi ). Digoxin- se prezintă sub formă de comprimate ce conţin 0,25 mg glicozid şi sub formă de soluţie alcooloică glicerinată ce conţine 0,5 mg glicozid. La adulţi în tratamentul de atac se folosesc 0,5 mg/ zi, administrat oral, până la compensare ( câteva zile) , apoi întreţinere cu 0,125- 0,5 mg / zi; în urgenţe ,dacă pacientul nu i s-a mai administrat digitala, se injectează intravenos lent 0,5 – 1mg, repetând la nevoie după 4-8 ore încă 0,5 mg. La copii se administrează oral 0,025mg/ kilocorp la 8 ore în 2-4 doze pentru digitalizare, apoi întreţinere cu 0,0125mg/kilocorp şi pe zi. -Nidacil- în tratamentul de atac se foloseşte doza de 0,6-1mg/zi timp de 3-5 zile, iar în tratamentul de întreţinere doza de 0,1-0,2mg/zi. -Dezlanosid- se prezintă sub formă de fiole a 2ml soluţie injectabilă conţinând dezacetillanatozida 0,4 mg . Are acţiune rapidă , îşi manifestă efectele după 10 -30 min., intensitatea maximă fiind realizată după 1-2 h . Pentru digitalizarea rapidă se foloseşte doza de 0,8-1,6 mg ( 2-4 fiole/zi), dozele fiind fracţionate şi administrate la 4-6 h interval. - Digitalina – se prezintă sub formă de soluţie hidroalcoolică gicerinată conţinând digitoxina 1 mg /ml sau 50 picături. Se administrează la adulţi oral 0,2-0,5 mg /zi ( 10-15 picături), până la corectarea tahicardiei şi compensare, apoi 0,6 mg/zi timp de 3-6 zile . La copii , după vârstă , în prima zi se administrează 0,1 -0,4 mg, în 2-3 zi 0,1-0,2 mg, apoi întreţinere cu 0,025- 0,05 mg zilnic sau la 12 zile . Contraindicaţiile Digitalei sunt reprezentate de fenomenele de supradozaj digitalic şi de cazurile de şoc sau colaps. Intoxicaţia cu Digitala se manifestă prin tulburări de ritm şi conducere ( extrasistolă, tahicardii paroxistice), tulburări gastrointestinale ( greţuri, vărsături, anorexie).În caz de supradozare principala măsură constă în oprirea tratamentului cu Digitala, apoi încetarea administrării de diuretice , limitarea efortului fizic, sării de potasiu, chinidinei. În tratamentul cu Digitala foarte util este să se măsoare în fiecare zi pulsul pentru a aprecia rezultatele terapeutice şi pentru a surprinde eventualele fenomene de intoxicaţie.

B .Diureticele- reprezintă o medicaţie importantă având drept scop eliminarea de sodiu şi de apă din organism ameliorând munca inimii. Ele pot fi administrate în orice formă de insuficienţă cardiacă, având o toxicitate slabă, efect diuretic prelungit şi important, fără

28

reacţii adverse deosebite şi fără grave tulburări electrolitice. Pericolul hipopotasemiei se previne administrând concomitent clorura de potasiu. Dintre diureticele tiazidice fac parte: Nefrix, Ufrix, Furosemid, ele putând fi administrate în orice insuficienţă cardiacă.

- Nefrix- se administrează pe cale orală 2-4 tablete zilnic( 50-100 mg )sau 2-3 ori /

săptămână.

- Furosemid- se prezintă sub formă de fiole a 2 ml soluţie apoasă conţinând furosemid

20 mg. Prezintă un efect important , imediat şi rapid. Se administrează intravenos lent ( 1-3 fiole a 20 mg) sau 1-3 comprimate a 40 mg /zi sau la 2 zile. La bolnavii cu edeme cardiace 1 doză, de 40 mg, poate duce la pierderea de până la 8 litri de apă. Furosemidul este eficace la bolnavii rezistenţi la diuretice tiazidice. Poate fi utilizat în doze de 40 mg până la 500 mg.

Poate produce dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie, hiperuricemie, accidente alergice şi tulburări digestive.

- Alte diuretice utilizate sunt: inhibitorii aldosteronului ( Aldactana, Spironolactona),

acidul etacrinic cu efect important şi rapid, se administrează comprimate de 0,050 g , 1-4 /zi ,

după mese şi fiole de 0,025 g, 1-4 /zi intravenos. În insuficienţa cardiacă refractară la tratament se administrează cure discontinue de corticoizi ( Prednison).

C. Alte tratamente:

- Oxigenoterapia este indicată în cazurile acute şi în vazurile cronice cu leziuni pulmonare;

- Emisia de sânge (300-500 ml) se practică în insuficienţa cardiacă acută şi forma cronică severă cu edeme mari;

- Evacuarea colecţiilor lichidiene când respiraţia este stânjenită;

- Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut , iar anticoagulantele, în formele cu accidente tromboembolice.

C . TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR

Tratamentul edemului pulmonar acut se aplică de urgenţă în următoarea succcesiune:

poziţia şezândă cu membrele inferioare în poziţie declină, garouri prin rotaţie ( la 5 minute ) la cele 4 extremităţi, oxigen prin sondă nazală, Morfină intravenos (1-2cg),sângerare (300- 500ml în 5 minute), diuretice ( Furosemid 2 fiole, 0,40mg intravenos sau Edecrin 50 mg în

29

perfuzie), tonicardiace ( Lanatosid-C intravenos 1 fiolă, Digoxin sau Strofantină intravenos), Miofilin intravenos. Dacă tensiunea artială este scăzută se administrează tonicardiace Isuprel 2-8 fiole de 0,2mg în 250ml ser glucozat 5%, oxigen, Morfină, HHC, Dextran. În E.P.A. de origine infecţioasă se face sângerare şi se administrează HHC, tonicardiace şi oxigen. În E.P.A. din marile hipertensiuni se combate energic hipertensiunea cu Raunervil (1 fiolă intravenos lent), Catapresan sau Regitină. B) Tratamentul insuficienţei cardiace congestive rapid instalate implică repaus la pat ( nu absolut) , oxigen, restricţie mare de sare, Furosemid, Acid etacrinic, Lanatosid-C (3-4 fiole intravenos pe zi). c.) Tratamentul cordului pulmonar acut: oxigen pe cale nazală, analgetice ( Algocalmin, Mialgin ), Atropină , în caz de bradicardie şi hipotensiune ; Papaverină intravenos , Izoproterenol în perfuzie, Noradrenalină în caz de şoc , digitalice injectabile (Lanatosid –C ), asociat cu Furosemid intravenos tratament anticoagulant sau trombolitic ,antibiotice în zilele următoare. Tratamentul cordului pulmonar cronic se adresează, în primul rând, bolii pulmonare cauzale .Se administrează antibiotice ( Tetraciclină 2gr/zi sau Ampicilină 4gr/zi ), bronhodilatatoare ( Miofilin 1-2 fiole intravenos lent ), Bronhpdilatin sau Alupent; corticoterapie oral sau H.C.C.; se urmăreşte dezobstruarea căilor aeriene prin eliminarea secreţiilor bronşice, prin hidratare corectă, cu Trecid, Bisolvol, oxigen intermitent, antitusive cu prudenţă; în stadiul de insuficienţă cardiacă: sângerare, diuretice, tiazidice (Nefrix ) şi tonicardiace.

