Sunteți pe pagina 1din 97
ieromonah Makarios Simonopetritul Triodul explicat Mistagogia timpului liturgic Editia a Ia Traducere diac. Ioan I. Ica jr gn. Sidatn [edn A ful. 2005 DEIsIS Sibiu 2008 liturgic e&ruia ii apartin si o etapa in vederea celebrarii Patimii care scandeaz& si misoar& continuitatea efortului ascetic. Pe un plan diferit, cele sase s&ptiméni ale Postului Mare propriu-zis reproduc aceste dou dimensiuni ale calificarii timpului prin suprapune- rea ciclului comemortrilor din zilele de simbata si duminic& peste conti- nuitatea efortului urmarit in cele cinci zile de post. in acest caz, aspectul progresului.continuu pana in Saptiména Mare trece in plan secund, pen- tru a ceda primul loc simbolismului centrului, reprezentat de Saptaména Crucii, care determin doud grupuri simetrice. Am putea incerca si reprezentim ansamblul acestor doua dimensiuni prin urmAtorul tablou: Durminica Vamesului i Fariseulut Duminica Fi Rispitor ‘Sémbata Morilor Catehez’ Perioada Duminica Lasatului de came pregatitoare pregititoare a Infricos8toarei Judecati Sambata Ascefilor Duminica Lasatului de branzi a Tzgonirii din Rat Sdmbita Gfintulul Teodor Duminica Ortodoxici cielul dogmatic {| Sambita aa Duminica Sfantului Grigorie Palama ‘Sambata a Il-a Postal Mare | Duminica Sfintei Cruci ‘Sambata a TV-a Duminica Sfintului loan Scdrarul Catehezi Joia Canonutui Mare ciclul ascetic Sambata Acatistului Duminica Sfintei Maria Egipteanca Sambata lui Lazir Duminica Stilptrilor ~Triduum’-ul Mirelui Inijiere | Sptimana Mare | Joia Mare ridwum’”-ul Pascal PASTELE, m2 Perioada pregatitoare Abordand deja, gratie studiului detaliat al ciclului oficiilor, un numar de puncte privitoare la teologia duhovniceasc& a Triodului, ne vom limita studiul structurii sale la evidentierea elementelor ce permit ilustrarea ipotezelor avansate in capitolele anterioare, fara a face o analiz8 aprofun- data a fiecdrei sarbaitori, lucru ce ne-ar duce mult prea departe. ‘Asa cum s-a remarcat deja, trebuie si distingem intre rafiunile istorice ale instituirii s&rbatorilor si perioadelor, ca si ale celor patru sAptimani bregititar, si feta lor duhovniceasck, Oda irate In Trio, cesta au fost asi utand dobandi o semnificatie extrem de diferita de cea pentru care au fost instituite. Astfel, perioada preghtitoare s-a extins progresiv de la a opta sptiméng de post — actuala Saptimdng a Lisatului de brénzi — pnd la a zecea siptiménd inainte de Paste, stituita definitiv abia in secolul XII si care a completat ciclul actual. Dar in planul functional, adic& al Economiei duhovnicesti a Triodului, trebuie mers de la Duminica Vamesului si Fariseului pana la Duminica Lasatului de brénza pentru a infelege cum anume aceast& perioad&, instituit initial din rafiuni mai cu seama politice, s-a armonizat cu ansamblul Postului Mare ca o pregatire treptata in vederea postului gi pocaintei. in acest stu- diu trebuie, asadar, s& distingem intre aspectul istoric, care pleacd de la Saptimana lasatului de brinz’, mergénd pénd la adaugarea finala a Stp- tmanii Vamesului si Fariseului, si aspectul duhovnicese care incepe odati cu Duminica Vamesului si Fariseului L2a Determinarea istoricd a structurii perioadei pregatitoare Potrivit Cronografiei lui Teofan (scrisa intre anii 810/811-814/815), Suptimdna Lasatului de came ar fi fost instituita in secolul VI. Poporul 289 Constantinopolului ar fi impus imptratului Iustinian postirea unei sipti- méni suplimentare abjindndu-se spontan de la carne, contrar ordinelor Iimparatului! Dar studiul Cronicii ui [oan Malalas (secolul V1), sursa lui Teofan’, ne permite si corectim informafiile furnizate de aceasta, E pro- babil cd termenul de ,Duminica Lasatului de carne” (apokreo) pe care 0 utilizeazi amandoua nu corespundea actualei sdptiméni a noua inainte de Paste, ci ocupa locul ,Duminicii Lasatului de brinz&” (pyrophagia), progatind astfel instituirea definitiv’ a Saptiménii Lasatului de brénz’ incadrata de aceste dou’ duminici’, intr-adevar, Saptaména Lasatului de branz& era att de solid implantata in secolul IX, c& a putut plrea lui Teofan c& a fost instituitt in epoca lui Tustinian. Mai corect, Sinaxarul Triodului situeaz’ ins& aceasta introducere in epoca lui Heraclie, semna- lind ins c4 adevaratul motiv al extinderii perioadei pregttitoare st in zelul credinciosilor de a se pregati cum se cuvine in vederea postului‘. ‘Marturia araba a patriarhului melchit Eutihie al Alexandriei (933-940) ne aratf c&, daca introducerea unei siptméni suplimentare trebuie legati de Heraclie, motivul nu este anecdota relatatd de Teofan, ci corespunde ‘mai degraba unui eveniment de ordin politic’, {in epoca in care Heraclie a trebuit si duct un rizboi dificil impotriva invadatorilor persani pentru a ajunge s& recucereasca in cele din urmi Terusalimul®, disputele intre adeptii unui Post Mare de gapte sau opt sip- taméni si polemica impotriva monofizitilor legata de aceasta au atins apogeul in Palestina’, Pentru a-si asigura sprijinul pretios al provinciilor »monofizite” pentru campaniile sale, imp&ratul a favorizat tentativele de reconciliere si compromis intre ortodocsi si ,.monofizifi". Acesta a fost motivul fundamental al elaboriri teoriei monotelite ale cireitulburari sunt cunoscute’, precum gi al tentativei de a uni cele doua partide impar- fite in privinja postului, propunind o a opta siptimand de post partial, pentru a mulfumi partizanii ambelor tabere. ,Monofizitii” au refuzat ins& orice compromis atat in plan dogmatic, cét si disciplinar, astfel incat pro- iectul de ,unire” al imparatului Heraclie a esuat lamentabil si n-a avut alt efect decat acela de a provoca in sdnul Bisericii Ortodoxe insesi o tulbu- rare intre partizanii Postului Mare de sapte gi, respectiv, de opt stptamani, Totusi aceasta siptaména de pregatire in vederea postului s-a pastrat, fiindca permitea armonizarea practicilor Constantinopolului si ferusali- mului, favorizdnd astfel viitoarea sintezi a Typikon-ului Sfaintului Sava, si convenea perfect credinciosilor ce voiau s& se preg&teasc& treptat in vederea Postului Mare. La Constantinopol, aceast8 siptiménd de pregitire s-a vazut acum in- cadrata de vechea ,Duminicd a Lasatului de came” i de Duminica Lasa- tului de brinz& care incheia stptimana de pregatire, servind astfel drept deschidere solemnd a postului. E greu de stiut daca temele acestor dou’ duminici, Judecata de Apoi si Izgonirea din rai, au fost legate de ele inc& 290 rn de la originile lor. Lectura din Matei 25, pericopa evanghelica despre Judecata de Apoi, se giseste deja la Constantinopol in secolul X pentru Duminica Lasatului de came, dar Duminica Lasatului de branz& era pe atunci inchinati memoriei marilor ap&ratori ai credinfei impotriva ,.mo- nofizitismului”: Flavian si Leon, Marcian si Pulcheria, fiind in realitate 0 pregitire in vederea sirbatorii restabilirii icoanelor’. Putem, asadar, pre- supune c& autorii Triodului au dat Duminicii Lasatului de brinza 0 sem- nificafie adaptatd introducerii in Postul Mare, inspirandu-se din duminica anterioara si completind tema eshatologic& a acesteia printr-o evocare @ celeilalte extremitafi a istoriei mantuirii: astfel asociate, sfarsitul si origi- | nea timpului pregatesc, agadar, recapitularea timpului si istoriei in timpul Postului Mare. Spre sfarsitul secolului IX, manuscrisul Patmos 266 al Typikon-ului Marii Biserici, indica pentru perioada pregatitoare nu numai Sémbetele si Duminicile Lasatului de brinz& gi ale Lasatului de carne, dar gi 0 Duminic& inaintea Lasatului de carne”, avand ca lectur& evanghelic& parabola fiului risipitor, dar fara a se intitula inca asa'®. Preocuparea bizantinilor de a pregati intrarea in Postul Mare prin doua siptiméni de post parfal s-a intins deopotriva gi Ia o pregitire spiritual. Finalizata deja succint in ce priveste tema cAintei"', parabola fiului risipitor rezuma toate etapele convertrii $i ale pocdinfei cerute in timpul Postului Mare; era potrivit ca ea s& fie evocata in fruntea Triodului, Incepand din secolul X1, ea a fost completati de comemorarea parabolei vamesului gi fariseului, a ccirei important in invayatura duhovniceasc& a Postului Mare a fost si ea evocata mai sus'?, Desi acest grup de dou duminici de ,,pregitire spiri- tuala” in vederea postului reia perlele lecturilor evanghelice ale Dumi- nicilor a Il-a si a Ilf-a din Postul Mare din vechiul sistem al lecturilor evanghelice de la Ierusalim, ele nu depind ins& de el, Intr-adevar, in secolele IX-X, Evangheliarul 210 de la Sinai, care ne informeaza cu pri- vire la acest sistem de lecturi, nu indic& drept perioad& pregititoare decat Saptiména Lasatului de brinz& incadrata de Duminicile Lasatului de carne gi, respectiv, a Lasatului de brinzi'*. Caci, asa cum am observat in introducere, in Palestina s-a dat o mai mare importants dezvoltirii imno- grafiei si oficiilor Saptimanii Mari, apoi, prin extensiune, imnografiei gi ficiilor sistemului duminicilor, in timp ce Constantinopolul a fost la ori- ginea compunerii perioadei pregatitoare, a esentialului imnologiei zilelor obignuite si, desigur, a sintezei finale a Triodului'* Una din constantele evolutiei liturgice find prelungirea perioadelor prin dublari gi imitafii, cele dou& Duminici ale Fiului Risipitor si, respectiv, ‘Vamesului apar limpede ca o dublare a cuplului Lasatului de carne ~ Lasa~ tului de branzi, dar aplicate la un nivel diferit, pregétirea duhovniceasc& i interioard completind si precedénd pregttirea ,exterioara”, ascetic’, Aceste patru duminici constituie, asadar, doua cupluri simetrie 1 291 HF DmVF - DmFR Dmbca~Dmbbr DnyP DER, Dinkca = Dib, pregatirea duhovniceasc& pregitirea in vederea postului Cele dowd Sambete ale Morilor si, respectiv, Ascetilor apar si ele ca un cuplu, Studiul traditiei omiletice permite constatarea faptului c& ele existau deja local in secolul VIII, dar ci nu s-au impus in Triod decat treptat intre secolele IX si X'S. Ele reprezinta o celebrare mai solemna si mai adaptata Postului Mare a comemoririi obisnuite a defunctilor, de simbata: Simbata Morfilor recapituldnd natura umana de la originile sale, iar Sambata Ascefilor cerind mijlocirea tuturor celor ce au parcurs cu succes postul vietii. Dar si aici constatém o dublare favorizata probabil de instituirea cuplului Duminica Lasatului de came ~ Duminica Lasatului de branza, si poate chiar contemporand, pentru c& Triodul Marii Biserici din secolul X-XI cuprinde comemorarea ascefilor inainte de Duminica Lasatului de brinza, dar nu indica totusi comemorari speciale tn sémbata ce precedi Duminica Lasatului de carne'’, E, asadar, posibil ca aceasti smbata, in care se celebra in mod normal memoria defunctilor, si fi fost solemnizata mai mult devenind Sambata Mortilor dintr-o preocupare de simetrie cu simbata si duminica urmatoare, Formarea cuplului Apokreo ~ Tyrophagia s-ar fi Picut, asadar, cu adaptarea temei Judecatii de Apoi Duminicii Lasatului de brinza si prin dublarea temei memoriei colective din Sambata Lasatului de branzi in Simbata Lasatului de came. Perioada pregatitoare e, asadar, structurata dupi imaginea ciclului com- plet al Postului Mare in dou cupluri simetrice si complementare, réndu- ite in vederea intririi treptate in post. Aceast4 continuitate a perioadei pregatitoare si legatura ei cu ansamblul Triodului e subliniata si de apari- fia in Duminica Vamesului si Fariseului, dupa Psalmul 50 de la Utrenie, a idiomelei ,.Portile pocainfei..""*. Aceasta evocd intrarea in Postul Mare si intoarcerea in rai, a carui usd, inchisi de Adam, ¢ deschist din now prin poctint’. Cum este cfntatd in toate duminicile Postului Mare pan in Duminica a V-a, ea contribuie astfel la unitatea Triodului ficdndu-l pe credincios s& se priveasc& in tot timpul Postului Mare ca unul care n-a atins inc’ adevarata ctin(&, ca unul ce este de-abia la inceputul vietii sale duhovnicesti si riméne oarecum mereu in perioada pregititoare si in anticamera ,adevaratului” Post: Un bitrén zicea: «lath glasul care strig8 omului pana la ultima sa su- flare: Intoarce-te astizi!»””, Dar aceast& preocupare de a organiza o intrare treptata in Postul Mare si tranzifie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil nu s-a oprit la Duminica Vamegului, Sistemul lecturilor evanghelice prevede, intr-adevar, pentru duminica precedenta celei a Vamegului si Fariseului lectura evan- gheliei femeii cananeence” sau cea a lui Zaheu’’. Tar in secolul XII mo- 292 0 ses el mg 13, u cet 13| din eid ou nabul italo-grec Philagathos din Kerame (mai cunoscut sub numele de Teofan Kerameus), intt-o serie de omilii despre perioada pregatitoare a Postului Mare, prezenta omilia lui Zaheu drept prima treapta a scArii sfinte pe care trebuie s& 0 apuce sufletul in timpul Postului Mare”. Potri- vit Typikon-ului grec reformat de la Constantinopol, aceasta introducere in perioada pregititoare variazé dupa gradul apropierii inceputului Triodului de sfarsitul cictutui liturgic al Arat&rii Domnului (Bobotezei). Astfel, dack intre duminica de dupa Ardtare si cea a Vamegului ramane o singuré duminica, nu se citeste decdt evanghelia lui Zaheu, dacd rimén dowd sap- taméni, se citeste evanghelia celor zece leprosi”, apoi cea a lui Zaheu; dac& rimén trei saptiméni, se citesc evangheliile celor zece leprogi femeii cananeence si a lui Zaheu; iar dack e nevoie de patru stptimani pentru a asigura legatura intre cele doua cicluri, atunci se citeste evan- ghelia celor zece leprosi, cea a ténérului bogat din siptimdna a 13-a a lecturilor din Luca (Le 18, 18-27), cea a lui Zaheu neence™, O astfel de organizare a lecturilor evanghelice permite citirea celor mai importante pericope