Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
De-a lungul secolelor, medicina s-a preocupat continuu de problemele de sanatate ale
copilului, conturandu-se bazele unei noi discipline, numita pediatrie. Aceasta a avut o
dezvoltare progresiva, imbogaindu-se cu noi i noi date i devenind o tiina de sine
statatoare.
Acest manual se adreseaza elevilor de coli sanitare i constituie un instrument prin
care
acetia pot lua cunotin de cerintele privind ingrijirile copilului sanatos i bolnav.
Prin parcurgerea acestui curs, studenii vor dobandi competente in ingrijirea copilului
sanatos i bolnav.
Scopuri i obiective
Dupa studierea manualului, elevii vor fi capabili:
- sa supravegheze activ creterea i dezvoltarea unui copil;
- sa analizeze semnele i simptomele afeciunilor copiilor;
- sa identifice problemele pacientului-copil;
- sa stabileasca diagnosticul de ingrijiri;
- sa aplice interventiile;
- s evalueze rezultatele.
PARTEA I
SUPRAVEGHEREA ACTIVA A CRETERII 1 DEZVOLTARII COPILULUI
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE IN PUERICULTURA
In cursul evolutiei ei, medicina s-a preocupat de problemele de sanatate ale copilului,
in raport cu posibilitajile pe care le-a avut, ca practica i apoi ca tiinfa. In timp, s-a desprins
din randul ei o noua ramura i anume medicina infantil. Aceasta cuprinde doua ramuri:
- puericultura, care se ocupa de copilul sanatos;
- pediatria, care se ocup de copilul bolnav.
Puericultura este ramura profilactica a medicinei infantile, care studiaza creterea i
dezvoltarea copilului, stabilind i ngrijirile ce trebuie acordate acestuia.
Etimologic, termenul de puericultura provine din limba latina, unde puer mseamna
copil i cultura = a crea. Acest termen a fost folosit pentru prima data de medicul obstetrician
francez Carron.
Puericultura are ca obiectiv general studiul, analiza i asigurarea creterii i dezvoltarii
normale a copilului.
Dintre scopurile puericulturii amintim:
- ocrotirea copilului din perioada antenatala pana la varsta de adult;
- aplicarea masurilor de ingrijire privind dezvoltarea sa somatica, psihica si afectiva;
- aplicarea masurilor educativ-instructive;
- creterea capacitii reactive a copilului;
- apararea impotriva imbolnavirilor.
n practica medical, puericultura nu poate fi separata de pediatrie decat n scop didactic,
pentru uurarea procesului educativ-instructiv.
Pstrarea sanataii copilului ii obliga pe toi cei care se ocupa de el sa-i insueasca cat mai
multe cunotinte care privesc:
- caracteristicile i posibilitajile de apreciere a copilului sanatos;
- factorii care influeneaza creterea i dezvoltarea armonioasa a copilului;
- mijloacele i metodele prin care se realizeaza aceste deziderat
CAPITOLUL 2
CRETEREA 1DEZVOLTAREA
2.1. Notiuni despre cretere i dezvoltare
Creterea reprezinta procesul normal de marire a dimensiunilor corporate, de adaos de
noua substana tisulara, realizat prin multiplicarea celulara i creterea volumului celulei.
Prin cretere, organismul ii crete masa.
Dezvoltarea este un proces normal prin care organele, sistemele, precum i funciile
acestora se maturizeaza.
Factorii care determina creterea sunt impartial in:
Factori exogeni
Factori ce actioneaza n viata intrauterina:
- alimentaia mamei;
- bolile gravidei;
- condiiile de viaa.
Factori ce actioneaza dupa natere:
- macroclimatul sau climatul geografic;
- microclimatul sau climatul din spajiile inchise;
- alimentatia;
- cultura fizica;
- regimul educativ.
Factori endogeni
Factorii genetici.
Factorii hormonali.
Secreiile altor celule i esuturi.
Factori patologici
Factori ce acioneaza in viaa intrauterin:
- infecii acute sau cronice grave i prelungite;
- intoxicaii cronice (toxice profesionale, tutun, alcool etc.);
- iradiere cu raze X a mamei in timpul sarcinii.
Factori ce acioneaza dupa natere:
- tulburari acute sau cronice de nutriie;
- neuro-endocrinopatii infantile;
- unele malformati congenitale de cord;
- boli cardiace cronice (nanism mitral);
- afeciuni ale sistemului osos (nanism rahitic, nanism acondroplazic, nanism
pottic, lipodistrofie);
- afeciuni cronice digestive (mucoviscidoza, diareea prin intoleranta,
steatoreea, sindroamele de malabsortie);
- afeciuni metabolice (diabetul zaharat, glicogenozele).
Legile generale care guvemeaza cretereai dezvoltarea sunt:
a) ritmul de cretere scade odata cu inaintarea in varsta;
b) ritmul de cretere accelerat in primul i al doilea an de via scade ulterior, se
accentueaza prepubertar i scade din nou la stabilirea maturitii sexuale;
c) creterea i dezvoltarea nu se fac simultan in aceleai proporii in intreg organismul,
diferite segmente cresc inegal;
d) variable de cretere oscileaza in cadrul unor limite fiziologice, fiind condiionate pe de o
parte de substratul ereditar, iar pe de alta parte de influena factorilor de mediu.
1-2 luni
La 3 ani
2.5. Dentiia
a) Dentiia temporara sau de lapte
Ritmul i ordinea apariiei:
intre 6 i 8 luni, apar incisivii mediani inferiori;
intre 8 i 10 luni, apar incisivii mediani superiori;
intre 10 i 12 luni, apar incisivii laterali superiori i apoi
cei inferiori;
intre 1 an i 1,6 ani, apar primii molari mici sau premolarii: superiori i inferiori;
intre 1,6 i 2 ani, apar caninii;
intre 2 ani i 2,6-3 ani, apar molarii mici secunzi sau premolarii 2.
La varsta de un an, copilul are 8 incisivi, la 3 ani are 20 dini. Erupia dentara este
precedata de salivatie crescuta i prurit gingival, uneori uoar indispoziie i dureri la nivelul
gingiilor. Accidentele in cursul eruptiei dentare pot fi:
erupie dentara dificila, cu bombarea mucoasei gingivale,
agitaie;
insomnie;
inapetena;
scurte accesiuni febrile;
infecfii locale: pericoronarita exsudativa sau purulenta; intarzieri ale eruptiei dentare.
Accidentele apar in rahitism, distrofie i hipoparatiroidism.
b) Dentitia permanent:
la 6 ani, apar primii molari mari in spatele ultimilor premolari;
intre 7 i 12 ani, dintii temporari se schim in ordinea apariiei lor;
intre 11 i 13 ani, apar molarii mari secunzi, iar dup pubertate ultimii molari mari.
Dentiia permanenta are 32 dini.
2.6. Indici de apreciere a creterii i maturatie
a) Aprecierea creterii somatice se face prin:
masurarea taliei;
masurarea greutaii;
masurarea perimetrului cranian;
masurarea perimetrului toracic;
masurarea perimetrului mijlociu al braului;
masurarea inalimii capului.
b) Aprecierea maturatiei
Maturatia este mai dificil de apreciat. Se apreciaza prin:
masurarea valorilor serice ale unor enzime, electrolii sau ali compui biologici;
radiografii osoase pentru aprecierea maturarii osoase.
c) Aprecierea dezvoltarii psihomotorii prin:
examene clinice generale cu intocmirea de grafice speciale;
calcularea coeficientului de dezvoltare;
calcularea coeficientului de inteligenta (IQ).