2.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă forţa de contracţie a inimii este scăzută şi nu poate asigura debitul de sânge necesar funcţiilor normale ale organismului. Din această cauză, aportul deficitar de substanţe nutritive şi oxigen creează grave tulburări ale metabolismului tisular, care reduce la rândul său forţa de contracţie a inimii şi stază în

circulaţia de întoarcere. Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială care are ca scop :

a) reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea face faţă îmbolnăvirilor,

deci

, pentru a scădea fortul cardiac;

b) mărirea forţei de contracţie a inimii, mărindu-se astfel capacitatea funcţională.

30

Asistenta medicală deţine o poziţie importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi. Pentru a-şi îndeplinii menirea nu trebuie să se mulţumească să cunoască şi să aplice, chiar perfect, diferite tehnici de îngrijire a bolnavului , ci trebuie să cunoască şi noţiuni teoretice care să-i permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia şi chiar, dacă este nevoie, intervenţia în situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.

Asigurarea repausului fizic

asistenta se va îngrijii ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul fizic ,

saloanele să aibă o ambianţă plăcută.

bolnavii cu insuficienţă cardiacă fiind dispneici, vor fi ţinuţi în poziţie şezândă sau semişezândă, asistenta medicală va avea grijă să le asigure această poziţie.

patul va fi prevăzut cu utilaj auxiliar , precum şi cu un număr mare de perne. În cursul

zilei patul va fi înlocuit cu un fotoliu având grijă ca bolnavul să aibă sprijin sub picioare

Asigurarea repausului psihic

asistenta medicală va avea grijă să ferească bolnavul de tot ceea ce ar putea tulbura echilibrul nervos, trebuie să câştige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire profesională.

pentru a evita stările de nelinişte va administra la timp medicamentele prescrise de medic şi va răspunde prompt la orice solicitare a bolnavului.

asistenta medicală va însoţii bolnavii la consultaţiile de specialitate ( examinări radiologice, EKG.); va examina starea psihică a bolnavilor, vizitându-l cât mai des şi va instrui vizitatorii asupra modului de comportare faţă de bolnav.

Asigurarea igienei personale a bolnavului

Asistenta medicală va executa zilnic toaletele bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari, va face apoi o frecţie cu alcool diluat pentru a îmbunătăţii circulaţia periferică. Pielea trebuie menţinută în permanenţă curată şi uscată , deoarece pielea umflată se infectează uşor.

Se va schimba lenjeria de pat şi de corp zilnic.

Prevenirea formării trombozelor

- Asistenta medicală va executa zilnic masajul membrelor inferioare, în direcţia curentului

venos.

31

- În acelaşi scop, asistenta medicală va asigura ridicarea membrelor inferioare la 35 grade prin ridicarea patului sau prin aşezarea unor suluri sub picioarele bolnavului.

- Bolnavul va fi ajutat să execute muşcări de flexie şi extensie a membrelor inferioare prin care se împiedică trombozarea şi se elimină edemele.

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative

- Asistenta medicală va urmării zilnic T.A. , pulsul central şi periferic, respiraţia, diureza,

tranzitul intestinal, temperatura.

- Se urmăreşte bolnavul cu atenţie pentru a observa semnele de agravare şi complicaţiile care

pot apărea ( edem pulmonar, embolie pulmonară, tromboflebită) şi va anunţa imediat medicul. Stările de constipaţie vor fi combătute cu purgative.

- Asistenta medicală va ţine evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate de bolnav, va urmări zilnic greutatea corporală după eliminarea scaunului şi a urinei înainte de masă.

Regimul alimentar

- Asistenta medicală va urmări cu stricteţe respectarea regimului alimentar care va fi hipocaloric pentru menţinerea greutăţii corporale; hiposodat pentru a împiedica reţinerea apei

în organism, contribuind la reducerea edemelor. Se vor evita alimentele care conţin natriu :

salicilat de sodiu; cantitatea de lichide zilnică nu va depăşi 1-2 l/24h . Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4 -5 mese, iar ultima masă se va lua cu 3 ore înainte de culcare.

Administrarea tratamentului medicamentos

- Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medic; medicaţia folosită constă în

cardiotonice , cel mai frecvent e Digitala care se administrează per os şi dacă nu se administrează după prescripţia medicală dă fenomene de supradozare. Se administrează şi diuretice: Furosemid, Ederen, Nefrix, iar asistenta va avea grijă să urmărească diureza. - Reducerea edemelor şi masei sângelui circulant se mai poate face şi prin atârnarea

membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă.

- Oxigenoterapia este indicată şi uşurează starea bolnavilor cu insuficienţă cardiacă.

Educaţia sanitară

- Asistenta medicală contribuie la educarea bolnavului asupra noului regim de viaţă, după

externare bolnavul va duce o viaţă ordonată evitând suprasolicitările; se va evita munca fizică.

Se respectă regimul dietetic, numărul meselor, se reduce sarea , cafeaua , alcoolul, tutunul. În

32

caz de îmbolnăviri respiratorii: viroze, gripe, vor fi tratate imediat, deoarece orice neglijenţă, poate agrava boala.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN INVESTIGAŢIILE PARACLINICE

Colaborarea cu medicul la examinarea paraclinică este una din sarcinile importante ale asistentei medicale. Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen paraclinic sunt următoarele:

- pregătirea psihică a bolnavului : i se explică bolnavului în ce constă examenul care

trebuie să i se facă, caracterul inofensiv al examinării;

- pregătirea şi verificarea instrumentarului necesar efectuării examinării sau recoltării;

- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului – Îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului se face

la solicitarea medicului şi trebuie efectuată cu mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca dureri sau mişcări inutile ;

- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor şi sprijinirea lui;

- servirea medicului cu instrumentele necesare examinării şi ajutarea medicului în

efectuarea tehnicii;

- recoltarea produselor patologice şi a analizelor biologice.

A. Examenele paraclinice cuprind:

- examene de laborator care constau în recoltarea de sânge pentru determinarea V.S.H.

ului ( valori normale 5-10 mm /h, sau 20-50 mm/24 h ), glicemiei ( valori normale 65-100 mg %) , lipidemiei ( normal 500- 700 mg% ) , colesterolul ( normal 150-259 mg % ).

- examen radiologic prin care se pot evidenţia aspecte utile pentru diagnostic. Astfel se observă o siluetă cardiacă mărită cu o configuraţie ce depinde de boala cauzală, iar la examenul plămânilor, se constată o creştere a dimensiunilor arterelor pulmonare, dar transparenţa pulmonară, nu este redusă.

- explorări hemodinamice care sunt utile atât pentru diagnostic cât şi pentru urmărirea

insuficienţei. În insuficienţa cardiacă stângă, viteza de circulaţie este încetinită, constatându-se:

1.timpul braţ-limbă este crescut cu mult peste limita superioară a normalului ( 16 secunde), atingând 30 secunde; 2. timpul braţ-plămân este normal. În insuficienţa cardiacă dreaptă viteza de circulaţie este încetinită, constatându-se:

33

- timpul braţ-limbă este prelungit( poate atinge sau depăşi 24 secunde); - timpul braţ-plămân este prelungit( peste valoarea normală de 8 secunde). Presiunea venoasă determinată la nivelul venelor de la plica cotului este mult crescută.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE MIŞCA ŞI DE A MENŢINE O BUNĂ POSTURĂ

Scopul este de a cunoaşte care sunt poziţiile pe care le ia bolnavul în pat sau în care aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale şi alte acte medicale.