ale ciclului Evangheliei dupd Luca inain- tea intreruperii sale de cdtre Triod gi de cétre ciclul lui Marcu, dar ea ser- veste si drept tranzitie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil, pre- gatind in vederea catehezei duhovnicesti si imnografice a Triodului. In fond, aceste patru lecturi se potrivesc foarte bine pregatirii Triodului, sugerdnd necesitatea renunfirii totale (téndrul bogat), a clinfei gi intoar- cerii prin milostivires lui Hristos (Zaheu) gi a iertiri pacatelor dobandite, prin credinp& si rugdciuni stdruitoare (femeia cananeeanca $i leprosii). m2b ——- Duminica Vamesului si Fariseului in plan liturgie, ca gi in ce priveste postul, perioada pregétitoare per- mite adoptarea in mod treptat gi delicat a rinduielii proprii slujbelor Pos- tului Mare. Astfel, aceasta prima duminict ce marcheazA deschiderea Triodului n-are decét céteva particularitiji. Este comparabil& cu prazni- cele plasate intr-o duminicé din ciclul liturgic fix pentru a le solemniza ‘mai mult, cum sunt Duminica P&rinjilor Sinodului VII Ecumenic (intre 13 si 20 octombrie), cele dows Duminici ale stramosilor lui Hristos (intre 11 si 18 si 18 gi 25 decembrie); Duminica de dupa Nastere (intre 26 si 31 de- cembrie) si Duminica Parinjilor celor sapte Sinoade Ecumenice (intre 13 $i 20 iulie). Le este ins usor inferioara, fiindca nu cuprinde lecturi din Vechiul Testament la Vecerie, nici tropar propriu (dovada a institu ci destul de recente) si nu are sedelne proprii la stihologia Psaltirii de la Utrenie. Slujba fnvierii raméne, asadar, dominanta, Slujba sfintului zilei € transferata la Pavecernita vinerii anterioare, fiind inlocuit& de oficiul 293 Triodului; in ordinea ierarhicd, acesta corespunde, asadar, celui al unui sffint cu , Slava” la stihirile de la Vecernie si Utrenic, stihiri proprii la Laude gi doxologia mare, cfind cade intr-o duminic&. Singura particulari- tate notabild in planul rubricilor e introducerea la Utrenie dupa Psalmul 50 a idiomelei ,,Portile pocdinfei...” si a dou’ tropare legate de ea. Canonul Triodului se adaugs fn 6 tropare canoanelor Octoihului, ca $i canonul unui sfant obisnuit, iar la oda a 6-a se incepe lectura sinaxarului lui Nichifor Calist Xanthopol ce va continua in toate duminicile si sarbatorile Triodului. jnainte.de a da talcuirea parabolei vamegului si fariseului si de a 0 aplica Triodului, Sinaxarul face o rapida istorie a Triodului evocdnd semnificayia sa de condensare si recapitulare duhovniceasc& a istoriei méntuirii®, Ca si ceva mai tarziu Simeon al Tesalonicului", Nichifor distinge cele trei priznuiri ale Duminicilor Vamesului, Fiului Risipitor si Lasatului de carne, de Duminica Lasatului de brinzi care marcheaz& in- trarea in Postul Mare, Aceste trei priznuiri sunt 0 ,pregatire in vederea luptelor duhovnicesti ale Postului Mare”, in timpul e&ruia fiecare trebuie sf fie asemenea unui general care-si agazi trupele, observa inamicul si mediteazi dinainte asupra armelor pe care le va folosi in ,.rizboiul du- hovnicesc’. Primele arme ale virtufii fiind smerenia si edinja, a fost po- trivit ca Parinfii s& instituie aceste dous siptaméni ale primei parfi ale perioadei pregititoare ca si nu risciim, in lipsa acestor arme, sa fim biruifi ‘inc& de la intrarea in post”, Pentru a intra bine inarmat, credinciosul tre- buie s& se exercite inci de la deschiderea perioadei Triodului in cea dintai dintre virtui: smerenia”, gi sX se recunoasc& in vames”, si-i imite sme- renia fugind ins& de pacatul shu, si st imite virtugile fariseului fugind ins& de mandria lui®. Sau, mai degraba, trebuie ca postul si asceza practicate fn timpul Postului Mare s& devind un mijloc de a smeri sufletul prin sme- rirea gi ostenirea trupului”’. Imnografia acestei zile nu indeamn& numai la smerenie, ci si la toate celelalte aspecte ale viefii duhovnicesti pe care le implic8 aceast& para- bold: strpungerea inimii™”, necesitatea rugdciunii stiruitoare gi fierbinfi”? si imperativul de a ne feri s& judecdm pe aproapele™ ete. pin rugaciune s& cidem la Dumnezeul nostru cu lacrimi si suspine fierbini, urmand smereniei vamesului, celei facdtoare de inalfime [hypsopoion tapeinosin)...""*. ‘Saptiména ce urmeazi Duminicii Vamesului si Fariseului se numeste .,S&ptimana vestirii’*, in ea dandu-se o dispensé totala de la post, ca in timpul Saptiménii Luminate, a Cincizecimii si in timpul celor ,,dowispre- zece zile” dintre Nasterea i Aritarea Domnului”. Dupa typikon, in timpul acestei sptimdni — iar, dupa unii, chiar si in siptaména urmatoare™ — mancim in toate zilele, 7 si miercurea si vinerea, branz& si oud in 294 df. Yoo Rati bien’ / {Foor manastiri gi came in lume”, Nu ins in semn de bucurie, ca in celelalte siptimani de dispensa, ci de opozitie fata de armenii sau artzibourioi »Monofiziti”, care posteau strict in timpul acestei siptimani”, de unde numele dat acestei s8ptaméni de ,.S8ptimana artzibourion”. Dupa un text din Typikon-ul Sfantului Sava, acestia ar fi postit nu comemorand postul ninivitenilor sau izgonirea lui Adam, cum pretind uni, ci din pricina pierderii unui caine numit Arjiburion. Stapanul su Serghie, crezdnd ci a fost mancat de fiarele sAlbatice, ar fi poruncit atunci tuturor armenilor un post anual de doliu in amintirea acestui animal*'. Aceasti interpretare, aga cum putem constata fara dificultate, e in acelagi timp absurda i lipsita de temei, De ce si-si dea ortodocsii osteneala de a rupe orice fel de post {in timpul sptimanii in care armenii ar pazi in post atat de anecdotic? Intr-adevar, aceastt dispens& a fost acordata din acelasi motiv ca gi aceea, mai parfialf, a Saptdmanii Lasatului de branzl. Cu zece stiptimani inainte de Paste copti, sirienii si armenii monofizifi pizesc un post strict de trei zile 1a copfi, de o siptiménd la orientali, in memoria poctinfei ninivitenilor, de unde numele de ,,postul ninivitenilor™?, Acest post a fost introdus in secolul VI in Siria de etre nestorieni, in urma unei epidemii, devenind ulterior dintr-o particularitate locala 0 caracteristic8. proprie Bisericilor ,monofizite”, cum este cazul si cu postul strict al siptaméni 4 opta. Astfel, pentru a marca si in domeniul disciplinar opozitia ei dog- matic, Biserica Ortodoxa bizantind a impus tuturor credinciosilor aceast& dispens& de la post in timpul sptiménii a zecea inainte de Paste. data uitata inst disputa cu armenii si ceilalti ,monofiziti", acest obicei a rlimas totusi in Triod dobéindind acum o semnificatie diferita. Suspen- darea postului se inserie acum in ciclul pregatiriitreptate in vederea intré- tii in Postul Mare: ea ingAduie atletilor si-si inmagazineze forjele pentru lupta si s& resimt& astfel in ei insisi, in mod mai limpede, fiecare din eta- pele pe care le va str&bate spre cele cinci zile de post ale fiecdreia din cele sase stiptimani ale Postului Mare propriu-zis, Pe de altd parte, aceast saptimand corespunde simetric Saptimanii Luminate, in care se d& de asemenea dispensa de post, astfel c& aceste doua s8ptiméni incadreaza ca, doua borne acest ciclu de purificare si reproducere anual a experienfei baptismale, ficdnd s& iast ined si mai mult in evident unitatea lui. Postul Mare apare, prin urmare, net deosebit de celelalte posturi de peste an, sau, mai degraba, drept recapitularea gi condensarea lor. Desi indemnul de a incepe Triodul cu smerenia vamesului si tradifia ce prevede o suspendare complet a postului au origini diferite, ele sunt {nsd legate in sensibilitatea liturgic& ortodoxa dand celor ce se pregatese s& intre in arend o arvuna gi o anticipare a scopului ultim, Pastele, asa cum vom putea constata mai jos gi in ce priveste Vecernia Dumini Lasatului de branzl, M20 Duminica Fiului Risipitor Din punct de vedere al rubricilor liturgice, Duminica Fiului Risipitor se desfaigoara in acelasi mod ca si cea a Vamesului si Fariseului, identi- tatea lor formala evidenfiind astfel complementaritatea tematicd. Inutil si reluim aici interpretarea parabolei fiului risipitor dezvoltata mai sus in capitolul despre metanoia, s& notdmm ins& grafie concluziilor care au putut fi trase cu privire la sensul ascezei, c& fiul risipitor poate reveni la sine insusi mai intdi, iar mai apoi la Tatil, nu numai constientizandu-si inde- partarea si risipirea, dar si parcurgénd cu ostenealA calea care I-a indepar- tat de patria sa. Aceast& cale e tocmai cea a celor 40 de zile de post si rugiciune care intiresc si adncesc intoarcerea la sine a primelor migctri ale cdinfei. Detaliul care ni-l arat& pe Tatal ,venind in intémpinarea” fiu- Jui Sau pentru a-l primi in casa familialé e extrem de sugestiv si exprima in chip desavargit ce am incercat si ardttim aici cu referire la fiecare vir- tute sau detaliu liturgic gi ascetic analizate pan acum: pustia Postului ‘Mare e deopotriva prilejul unei anticip&ri cotidiene a Pastelui si a realizarii sincrone a ceea ce timpul liturgic nu prezinti decat diacronic. Duminica Fiului Risipitor dezvoltd in principal o invajaturd privitoare la c&iny&, dar gi la iertarea dumnezeiasc& ce decurge de aici si la restau- rarea omului in demnitatea sa originara de .fiu”. Dup& sinaxarul lui ‘Nichifor Calist, ea a fost instituita de Paringi pentra ca pAcdtosii st nu cadi in deznddejde ,vazindu-se pe ci insisi” si dandu-si seama de inde- partarea lor, ci s& dobandeasca curaj trecdnd la ,practica” efectiva a efinfei sia virtujilor legate de ea cu certitudinea ck Dumnezeu le va da milos- tenia Sa venind in intémpinarea tuturor celor ce se pocdiesc fierbinte. Dupt Sfantul Grigorie Palama, milostenia dumnezeiasc& sugeraté de Duminica Fiului Risipitor e completat& gi echilibrata de comemorarea sinfricosatei Judecdi" din duminica urmatoare; fiindea Dumnezeu, in care dreptatea gi mila coexisté fntr-un mod indisociabil, face ca intotdeauna timpul asprimii 8 fie precedat de timpul milosteniei si compasiunii*. Echilibrul intre cele dou’ aspecte ale acestei antinomii pe care am con- statat-o ca una de prima importanfa in spiritualitatea Triodului*, e, asa~ dar, menfinut in sénul perioadei pregatitoare in planul succesiunii (dia- croniei) reflectand astfel ordinea permanent& a manifest&rii infelepciunii Jui Dumnezeu. Duminica jului Risipitor marcheazd, pe de alt& parte, momentul in care incepe risturnarea sensului ciclului liturgic s4ptiménal: stptimana care-i urmeazA nu se mai numeste Séptiména Fiului Risipitor, ci Sapta- mana Lasatului de came. Desi in timpul acestei a noua siptimani dinaintea Pastelui pana la inceputul Postului Mare se revine la regulile normale ale postului, dispensa siptimfnii precedente e completata de usurarea sluj- 296 belor: suprimarea unei catisme a Psaltirii la Utrenie“, omiterea Mijlocea- surilor si a canonului Maicii Domnului la Pavecemnita"”. M24 Sambata Mortilor Toate sambetele anul liturgic sunt inchinate defunctilor, precum si tuturor sfinfilor reprezentafi de martiri®, c&ci fiecare sdimbatd e in realitate © imitare a Sambetei Mari, iar moartea crestinilor e o icoana a sederii lui Hristos in mormant, Pe de alta parte, e potrivit ca defunctii si fie asociafi martirilor, fiindca orice crestin ¢ virtual un sfant, iar cadavrul su o relicva” Sambetele anului liturgic sunt, asadar, consacrate unei comemorari gene- rale si anonime care nu diferd deloc in aceasta privinfa de simbata mortilor ce preced Duminica Lasatului de came, cu excepfia faptului c& aceasta din urm& © mai solemnizatd si consacrata exclusiv comemorarii ,tuturor parinfilor si fratilor crestini ortodocsi adormifi de la inceputul veacuri- lor", Aceast& preocupare de a imbrifisa in aceeasi comemorare totalita- tea timpului ¢ o buna ilustrare a cea ce am vazut cu privire la caracterul recapitularii si sintezei timpului in Triod. inainte de a se identifica cu ‘Adam pentra a antrena in migcarea sa de convertire intreaga naturi umand, candidatul la Postul Mare trebuie s& anticipeze aceasta trecere de la ipostast la natura prin memoria liturgicd”, recapituland intr-o singura zi multiplicitatea nedefinita a credinciogilor care au punctat cu existenga lor cursul timpului Dupa Nichifor Calist si imnografii Triodului, aceast’ comemorare a tuturor defunctilor a fost plasatf in acest loc din pricina comemoririi celei de-a Doua Veniri a lui Hristos in Duminica Lasatul Adunarea in rugaciune a tuturor defunctilor devine astfel imaginea mari aduntri eshatologice a tuturor oamenilor, morti si vii, inainte de Jude- cat, aceastd ultima adunare corespunzénd simetric diviziunii si distincti care a insofit creatia lumii: »Doamne, Cel ce primesti din cele patru margin ale lumii pe cei ce au adormit cu credinfi, in mare sau pe pimént, in rduri, in izvoare sau in lacuri si in fantini, pe cei ce s-au ficut mancare fiarelor si pasirilor gi tardtoarelor, pe tofi ii odihneste!”*. E necesar ca atunci sii se regrupeze toate treptele ierarhiei bisericesti®*, precum gi cei ce au decedat in orice loc gi in orice imprejurare™, pentru ca fntreaga Biseric reunita in rugiciune sa poata indupleca dreptatea lui Dumnezeu prin invocarea milostivirii Lui »Odihneste pe robii Tai pe paméntul celor vii, Doamne, de unde s-a departat durerea, intrstarea si suspinarea; iarti-le ca un lubitor de o2- 297 meni cele oe in viajd au gresit,e& singur esti rd de pleat si Stipa al celor morti gi al celor vii!"™. Aceast§ universalitate ar putea p&rea totusi partiald, fiindc& ea nu-i cuprinde decat pe credinciosii ortodocsi si nu se intinde Ia intreaga natura umana. Intr-adevar, potrivit canoanelor, nu trebuie s& ne rugim decat pentru erestinii ortodocsi, vii sau defuncti, dat fiind c& rugiciunea litur- ‘gic presupune unitatea in aceeagi credin{é, ea instsi expresie a naturii ‘umane asumate gi restaurate in unica Persoand a lui Hristos™. ‘Pe cei ce au cAlAtorit pe marea cea pururea furtunoasa a viefi, invred- niceste-i s& ajung& Ia limanul nestricatei Tale vieti, Hristoase, pe cei ce au fost ocarmuifi in viafé de dreapta credinga!"