LEOAICA TANARA,IUBIREA

(tema si viziunea despre lume)

Nichita Stnescu a fost un poet, scriitor i eseist romn, considerat att de

critica literar ct i de publicul larg drept unul dintre cei mai de seam scriitori pe
care i-a avut literatura romn, un poet de o amplitudine, profunzime i intensitate
remarcabil, fcnd parte din categoria foarte rar a inovatorilor lingvistici i
poetici.
Leoaic tnr, iubirea este o poezie de Nichita Stnescu ,una dintre
operele de referinta ale scriitorului , fiind publicata in 1964 in volumul O viziune a
sentimentelor .Poezia este o confesiune lirica a scriitorului, o arta poetica erotica
specifica neomodernismului,, in care eul liric este puternic marcat de intensitatea
sentimentului de iubire.
Tema poeziei o constituie consecinele pe care iubirea, nvlind ca un animal
de prad n spaiul sensibilitii poetice, le are asupra eului poetic raportat cu lumea
exterioar si cu sinele totodat.
n ceea ce privete viziunea despre lume art poetic exprim un
ansamblu de trsturi care compun perceptia despre via a autorului, despre
menirea lui n univers i despre misiunea artei sale, ntr-un limbaj literar care-l
particularizeaz.
Titlul operei este sugestiv ,fiind exprimat printr-o metafor n care
sentimentul de iubire este perceput sub forma unui animal de prada agresiv
leoaica ce exprima slbticie, instinctualitate, libertate, elegan - trsturi care
sporesc intensitatea prin adjectivul "tnr "care sugereaz agilitate, vitalitate.
La nivel structural , textul este organizat in 3 strofe, de dimensiuni diferite,
cu versuri libere, care se potrivesc traseului iubirii ca experien unic, rvitoare.
Prima secventa care este reprezentata prin prima strofa prezinta in maniera
metaforica momentul indragostirii propriu-zise, ca o intalnire neasteptata a fiintei
umane cu iubirea, cu toate ca sentimentul exista deja in stare latenta in sufletul
omului:
Leoaica tanara, iubirea/mi-a sarit in fata/Ma pandise-n incordare/mai demult.
Iubirea ,sub forma unei leoaice tinere are efecte devoratoare asupra identitatii
sinelui , forta, duritatea dar si intensitatea cu care actioneaza, fiind redate prin
versul Coltii albi mi i-a infipt in fata . Iubirea se manifesta intr-un mod violent,
lasand urme vizibile asupra eului, care este supus astfel unei transformari
ireversibile. M-a muscat leoaica, azi,de fata.
Strofa urmatoare care prezinta urmarile intalnirii neasteptate cu iubirea , este
centrat pe relaia eului liric cu lumea ,unde totul in jur se transforma sub influenta

iubirii. Prin adverbul de timp deodata se marcheaza transformarea brusc a

sufletului ndrgostit care devine un fel de centru al lumii in jurul meu natura.
Natura este aceeai, dar receptarea fiinei ndrgostite cunoate alte dimensiuni,
cci sufletul prins in profunzimea iubirii are intuiia unei lumi perfecte imaginat "ca
un cerc de-a dura" , cercul fiind un simbol al perfeciunii. Altfel spus, n viziunea lui
Nichita Stanescu iubirea cunoate o capacitate , prin care se poate vorbi de o alt
natere a universului. Si privirea-n sus tasni,/curcubeu taiat in doua Curcubeul, ca
simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar i fascinant, la fel
ca si in cazul iubirii . si auzul o-ntalni/tocmai langa ciocarlii Imaginea unei ciocrlii,
pasre micu care tinde spre lumin se poate interpreta ca o manifestare intensa a
fericirii ce poate fi atins printr-o iubire copleitoare. Iubirea in interiorul poetului,
aspira astfel spre perfectiune , spre atingerea unui apogeu.Aceasta lume este
ideala, unde simturile percep o alta realitate:privirea tinde spre inalt,cuprinzand
curcubeul,auzul surprinde cantecul ciocarliei, simbol al bucuriei,al iubirii.
Transformarea este ireversibila,poetul indragostit trecand intr-o lume ideala unde
intalneste iubirea vesnica.
Transformarea propriei interioritati este descrisa in cea de-a treia strofa prin
modificarile fizice suferite. Cel care a fost afectat de iubire nu se mai recunoaste pe
sine, totul este schimbat, diferit: Mi-am dus mana la spranceana,/ la tampla si la
barbie,/ dar mana nu le mai stie.
Observam totodata in ultima strofa ,cum timpul este incetinit, iubirea avand acum o
miscare lina, (aluneca-n nestire). Nimic nu este concret, tangibil. Starea data de
sentimentul iubire este asemanata cu un miraj prin sintagma desert in stralucire.
In continuare sentimentul care a pus stapanirea asupra eului liric este surprinzator,
avand miscarile viclene, asa cum a fost si in momentul aparitiei. Ultimele doua
versuri, inca-o vreme,/ si-inca-o vreme..., arata continuitatea sentimentului,
durata sa imposibil de definit. Prin punctele de suspensie utilizate la sfarsitul
poeziei, finalul este deschis, lasand loc mai multor interpretari. Seductia poate fi
reluata oricand, fie din perspectiva aceleiasi iubiri, fie din perspectiva altei iubiri.
Prin poezia Leoaica tanara ,iubirea autorul sugereaz c de fapt sensul iubirii este
nsui sensul lumii, iubirea fiind o lume a sufletului .Astfel , opera lui Nichita
Stanescu este o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin
transparenta imaginilor si proiectia cosmica,dar si prin originalitatea metaforelor si
simetria compozitiei.