Poziţia bolnavului în pat este determinată de boală şi starea lui generală. În funcţie de aceasta bolnavul poate avea:

1. Poziţia activă – reprezintă poziţia pe care o ia bolnavul singur, se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor.

2. Poziţia pasivă – în stare gravă, bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are nevoie de ajutor pentru mişcare şi pentru a-şi schimba poziţia.

3. Poziţia forţată – este o poziţie neobişnuită impusă de bolnav. Poziţiile în care poare fi aşezat un bolnav sunt:

- poziţia decubit dorsal

- poziţia semişezândă

- poziţia şezândă

- poziţia decubit lateral

- poziţia trendelemburg (declină)

- poziţia decubit ventral

- poziţia ginecologică

- poziţia genu-pectorală

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă poziţia indicată este cea şezândă cu gambele atârnate ce se realizează aducând bolnavul şezând pe marginea patului, iar sub picioare

aşezându-se un taburet, bolnavul fiind învelit cu o pătură.

34

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAR AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE ALIMENTA

Alimentaţia constituie substratul vieţii fiind realizată prin aportul permanent de substanţe nutritive. La omul bolnav alimentaţia are în vedere stabilirea unui regim echilibrat corespunzător bolii. Alimentaţia raţională reprezintă aportul unor alimente în concordanţă cu nevoile organismului, diferite după vârstă, muncă, starea de sănătate sau boală, starea fiziologică. Alimentaţia raţională la bolnav trebuie să cuprindă:

- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului necesare creşterii la copil sau refacerii pierderilor prin consum exagerat la adulţi; - asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal şi celorlalte funcţii;

- favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave;

- prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente transformând bolile acute în boli

cronice şi apariţia recidivelor;

- consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente. Raţia alimentară reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau vegetală în 24 ore. Raţia alimentară este variabilă după vârstă, munca prestată, starea de sănătate sau de boală. Ea trebuie să corespundă atât calitativ, cât şi cantitativ. Raţia se măsoară în calorii, la raţia minimă de 1600 calorii necesară organismului în repaus, se adaugă raţia care trebuie să acopere necesarul de calorii pentru munca depusă în plus. Un bolnav în repaus absolut la pat necesită 25 calorii/kg corp în 24 ore. Valoarea nutritivă a principiilor alimentare este:

-1 g glucide = 4,1 calorii; -1 g proteine = 4,1 calorii; -1 g lipide = 9,3 calorii. Foaia de alimentaţie zilnică este un document în care se centralizează regimurile alimentare zilnice prescrise de medic fiecărui bolnav în parte în scop terapeutic. În timpul

vizitei, medicul prescrie regimul alimentar al bolnavului consemnând în foile de alimentaţie clinică medicală; în acelaşi timp asistenta de salon notează în caietul propriu şi în caietul de activitate al sectorului regimul alimentar, menţionând numărul salonului, numele bolnavului şi tipul de regim. Regimul cardiovascular are două variante în funcţie de bolile inimii şi ale sistemului circulator:

35

Varianta I normocaloric, normoglucidic, hidroprotidic,hiposodat. Este compus din:

iaurt, brânză de vacă, brânză desărată, supe, creme, legume, pireuri, făinoase cu lapte, salate de morcovi, sfeclă roşie, carne fiartă, tocată, biscuiţi, găluşte. Varianta II normohipocaloric, normoprotidic, normohipoglucidic, normohipolipidic, hiposodat. Este compus din: iaurt, lapte, carne albă, fiartă, peşte, pâine albă fără sare, legume crude, pireuri, fructe crude sau coapte, compot, biscuiţi, dulceaţă, unt 10 g/zi, ulei 30 g/zi. Regimul bolnavilor cu insuficienţă cardiacă va fi hipoaloric sau hipercaloric, normocaloric; bogat în vitamine, să conţină proteine, bogat în legume şi fructe; echilibrat în glucide şi moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate (4-5 /zi), ultima masă fiind înainte de culcare. Se dau următoarele alimente: lapte, iaurt, brânză, carne de vacă, peşte de râu slab, fiert sau copt, pâine albă fără sare, legume crude, pireuri, fructe crude sau coapte, dulceaţă, ceaiuri de plante, sucuri de fructe. În funcţie de starea bolnavului alimentaţia se face astfel:

a). activ – bolnavul mănâncă singur în sala de mese; b). pasiv sau dependentă –bolnavul este ajutat să mănânce; c). artificial – în care alimentele sunt introduse artificial în organism în condiţii nefiziologice.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA

Respiraţia este o nevoie esenţială a fiinţei umane, este o funcţie vitală a organismului, prin care organismul îşi asigură procesele de oxigenare şi eliminare a dioxidului de carbon. Scopul îl constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii. Materialele necesare pentru măsurarea respiraţiei sunt: ceas cu secundar, pix albastru, foaia de temperatură. Etapele:

1.Se pregătesc materialele şi se transportă lângă bolnav. 2.Pregătirea fizică şi psihică – bolnavul este aşezat în decubit dorsal, nu se anunţă bolnavul deoarece pe baza emoţiilor se modifică ritmul respirator şi nu se obţin valorile reale. 3. Efectuarea tehnicii: asistenta numără frecvenţa mişcărilor respiraţiei prin inspecţie când bolnavul este treaz, conştient sau când doarme prin aşezarea mâinii cu faţa palmară pe

36

suprafaţa toracelui bolnavului. Se numără inspiraţiile (mişcările de ridicare a cutiei toracice) pe timp de 1 minut. 4. Notarea cifrică – asistenta notează în cifre în carnetul propriu valoarea frecvenţei respiraţiei, numele şi prenumele bolnavului. 5. Notarea grafică – se notează grafic în foaia de temperatură, cu un punct de culoare albastră şi se uneşte printr-o linie cu valoarea anterioară. Valorile normale ale respiraţiei sunt:

- femei – 18 respiraţii/minut;

- bărbaţi – 16 respiraţii/minut.

Bolnavii cu insuficienţă cardiacă prezintă tulburări grave respiratorii care constau în diferite forme de dispnee (respiraţie dificilă). Dispneea se caracterizează prin respiraţii frecvente şi superficiale, care la început apar la eforturi mari, apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului la eforturi din ce în ce mai mici.