™”. ‘Aceast& excludere a paganilor si ereticilor de 1a rugiciunea Bisericii nu este ins o lipst de iubire, nici o incAlcare a poruncii de a ne ruga pentru -vrljmasii nostri, nici o tigdduire a exemplului lui Hristos pe Cruce sau a intdiului mucenic $tefan, care se rugau pentru calBii lor. Acest aspect ‘universal al rugaciunii poate riméne in rugiciunea privaté a crestinului®, dar numai cei credinciosi pot fi obiectul rugaciunii publice, pentru a evita scandalul gi pentru c&, potrivit Apostotului, credinciosii nu pot fi inhémafi {mpreund cu necredinciosii la un acelagi car: ,C&ci ce legitur& poate si fie intre dreptate si flridelege, sau ce comuniune intre lumina si intuneric?”®. Rugiciunea pentru defuncti e posibila in Biseric&, fiindca Hristos a biruit deja moartea prin moartea gi Invierea Sa®, iar omul e de acum potential eliberat. Hiristos a fnviat, dezlegind din legaturi pe Adam cel intai zidit si sf8- raménd taria iadului. indrazniti dar, tofi mortii, c& s-a omorat moartea, s-a prdat gi iadul impreund cu ea gi a luat imp&rafia Hristos, Cel ce S-a astignit si a inviat. Acesta ne-a daruit noua nestrictciunea trupului; ‘Acesta ne va scula §i pe noi si ne va darui invierea, si de slava aceea va invrednici cu veselie pe tofi cafi cu credinf& neab&tutd au crezut intr-Insul cu caldura*'. Pentru crestini, moartea nu mai ¢ decét un somn si un moment ,pascal” de trecere sau ;,mutare” la viaja vesnic&. De aceea, toate slujbele de- funcfilor sunt cfintate cu ,Aliluia”, care e ,cdntarea funebr&” a crestinilor™ Rugaciunea pentru defuneti e si ocazia de a dezvolta in aceasté sim- Dati, ca de altfel si la slujba inmormantarii sau in sambetele Octoihului, © meditafie antropologicd asupra naturii omului ficutal dupa chipul lui Dumnezeu gi menit& si se ridice spre asemAnarea cu El™, asupra demni- tafii lui Adam mijlocitor intre cer si pamant™, asupra c&derii sale, a supu- nerii sale morfii si a méntuirii lui in Hristos™. Pe lang& aceasta, rugaciu- nea pentru mori ¢ prilejul pentru credinciogi de a se dedica adevaratei »filozofii”, adic& gandului la moarte si meditafiei asupra caracterului 298 Bimal efemer al existenjei lor si asupra desertAciunii poftelor pamantesti”. Sambita Morjilor nu reprezint’, asadar, doar cadrul unei recapitulari a ‘timpului si a naturii umane in rugdciunea de mijlocire; ea are si o dimen- siune de pedagogic duhovniceasca, propunind credinciosilor s& inainteze spre cunoasterea lor insigi prin meditatia asupra ,limitelor viii”, trimi Find la recunoagterea faptuluic& totul depinde numai de voinfa lui Dum- nezeu**, Asa cum s-a aratat in partea 1, gandul la moarte e un element indispensabil atat pentru a fncepe, c&t si pentru a continua viata ascetica, de aceea el igi gaseste, gratie Sambetei Morjilor si Duminicii Lasatului de came, un loc potrivit in perioada pregatitoare, impreund cu smerenia sicainga. Marcata de intristare gi doliu, Sambata Mortilor nu se potriveste cu bucuria nici unei priznuiri a vreunui sfaint din ciclul liturgic fix; astfel, daca e vorba de un sfint 808 praznic",slujbele din Mineie sunt dept sate la Pavecemita de vineri seara®. Sarbatorile sfintilor mai importanti, cum sunt Sfantul Grigorie din Nazianz (25 ianuarie), mutarea moastelor Sfintului [oan Hrisostom (27 ianuarie), Sfinti Trei lerarhi (30 ianuarie), sunt transferate in ziua de vineri si celebrate cu toati solemnitatea lor”. Dar atunci cfnd in Sambiita Morfilor cade praznicul intampin&rii (Hypa- ante) Domnului, comemorarea defunctilor e transferat& in simbata anterioara, inaintea Duminicii Fiului Risipitor, pentru a ceda intdietatea wpraznicului Domnului””, Oficiul defunctilor admite ins& combinarea cu orice alt ciclu liturgic: ‘mai cu seam cu piesele din zilele de simbatA ale glasului muzical din Triod ce se intémpla si cad& in acea siptimén’, dat fiind c& acestea din umm se referd la aceeasi tem&: martrii gi defunct Gradul liturgic al oficiului Triodului e atunci mai inalt decét la cele dou duminici precedente, cfc el are un tropar propriu, 0 sedeaina la cea de-a doua stihologie a Psaltiii de la Utrenie, un canon pe 8 tropare iar nu pe 6”, Dupi troparul de la Vecernie, se face o procesiune in pronaos ‘cAntandu-se canonul defunctilor din Octoih gi se celebreazi Panihida defunctilor”. La Utrenie, dup& ecteniile mici ce urmeaz& stihologiilor Psaltirii si dupa odele a 3-a, 6-a si a 9-a ale canonului, preotul sau diaco- nul pomenese din nou defunctii manastiri; in sfargit, dupa Ceasul I se face 0 procesiune in cimitir, Liturghia celebrindu-se in paraclisul aflat acolo, Aceste rubrici sunt in fapt comune tuturor slujbelor de simbata, in Sambata dinaintea LAsatului de came ele trebuind pur si simplu s& fie respectate mai strict”. S& mai observim c& uzul actual e nu numai de a face comemortrile la Utrenie, dar gi de a repeta binecuvantarea colivelor cu rugiciunea ,.Dumnezeul duhurilor gi a tot trupul...” dupa prima catis- ma si la sfargitul Ceasului I, dar ffrd canonul Panihidei, la care se adaugs menfionarea tuturor categoriilor posibile de defuncti la mijlocul Psalmu- Jui 178, dupa binecuvantirile defunctilor si la sfarsitul Sfintei Liturghii”’. 299 Sambata Morilor, analoga si simetrica smbetei mortilor dinaintea Cincizecimii, se inscrie, asadar, in cateheza duhovniceasca a Triodului grajie gdndului la moarte, iar in teologia timpului perioadei pregatitoare prin evocarea eshatologica a umanitafii si a concentrarii timpului in ruga- ciunea pentru defuncti. me Duminica Lasatului de came sau a infricosatei Judecati Aceast a noua duminic& inainte de Paste, ce marca initial ineeputul postului parfial al Siptimanii Lasatului de brénza, a devenit cadrul im- portantei comemorari a celei de-a Doua Veniri a lui Hristos gratie dez~ voltarilor $i comentariilor imnografice ale pericopei evanghelice Matei 25, 31-46 citite la Liturghie. in planul structurii perioadei pregititoare si a reprezentarii timpului pe care o dezvolts, aceasté duminic& se inscrie cu trei dimensiuni: 1) ea reprezint& continuarea logic& a comemorari tuturor defunetilor din ziua precedent, dat fiind c& aceasta anticipa adu- narea final& a celor vii si a celor mori $i anunfa intre altele tema acestei rugaciuni prin prezenfa a numeroase tropare ce ficeau aluzie la Judecatt; 2) ea completeaza prin evocarea dreptatii lui Dumnezeu meditagia la mila Lui din Duminica Fiului Risipitor; 3) ea deschide cea de a doua parte a perioadei pregatitoare consacrata pregatirii ,exterioare” in vederea pos- tului, reprezentind faj& de duminica urmatoare, inchinaté izgoniri ui Adam din rai, extremitatea ultima a istoriei méntuirii”* recapitulatd gi condensat& inainte chiar de a intra in Postul Mare, pe parcursul clruia timpul istoriei va fi ,ristignit” pentru a fi indumnezeit. Temele acestei duminici au fost indeajuns dezvoltate in partea I cu re- ferire la eshatologia Triodului, aga c& aici nu mai trebuie s& revenim asu- pra lor”, ci doar s4 amintim cateva elemente. Pentru ca gandul la moarte sf fie crestinesc, depisind filozofia pgand rimas& inchis& fn limitele eului, el trebuie st fie legat de gandul la Judecata de Apoi si la supunerea finald a tuturor lucrurilor puterii lui Dumnezeu. Perspectiva prezentirii in fata tribunalului lui Dumnezeu, care-I va judeca dupa toati rigoarea 5i adevarul, e pentru credincios prilejul de a aprecia cit de mult s-a inde- partat de viata dup’ adevar, al c&rei criteriu € consemnat in Evanghelic. Tar Judecata vestiti cu prilejul acestei duminici fi va apirea cu atét mai Infricogatoare, cu cat o simte mai aproape. Imnografii insist& indeosebi asupra descrierilor precise si detaliate ale Judecaqii”, asupra aratarii in- fricosate a lui Hristos”, a rasunetului trambitei de pe urma, a deschiderii mormintelor™, a cdrfilor deschise si a vadirii faptelor ascunse ale fiecd- ruia"', asupra strigatelor de spaima ale celor osAnditi si a suferintelor lor in iad’, Aceast& insistent nu ¢ c&léuzita ins& de o placere bolnavicioas’, 300 ci de 0 preocupare pedagogica, pentru a trezi frica si cAinta credinciosi- lor, detaliile acestea ingaduindu-ne s& actualizim aici si acum Judecata de Apoi. Ca si la toate celelalte préznuiri ale anului liturgic, nici aceasta ru este o simpla ,comemorare”, 0 aducere-aminte pioasd dar gratuita, pentru cf ea face efectiv prezent si actual ,in taina” timpului liturgic sobiectul” ei. Pentru cei ce au trecut de la timpul profan la timpul liturgic prin care cronologia timpului istoric e rastumata in favoarea unei ordini calitative si teologice, Parusia e deja de fata: ,»Sosit-a ziua, ia naintea usilor e Judecata; suflete, privegheaza! impérafii si domnii, bogatii si s8racii se vor aduna gi fiecare om isi va lua rasplata dupa vrednicia faptelor”™. Cum s-a insistat deja, functia esenialdi a eshatologici e de a ne face st vedem in ziua de fafa ajunul judec8ti si apropicrea sfarsitului. Astfel, Alecare clipd ¢ un prilej de pocdin{& .,mai inainte de sfarsit” si, prin urmare, virtual purt&toare a vesniciei™. Fiind totodata un rezumat al timpului si putdnd fi ca atare asimilat unei singure zile®’, Postul Mare reprezinti toc- mai aceast& ,.vreme bine primits, acest moment favorabil pentru cinta ce preced& numaidecat ,sférgitul”. De la Duminica Lasatului de carne §i and in Stptiména Mare, sfarsitul si Judecata vor trebui anticipate prin pockinja si lacrimi, pentru a ne pregati prin fapte o pledoarie adecvata §i a nicL face milostiv pe Dummnezeu, cnd va veni adevaratul ceas al Marii Judecdti. »Acolo nimic nu te va putea ajuta, Judecator fiind Dumnezeu: nici invafatura, nici mestesugul, nici mlrirea, nici prietesugul; f&r& numai puterea ta cea din fapte, suflete al meu!™. Fidel intregii traditii patristice, Nichifor Calist Xanthopol precizeaza in sinaxarul su ci judecata nu se va referi la faptele exterioare: posturile, privegherile sau minunile pe care le vor fi putut face crestinii, ci mai degrabi la adevaratele fapte ale omului lfuntric: milostenia, milostivirea si compasiunea fata de cei drepti ca si fata de cei pacatosi etc.” n+ Vez, suflete al meu, de postesti, s8 nu defaimi pe vecinul tau. Fereste-te de bucate, dar nu osindi pe fratele tau; ca nu cumva, fiind trimis in foc, s8 te topest ca ceara; ci fir8 impiedicare si te duc Hristos intru fmparatia Sa"™ »Cunoscdnd poruncile Domnului, aga s8 viefuim: pe cei flimanzi si-i hhranim, pe cei insetati si-i adapim, pe cei goi sd-i imbriicim, pe stri- ini si-i aducem in cast, pe bolnavi si pe cei din temnité s8-i chutim; ca s8 zicl si cftre noi Cel ce va s& judece tot paméntul: «Veniti, bine- cuvantafii Parintelui Meu, de mosieniti imparatia ce s-a gatit voual» [Me 25, 347". 301 Intensitatea cdinjei susfinuta de faptele ,,postului duhovnicesc”” poate, asadar, izb&vi de iad si tocmai ea aledtuieste scopul acestei comemorairi a celei de-a Doua Parusii. De aceea, in Typikon-ul Sffintului Sava, lectura patristicd indicat pentru Utrenie nu se refera la Judecata de Apoi, ci ¢ discursul Sfantului Grigorie din Nazianz Despre iubirea de sdraci, un admirabil indemn la jubirea activa”! Ultimul tropar propriu slujbei Utreniei ofera tabloului infricosator al Judectii completat pan aici prin céteva apeluri la practica milosteniei, 0 concluzie in intregime centrata pe lumina si bucuria invierii, reveland semnificatia Duminicii Lasatului de carne in economia Triodului: $8 ne curdtim mai inainte pe noi insine, fratilor, cu impariteasa virtu- filor; c& iatd a venit aducéndu-ne now’ bogatie nepieritoare; potoleste umflarea poftelor si impac& cu Stapanul pe cei ce au gresit, Pentru aceasta cu veselie si 0 primim pe dansa, strigand lui Hristos Dumne- zeu: Cel ce ai inviat din mori pazeste-ne neosanditi pe noi, cei ce Te slavim pe Tine, Cel ce singur esti fara de pacat!"”, in plan liturgic, Duminica Lasatului de carne nu se distinge de dumi- nica precedent, cu excepfia unui loc mai important acordat textelor Tr odului, fiinded gisim acum o ,Slava” si un ,,$i acum” pentru Litia de la ‘Vecemie, si un canon cu tropare mai numeroase céntat in 8 tropare pe od. Dar, spre deosebire de sAmbit, nu are tropar (apolytikion) propriu. La Liturghie, lectura din Apostol (I Co 8, 8-13; 9, 1-2) se referd la ‘c&murile junghiate idolilor i la necesitatea pazirii discemaméntului in rand. Lecturile din Duminica Fiului Risipitor (/ Co 6, 12~20) si din Duminica Lasatului de branz& (Rm 13, 11-14 si 14, 1-4) fac si ele direct aluzie la Postul Mare si la necesitatea de a pune iubirea de aproapele ina- intea pazirii regulilor trupesti. In sénul perioadei pregatitoare, aceste lec- turi reprezint, agadar, un ciclu relativ independent de invataturi privitoare la postul duhovnicesc, la care imnografia va face ecou din ce in ce mai amplu incepand din Saptimdna Lasatului de brinzi. Aluziile la aceasta din urmd in troparele Duminicii Lasatului de carne corespund astfel ince- putului pregitirii efective a postului prin refinerea de la came, incepand cu masa din seara acestei duminici. L2.