Sunteți pe pagina 1din 1

Dans pe umbra unei șoapte

Nu sunt decât o pată de culoare pe una din potecile tăcerii, o umbră


cu nume de întâmplare născută dintr-o simplă oglindire a unui felinar pe un
colț de zăpadă. În albul ei numele meu se pierde ca ecoul surâsului ce-am
fost odată. Mi-am rătăcit strigătul printre atâtea necuvinte, că astăzi sunt
doar o fărâmă din tăcerea dintâi a omenirii.
Privirea mi-e senină dar poartă în ea irizările florilor de gheață. E
luciul unor amintiri de ieri, tristeți bizare pe care uneori ….le mai răscolesc
din dorința de resimți aroma unor cuvinte.
Nicicând iubirea nu mi-a fost străină.
Am purtat-o și-am încălzit-o la sân ca pe-o amuletă de mare taină. E
protectoarea și blestemul, e lumina și întunericul…în care viețuim.
Ecou sacru al vieții, iubirea, e tandrețea sărutului revărsat de rouă pe
verdele crud al ierbii. Se naște în locuri neatinse de patima unor gânduri
sau neștirbite de treceri repetate ce-și caută sensul. E hrana unui suflet,
nevoia de a visa cu inima, cu sufletul, cu buzele..de a desena aripi unor
dorințe de a pune gândurile să se reverse în claritatea unui adevăr.
Mi-am rezemat privirea de o bancă și i-am murmurat povestea unui
anotimp numit simplu, destin. M-a ascultat senină fără să clipească și m-a
trecut drept o altă scrijelire pe a sa, muchie. Nici pagină de jurnal nu mi-a
dedicat și nici antet nu mi-a pus, doar o simplă linie frântă…o dâră a
momentului în care răsuflarea mea s-a odihnit pe zăpada ce i se așternea pe
umeri.
Cândva o picătură rătăcită de ploaie, o rază rebelă sau un firav fulg
de nea îmi va aminti de puritatea viselor în care mi-ai pictat sufletul, de
zborul unor sunete ce se zbăteau să trăiască. Le-am izolat în hrubele unei
temnițe și mai apoi le-am condamnat la indiferență dar le-am ascuns
culoarea în amăreala firelor de iarbă din tumultul unei mări ....să nu le uit
gustul sălciu.
Doar pași pe una din poteci, linii neclare ce se pierd în albul zăpezii
sub care se ascunde freamătul unor gânduri din miezul unei veri prea
zbuciumate…
Sec dans pe umbra unei șoapte….. e pasul cu care mă îndepărtez de
tine și mă afund în iarna mea, tăcută, spre a renaște într-o nouă
primăvară…