O altă formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă dimineaţa, accentuându-se spre seară. În formele avansate de insuficienţă cardiacă stângă, dispneea apare şi în repaus, bolnavul luând o poziţie semişezândă, această dispnee purtând numele de ortopnee. Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub formă unor ce survin după una-două ore de somn – bolnavul se trezeşte cu sete de aer, este anxios, se ridică în poziţie şezândă sau coboară şi deschide fereastra să respire aer curat. Dispneea îmbracă

aspectul de tahipnee superficială Scopul constă în obţinerea de informaţii privind starea morfofuncţională a aparatului urinar şi a întregului organism; calitatea şi cantitatea urinei furnizează date importante în stabilirea diagnosticului, a prognosticului, urmărirea evoluţiei bolii şi-n stabilirea bilanţului nutritiv în bolile metabolice. Ritmul fiziologic este de 5-6 micţiuni/24 ore la bărbaţi şi 4-5 micţiuni/24 ore la femei. Există însă o serie de tulburări de micţiune:

- polikiuria – cantităţi frecvente, iar ca şi cantitate, scăzută;

- iskiuria – retenţie de urină (imposibilitatea de a urina);

- disuria – durere în timpul eliminării;

- enurezisul – eliminarea involuntară a urinei în timpul nopţii, mai frecventă la copiii cu tulburări nevrotice şi după vârsta de 3 ani;

- nicturia – inversarea sau egalarea dintre raportul numărului de micţiuni şi cantitatea de urină emisă ziua faţă de cea emisă noaptea.

37

Valorile fiziologice ale volumului de urină sunt:

-1000-1400 ml/24 ore la femei; -1200-1800 ml/24 ore –la bărbaţi. Valorile patologice ale volumului de urină sunt:

- poliurie – creşterea volumului de urină peste 3000 ml/24 ore

- oligurie – volum sub valoarea normală (mai mic de 1000 ml/24 ore)

- anurie –lipsa urinei din vezică. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă, datorită fenomenelor de stază renală ce apar ca urmare a creşterii presiunii în venele renale şi scăderii gradientului de presiune dintre artere şi vena renală, apare nicturie, oligurie cu urina normal concentrată, iar în stazele avansate poate apare o discretă proteinurie. Scaunul face şi el parte din nevoia de a elimina din organism resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus prin actul de defecaţie. Valorile normale sunt: 1-2 scaune/zi, iar valorile patologice constau în 3-6 scaune/zi. Diareea se caracterizează printr-un aspect deosebit şi o culoare de la galben până la negru în funcţie de afecţiune (20-30 scaune pe zi în sindromul dizenterie). Constipaţia constă în scaune la 2-4 zile. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă datorită fenomenelor de stază portală apare meteorismul, constipaţia, inapetenţa, greaţa, iar în cazurile cu aliură mai rapidă prin vărsături şi diaree. Expectoraţia face parte din actul de a elimina şi reprezintă actul de eliminare pe gură după tuse a produselor formate în căile respiratorii. Bolnavii pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă (hemoptizia) în cazurile edemului pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul infarctului pulmonar. În insuficienţa ventriculară stângă sau insuficienţa atrială stângă bolnavii pot expectora spute ruginii ce conţin „celule de insuficienţă cardiacă”.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN OBSEVAREA EDEMELOR

Edemul reprezintă o acumulare de lichid seros în ţesuturi şi se manifestă prin:

- creşterea în volum a regiunii edematiate;

- pielea devine palidă, lucioasă, străvezie;

- pierderea elasticităţii ţesutului edematiat – ţesutul păstrează urma presiunii digitale, situaţie denumită semnul godeului. Edemul pulmonar acut este cea mai gravă, dar şi cea mai caracteristică manifestare a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale, de obicei nocturne sau după fort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide a organismului. Se manifestă cu o dispnee

38

extremă, cu o ortopnee stringentă. Bolnavul este şocat, anxios, agitat, palid, cu buze uşor cianotice, cu transpiraţii reci. El prezintă hipernee amplă, zgomotoasă şi tahipnee de 30-40 respiraţii/minut. Apare tusea care la început este seacă, apoi apare o expectoraţie serioasă, spumoasă, alicioasă, iar în cele din urmă devine rozată, expresie a transvazării sângelui din alveolele pulmonare. Edemul pulmonar acut de origine cardiacă trebuie deosebit de edemul pulmonar toxic, de edemul pulmonar de origine cerebrală sau de edemul pulmonar al fenalilor. Dintre manifestările cele mai caracteristice ale insuficienţei cardiace drepte fac parte edemele cardiace. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte prin caracterul lor generalizat, predominant declin, progresiv, la început vesperale apoi permanente, cu extindere de la părţile cele mai joase ale corpului (maleole şi gambe, regiunea sacrală) în sus. O altă manifestare importantă la bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă o reprezintă cianoza ce reprezintă expresia încetinirii vitezei în mica circulaţie ce este generalizată cu predominanţă la extremităţi şi proeminenţe (buze, urechi, pomeţi ,nas, mâini, picioare). Tegumentele sunt ceva mai roşii şi mai calde cu transpiraţii (mai ales la palme) dacă debitul cardiac este crescut, mai palide şi mai reci dacă debitul cardiac este scăzut.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A SE ODIHNI

Este o nevoie a fiecărei fiinţe de a dormi şi a se odihni în bune condiţii timp suficient încât să-i permită organismului să obţină randament maxim. Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului, se completează resursele energetice folosite, se transportă produşii formaţi în timpul efortului, fie ficat (acid lactic), fie rinichi (produşi de excreţie). Somnul este forma articulară de odihnă prin absenţa stării de veghe; somnul eliberează individul de tensiuni psihologice şi fizice şi permite să regăsească energia necesară activităţii cotidiene. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă apar fenomene de stază cerebrală – expresie a congestiei venoase a encefalului, a scăderii relative a debitului arterial, a hipoxiei şi a hipercapniei, apar de obicei în stadii mai avansate ale insuficienţei cardiace drepte. Această encefalopatie se manifestă prin somnolenţă diurnă şi adesea prin insomnie nocturnă, apatie, care uneori evoluează până la comă, alteori agitaţie (delir cardiac). Durata somnului la persoanele vârstnice este de 6-8 ore. Somnul trebuie să fie odihnitor, fără întreruperi, fără coşmaruri, să adoarmă cu uşurinţă, să se trezească odihnit.

39

Dacă există perturbări ale somnului apar următoarele probleme: insomnia, hipersomnia, oboseala. Insomnia reprezintă dificultatea de a dormi. Bolnavii cu insuficienţă cardiacă supuşi la eforturi fizice mari, căldură excesivă a mediului ambiant şi emoţii puternice pot determina o decompensare cardiacă. Totodată la decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei cantităţi mari de sare, suprimare intempestivă a digitalei şi diureticelor, transfuziilor de sânge şi perfuziile saline. Asistenta se va îngriji ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul fizic; să ferească bolnavul de tot ceea ce ar putea tulbura somnul.

ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN EFECTUAREA TRATAMENTULUI

Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

- uşurarea activităţii inimii (repaosul fizic reprezintă una dintre principalele măsuri

prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv; tratamentul hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au apărut manifestările clinice ale insuficienţei cardiace stângi);

- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului (cu ajutorul tratamentului tonicardic);

- restabilirea echilibrului hidrosalin (prin dieta hiposodată şi prin tratamentul cu diuretice);

Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală şi chimică de sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimate, fiole) folosite pentru prevenirea tratarea sau ameliorarea bolilor. Căile de administrare a medicamentelor sunt:

1)

căi directe (calea bucală sau mucoasă)

2)

căi indirecte (parentale) ce interesează ţesutul celular, intravenos, intradermic, muscular. Deoarece medicamentul poate deveni toxic, asistenta trebuie să cunoască doza de

administrare:

a) doza terapeutică – cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit;

b) doza maximă – cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia unor fenomene toxice;

c) doza toxică – cantitatea care provoacă o reacţie periculoasă pentru organism;

d) doza letală – cantitatea care provoacă moartea.