£ Saptaména Lasatului de branzi Aceasta stptimana de introducere in Postul Mare e marcati in acelasi timp de inceputul pazirii postului (abstinenfé de la came in toate zilele si reguli speciale in zilele de miercuri si vineri din Postul Mare)” si de ince- putul catehezei imnografice. Aceasta din urma cuprinde doua dimensiuni 302 feats) nea ts pe care le-am relevat anterior atribuindu-le studitilor Teodor si, respectiv, Iosif: invaatura despre postul duhovnicese si punctarea timpului™. ‘Aceasta siptamand de antrenament in asceza celor 40 de zile ale Pos- tului Mare e privita de imnografii nostri drept ,inainte-praznuirea Postulut iroducerea lui". E usa de intrare” in stadionul infrandrii™, ,intrrile si ugile dinaintea [propileele] postului”” si ,,luptelor duhovnicesti™. Strilucit-au nou’ luminat ca niste zori razele pocdinfei lumindnd in- twarile dinaintea infranarii [ta propylaia tes enkrateias)” wat mai inainte s-a deschis usa poc&intei; veniti, dar, iubitorilor de Dumnezeu, sf ne pregatim s& intrdm printr-insa mai inate pan ce nu ne-o va inchide noua Hristos, ca unor nevrednici”" »Ristrit-a primavara postului si floarea potas. Deci s& ne curaijim pe noi, frajilor, de toatd intinaciunea...""", Fiinded se cuvine s& ne grabim s& intrm in post incepdnd deja migca- rea de intoarcere la Dumnezeu prin pocdin{& gi lsdnd ca postul trupese si fie precedat de postul duhovnicese: »S& ne curdjim mai inainte, fratilor, simturile cele sufletesti, si de Domnul s& ne alipim cu deprinderi de strapungere, cu poc&in{& curaté strigdnd necurmat: Laudafi, binecuvantafi si preamariti pe Hristos in vecit”"™, Fiecare zi din Saptiména brinzei se aseamind oarecum intregii sApt- ‘mini, iar aceasta se aseamand intregii perioade pregatitoare, fiindc& acest ,astizi” ce puncteazi troparele reprezinté inceputul viefiicelei noi ce va fi adoptatd in timpul Postului Mare prin ,modul de a fi [tropos] al c&ingei”"”. dn ce chip se ivese vremea pocaintei, ris rile, asa si harul postului ne pune acum inainte id intunericul pacatelor noastre”'™*, Acest indemn la primatul ce trebuie acordat curafiii interioare ¢ dez- voltat in acelasi timp cu o evocare a tuturor modelelor seripturistice de post $i infrénare'®* si cu mentionarea finalit&tii refinerii de la hrand: Cu- ‘minecarea pascala, Principalele elemente ale catehezei imnografice sunt, asadar, prezente in timpul acestei siptimani gi ele se unesc fntr-un mag- nific ansamblu pentru a-i pregati pe atleti in vederea luptei si a le imboldi zelul'™, Pregatirea teoretica se inscrie in slujbe care dobandesc i ele 0 tonali- tate tot mai evadragezimala. Vecernia din Duminica Lasatului de came, mai exact ultima ei parte, marcheazi limpede aceasta introducere a tex- telor Triodului in slujbele zilnice. in vreme ce.,,Doamne strigat-am” se desffgoaré ca intr-o duminic& obignuitd, 1a stihoavné stibirile Octoihului 303 se omit fiind inlocuite de o idiomela a Triodului si de troparele muce- nicilor $i Nasc&toarei legate de ea (martyrikon si theotokion). Typikon-ul precizeazA aici c& aceastd randuiala de la stihoavna Veceriei si Utreni trebuie urmati incepand din aceasté duminicd si pana in Vinerea lui Lazr'®’, cu alte cuvinte in tot timpul Postului Mare, ale carui particula- ritati liturgice incep, asadar, de la inceputul Saptimanii Lasatului de branz&. in timpul acestei saptamani trebuie sA distingem insd limpede dou’ planuri: zilele de post, miercurea si vinerea, care urmeaz& rinduiala cvadragezimal, si celelalte trei zile, care ocupa un loc intermediar. Lunea, marjea si joia in timpul acestor trei zile nu se canta ,Aliluia” la Utrenie, iar 0 catisma a Psaltirii e deplasata de la Utrenie la Vecernie, pentru a crufa puterile credinciosilor, astfel c& la Utrenie nu mai sunt decat dous stiho- logii din Psaltire. Prima stihologie se incheie printr-o sedealna sau catis- mi poetic a Octoihului, iar cea de-a doua printr-o sedealnd sau catisma poetic& a Triodului. La canon se cént& ca de obicei canoanele Octoihului si ale Mineielor pe 14 tropare, addugéndu-se ins& un dublu canon ,.tri- oda” potrivit acelorasi rinduieli ca in timpul Postului Mare'“*, Cand se ajunge la una din odele acestui din urma canon, cele doud canoane ale Octoihului se omit™, pentru a pastra acelasi numér de tropare si a adopta astfel randuiala Postului Mare (piesele din Octoih neputind fi céntate ‘impreuna cu cele ale Triodului, dat fiind c& acesta din urma il inlocuieste pe cel dintai). In continuare, Utrenia se desfisoara fri modificari nota- bile, cu excepfia stihoavnei, unde stihirile Octoihului sunt inlocuite, ca si duminicd seara, de idiomela Triodului si troparele sale. In timpul acestor trei zile, Vecernia se face ca in duminica precedent’, cu singura inserare a idiomelei de la stihoavnd. Introducerea Triodului raméne, agadar, discretd, dar cu toate acestea e extrem de limpede, dand acestor oficii din Saptimana Lasatului de branza un caracter destul de ‘exceptional in anul liturgic. Ele sunt alcdtuite in parti egale din randuiala comund si din particularitati specifice Triodului, asigurnd astfel o functie de mediere intre ciclul liturgic fix si ciclul liturgie mobil si, prin urmare, o trecere treptatd si fara ruptura de la atmosfera unuia la aceea a celuilalt. Miercurea si vinerea ‘Aceasta patrundere treptata in ambianfa Postului Mare devine inca gi mai limpede miercurea gi vinerea: acestea au aproape toaté rénduiala zilelor de post din Postul Mare, pastrand insa si unele trasdturi ale ciclului liturgic fix. La Utrenie si cfnta ,Aliluia” cu troparele treimice ale glasului sipta- mani, Prima stihologie ¢ urmata de 0 sedealnd a Octoihului, iar cea de-a 304 doua de o sedealnd a Triodului, ca 5i in celelalte zile. Celor dows canoane vtriode” ale lui losif si Teodor li se adaugé miercurea un canon al lui Andrei Cretanul, iar vinerea un canon al lui losif in 8 ode referitor in Principal la modelele scripturistice ale postului gi c&infei gi la pedagogia Postului. Pentru odele care n-au canoane ,triode”, se canta canoanele din Octoih si din Mineie impreung cu cel din Triod, iar atunci cnd se intro- duc ,,triodele”, se omite atét canonul din Octoih, cat si cel al sfintului, Pentru a lisa si se dezvolte in 14 tropare numai cateheza imnograficd a Triodului, La odele a 6-a si a 9-a se urmeaz uzul Postului Mare cén- téndu-se troparul mucenicilor (martyrika) si lumindnda glasului Iuate din apendicele Triodului, ceea ce n-are loc in celelalte zile, marcéind aici lo- cul mai important dobandit de Triod, amplificat inc& de faptul cf aici se ‘omit piesele proprii consermnate in slujba din Mineie. Stihoavnele sunt executate ca si duminic& seara gi nu prezinti, asadar, o particularitate speciala, Dar caracteristica cea mai frapantl a acestor slujbe de miercuri si de vineri e cu sigurana finalul Utreniei gi al celorlalte oficii, care este cel din Postul Mare, insofit de tropare fixe, metanii si rugiciunea Sfan- tului Efrem. Aceasta din urma se rosteste pentru prima data la sfarsitul Utreniei din miercurea Saptiménii Lasatului de brinza, pentru a nu inceta decat in Miercurea Mare, definind astfel un ciclu mai lung decat cel al Postului Mare, asupra clruia vom reveni"®, Ceasurile sunt sivarsite ca pentru o zi cu ,Aliluia”, dar fra lectura cursiva a Psalt i cea din Sfintul Ioan Scirarul, rezervate Postului ‘Mare propriu-zis. Se celebreaz& totusi oficiul Ceasului al I1I-VI-lea cu 0 ectura profetica: din Joi miercurea, din Zaharia vinerea, un tropar si doua prochimene, acestea din urmé nefiind ins& dispuse dupa ordinea lor in Psaltire, ca in timpul Postului Mare, pani in Miercurea Mare'"!, Ast- fel, desi particularitaji cvadragezimale, ca rugdciunea Sfantului Efrem, gisim de-a lungul si de-a latul Postului Mare, ele nu se incadreaz& sime- tric, fiindea ciclul su de prochimene se continua si dupa Vinerea lui Lazir pentru a incheia simbolic parcurgerea Psaltirii in Miercurea Patimii. E un clement in plus ce ne permite si constatim intrepatrunderea in Triod a ‘nor niveluri structurale multiple. Vecernia de miercurea e putin diferita de cea de vineri, fiinde& aceasta din urmé, precedand Sambata Asceilor, are la ,Doamne, strigat-am” 6 stihiri ale ascetilor din Triod, in timp ce miercurea nu se cénta decat stihirile din Octoih si din Mineie. Dar acest lucru nu este atat dovada unei pétrunderi mai importante a Triodului in structura slujbelor acestei stptimani pregatitoare: Sambata Ascefilor find o s&rbatoare ce impune transferul comemor&rii sfinfilor din ciclului liturgie fix la Pavecernita de vineri, c&t normal ca stihirile ei s& le fnlocuiasc& atit pe cele din Octoih, cat si pe cele din Mineie. Pe de alta parte, cum s-a observat cu referire Ia structura ciclului liturgic zilnic'?, miercurea Saptaménii branzei n-are 305 stihiri ale Triodului, pentru a pune in evidenta faptul c&, in ciuda randu- ielii sale evadragezimale, aceastA zi fine inca de timpul ce preceda Postu- ui Mare, in care ziua liturgicl incepe de seara spre dimineaja iar nu de dimineaja spre sears. Prezenfa unor asemenea stihiri ar fi implicat adop- tarea deja a randuielii cvadragezimale in timpul intregii sAptimani (inde- osebi joia), ceea ce nu este cazul Dupa intrare, nu se citeste decat o singur& pericop& din Vechiul Testa- ‘ment: continuarea din [oil si Zaharia, amandou’ profetii privind vestirea postului i a unei perioade de pocainga!”?, Degi sunt in acelasi loc ca in Postul Mare, aceste lecturi profetice sunt totusi diferite prin selectia, nu- marul i tema lor. Nu este vorba aici de o introducere in ciclul recapitu- liii vechi-testamentare si al catehezei scripturistice a Postului Mare, ci numai de o pregatire in vederea postului si a c&infei folosind instsi forma oficiilor din Postul Mare, Dupa stihoavnele idiomele ce evoct necesita- tea curdfirii dinainte, Vecernia se incheie, ca si Utrenia, prin concedierea (apolysis) Postului Mare si rugiciunea Sfantului Efrem. ‘Asa cum s-a observat mai sus, traditia pelestinian’ impunea si nu se celebreze nici Liturghia eubaristica, aflaté in contradictie cu aceste zile de post si de anticipare a Postului Mare, nici Liturghia Darurilor mai ina- inte sfinite, fiindod nu s-a intrat inca in perioada celor 40 de zile ale Postului Mare'"*, Nu acesta era insi uzul la Constantinopol si in oficiul catedral (asmatikos) pana la Sféntul Simeon al Tesalonicului (secolul XV). Din contra, aceste doua zile erau prilejul unei celebrari solemne a Litur- ghiei Darurilor mai inainte sfintite de catre patriarh''*, omipindu-se totusi Si se indrepteze”, cea ce ingdduia distingerea Liturghiei Darurilor mai inainte sfinjite din Saptimdna Lasatului de brinza de cele stvaryite in timpul Postului Mare! Dupi apolisul Vecerniei, Typikon-ul Sfintului Sava prescrie comuni- ‘fi sf meargi la trapeza spre a intrerupe postul strict al acestor dous zile consuménd oua si lactate, pentru a evidengia, potrivit canonului patriar~ hului Nichifor al Constantinopolului'”, distinctia intre Saptimana Lisa- tului de branzA si postul riguros al ,monofizitilor” (iacobifi, tetraditi) in aceastl a opta stiptimand inainte de Paste Putem, asadar, remarca faptul c& in timpul acestei ultime sAptimani de pregitire, Typikon-ul faciliteaza cu un echilibru remareabil gi o delicateje suverand o intrare treptati in atmosfera slujbelor Postului Mare. Gratie ‘impletirii dintre cateheza imnografic&, deosebit de lirica atunci, si aceast randuiald, Saptimana Lasatului de brénza stabileste o tranzitie armonioas& fntre cele dou’ cicluri liturgice, fix si mobil, incheind perioada pregi- titoare printr-un antrenament in acelasi timp ,,interior” i exterior” in vederea postului, in care exigenta rigorii si a indraznelii ascetice nu con- trazice blandefea si discernaméntul 306 MWg Sambata Ascetilor Desi comemorarea ascefilor in aceasté sdmbatd a Saptaménii Lasatului de brinza a fost instituité inaintea celei a Sambetei Morjlor, in structura Triodului ea apare drept continuarea gi completarea ei. Gasim aici expri- mata aceeasi preocupare de universalitate ca si in simbata precedenta, dar sub un aspect particular. Se adund acum in ,.memoria liturgic&” si ansamblul timpului, calificat de data aceasta de cei ce au practicat asceza si renunfarea. Aceast& specificare permite trecerea de la anonimatul care caracteriza oficiul defuncjilor, la o enumerare detaliat& i personalii a unui ct mai mare numar de nume de monahi. Aceste liste dezvoltate in dele canonului si in stihiri par s& fie preocupate si nu uite pe nimeni. Dupé ce a fost evocats sintetic intreaga familie monahala sub numele sfintilor Antonie si Eftimie''*, apoi, regional, Egiptul, Libia, Tebaida si toate locurile, cetatile, tinuturile care au hranit pe cetitenii imparaiei cerurilor™'”, se trece la enumerarea monahilor deserturilor Egiptului, Palestinei, Siriei, Constantinopolului, Athosului si chiar Occidentului!”", fara a uita sfintele femei'”', Intr-un cu totul alt sens, aceasta preocupare de a detalia fiecare nume se va regisi in duminica stptimanii urmatoare, cu ocazia Synodikon-ului Ortodoxiei i a canonului care-| insoteste'™. in ambele cazuri este vorba de aceeasi preocupare de detaliu si de o situare precisé in timp. Dar in Duminica Ortodoxiei aceasta se face pentru a ana- temiza, pe cfind aici e ficuté pentru a cere mijlocirea si ocrotirea celor ce ne-au precedat pe ,calea cea strémta”. up Nichifor Calist, aceasti comemorare a tuturor monahilor a fost in chip iscusit asezaté la intrarea in Postul Mare pentru a propune celor ce se pregatesc sa intre in el exemple vii'®, cu atat mai prefioase de altfel, cu cét in timpul Postului Mare fiecare trebuie s8 se facd intr-o oarecare ‘misurd monah $i s& adopte pentru un timp limitat, chiar daca-si duce viata {in lume, modul de viafd perpetuu al acestora. Intr-adevar, in ciuda modu- rilor lor diferite de existeny, unul inchinat numai fui Dumnezeu, iar cela- lalt legat de ciminul stu, intre monah si mirean n-ar trebui si existe 0 distinctie radicala: att pentru unul, cat si pentru celAlalt nu exist& decat o singurd exigenfa a desivarsirii, o singuré Evanghelie, aceleasi porunci i aceleasi rasplatiri finale’, Monahul e doar mai preocupat de a urma ,,ad litteram” conduita propust de Evanghelie si de a anticipa inca de aici viata viitoare. Aceast& vocatie profetica si eshatologica a monahului face din el modelul, ,icoana” crestinului, de aceea, chiar daci nu tofi se con- sacra fecioriei, fiecare trebuie sa se strfduiasc’, macar in timpul Postului Mare, sé viefuiasca ca un monah, p8zind infranarea, posturile, priveghe- Tile, rugiciunile etc. De unde importanta si valoarea acestei Sambete a Ascefilor, care e in definitiv mai putin un praznic al celor ce au fost ca- nonic randuifi in cinul monahal, cat al tuturor celor care, ,au disprefuit 307 cu adevarat cele stricticioase gi trecatoare si ca pe niste paianjeni si gunoaie le-au socotit, ca si dobindeasc& pe Hristos si Imparaia Lui si ‘dumnezeiestile bunuri pe care nici ochiul nu le-a vizut, nici urechea nu le-a auzit cdndva (cf. 1 Co 2, 9]"". Sfinii asceti sunt celebrati aici ca unii care au atins deja scopul propus de Postul Mare: intoarcerea in rai si restaurarea naturii umane in elanul ei spre indumnezeire. De aceea, corul ascefilor se aseamfind unui ,nou rai”, spre care trebuic sA ne grabim pentru a gusta din roadele imbelgugatelor Jor virtuf. .,S& ne umplem acum de mireasma, alergind ca spre un alt rai al virtu- filor de Dumnezeu sadite ale sihastrilor, care cu postirea si cu lacrimile le-au inflorit, in multe feluri roade de vieti alese aducéind lui Dumnezeu preacuviosii””*, indc& in aceasta anticipare a rajului care este Postul Mare, suntem introdusi luminati fiind de virtutile ascetilor si calauzifi de e’ Cu strBlucirile parinfilor luminandu-ne, si ca intr-un rai vesel acum intrénd, din pardul desfatarii s& ne indulcim: vitejiile acelora cu mirare socotindu-le, si urmim virtujilor lor, strigand Mantuitorului: Cu rugi- ciunile lor, Dumnezeule, fi-ne si pe noi pirtasi imp&ratiei Tale celei ceresti!”"”, Putem, asadar, si revenim in rai in timpul Postului Mare mulfumit& rugiciunilor si exemplului sfinfilor asceyi. Potrivit unui tropar pe care | pt Lam citat deja, prin virtufile lor practice acestia au restaurat integritatea nnd «chipului” lui Dumnezeu din om iar prin contemplatie s-au intitat la ,ase- | cog ‘ninarea” cu El", Ei sunt modele de priveghere, de rugaciune gi lacrimi'®, | C3. | de stipénire de sine™ si ascultare””, dar mai cu seam’ de renuntare’™, | pa calitate esentiala celui ce vrea s& se consacre numai lui Dumnezeu'™ stmt Legaturile patimilor rupdndu-le, v-afi alipit dragostea bunatitilor si_| v-afi imbracat in Hristos cu slava cea mai presus de lume, afland | j,, odihnd in ostenelile voastre gi cu nevoinfele infrénarii dobandind viata. | /2.h | cea de sus. Pentru aceasta dup vrednicie vi bucurafi impreund cu | puterile cele de sus, stind si veselindu-va inaintea lui Dumnezeu intru { cAntare, purtitorilor de Dumnezeu pirinti ai nostri...”™. Tema branza rg ‘Comemorarea ascefilor e, agadar, 0 excelent ocazie de a evoca virtu- ‘care oj file ce vor trebui practicate in curind cu ravnd. in acelasi sens, a doua lor bis. lecturd din Apostol (Ga 5, 22-26; 6, 1-2) la Liturghie (care se adaugt \dusi jn lecturii din Rm 14, 19-27 in care se continua cateheza inceputa in cele imnograf dou’ duminici precedente cu privire la alimente si scandalizarea aproa- and inai pelui) e lectura comund pe care o regisim la praznicele ascetilor in tim-bentry 4 pul anului liturgic"*. Aceastd pericopa ¢ o expresie desivarsit& a intregiifituati py 308 spiritualitayi a Postului Mare: ristignindu-se duhovniceste pentru Hristos, sfinji au dobandit ,roadele Duhului”, adicd toate fructele iubirii, Uli cuvinte ale acestei lecturi: ,Purtafi-va sarcina unii altora gi asa ve {egea lui Hristos”, evocd ined o data, inainte de intrarea in post, faptul c& in ultima instanga toate faptele trupesti trebuie supuse iubirii de aproapele. Acestei lecturi fi corespunde cea din Evanghelia comuna priznuirilor ascetilor'™*, care dobandeste si ea o rezonanfi deosebita la intrarea in Postul Mare: ‘.. luatijugul Meu asupra voastrd gi invatati dé la Mine... flindca jugul Meu e usor si sarcina Mea e usoara” (Mt I, 29-30). Ce incurajare, asadar, in a urma calea croiti de monahi!2”! Dar aceast& slujba nu se opreste doar la comemorarea monahilor, ci alaturi de asceti {i evock pe mucenici, precursorii lor pe calea renunjarii!™, dar si pe ie- rarhi'®, pe apostoli™ si, in definitiv, pe toy sfinti,flindcd la restaurarea starii .potrivit firii” si la unirea cu Dumnezeu nu putem ajunge decdt in acelasi timp adunand gi ,silind firea”, »Multimea cuviogilor paint, care v-ati lepAdat de lume si crucea afi luat, impreund cu cetele mucenicilor, adunarea arhiereilor gi ceata fe- ‘meilor, luminafi-ne ca s& ldudim dup& vrednicie prealuminata voastrs pomenire!"", Priznuirea ascetilor are, asadar, aceeasi semnificatie de recapitulare universala ca gi Samb&ta Morfilot, a cBror comemorare o specifica, Fiindea ¢a ti celebreaz& pe tofi sfinji intrucat au practicat asceza si re~ ‘unjarea in toate formele, pentru ca modelul si mijlocirea lor s& ingdduie credinciogilor s& intre cu révna in stadionul Postului Mare. S& addugim cl aceast analogie cu Samb&ta Morjlor nu este doar istoric& si tematicd, dat fiind c& slujba ascetilor are aceleasi caracteristici tipiconale ca §1 simbita precedents. M24 Duminica Lasatului de branz& sau a Izgonirii din Rai Tema izgonirii lui Adam din rai legat de Duminica Lasatului de branza reprezint& o transpunere a expulzarii penitenfilor in afara bisericii care odinioari avea loc atunci™. Acestia trebuia si raménd in afara usi- lor bisericii, icoand a raiului, si s8-si plénga pacatele, pentru a fi reintro- dusi in ea impreund cu catehumenii la sfarsitul Postului Mare, De aceea, imnografia acestei duminici se intemeiazA pe imaginea lui Adam plan. gind inaintea portilor raiului pe care le-a inchis prin neascultarea sa"®, Pentru a dezvolta o teologie a pacatului si a pocainfei. Realismul acestei Situafii precum gi tonul emotional al intregii slujbe ii dau o alurd profund 309 dramatic si evocd putemic condacele lui Roman Melodul'™. Ca si in ‘operele acestuia din urm&, slujba acestei duminici dezvolt& descrierea situatiei lui Adam dinainte si de dup& c&dere, ffcandu-l s& rosteasca cu- vvinte de pocdina si chiar s8 se adreseze raiului, devenit astfel pentru el ‘un mijlocitor la Dumnezeu: jes: Simte durere, raiule, impreund cu lucratorul tu care a sAricit, si cu Sunetul frunzelor tale, roagi-L pe Facatorul si nu-fi incuie uga...”"". ‘Aceast dramatizare n-are drept scop doar accentuarea emotiei credin- ciosilor si autenticitatea pocdinfei lor, ci permite si stabilirea unei ambi- anfe de acelasi tip cu cea care va fi dezvoltat& incepand din Séptimana ui Lazar gi pant in Sdmb&ta Mare, perioada in care urmarim ceas de cceas gi 2i de 2i Patima lui Hristos, dand cuvantul, ca pe o scend de teatru, diferitilor protagonisti ai dramei. Cele dou’ extremitati ale Postului Mare reprezint& deci, asa cum aminteste Nichifor Calist'**, cei doi poli cruciali ai istoriei mantuirii: clderea si mdntuirea. Cum scopul Triodului e de a-1 face pe credincios s& pltrunda in taina Economiei, sau mai degraba so actualizeze in sine, pentru ca ceea ce e implinit in Hristos, pentru intreaga natura uman, sé se realizeze si in persoana sa, ¢ potrivit ca el si fie facut si retrdiascA in chip viu gi realist aceste doua etape esenfiale, Pentru a-L ~imbrica” pe Hristos, Nou! Adam, si a-I urma in moartea si Invierea Sa, ‘trebuie mai intdi s& ne identificdm cu intaiul Adam cizut'"” asumdnd fn ‘mod liber la intrarea in Postul Mare situatia sa de exilat sezdnd la porjile raiului: Vino, ticdloase suflete, de plinge astizi cele ce s-au ficut cu tine, aducfindu-{i aminte de goliciunea cea din Eden, prin care te-ai scos din desfitare si din bucuria cea neincetata!”"™. Nu e cazul si revenim aici pe larg asupra temelor naturii originare a comului, a c&derii gi consecinjelor pacatului dezvoltate in imnologia aces- tei duminici, pe care le-am rezumat cénd am vorbit despre antropologia Triodului. Sa amintim nuniai c& Adam ducea in rai o viaja ingereasca si c& era regele creatiei"®, singura poruncd care i-a fost dat fiind aceea de asi respecta limitele proprii $i de a rméne in infrdnare, negustnd din roadele pomului sédit in mijlocul gr8dinii. Din pizma sarpelui si sl&bi- ciunea femeii, el a cAlcat porunca dumnezeiasca atat prin mandrie, cét $i prin supunerea la placere si neinfrénare'®. Intr-adevar, cum s-a ardtat alt- undeva, c&derea poate fi ilustrata si de ruptura postului si de licomie'', fiindca nebunia minfii sau nebunia pAntecelui au in realitate aceeasi con- secinfa: idolatria eului si refuzul iubirii de Dumnezeu. Gratie Intruparii 3i Crucii, intoarcerea e de acum inainte posibild si raiul a fost virtual des- chis din-nou pentru fiecare'**, cu conditia ca acesta si colaboreze de bunavoie la Economia lui Dumnezeu gi la nevoinfele ascezei 310 Aceasti tema a raiului plasatd la intrarea in Postul Mare permite, aga- dar, definirea acestuia ca un timp de intoarcere gi restaurare prin Hristos in demnitatea originard a lui Adam, Cele 40 de zile aduni simbolic an- samblul timpului calificfndu-1 prin modul de a fi (tropos) al ascezei si al cAinfei, dar acest timp sfingit apare astfel drept ocazia de a recapitula per- sonal istoria mantuiri, retraind dramatic cele doud extremitaji ale sale: izgonirea din rai si fnvierea identificindu-ne putin cate putin cu intaiul iar mai apoi cu cel de-al doilea Adam, Reprezentarea timpului evocatd in aceast duminica de deschidere a Postului Mare nu este ins& singura, fiindea Duminica Lasatului de branza € si ultima duminic& a perioadei pregatitoare si complementul Duminicii Lisatului de came, Privind relatia ei cu Duminica Infricosatei Judecati, constatim $i aici o expresie a ansamblului istoriei, de data aceasta insd inversata: Duminica Lasatului de came: — Judecata de Apoi —invierea de obste Duminica Lasatului de brinzi:~ — obarsia omului — izgonirea sa din rai Pastele: —intoarcerea in rai —trecerea de la timp la vegnicie Cea de-a saptea duminic& inainte de Paste apare, asadar, drept pivotul celor doua reprezentiri ale timpului adaptate scopului unei pedagogii du- hovnicesti. Gandul la Judecata si inviere fl face pe credincios s& mediteze asupra clderii originare in pacat si s8-si aduc& aminte de vechea fericire spre care ,vremea prielnic&” sau ,momentul favorabil” al celor 40 de zile ti va ingidui s& revind parcurgind simbolic prin virtute timpul pe care umanitatea pac&toas& I-a strabiitut sub sclavia patimilor. Postul Mare va fi chiar mai mult decat o simpla restabilire a rajului, fiindea, incorpo- rrandu-se in yal Doilea Adam” la Paste, crestinul va anticipa duhoyniceste invierea de obste, trecdnd astfel virtual de la timp la vesnicie. inviind astfel ,,inainte de ”'S4, el va putea sc&pa de asprimea Judecdtii pe wiere’ care 0 comemoreazi Duminica Lasatului de came, pentru a fi initiat in mila si comuniunea cu Dumnezeu in timpul celor 50 de zile de dupa Inviere, icoana a veacului viitor. Constatim 0 dati mai mult aici c& multiplicitatea aspectelor temporalitatii pe care le articuleaza Triodul igi piseite cocrenta in preznicul .treceri” de la timp la vesicie eu prilejul invierii In plan structural, slujba Duminicii Lasatului de branzi e identic& cu cea a duminicii precedente evidentiind, ca si Sambata Ascetilor fat de Sambéta Morjilor, solidaritatea acestei a doua perioade a partii pregtti- toare. Dar slujba de sear ce marcheazA intrarea in Postul Mare cuprinde ‘unele particularitifi asupra cirora merita si ne oprim putin. 