40

Asistenta medicală are obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele reguli de administrare a medicamentelor:

1. respectarea medicamentului prescris;

2. Identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de administrare sau a medicamentului însuşi;

3. verificarea calităţii medicamentului;

4. respectarea căii de administraţie;

5. respectarea orarului de administraţie;

6. respectarea dozei prescrise;

7. respectarea somnului fiziologic al bolnavului;

8. evitarea incompatibilităţii între medicamente;

9. servirea bolnavului cu doza unică de medicament prescris;

10. respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;

11. lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;

12. anunţarea imediată a greşelilor de administraţie a medicamentelor;

13. administrarea imediată a medicamentelor deschise;

14. prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.

Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medici bolnavilor cu insuficienţă cardiacă, medicaţie ce constă în cardiotonice, cel mai frecvent fiind Digitala ce acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai lungă şi dacă nu se administrează după prescripţia medicală dă fenomene de supradozare. Se mai administrează diuretice: Furosemid , ce se administrează intravenos lent (1-3 fiole a 20 mg sau 1-3 comprimate a 40 mg); Nefrix pe cale orală se administrează 2-4 tablete/zi (50-100 mg) sau de 2-3 ori pe săptămână. Reducerea edemelor şi a masei sângelui circulant se face prin atârnarea membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă. Oxigenoterapia este indicată în cazurile acute şi în cazurile cronice cu afecţiuni pulmonare. Emisia de sânge (300-500 ml) se face în insuficienţa cardiacă acută şi în forma cronică severă cu edeme mari. Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut, iar anticoagulantele în formele cu accidente tromboembolice.

41

CAPITOLUL III

PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

3.1. CAZ CLINIC NR. I

CULEGEREA DE DATE

NUME ŞI PRENUME: B.D. VARSTA: 68 ani DOMICILIUL: Barlad DATA INTERNĂRII: 15. XII. 2012 DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională 2/3; Cardiopatie ischemică dureroasă; Fibrilaţie arterială.

MOTIVELE INTERNĂRII:

dispnee la efort mic

precordialgii

edeme gambiene

palpitaţii.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă. ANTECEDENTE PERSONALE: Angor de efort

ISTORICUL BOLII:

Bolnav cunoscut cu Cardiopatie ischemică cronică dureroasă; Fibrilaţie arterială – se internează pentru precordialgii; Dispnee cu ortopnee, palpitaţii edeme gambiene, simptome ce au debutat în urmă cu două săptămâni şi s-au accentuat progresiv.

42

Nr

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

 

Dispnee

de

Combaterea

Am poziţionat bolnavul în poziţie semişezândă. Am aerisit salonul. I se cere bolnavului să evite efortul fizic şi psihic şi să stea la pat.

Reducerea

în

efort mic

dispneei

prin

intensitate

a

asigurarea

dispneei.

oxigenului

necesar

 

respiraţiei

Precordialgie

Combaterea

Repausul absolut la

pat.

Am

Se observă o

intensitate

durerii

administrat 1 f/i.m. algocalmin.

scădere

în

mică

 

intensitate a

durerii.

Cianoza

Asigurarea

Oxigenoterapia prin administrare de oxigen cu ajutorul sondei

Cianoza scade

accentuată

unei

oxigenări

în intensitate.

periorona-

corespunzătoar

nazofaringiene 4-5

l/minut.

zală

cu

e.

Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.

tegumente

Scăderea

umede.

debitului

 

cardiac

Edeme

Combaterea

Am urmărit dacă bolnavul respectă

Edemele

gambiene.

edemelor.

regimul desodat prescris. Am asigurat masajul membrelor în direcţia curentului venos. Am indicat bolnavului să ţină ridicate părţile edematiate punându-şi sub picioare o pătură şi să execute mişcări active cu membrele inferioare. La indicaţia medicului am administrat 1 fiolă Furosemid.

persistă

în

continuare.

Măsurarea,

Măsurarea, observarea şi notarea T.A. Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de pereţii arteriali asupra presiunii sângelui circulant. T.A. se măsoară cu stetoscopul şi tensiometrul cu mercur

T.A. = 180/70 Hg

observarea

şi

notarea T.A.

 

43

   

(Riva-Rocci) a cărui manşetă se aşează pe braţul bolnavului sprijinit şi în extensie.

 

Măsurarea,

Pulsul arterial este senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficială, comprimată incomplet pe un plan rezistent. Pulsul se măsoară în artera radială prin comprimarea arterei pe un plan dur.

A.V.=80/min

 

observarea

şi

ut neregulat

notarea

 

pulsului.

Măsurarea,

Diureza reprezintă procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24 ore. Urina se colectează în recipiente, apoi se citeşte gradaţia de pe vas care indică urina pe 24 ore.

Diureza=600

 

observarea

şi

ml/24 ore

notarea

 

diurezei.

Măsurarea,

Respiraţia reprezintă funcţia prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale ale organismului paralel cu eliminarea în atmosferă a CO2 rezultat din arderi. Se măsoară notând inspiraţiile (mişcări de ridicare a cutiei toracice) timp de 1 minut.

Respiraţie

=

observarea

şi

15

respiraţii/

notarea

min

respiraţiei

 

Măsurarea,

Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative ale organismului generatoare de căldură prin degradarea alimentelor energetice. Se măsoară prin aplicarea termometrului în axilă, timp de 10 minute.

Temperatura

 

observarea

şi

=

37

grade

notarea

Celsius

 

temperaturii

 

Măsurarea,

Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus prin actul defecaţiei.

Scaun normal

observarea

şi

notarea

scaunului.

Insomnie

Combaterea

Am supravegheat starea psihică a bolnavului, vizitându-l cât mai des,

 

datorată

insomniei

şi

44

anxietăţii

liniştirea

am administrat o tabletă de Diazepam înainte de culcare.

 

bolnavului

 

Urmărirea

Măsurarea, observarea şi notarea T.A., pus, respiraţie, diureză, scaun, cântărire. După măsurarea temperaturii, termometrul se dezinfectează şi se păstrează separat în soluţia dezinfectantă care se schimbă zilnic.

Temperatura

funcţiilor

= 37 grade C.

vitale

T.A.=180/70

mm/Hg

A.V.=

80/min.

Neregulat

 

Scaun normal

Diureza= 600

ml/24 ore

Greutate=80k

g

Pregătirea

Am pregătit materialele necesare recoltării, le-am transportat la patul bolnavului cu masa de tratament (materialele fiind sterile). În prealabil am făcut pregătirea fizică şi psihică a bolnavului, atenţionându-l că analizele se recoltează. Am recoltat sânge pentru VSH, lipomie, colesterol, glicemie, HT, Hb, timol. Apoi am explicat bolnavului în ce constă tehnica EKG

 

bolnavului

în

vederea

recoltării

probelor

biologice

şi

efectuarea

EKG.

 

Educaţia

Schimbarea lenjeriei de pat. Am ajutat bolnavul să-şi facă toaleta pe regiuni (pielea trebuie menţinută uscată şi curată pentru că cea edemaţiată se infectează uşor).

Bolnavul

se

sanitară

simte

mai

privind

igiena

bine.

personală

a

bolnavului.