31 MLA Deschiderea Postului Mare Potrivit Typikon-ului Sfaintului Sava si vechilor typika grecesti, Vecer- nia Duminicii Lasatului de branz se desfaisoara ca toate celelalte dumi- nici ale Postului Mare, adica fara lectura variabjla a Psaltirii, cu zece stihii la ,Doamne strigat-am” (4 din suplimentul Triodului pe cele 8 glasuri, 3 ,prosomii” din Triod i 3 din Mineie), intrare (vohod) cu cadelnita, prochimen mare, stihoavnele Triodului, finalul Vecerniei din Postul Mare si mugiciunea Sfantului Efrem cu numai 3 metanii mari'*. {nea din secolul XI, la Messina, dup Vecernia acestei dumminici avea loc ultima masa inaintea postului, solemnizat prin celebrarea unei Pave- cernife prescurtate in trapez8, iar nu la biseric&, ca in cazul celorlalte mari prilejuri ale anului liturgic'®*. in zilele noastre, la Muntele Athos, aceasti solemnizare a ultimei mese dinainte de post a dobéindit amploare incd si mai considerabil8, reprezentind un adevarat oficiu liturgic de Incheiere a timpului strbatorilor fixe, Dup& Vecernia savarsit8 mai tarziu ca de obicei, la apusul soarelui, se intra in procesiune in trapezi (ca fn zilele de praznic), In timpul mesei, in cursul cBreia se servesc pentru ultima oard produsele ce vor fi oprite in timpul Postului Mare (peste, ouk si lactate), se citeste un cuvént patristic despre izgonirea lui Adam din ri sau un indemn la post si la luptele virtutii'””. La sfargitul mesei, tofi mo- nahii incep s& cAnte de la locul lor catavasiile canonului Acatistului urmate de troparele hramului incheind céntarea cu condacul Acatistul Dupé rugaciunile obisnuite si de mulfumire, se sting luménérile si un citet citeste, singura daté in an, Pavecernita Mic& in trapeza. La sférgitul i, egumenul citeste o rugiciune de dezlegarea peste toatt obstea inge- nuncheat&, Dup& care st& in picioare la us, purtind epitrahilul si Evan- ghelia in mana dreapti, gi fiecare frate trecdnd inaintea lui in face o me- tanie s&rutnd Evanghelia si mana sa dreapti. Dupa care toti isi fac altora o metanie cerdndu-si iertare si dorindu-si ,,Post bun”, in timp ce corul cnt un imn lung si solemn (la Simonos Petras ,Pentru rugiciunile Sfinjilor Parinjilor nostri...”). La sfarsitul acestui oficiu de iertare reci- proca se sting candelele i fiecare intra in chilia sa pentru a-si incepe revointa. Acest rit solemn si emotionant al iert&rii reciproce a picatelor la intra- rea in Postul Mare e savarsit in chip asemindtor in Bisericile slave, unde Duminica Lasatului de branzi se numeste tocmai ,Duminica lertarii””*, Chiar si in parohii, la sfarsitul Pavecernifei Mici sivargite indat& dup’ Vecernie, preotul se inchind in fafa adunarii si fiecare vine apoi inaintea lui pentru a-i face o metanie gi a-i sfruta mana dreapta in semn de im- pacare (preotul se inchind si el de fiecare data). Dupa care, credinciosi repet reciproc acest rit intr-o ambian{ in acelasi timp tumultoasé $i 312 emofionants, in timpul c&reia corul cdnti irmoasele canonului Pastelui Originea acestui rt al iertari se giseste in Palestina, unde, dupa marturiile ‘Sfantului Softonic al Ierusalimului citate deja, la ineeputul Postului Mare monahii se adunau in bisericd pentru a primi iertarea si binecuvantarea egumenului lor si a se imp&ca unii cu alfii, tmbratisndu-se inainte de a pleca singuri in desert pana la Duminica Stilpirilor'. Acest obicei transmis pana in zilele noastre e o aplicare literal a Evangheliei citite la Liturghia din aceasta duminica: »C&ci daca iertati oamenitor pacatele lor, si Tatal vostru cel din ceruri vv va ierta voua pacatele voastre; iar dac& nu vefi ierta oamenilor gre- selile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre"'™. Luptele pentru virtute din timpul Postului Mare n-ar avea nici o valoare, daca n-ar fi precedate de iertarea ocdrilor i supSrarilor, cAci, potrivit unui alt cuvant al Evangheliei Dacl aducindu-fi darul thu in altar, ifi aduci aminte c& fratele tu are ceva impotriva ta, las& darul tu inaintea altarului si du-te de te impac& maj inti cu fratele tau; dupa care venind, adu darul tau”"*" Oficiul slav al iertarii reciproce poate fi privit si ca o solemnizare a iertari prescrise in m&n&stiri in fiecare 2i dup Miezonoptic& si Pavecer- nifa!®, dar faptul c& fiecare se impac& aici in mod individual cu preotul si unul cu celalalt i d& un caracter de profunda autenticitate, evidenfiind dispozitia fiectruia dintre credinciosi spre o adevirat& cdinf& si o schim- bare decisiva a conduitei in relatile cu aproapele siu, Céntarea irmoaselor canonului de Paste la aceast& deschidere solemni 4 Postului Mare releva o dimensiune pe care am mentionat-o deja, dar care nu aparea atit de limpede in randuiala greceasc’. In momentul im- pacarii cu aproapele cursa Postului Mare pare si-i fi i atins deja scopul stu si invierea e deja prezentd. Pentru cei ce-l vor strabate cu dispoziti de pocdinja si iubire de aproapele manifestate atunci, ,oceanul” Postului Mare apare astfel scurt si redus la ,,o singurd zi”. Sarutarea de la Vecer- nia Duminicii Lasatului de branz§ reprezinta in definitiv o anticipare a ‘impacarii universale @ oamenilor in Hristos Cel inviat, ce va fi simbo- lizatd de un alt rit al strutdrii sivarsit la incheierea Utreniei Pastelui, in timpul clreia se c&nta: »Ziua invierii, s& ne lumindm cu préznuirea, si unii pe altii s& ne imbri- fig. S& zicem «frafilor» gi celor ce ne urisc pe noi. S& iertim toate pentru inviere gi asa s& strigim: Hristos a inviat din morfi cu moartea pre moarte c&lcdnd gi celor din morminte viata daruindu-le!""®, Prin primatul jubirii afirmat tn acest rit de iertare reciprocd, Triodul apare, asadar, ca un ciclu ale c&rui dou’ extremitai se intalnesc. Ince- 313 putul corespunde cu sfarsitul, dar nu indati, c&ci efortul depus in timpul Postului Mare, ce se deschide astfel intr-o atmosfera pascala si de parti- cipare misticd la Patima lui Hristos, va da celui de-al doilea rit al iertarii © profunzime duhovniceasca si hristologicd pe care cel dintai nu o are. Cercul timpului liturgic va aparea atunci deschis unei dimensiuni ascen- sionale devenind, grajie pocdintei si curdtirii persoanei intreprinse in timpul celor 40 de zile, 0 ,spirald ascendenta”. m3 Prima parte a Postului Mare 3a Saptamana I Oficiul celebrat dupa masa din Duminica Lasatului de brénza e in fond © inchidere solemna a trapezei cAci, pe toat durata primei s&ptimani a Postului Mare, aceasta va trebui s& rman inchisé (in cazul in care ma- nistirea nu va celebra Liturghia Darurilor mai inainte sfinfite miercurea) entra a nu rupe postul decat vineri seara’. ‘Asa cum s-a putut remarca cu referire la regulile postului?, accast prima saptiménd trebuie s8 fie pizita cu cea mai mare rigoare posibila. Dupa typikon si in practica athonité actuala, mulfi monahi rémén fir’ s& ‘mandnce nimic pind vineri’, pazind o abstinenfé completa macar iunea, miercurea si vinerea’, finde in timpul acestei siptaméni nevoingele ascetice devin 0 norma pentru tofi. eee Crostini rinduiesc ca aceast& prima sptiména a postului lor s& fie pazité cu trie gi o socotesc drept cea mai curat4 dintre toate celelalte zile ale Postului Mare”*. Aceast& siptimand e adesea intitulatA ,,sAptimana curata™, pentru a arta c& fervoarea cu care ¢ pazitt trebuie s& fie un model pentru toate celelalte saptimani ale Postului Mare. in ciuda diversit8tii de st&ri a cres- tinilor, cu tofii trebuie atunci ,s% se fac& monahi” consacrndu-se postului simugéciunii, {n prima gi sfinta sptimdn& din Postul Mare, toat semingia cres- tineasc&, monahi gi mireni, primesc fiecare cu lumina aprinsa binele postului; fiecare igi pleact de bundvoie gétul sub acest jug si nu este rnimeni, nici chiar dintre cei ce deznAdajduiesc foarte de mantuirea lor si viefuiesc én neftica gi nerespectul lui Dumnezeu, care s& dispretu- jasc legea postului in acea siptiménd si si nu se infrneze mai de- ‘grabi el insusi, dupa putere, impreuna cu tofi...”". 315 m3 Prima parte a Postului Mare 3a Saptimana I Oficiul celebrat dup masa din Duminica Lasatului de branza e in fond © inchidere solemna a trapezei cdci, pe toati durata primei siptiméni a Postului Mare, aceasta va trebui si riménd inchisa (in cazul in care ma- nistirea nu va celebra Liturghia Darurilor mai inainte sfinfite miercurea) pentru a nu rupe postul decat vineri seara’. Asa cum s-a putut remarca cu referire la regulile postului’, aceasté prima stptiménd trebuie si fie pazita cu cea mai mare rigoare posibilA. Dupa nypikon si in practica thonits actuals, mulfi monahi riman fir si inance nimie pan& vineri’, pizind o abstineny& complet miicar tunea, miercurea si vinerea’, fiinde& in timpul acestei siptamani nevoinjele ascetice devin o norma pentru tofi. .. erestinii rinduiesc ca aceasti prima siptiménd a postului lor s8 fie AZILA cu tiie gi 0 socotesc drept cea mai curatA dintre toate celelalte zile ale Postului Mare™. Aceast& siptimana e adesea intitulatA ,,sAptimana curat’™, pentru a arita cl fervoarea cu care © plzité trebuie si fie un model pentru toate celelalte s&ptaiméni ale Postului Mare, in ciuda diversitii de stiri a cres- tinilor, cu tofii trebuie atunci ,s8 se fact monahi” consacrandu-se postului si rugiciuni {in prima si. sfinta sptimans din Postul Mare, toata semingia cres- ineasca, monahi gi mireni, primesc fiecare cu lumina aprinsa binele postului; fiecare igi pleacd de bundvoie gatul sub acest jug si nu este nimeni, nici chiar dintre cei ce deznidajduiesc foarte de mantuirea lor i viefuiesc in nefrica gi nerespectul lui Dumnezeu, care sa dispretu- iasc& legea postului in acea siptiménd gi si nu se infraneze mai de- sgraba el insusi, dupa putere, impreunt cu toy...” 318 Dupa patriarhul Cosma Aticul, aceasta.a fost instituta in toatd rigoarea pentru a-i obliga pe mireni s& pizeasca cel putin timp de o siptimén& regulile pe care monahii si clericii trebuie si le respecte tot timpul Postu- lui Mare’, De aceea, in Bizant ca si in Rusia, toate activitatile publice frau atunci suspendate pentru a lasa pe fiecare si se dedice postului si rugiciunii®. De asemenea, in timpul acestei siptimani monabii trebuie si incerce s& ating’ modul de viafé cel mai ascetic cu putin, putind ins& reveni lao regul mai moderat& in S4ptména a Il-a, in cazul in care n-ar avea fora si calititile duhovnicesti de a prelungi aceasta pazire timp de 40 de zile. in mod mai general, putem observa c& ravna si rigoarea la care suntem chemati in timpul acestei prime s&ptméni corespunde destul de exact cu invaysturile date de Parinji incepatorilor in viata duhovniceasc’. Dac& .discretia” si moderafia in ascez& sunt calitatile necesare monahului rea~ lizat pentru a-l feri de slava desarti, incepatorul trebuie, potrivit Sfintului Ioan Scararul, sd-si cheltuie inca de la primii pasi intreaga sa energie, si, ddacii e necesar, s& prefere chiar st cada in slava desartd mai degraba decat in neinfranare’®, c§ci prima sarcin& pentru el ¢ aceea de a-si birui pati- mile trupesti inainte de a pretinde angajarea fairs amigiri intr-o lupté mai subtill .Adu-i lui Hristos in tinerejea ta ostenelile tale, ca si primesti la batré nefe bogatia nepatimirii. Caci ceea ce am adunat la tinerefe hrineste si {ntireste pe cei ce au slabit la batrdnete [...]. ‘Nimeni s& nu asculte in tinerefea sa de vrijmasii sAi, demonii care-i spun: Nu istovi trupul t&u, ca s& nu cazi in neputinge si slabiciuni. (...] Gandul acestor demoni e de a ne face fricoas& si nepsAtoare intrarea in aren& pentru ca sfarsitul s8 fie pe mAsura inceputului™”', Inceputul Postului Mare se aseamfn, asadar, primelor zile din viaja ‘monahului incepator si reaparitia lui periodic& e astfel pentru fiecare oca~ zia de a-si regisi ravna inceputului: ,Si am spus: Acum am inceput...” (Ps 76, 10). ‘Acum, ca gi in timpul Saptiménii Mari, orice mune’ in afara maindstirii inceteaz8, chiar si slujirile cele mai indispensabile'?, pentru ca monahii s8-si poatl petrece tot timpul in biseric& sau la chilie, in citire si rugdciune privati, Sfintul Teodor Studitul gi ali Parinti monahi constatd cu bueurie ce ambianff duhovniceasc& domneste atunci in m&in8stire, admir& révna monshilor lor si frumusefea fefelor for slabite la sfarsitul acestei prime siptimini de nevointe"*. wos Vil indemn gi nu incetez indemndndu-va sa va aduceti aminte de sfinta stptimand care a trecut — exclama Sfantul Simeon Nout Teolog —, socotiti folosul care va vine din postire, din priveghere si 316 din psalmodie, dar si méhnirea, fericirea, ticerea, Fiinde& atunci ma- ‘nistirea pare a fi nelocuiti de oameni, ci locuitd numai de ingeri...”'*, ‘Saptiména | urmeaz’ aceleasi regul ale postului ca si Saptamana Pati- mii, constituind astfel unul din elementele ce ingduie definirea ciclului Triodului prin cele doua extremitati ale sale'*. Aceast’ analogie cu Stp- taména Mare a facut uneori ca aceast& prima stptiména sd fie numita »siptimdnd sfainta", desigur nu din aceleasi motive'*. Postul si rugaciu- nea se sAvargesc de la un capat la altul al Postului Mare, dar aici ele se fac pentru a ne curafi si a incepe viata noua caracterizat& de pocdiniS, pe dnd in Saptiména Mare postim pentru a retrai Patima lui Hristos si ane pregati de Cuminecatura pascala, Obiceiul pe care fl aveau, si-l adopts si astizi credinciosii neglijenti, de a nu posti decat in Saptiména Mare si in Saptimana I a Postului Mare evidentiaza si el cat de profund ancorata in constiinfa ortodoxa e aceasta caracteristic& a timpului liturgic”. Postind numai o siptaiménd, acestora li se pare c& au implinit deja tot Postul Mare si n-au nevoie s&-si innoiascd efortul decat in vederea pregttirii pentru Patima. CAci pentru lenesii in- fierati energic de Sfantul Simeon Noul Teolog'’, ca si pentru cei ce se ‘intore inapoi revenind la vechile lor obiceiuri, ,'ptiména curata” repre- int o unitate, un rezumat al Postului Mare in intregimea lui. ‘Aceastl imitate e pust de asemenea in evidenta de un detaliu al typikon- ului. Acesta prevede c&, dact un frate moare in timpul acestei siptimani, prima sa comemorare (Panihid) nu se sivargeste la trei zile dup moarte, cum se face de obicei”, ci ¢ amanat pentru vineri seara. Comemorarea Ja ,noud zile” e transferata si ea in smbata stptiménii urmitoare, numai cea de la 40 de zile e stivarsit& chiar atunci cand se implinesc 40 de zile dupa moarte”. Aceasti modificare a ciclului comemorarii defunctilor se face pentru a nu tulbura ambianfa liturgicd a Saptiménii I, ardtand astfel & atunei ritmul individual al Panihidelor se supune ritmului general si siptimanal al comemorarii defunctilor sambita (cdind se poate sivarsi Liturghia care e, desigur, motivul fundamental al acestor transferuri), potrivit trecerii de la ipostasi la naturd pe care am observat-o deja ca 0 dimensiune esentiala a Triodului. in timpul acestei prime siptiméni, slujbele se desftigoari asa cum au fost analizate mai sus”, iar imnografia dezvolt8 atat o cateheza cu privire la necesitatea completirii postului trupului cu ,,postul duhovnicesc””, cat si. punctare duhovniceasc& a timpului. Aceste zile sunt ,parga zilelor sfantului post”, aga c& acum trebuie ,s4 incepem méntuirea noastra”™ Printr-o cdinja sincerd si belsug de lacrimi: »Vremea cea datitoare de lumina a postului, pe care acum a-i sfinfit-o si ai daruit-o nou’, Doamne, invredniceste-ne pe noi tofi prin strpun- 317 gere de inima s& o sivérsim curata in pace, prin puterea Crucii, Unule ubitorule de oameni”™. E gi prilejul de a defini Postul Mare ca ,,vremea bine primita”*, mo- mentul favorabil dobandirii c&infei, intoarcerii la Dumnezeu”, innoitii prin focul iubirii Lui”, ca s& ajungem luminafi ,.a limanul invierii™. .,Cu luminatul vesmént al postului imbricéndu-ne, s4 ne dezbricim de haina cea intunecatd si de nepurtat a betici; i luminafi facdndu-ne prin dumnezeiestile virtuti, cu credinfé s& vedem luminatele Patimi ale Méntuitorului™®, Evocarea aproape in fiecare zi a cii parcurse’’ aduce aminte scopul luptelor Postului Mare”, astfel incat lumina Pastelui si straluceascd dinainte inca de la inceputul celor 40 de zile, facdnd din Postul Mare avreme luminoasi””. Prin confinutul stu imnografic, ca si prin structura slujbelor sale, Sip- taména I cuprinde majoritatea elementelor sau temelor difuze in Triod, analizate pana aici. Sa observam insA cd ea are o caracteristic& speciala si importanta: sAvarsirea la Pavecernita, de luni si pad joi, a Canonului Mare al Sfantului Andrei Cretanul impartit in patru parti™', astfel c& aceasté slujba pare si mai lung decdt de obicei si incheie ziua liturgic& insistnd inca si mai mult decat in celelalte sptiméni asupra pocdinfei. Dubla aparifie a Canonului Mare in timpul Postului Mare nu este inu- ‘ila: nu numai din pricina profunzimii si frumusetii acestuia, ci si pentru cA ¢ potrivit s& facem recapitularea prefigurarilor (typo) scripturistice ale pacatului si pocdinjei in chiar momentul in care incepem pocdinta celor 40 de zile gi cdnd incepem si citim cartea Facerii, element explicit al recapitulirii istoriei sivargite in timpul Postului Mare’s, 13. Sambata Sfantului Teodor sau a colivelor Praznicul mucenicului Teodor Tiron e, dup Karabinov, cea mai veche sarbatoare fix deplasata in ciclul liturgic mobil". Marea popularitate a ‘acestui sffnt, al cdrui sanctuar din Euhaita atrigea multimile”, a facut ca pomenirea lui sd fie transferat in prima simbati a Postului Mare, dupa cum atest Typikon-ul Marii Biserici’*, Nu este ins vorba doar de un transfer al sérbatoririi priznuite de Triod. Caci, in timp ce Typikon-ul ‘Marii Biserici nu indica decat sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreazi jn aceast& zi, mai precis, minunea colivelor, a c&rei narafiune ¢ atribuits patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sférsitul secolului Iv)”. fn. timpul domniei tiranice a imp&ratului lulian Apostatul, acesta a poruncit si se stropeasca cu sdngele animalelor sacrificate idolilor toate produsele 318 vandute pe piafa cet8fii imperiale, pentru a intina astfel prima séptimand din Postul Mare al crestinilor. Dar mucenicul Teodor s-a ardtat in vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Tulian gi sftituindu-1 s& fiarba griunfe de gréu (kolva) si si le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca acestia s4 nu meargi si cumpere de la piaga. astfel izbviti de intinaciunea idolatriei gratie acestui mucenic surpitor al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credinciosilor s& serbeze in fiecare an, a incheierea primei siptiméni a Postului Mare, un praznic care s& comemoreze acest eveniment’. Aceast& prima simbitd e, asadar, ocazia unei duble bucurii: incheierea primei perioade a postului si priznuirea mucenicului. 84 ne odihnim in simbata de astizi, oamenilor, incetind ostenclile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvintat aceasta zi cu odihna gi cu praznuirea cea de acum a mucenicului™?, Praznicul mucenicului e dublu gi el, pentru cA in el ne bucurim atét de minunea colivelor, cét si de nevoinfele mucenicesti ale Sfintului Teodor. De aceea, slujba zilei nu are ,,Aliluia” pentru defuncfi, ca in celelalte simbete, ci ,Dumnezeu este Domnul”, Imnologia cuprinde piese rezer- vate laudei lui Teodor gi altele inchinate minunii colivelor’, Lectura sina- xarului care relateaz& aceast minune e completata de cea a panegiricului Sfantului Teodor atribuit Sffntului Grigorie al Nyssei. Comemorarea mucenicului Teodor Tiron intr-o sdmbat& in mod normal consacrat& memoriei colective a sfintilor si a martirilor apare, asadar, rept o specificare a acesteia, inscriindu-se ca un fel de concluzie a serie’ celor trei sambete festive: Sambita Morfilor, Samb&ta Ascetilor si Sim- ata lui Teodor. Pe de alté parte, cu exceptia Sambetei Acatistului, cele- lalte sémbete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorari deosebite, sirbitoarea colivelor ingiduind astfel evidentierea caracterului privilegiat al primei sptimani. La incheierea acesteia din urmA, adunarea muceni- cilor reprezentata de Sfiintul Teodor se asociaz&, asadar, prin rugiiciunile si exemplele ei eforturilor intreprinse de credinciosi, pentru a-i ajuta pe calea ce le rAmane de parcurs in stiptiménile urmatoare. »Postul cel curat si fra prihand la noi acum ajungnd, a adus cu sine sAvarsire de minuni mucenicesti. Caci prin post ne curajim de inting- ciunile si de necurafiile cele sufletesti, iar prin dovezi i lupte vitejesti supra patimilor ne imbarbatam. Pentru aceasta si cu darul sfintei postiri luminandu-ne si cu minunile mucenicului Teodor intirindu-ne in cre- dina intru Hristos, cerem de la El s4 dea mantuire sufletelor noastre” Ca gi in Samb&ta Morfilor, dupa Vecemia (si Liturghia Darurilor mai inainte sfintite) de vineri se trece la Panihide si la binecuvantarea coli- velor, dar aici semnificatia e putin diferita. E vorba mai pufin de supra- 319 viefuirea vechilor ospefe funerare ale primilor crestini*®, cat de un oficiu festiv comemorind minunea colivelor si biruina impotriva planului per- fid al lui Tulian Apostatul, grafie intervenfiei miraculoase a mucenicului Teodor. Aceasth diferent’ apare gi in structura Panihidei: aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 si Alituia® ca la Panihida defunctilor™, ci Psalmul 142 si .Dumnezeu este Domnul” festiv”, un canon al Sfantului loan Damas- chinul la aceasti minune, binecuvéntarea colivelor® i apotisul Liturg Darurilor mai inainte sfinfite, la sfargitul cireia se reintra in proces! in trapeza pentru prima mas& oficiala a stptiménii. Obiceiul lavrei Sfén- tului Sava cel Sfingit gi al chinoviei Sfantului Eftimie era ca in cursul ‘acestei mese s& se acorde o dispens& de vin si untdelemn intru cinstirea sfintului zilei, dar Typikon-ul tiparit precizeaza cA a fost desfiintat din pricina respectului datorat primei saptiméni a Postului Mare", HL3.¢ Duminica Ortodoxiei Praznicul Ortodoxiei nu este o sSrbatoare fixi transferaté in ciclul mo- bil, ciea a fost nemijlocit instituitd, pentru a fi serbatd in prima duminica din Postul Mare, de cétre patriarhul Metodie al Constantinopolului cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a sfintelor icoane, pe 11 mar~ tie 843°. Aceast slrbatoare solemnd, cea mai rarile dogmatice repartizate in cursul anului liturgic™', nu s-a generalizat ins imediat, impunerea ei definitiva fiind atestati abia in secolul ane La Constantinopol, dupa o Panihida finuta la biserica din Vlaherne si dup’ privegherea de seari se ficea o lunga procesiune pand la Sfanta Sofia, unde se celebra Liturghia, ta sfarsitul céreia patriarhul oferea la patriarhie un mare banchet oficialitatilor Bisericii $i Imperiului®. Aceste festivitifi erau un prilej de adunare a unui mare numar de monahi si de Inici venti din provinei, marcind astfel putemic sfaryitul prime sApté- mani a postului™. Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profeti- lor Moise, Aaron gi Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare®, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (f 740), finde’ sub numele séu gsi in unele manuscrise un canon imnografic in cin- stea profetilor®, Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 2/3 (secolul X1), Postul Mare era plin odinioar& de comemoriti biblice: in Saptimana a Il-a era comemorat Noe, in Siptaména a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Siptiménii a V-a, astfel c& aceste praznuiri corespundeau lectu- rilor din cartea Facerii”. Typikon-ul Marii Biserici nu face insd decat aceasté singuré aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, @ clrei origine, dup Karabinov, ar fi mai pufin lectura c&rtii Facerii,c&t 0 320 amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (in 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupd loan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticosta- rului™. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sirbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima siptaména din Postal Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. in chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de s&rbitoarea Ortodoxiei®, rimanand in imnologie legat de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teo- logic™, intrucét profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifesta icoanele: + Stralucit-a harul adevarului gi cele ce de demult care s-au preinchipuit lumbros, acum s-au sivarsit ardtat, Caci iata Biserica, pe care o insem- na mai inainte chipul cortului marturiei si care fine credinja dreapti [ortodoxa], se imbracd ca si cu o podoab mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, si nu ritacim ..."*! Sfintul loan Damaschinul semnala deja, in discursurile sale despre icoane, analogia ce exista intre acestea si vedeniile prorocilor; acestia ‘au privit vedeniile care le-au fost date cu ochii sensibili, ci cu ,ochi duhovnicesti"®, ca si apostolii pe Tabor", si au vazut ,icoane” ale lui Dumnezeu, nu fiinta Sa™. Ca intreaga Lege si prescriptiile sale", aceste vedenii care anunjau tipologic bunurile viitoare erau ,,imagini” a cea ce avea si fie dezvaluit pe deplin prin intrupare. Dupa sfasierea perdelei templului*, prefigurarile s-au destramat si vedeniile profetilor au fost inlocuite de icoane: reprezentiri analogice si actualizare efectiva a pre- Zenjci ipostatice a Cuvntului intrupat gia sfinfilor”, Vedeniile profetilor, ca si cele ale lui Moise, Isaia sau lezechiel, erau prefigurari ale intruparii vlcoanei naturale a Tatalui™, pe care o reproduce imaginea sacra crestind; asifel, ele pot fi privite drept icoane ale acestor icoane, iar prorocii pot fi celebrati impreuna cu sfintele icoane in Duminica I a Postului Mare. Praznicul restabilirii icoanelor a fost inttulat Triumfil Ortodoxiei, cdci ‘marca sfirsitul a 120 de ani de lupte si dispute de mai multe ori reluate $i cu importante consecinje pentru definirea identitaji Bisericii Ortodoxe $i a statului bizantin®; dar si, pe un plan mai general dogmatic, pentru c& iconoclasmul reprezenta punctul final si consecinga tuturor ereziilor hris- tologice. De aceea, cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787) a fost privit drept pecetea celor sapte mari Sinoade Ecumenice”. Desigur, ulterior vor apiirea multe alte erezii, dar ele toate vor putea fi respinse de definifi- ile dogmatice ale celor sapte Sinoade Ecumenice si de teologia ortodoxa 8 venerfrii icoanelor. Asa cum se exprima foarte vechiul tropar al praz~ nicului Ortodoxiei, venerarea icoanei lui Hristos e o marturisire a intregii 321 Economii dumnezeiesti si semnul supune! gralitatea invayaturii Biserici credinciosului faja de inte- _ Preacuratei Tale icoane inchindndu-ne, Bunule, cerem iertare greselilor hoastre, Hristoase Dumnezeule, Caci de bundvoie ai voit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca s& izbavesti din robia vr8jmagului pe cei pe care isai plasmuit, Pentra aceasta eu mulfumire strigim Tie: Toate le-ai lumplut de bucurie, Mantuitorul nostra, Cel ce ai venit sf méntuiesti lumea!"”! Icoanele restaurate sunt privite de imnografii nostri drept ,podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei”. De aceea, de la celebrarea particularé a icoanelor s-a trecut rapid la o sfrbatoare a Ortodoxiei in general, insttuitd definitiv odat& cu a doua jumatate a secolului XI”. ‘Synodikon-ul Ortodoxiei, al chrui strat initial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie insusi", s-a imbogitit incepand din secolul XI ‘cu numeroase anateme formulate impotriva noilor erezii de sinoade con- stantinopolitane reunite sub imparafii ‘Comneni™. Au inserate si decizii ale tunor sinoade locale, iar in secolul XIV anateme impotriva lui Varlaam, ‘Achindin si adversari isihasmului™, astfel incat acum Synodikon-ul apare marturia fidelA a traditiei dogmatice bizantine si a continuitafii ei in timp si in spatiu”, Lectura sa solemna devenise un adevarat oficiu liturgic in sine®. Initial (in secolele IX-X), aceasta avea loc la Liturghie intre (Sfinte Dumnezeule” si lectura din Apostol”, Apoi, dezvoltandu-se in lungime si ‘in importanfa, se ficea dupa concedierea de la Utrenie si procesiunea in timpul clreia se ednt& un canon al Sfintului Metodie despre restaurarea sfintelor icoane (redactat probabil in 843 si atribuit pe nedrept Sfantului Teodor Studitul™), Odinioara, Synodikon-ul era declamat din amvon cu aceleasi formule de introducere ca si Evanghelia®'. Triodul grec nu mai fare aceast& rubric’, prezentindu-I drept lectura unei omili, El indica totus ispunsurile poporului care trebuie s& puncteze lectura sa cu exclamati “~Anatema s fie!” sau ,Vegnic’ pomenire!” dupa cum sunt mentionati Creticii sau ap&rdtorii adevaratei credinge. Aceast& participare a comunt- tafii la proclamarea Ortodoxiei poate fi legat de invatatura ortodoxt, potrivit c&reia, in ultimd instanfS, poporul insusi e garantal unitafii tradi {ici si validitayii Sinoadelor Ecumenice. Proclamarea Synodikon-ului in m&ndstiri si in catedrale are in consti- infa ortodoxa o valoare cu adevarat ,sacramentala”; asa cum scria un episcop rus, el este Taina innoirii duhovnicesti, Sfanta Taina a intdrirti in adevar"™?, Triumful Ortodoxiei asupra ereziei ¢ 0 eliberare, o innoire, © prim&vari duhovniceasca™. Biserica strluceste atunci cu strilucirea, dogmelor™ in bucuria si lumina harului®’, Aceast& proclamare poate fi supus8 gi unei transpuneri duhovnicesti, putind fi privité ca un adevarat exorcism al ereziilor ce incolfese in fiecare din cei ce inc nu si-au curafit 322 cu totul patimile, c&ci in definitiv erezia nu e decdt varianta intelectualA a acestor patimi. Prin definitie, erezia divizeazA si separa, in timp ce cre- dinja ortodoxa strange in unitate si sobornicitate membrii Trupului lui Hristos®’. Ea este semnul impacirii cosmice a tuturor fipturilor trupesti si netrupesti in participarea lor armonioas& la unitatea divino-umand i la plindtatea cunoasterii Adevarului pe care-t are Biserica. ~Pustie si plméntule, bucuraji-va, muni picurafi gi dealuri siltafi, c&ci Hristos, Cuvantul, a dat pace celor de pe pimant gi sfintelor biserici unitatea credingei™ Semnificafia acestei sarbatori, ca si cea a Sfaintul Grigorie Palama, in economia duhovniceascd a Triodului sta tocmai in aceasta conceptie de- spre unitatea in credin{4. Armonia crestinilor uniti in credinfa lor in ace- lasi Hristos e conditia necesar& pentru celebrarea dubovniceascd a praz~ nicului Ortodoxiei™ si pentru a duce un post folositor. Ortodoxia apare din plin in cateheza Triodului, c&ci, potrivit Sflintului Vasile cel Mare, ea face parte din virtujile monahului si ale adevaratului crestin™. Marturisirea dreptei credinfe e, potrivit Sffintului Grigorie di Nazianz, o ,sfingire a limbii™ si, prin urmare, curdtirea mini rafionale” In timp ce erezia decurge in fond din mandria” minfii nerastignite 3 netransfigurate, P&rintii leagi Ortodoxia de smerenie™ gi de infranare™, adic& de orice virtute care adund fiinfa pentru a o face si urce spre Dum- nezeu. 