Administrarea

Am administrat Digoxin 2tb. (1/zi), Dipiridamol 6 tb. (3/zi înainte de masă), Malsidolat 4 tb. (2/zi), vitamina B1 6 fiole (3/zi), vitamina B6 6 fiole (3/zi).

Stare generală

tratamentului

ameliorată.

medicamentos.

45

Notarea în VSH=36mm/ F.O. a h analizelor Colesterol=23 biologice. 0mg% Lizemie=600 mg% Glicemie=100 mg%
Notarea în
VSH=36mm/
F.O. a
h
analizelor
Colesterol=23
biologice.
0mg%
Lizemie=600
mg%
Glicemie=100
mg%
Timol=
5
UML
HT= 38%
Leucocite=43
00
HB= 14 -16 g
Nr.
Problema
Obiective
Intervenţii
Evaluare
Pregătirea
documentelor
şi
Vizita medicală a decurs
normal.
a
salonului
pentru
vizita
medicală.
Asigurarea
Am însoţit medicul la
vizită, notând
recomandările. Am
transportat mâncarea la
patul bolnavului şi l-am
ajutat să se alimenteze.
alimentaţiei.
Urmărirea
Măsurarea, notarea şi
înregistrarea TA, pus,
diureză. Am cântărit
bolnavul. Am măsurat
TA cu tensiometrul şi cu
stetoscopul.
Temperatură=37,2gradeC
funcţiilor vitale.
Av=65/min regulat
TA=140/80mm Hg
Diureza=1000ml/24ore
Greutate=84 Kg
Administrarea
Am administrat Digoxin
2tb. (1/zi), Dipiridamol
6tb.(3/zi înainte de
masă), Malsidolat 4tb.
(2/zi), vitamina B1 6
Stare
generală
tratamentului
ameliorată.
medicamentos

46

     

fiole (3/zi), vitamina B6 6 fiole (3/zi).

 

Dureri

în

Calmarea durerii

Se administrează o fiolă algocalmin I.M. pentru îndepărtarea durerii.

Diminuarea durerii.

hipocondrul

drept

 

Ameţeli.

Îmbunătăţirea stării bolnavului.

Am cerut bolnavului să

TA=158/80mm Hg

stea

liniştit

în

pat.

La

 

cerea

acestuia

am

măsurat T.A.

 
 

Crearea

Am aerisit salonul, am efectuat toaleta pe regiuni a bolnavului, l- am ajutat să schimbe lenjeria de corp. Am schimbat lenjeria de pat.

 

condiţiilor de

Mediu

 

Alimentaţia

Am servit bolnavul la pat cu alimentele indicate de medic. Am administrat:

Bolnavul

acceptă

pasivă.

alimentaţia. Bolnavul este mulţumit de felul

Administrarea

tratamentului

Digoxin 2tb. (1/zi), Dipiridamol 6tb. (3/zi înainte de masă), Lasilactoză 4 tb. (2/zi), vitamina B1 12 fiole (3/zi), vitamina B6 12 fiole (3/zi)

 

medicamentos.

cum i-a fost administrat tratamentul.

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

 

Evaluare

7/10

 

Observarea,

Am măsurat TA, pulsul, diureza. Am măsurat TA

TA=150/80 mmHg AV= 80/minut Temp.= 37grade C

m

măsurarea

şi

a

notarea funcţiilor

cu

ajutorul

r

vitale

tensiometrului şi al stetoscopului. Pulsul l- am măsurat prin

Diureza=1100ml/24ore

t

Scaun normal.

i

Respiraţie

47

e

   

comprimarea

arterei

normală=18/minut

radiale.

2

 

Crearea

Am aerisit salonul. Am schimbat lenjeria de corp şi pat.

 

0

condiţiilor

de

0

mediu

4

Uşoară tuse

Calmarea,

A administrat bolnavului pentru combaterea tusei Trecid 3 tb./zi.

Bolnavul nu mai tuşeşte.

prevenirea

agravării tusei

11 martie 2004:

La cererea bolnavului s-a făcut externarea, cu următoarele instrucţiuni:

- să ducă o viaţă ordonată, evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;

- se instruieşte asupra modului cum se administrează medicamentele;

- se va prezenta periodic la medic.

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI CAZ NR. 2 NUME ŞI PRENUME: Vlădescu Maria

48

DATA NAŞTERII: 3 ianuarie 1955 DOMICILIUL: Drobeta Turnu Severin DATA INTERNĂRII: 4 februarie 2004 DIAGNOSTIC: Insuficienţă cardiacă decompensată; Fibrilaţie arterială la ritm scăzut. MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee cu oropnee, edeme gambiene masive, palpitaţii şi dureri retrosternale. ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă. ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort. ISTORICUL BOLII: Cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani datorită nerespectării regulilor de igienă şi alimentaţie, se internează pentru precardialgii, dispnee cu ortopnee, edeme gambiene masive, simptome ce au apărut în urmă cu 10 zile.

zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

 

4

Dispnee

cu

Combaterea

Am poziţionat bolnava în poziţie semişezândă. Am aerisit salonul. I-am cerut bolnavei să evite efortul fizic, psihic şi să stea în pat.

Uşoară

reducere

ortopnee

dispneei

prin

a

dispneei

f

asigurarea

 

e

oxigenului necesar

b

respiraţiei

r

Precardialgii

Combaterea

I-am recomandat bolnavei să stea numai în pat cu administrarea 1 fiolă de Algocalmin I.V.

Uşoară

reducere

u

la efort mic

durerii

a

durerii.

a

 

r

Insomnie

Combaterea

Am supravegheat starea psihică a bolnavei; am purtat discuţii încurajând-o şi i-am administrat 1 tb. de Diazepam.

Bolnava poate să adoarmă.

i

datorată

insomniei

şi

e

anxietăţii

liniştirea bolnavei

 

2

Edeme

Combaterea

Am urmărit dacă bolnava respectă regimul desodat prescris de medic. Am efectuat masajul membrelor inferioare în direcţia curentului venos. Am indicat bolnavei să ţină ridicate părţile edematiate punându-şi sub picioare o pătură şi să execute mişcări active cu membrele

Din cauza stării generale uşor

0

gambiene

edemelor

0

alterate, edemele

4

persistă

în

continuare.

49

 

inferioare. La indicaţia medicului am administrat 1 fiolă Furosemid.

 

Urmărirea

Măsurarea, observarea şi notarea T.A., puls, respiraţie, diureză, scaun, cântărire. După măsurare, termometrul se dezinfectează şi se păstrează într- o soluţie dezinfectantă.

Temp.=37gradeC

funcţiilor vitale

Greutate=70Kg

T.A.=140/80mm

Hg

A.V.=80/min.

Neregulat

 

Diureza=500ml

Administrarea

La indicaţia medicului i se administrează 1 tb. Digoxin, 1 f Furosemid şi 3 tb. de Nifedipin.

Starea bolnavei nu prezintă nici o schimbare.

tratamentului

medicamentos.

Pregătirea documentelor şi a salonului pentru vizita medicală.

Am însoţit medicul care a efectuat o vizită specială, dată fiind starea bolnavei şi am notat toate datele importante.

Vizita medicală a decurs normal.

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

5

Dispnee

Asigurarea

Am aşezat bolnava în poziţie semişezândă. I-am administrat bolnavei necesarul de oxigen, indispensabil pentru respiraţie. Am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului.

Se constată o uşoară îmbunătăţire a stării bolnavei.

cu

oxigenului

f

oropnee

necesar

e

persistentă

respiraţiei.

 

b

r

u

Edeme

Combaterea

Am

efectuat masajul

Bolnava respectă fără a crea probleme regimul prescris de medic

a

gambiene

edemelor

membrelor inferioare

în

r

direcţia curentului venos şi am

i

supravegheat respectarea

50

e

   

regimului desodat prescris bolnavei de către medic.

 

2

0

 

0

Astenie

Reducerea

Bolnava va sta permanent în repaus absolut la pat, iar pentru nevoi fiziologice va fi ajutată sau servită la pat.

Se constată o uşoară ameliorare în starea bolnavei.

4

asteniei

 

Urmărirea

Măsurarea, observarea,

Temp.=37gradeC

 

funcţiilor vitale

notarea şi înregistrarea în F.O.

T.A.=150/95mmHg

T.A., puls, diureză, scaun, temperatură.

a

A.V.=80/minut

 

regulat

 

Diureza=600ml/24ore

Scaun normal

 

Anxietate

Combaterea

Pentru combaterea stării de anxietate i-am administrat

Starea

bolnavei

se

anxietăţii

îmbunătăţeşte.

bolnavei Diazepam, dimineaţa

 

şi

seara.

 

Pregătirea

Am pregătit materialele sterile necesare recoltării, le-am transportat la patul bolnavei cu masa de tratament şi am recoltat sânge pentru VSH, HL, HB, HT, colesterol, lipemie, glicemie şi urină pentru examenul de urină.

 

bolnavului

în

vederea

recoltării

probelor

biologice.

 

Administrarea

La indicaţia medicului i-am administrat 1 tb de Digoxin, 1 f de Furosemid, 3 tb. de Nifedipin.

 

tratamentului

medicamentos

 

Pregătirea documentelor şi a salonului pentru vizita medicală

Am însoţit medicul la vizita medicală, am notat indicaţiile date de medic.

Vizita

medicală

a

decurs normal.

 

Educaţia

sanitară

I-am

explicat

bolnavei

Bolnava

respectă

51

   

în

privinţa

trebuie să respecte un regim alimentar desodat monocaloric, bogat în proteine. Alimentele vor trebui împărţite în 4-5 mese mai mici, ultima masă fiind luată cu mai multe ore înainte de culcare.

indicaţiile date fără nici o împotrivire.

regimului

ce

trebuie respectat

 

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

6-

Dispnee

Asigurarea

I-am administrat bolnavei oxigenul necesar, de asemenea am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului şi am asigurat bolnavei o poziţie favorabilă.

Se observă o uşoară îmbunătăţire a stării bolnavei.

8

uşoară

oxigenului

necesar

f

respiraţiei

 

e

b

r

 

u

Edeme

Combaterea

Am efectuat

masajul

Bolnava nu ridică nici o problemă.

a

uşoare

edemelor

membrelor inferioare în direcţia curentului venos şi am administrat 1 f Furosemid.

r

 

i

e

 

Educaţia sanitară

Am schimbat lenjeria de corp şi de pat. Am ajutat bolnava -şi efectueze toaleta pe regiuni.

 

2

privind

igiena

0

personală

a

0

bolnavei.

4

 

Urmărirea

Măsurarea, notarea

şi

Temp.=37grade C

funcţiilor vitale

înregistrarea T.A. puls, diureză, scaun, temperatură.

A.V.=75/minut

regulat T.A.=150/95mm Hg

 

Diureza=900ml/24ore

Scaun normal.

52

   

Administrarea

Am administrat tratamentul prescris de medic:

Bolnava

 

este

tratamentului

mulţumită

de

felul

medicamentos

Digoxin 3 tb. (1/zi), Furosemid 3f(1/zi), Miofilin 6tb(2/zi), Trecid 9tb(3/zi), Spironolactoză 3 (1/zi), Dipiridamol 9dj(3/zi), înainte de masă.

cum

i

s-a

efectuat

tratamentul.

Tuse

Combaterea tusei

În după amiaza zilei

de

6

După administrarea tabletelor de Trecid starea bolnavei se îmbunătăţeşte.

februarie 2004 bolnava a manifestat accese de tuse, i-am administrat Trecid.

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

 

Evaluare

 

9-

 

Notarea în F.O.

 

VSH=10mm/h

 

10

a

analizelor

Colesterol=160mg%

biologice

Lipemie=450mg%

 

f

Glicemie=100mg%

e

Timol=9 UML

b

HT=45%

 

r

HB=15,62 g

 

u

HL=4000 lc

a

 

Asigurarea

Am transportat

la

pat

Bolnava

a

acceptat

r

alimentaţiei

mâncarea bolnavei şi am ajutat-o să mănânce.

alimentaţia.

i

 

e

 

Urmărirea

Am

urmărit

temperatura,

 

Temp.=36,8gradeC

 

funcţiilor vitale

pulsul,

T.A.,

am

cântărit

T.A.=150/80mm Hg

2

bolnava.

 

A.V.=68/minut

 

0

 

Diureza=1200ml/24ore

0

Greutate=70 kg

 

4

 

Administrarea

Am administrat tratamentul prescris de medic:

 

Starea

bolnavei

se

tratamentului

ameliorează.

 

medicamentos

Digoxin 3tb(1/zi) Furosemid 3f(1/zi)

 

53

Crearea

Miofilin 6tb(2/zi) Dipiridamol 9dj(3/zi) Spironolactoză 3 (1/zi) Am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului, am schimbat lenjeria de corp şi de pat a bolnavei, am ajutat să- şi efectueze toaleta pe regiuni.

 

condiţiilor

de

mediu

Participarea

la

Am participat la vizita medicală, am notat indicaţiile date de medic, de asemenea datorită îmbunătăţirii stării de sănătate a bolnavei, medicul a hotărât să o externeze.

Vizita

medicală

a

vizita medicală

decurs normal.

10 februarie 2004 Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:

- să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;

- se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele;

- se va prezenta periodic la control.

54

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI CAZ NR. 3 NUME ŞI PRENUME: Popescu Gheorghe DATA NAŞTERII: 5 august 1945 DOMICILIUL: Drobeta Turnu Severin DATA INTERNĂRII: 14 mai 2004, ora 9 DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională 2/3; Cardiopatie ischemică cronică; Aritmie extrasistolică. MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee, palpitaţii, tuse seacă.

55

ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Neagă. ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort. ISTORICUL BOLII: cunoscut cu cardiopatie ischemică dureroasă, se internează cu oropnee, palpitaţii, tuse seacă – simptome ce au debutat în urmă cu o săptămână.

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

1

Anxietate

Comunicarea cu

Pentru înlăturarea singurătăţii am discutat cu bolnavul, i-am explicat despre boală şi i-am administrat 2tb de Nitrozepam, dimineaţa şi seara.

Bolnavul

este

mai

4

bolnavul

liniştit.

m

a

i

Tuse

seacă

Calmarea tusei

Pentru a i combate tusea, i- am administrat Codenal, câte 2tb, de 3 ori pe zi.

Tusea persistă, dar de intensitate mai mică.

2

cu

iritarea

0

esofagului

 

0

Dispnee

cu

Combaterea

La indicaţia medicului am poziţionat bolnavul în poziţie semişezândă; de asemenea am aerisit salonul.

Reducerea

în

4

oropnee

dispneei

prin

intensitate a dispneei.

asigurarea

oxigenului

necesar

 

Inapetenţă

Educaţie sanitară

I-am explicat bolnavului că trebuie să respecte un regim alimentar strict desodat monocaloric, bogat în proteine. Alimentele vor trebui împărţite în 4-5 mese mici, ultima masă trebuie luată cu câteva ore înainte de culcare.

Bolnavul înţelegând necesitatea respectării regimului, nu ridică nici o problemă cu privire la dietă.

în

privinţa

regimului

ce trebuie respectat

alimentar

 

Urmărirea

Am măsurat T.A. cu ajutorul tensiometrului, am măsurat pulsul prin comprimarea arterei radiale pe un plan dur osos şi am recoltat urina/24

T.A.=160/80mmHg

funcţiilor vitale

A.V.=80/min regulat

Diureza=900ml/24ore

Temp.=37gradeC

 

Scaun normal

56

     

ore, precum şi scaunul; de asemenea am măsurat temperatura în axilă.

 
 

Pregătirea

Am pregătit psihic şi fizic bolnavul. Prin puncţie venoasă am recoltat sânge pentru determinarea VSH, lipemie, HT, HV, timol. Am explicat tehnica efectuării EKG şi am ajutat medicul la efectuarea procedurii. Am cerut bolnavului ca a doua zi urineze în recoltator pentru un examen de urină. La indicaţia medicului am administrat:

 

bolnavului

în

vederea

recoltării

probelor

biologice

şi

efectuarea EKG

Administrarea

Se observă o uşoară ameliorare a stării bolnavului.

tratamentului

medicamentos

Furosemid 1f I.V. Dipiridamol C 200 3dj/zi înainte de masă Nitropector 2tb/zi Chinidina sulfurică 2tb/zi

 

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

 

Facies anxios

Liniştirea

Am stat de vorbă cu bolnavul liniştindu-l, explicându-i că numai respectând indicaţiile medicului i se va îmbunătăţi starea. Am administrat Nitrozepam 2tb, dimineaţa şi seara.

Bolnavul s-a liniştit.

bolnavului

Tuse

seacă

Combaterea

Am continuat să administrez

Se constată o uşoară diminuare a tusei.

iritativă

tusei

Codenal 2tb de 3

ori

pe

zi

57

     

pentru a-i combate bolnavului tusea.

   

Dispnee

cu

Asigurarea

La indicaţia medicului am poziţionat bolnavul în poziţie semişezândă; de asemenea am aerisit salonul pentru o mai bună ventilaţie a aerului.

 

Respiraţia bolnavului devine normală.

ortopnee

oxigenului

necesar

 

respiraţiei

 

Urmărirea

Am indicat bolnavului să stea cât mai relaxat pentru măsurarea pulsului, T.A., temperaturii.

 

T.A.=150/90mmHg

funcţiilor vitale

A.V.=80/min

Temp.=36,8 gradeC

 

Educaţie

Am ajutat bolnavul să-şi efectueze toaleta pe regiuni; am schimbat lenjeria de corp şi de pat.

   

sanitară privind

igiena

personală

a

bolnavului

 
 

Notarea în F.O. a analizelor biologice

 

VSH=36mm/h

Colesterol=260mg%

Lipemie=600mg%

 

Timol=4 UML HT= 38% HB= 12,68 g

 

Administrarea

La indicaţia medicului i-am administrat bolnavului:

 

Starea bolnavului s-a ameliorat.

tratamentului

medicamentos

Nitropector 4tb (2/zi) Chinidină sulfurică 4tb (2/zi) Dipiridamol C drajeuri (3/zi) Furosemid 2f (1/zi) I.V.

 

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

 

Evaluare

 
 

Uşoară

Asigurarea

La indicaţia medicului am poziţionat bolnavul în poziţie semişezândă şi am aerisit salonul.

 

Respiraţia

bolnavului

1

dispnee

oxigenului

devine normală.

8

necesar

 

respiraţiei

m

 

58

a

Constipaţie

Combaterea

La ora 9 bolnavul mi-a relatat că este constipat. I-am indicat să consume multe lichide (ceaiuri, sucuri), iar mai târziu i-am făcut o clismă cu apă călduţă şi săpun.

Starea de constipaţie s-

i

constipaţiei

a diminuat

după

efectuarea

clismei

2

evacuatoare.

0

 

0

4

Insomnie

Combaterea

Am indicat bolnavului să facă plimbări seara înainte de culcare prin curtea spitalului. Am administrat la indicaţia medicului Diazepam 2tb (1/zi)seara înainte de culcare.

 

insomniei

Bolnavul a depăşit starea de insomnie.

Uşoară tuse

Combaterea

La indicaţia medicului i-am administrat bolnavului Codenal 2tb de 3 ori pe zi pentru a-i combate tusea.

Tusea

îşi

diminuează

tusei

din intensitate.

 
 

Urmărirea

I-am măsurat bolnavului

Temp.=37,2gradeC

funcţiilor vitale

T.A.

cu

ajutorul

T.A.=120/80mmHg

stetoscopului, am măsurat pulsul prin comprimarea arterei radiale pe un plan dur osos timp de un minut, am măsurat respiraţia prin măsurarea inspiraţiilor timp de 1 minut, am cântărit bolnavul şi am notat valorile obţinute în foaia de observaţie a bolnavului.

A.V.=75/min

 

Diureza=1000ml/24ore

Greutatea=64kg

 
 

Crearea

Am aerisit salonul pentru o mai bună ventilare a aerului, am schimbat lenjeria de corp şi de pat a bolnavului, am supravegheat alimentaţia

 

condiţiilor

de

mediu

59

     

bolnavului.

 

Anxietate

Combaterea

Pentru combaterea stării de anxietate am discutat cu bolnavul şi i-am administrat 2tb de Nitrozepam dimineaţa şi seara.

Bolnavul a depăşit starea de anxietate.

anxietăţii

Astenie

Combaterea

Din cauza asteniei bolnavul este menţinut în repaus absolut la pat,iar pentru nevoi fiziologice este ajutat sau servit la pat.

Se

constată

o

uşoară

fizică

asteniei

 

ameliorare a stării astenie.

de

 

Administrarea

La indicaţia medicului i-am administrat bolnavului tratamentul ce constă în :

Bolnavul se simte mai bine.

tratamentului

medicamentos

 

Dipiridamol 6dj (3/zi) înainte de masă Nitropector 4tb(2/zi) Furosemid 2tb (1/zi)

 

Pregătirea

Am participat

la vizita

Vizita

medicală

a

documentelor

medicală, am notat indicaţiile date de medic, am susţinut bolnavul în poziţie de examinare.

decurs normal.

 

şi

a

salonului

 

pentru

vizita

medicală.

Zi

Problema

Obiective

Intervenţii

Evaluare

19

Anxietate

Combaterea

Pentru combaterea stării de anxietate am discutat cu bolnavul şi i-am administrat 2tb de Nitrozepam dimineaţa şi seara.

Bolnavul a depăşit starea de anxietate.

-

anxietăţii

20

 

m

a

Insomnie

Combaterea

Am indicat b