0 credingS tare este maica lepdarii”, spunea Sfantul foan Sca- rarul”’, Nu ne-am putea astfel angaja in viafa duhovniceasc& rezumata in Postul Mare, féiré si fi fost intiriti inc& de la inceputul acestuia in credinja ortodoxa. »Pe acestea (arhetipurile lucrurilor stricdcioase] le vom vedea, dact vom duce o viafl dreapti si ne vom ingriji de credina dreapt, fard de care nimeni nu va vedea pe Domnul™, Fiindca este cu neputing& s& gasim pe Hristos, plinatatea virtutilor, fara mirturisirea exacti a ,ceea ce este El” si alipirea totala de Trupul Siu tainic, pentru c& numai credinja ortodoxa afirma realitatea indumnezeirii sia participari trupului $i suflerului omului Ia viata dumnezeiascd, far si existe contopire a firilor””. Faptele ascezei practicate in timpul Postului Mare reprezint&, asadar, manifestarea gi stralucirea adevaratei credinje confirmate de lectura Synodikon-ului. ‘wees Credinfa fird fapte © moartd si lipsit& de consistenfA, iar faptele fri eredinfa sunt desarte si nefolositoare. Haru! Duhului a reunit astazi, in acest timp de post si nevoinja pentru virtute, vestirea celor ce au im- partisit cu credinj’ cuvantul dreptei credinjei si lepadarea celor care n-au vrut si-l implrtageasc& cu credinja, ca noi ingine si ne gribim, 323 cum se cuvine, atat spre una, cat si spre cealalt&: ardtnd adicé eredinja prin fapte si dobandind folosul ostenelilor noastre prin credinga”™*. Duminica Ortodoxiei si lectura Synodikon-ului pot fi, agadar, privite ca 6 transpunere in Triod a recitarii Simbolului de credint niceo-constan- tinopolitan la Liturghie, inaintea anaforalei””. Desigur, Synodikon-ul mai dezvoltat decat Crezul, vizind cazuri de erezie si persoane precise, in marea lor majoritate dintr-o epocd posterioar& iconoclasmului. Pe de alt parte, el se inscrie intr-o scard temporald mai vastd, fiinde& pentru a ne cumineca trebuie s& asteptam 40 de zile, in timp ce Crezul preceda doar cu putin Euharistia; in ambele cazuri insi scopul raméne acelasi: exprimarea unititii adundrii crestine in credinta in Acelasi Hristos, pe care o pecetluieste Cuminecarea euharistica. in dimensiunea pregatirii in vederea Pastelui si a catehezei baptismale a Triodului, praznicul Ortodo- xiei reprezinté, agadar, un element fundamental si prima etapa a incorpo- rarii in Hristos si Patima Sa _Crestin este — spune $fntul loan Sc&rarul — cel ce imita pe Hristos, pe cat e cu putinfS oamenilor prin cuvinte gi fapte si erede cu o cugetare dreapta gi neprihanitd in Sfénta Treime™ M3. Saptamana a I-a ‘A doua siptimana a Postului Mare se deschide cu un indemn la stéru- nga si perseverare", cici multi sunt cei ispitiji s& profite de relaxarea acordati simbita si duminica pentru a nu mai relua cu ravna parcursul celei de-a doua etape a celor 40 de zile. Ispita e cu atat mai puternica, cu ‘cat cea de-a doua siptimand nu mai ¢ supusa unei paziri a postului si a slujbelor atat de intense ca in prima sAptmana. Slujirile mandstiii se reiau, Pavecernifa nu mai cuprinde Canonul Mare, postul © mai pusin riguros; se adopta regulile obignuite de infrénare, distingdnd intre ele zilele de luni, miercuri si vineri, de zilele de marti si joi. Astfel, Sfinjii Teodor Studitul si Simeon Nou! Teolog isi indeamn’ cu inflicirare mo- nahii s& nu se relaxeze, si nu se intoarca indarat, pierzind astfel toate virtutile dobandite in Siptamana 1; ci si arate mai mult’ ravnd si curaj pentru a strabate restul Postului Mare: De aceea vi aduc aminte si indemn jubirea si parinjimea voastra si zhu plecafi indeobste urechea la cel rau voitor, nici s& va lasati dusi de obiceiul cel ru al lacomici nesdturate a pantecelui, nici sa va intoar- ceti inapoi spre indelungata implinire a poftelor celor rele, ci aga cum am cinstit intdia siptamand a Postului Mare, aga s& cinstim si pe aceasta a doua, si aga mai departe gi pe celelalte”'™. 324 Prin ingiduinfa si pentru a lisa fiecdruia libertatea de a-si urma pro- priul ritm de ascezd dupa extrem de riguroasa ,,saptimana curati”, ‘sppikon-ul se relaxeazd putin, dar nu pentru a-i incuraja pe credinciogi la odihn’. Nevoinjele sAvarsite in timpul primei sfptaméni sunt, din contr’, puncte de reper”, pe care ascetul trebuie sé se sileasca si le mentina sau chiar si le depageasca, c&ci nu exist limita superioara in viata ascetica si in contemplatie: ,Limita virtuyii — spunea Sfantul Ioan Scararal — e infinitul”", Reluarea luptelor Postului Mare ¢ usuraté totusi de bucuria dupa priznuirii” Ortodoxiei: Ca pe o bucurie de dupa sirbatoare primind, frafilor, a doua s8pti- mand a facdtorului de lumina post, cu dragoste s4 laudam pe Hristos, din indemn dumnezeiesc veselindu-ne™™, Bucuria dupa-priznuirii da credinciosilor puterea de a-si relua oste- nelile cu stiruinfa, c&ci ,ribdarea” pe care o cere rugiciunea Sfantului Efrem ¢ cerut atunci in chip cu totul special pentru a pastra cel putin ceea ce am dobandit si a ne angaja in ,stadionul sfant al celei de-a doua siptimani"', care ¢ in fond o imagine a Postului Mare perpetuu al ‘monahului nv CAci nu numai acum — spunea Sfintul Teodor Studitul in mier- curea Séptamanii a Il-a —, ci intotdeauna trebuie s& vrem s& avem aceasti rvnd si lupta a infrénarii. Caci viata monahului nu ¢ altceva decat stapanirea patimilor, paza cuvintelor si razboiul necontenit im- potriva demonilor celor nevazuti!™*, Acest apel la perseverenf’ se impune aici, dar el se aplici in realitate tuturor celorlalte stptiméni ale Postului Mare, Saptiména a Il-a fiind ‘modelul lor in planul rubricilor liturgice gi al temelor imnografice. Tim- pul Postului Mare e caracterizat in continuare ca ,.vreme a poc&infei” in acelasi fel ca gi in Saptimana Lasatului de branza si al primei s’ptimani a Postului Mare'””, Dumnezeu fiind implorat in continuare s& ne dea si traversim oceanul Postului Mare pentru a ajunge si ne inchinim Patimi si invierii Lui'®*. Ca $i in Séptaména 1, 0 mare insistent pe .postul duhovnicese Poate fi constatata in imnotogie, mai cu seam in idiomelele de la Vecer- nie si de la Utrenie care ti sunt consacrate in intregime, in timp ce in sip- tamfnile urmatoare cle vor dezvolta temele vechiului sistem al lecturilor ‘evanghelice de la Ierusalim'"®, in timp ce catismele lui losif si Teodor se silesc adesea s& arate binefacerile postului (trupesc) si ale pocaintei, aceste idiomele inssté cu cAldurd asupra milostivini, stripungeriiinimii si smereniei ca auxiliare indispensabile ale faptelor trupesti''', in sapta- manile urmatoare, aceasti tema va ramane in continuare important’, si chiar dominant& in imnografie, mai cu seama la losif si Teodor, caci 109 325 atunci eateheza privitoare la principiile poc&infei, la practica poruncilor sau la modelele scripturistice ale postului trupesc e mai putin necesard Gecat la inceputul Postului Mare, modul de a fi al cdintei find socotit adoptat deja de tot". {in zilele de miercuri, joi si vineri, aceste teme duhovnicesti sunt arti- culate de comemoririle saptimanale ale Crucii si, respectiv, ale Aposto- lilor. Aga va fi pana in Saptimana a VI-a, drept pentru care le semnalam aici pentru a nu le mai reaminti la siptimanile urmatoare. ‘Simbata nu mai are nici ea vreo comemorare deosebitA sau vreun praznic transferat, Ca si simbetele urmAtoare (cu exceptia celei de-a Cincea), ea este consacrat& memoriei colective a martrilor $i defunctior, combinind in acest sens textele proprii Triodului (intre care un dublu Canon ,tetraoda”) si troparele pe cele opt glasuri cuprinse in apendicele ‘iu, Prin urmare, ea nu se mai deosebeste de o simbata obisnuit’ din ciclul liturgic anual, dobéndind totusi o intensitate mai mare prin apro- pierea de Sambata Mortilor si de cele doua simbete legate de ea, precum i prin necesitatea de a cere rugaciunile mucenicilor si sfinjilor pentra a parcurge cum se cuvine Postul Mare", ML.3.e Duminica Sfantului Grigorie Palama Praznicul Sfintului Grigorie Palama a fost instituit odata cu canoni- zarea sa oficialé 1368'", dar, ca adesea in Bizanf, el nu flicea decat si sanctioneze un cult popular dezvoltat la pufiné vreme dupa moartea sa (f 14 noiembrie 1359) la Athos, Lamia, Kastoria etc."'’, Ca text imno- grafic s-a utilizat oficiul redactat de patriarhul Filotei, prieten al lui Palama gi autor al Viefii sale''*, completat de canonul unui anume Gheorghe, necunoscut altfel'"”. Pe lang acest oficiu liturgic tot atunci 5-a addugat Synodikon-ului Ortodoxiei proclamarea .vesnicei pomeniri” 2 feticitului Grigorie, arhiepiscopul Tesalonicului, care venea s& comple- teze numeroasele adaosuri ale formulelor palamite privitoare la distinctia dintre fiinja gi energiile lui Dumnezeu, si condamnarile lui Varlaam, ‘Achindin ale celorlalfi adversari ai isihasmutui’ ‘Canonizarea Sfaintului Grigorie Palama si instituirea sArbatorii sale in ‘a doua duminic& a Postului Mare, indati dup’ Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor dout Sinoade isihaste de 1a Constantinopol, din anii 1341 si 1351, drept insigi expresia Ortodoxiei si a marii traditit dogmatice bizantine. Praznicul Sfantului Grigorie era randuit astfel al&- turi de cel al restauririi sfintelor icoane, ocupand impreund cu el un loc privilegiat si semnificativ in cursul anului liturgic'"’. Locul sau era de altfel pregatit, c&ci in epoc& Duminica a Il-a (al@turi de Duminica a IV-a) 326 era singura duminic& din Postul Mare liber de praznice transferate din ciclul fix, cu exceptia Marii Biserici din Constantinopol, al cirei Typikon din secolul X indica memoria Sfantului Policap al Smyrnei’™, si unele manuscrise ale Triodului care conserva vechile comemoréri ale ciclului lecturilor de la lerusalim, Astfel, Duminica a Il-a poarté in aceste manu- scrise indicatia celebrarii Vamesului si a Fiului risipitor”'. in alte cazuri ‘ns, ca la Evergetis, nu se indica decat stujba Invierii si cea din Mineie, scofind astfel aproape cu totul aceasta duminica din ciclul propriu-zis al Triodului™, Acest praznic venea, asadar, si desAvargeasca in chip potrivit structura Triodului, completind tematic pe cel al Ortodoxiei, prin randuirea Sfin- tului Grigorie Palama intre Parinjii Bisericii gi marii apardtori ai invay’- turii ortodoxe. Acestuia i se aplica aceleasi calificative ca si acelor el este ,,sfegnicul ortodoxiei”™, ,,trimbita teologiei”™, ,,lira Duhului”'”*, stalpul Bisericii””*, ,,al doilea Teolog”””, ,.gura de foc a harului”, ,,raul infelepciunii”"*, ,oglinda lui Dumnezeu”, care initiaz& pe credinciosi in cunoasterea Sa'”, ,slava monahilor”’” etc, Scrierile sale sunt roud ce- reasc’, miere, pdinea ingerilor, nectar si izvor de apa vie'', scara care duce de la pamant la cer'”*, Canonul inchinat Sfantului Grigorie, ca si celelalte tropare ale oficiu- tui su, igi propun mai cu seama si preamareasca apararea Ortodoxiei in general! fird a face multe aluzii la tnvatatura sa duhovniceasca'™, sau la aspectele specifice ale invaiturii sale, cum e distinetia intre fiinfa gi energiile lui Dumnezeu'’’. Se pare c& scopul ei ¢ mai putin de a arita originalitatea dasc&lului isihast, e&t conformitatea sa cu traditia ascetic& si dogmatica. E cea ce sugereaza gi locul situ alaturi de o sarbatoare transformata dintr-o 0 comemorare particulard a icoanelor intr-un praznic general al Ortodoxiei. Asocierea acestor doua strbatori nu se datoreaz doar ,hazardurilor” istoriei liturgice, ci faptului ci disputele isihaste, ca gi cele ale icoanelor, au fost amestecate mai mult sau mai pufin nemijlocit cu sngeroase r8z- boaie civile reorezentand, prin urmare, o miza politica'*, dar si pentru c& intre aceste dou aspecte ale traditiei poate fi detectatd o relatie subtila. ‘Schematizénd lucrurile, putem socoti c& victoria asupra iconoclastilor in secolul IX, ca si cea asupra umanistilor bizantini in secolul XIV (repre- zentantul cel mai caracteristic fiind aici Varlaam), e in definitiv triumful invapitorii ortodoxe a indumnezeirii omului mostenita de 1a Parinfi asu- pra rationalismului elenistic latent dintotdeauna din mediile cultivate din Bizan{ si care gi-a gisit noi susfindtori in scolastca occidentals gi in pre- cursorii Renasterii’””, intr-o epoca diferit& si in fafa altor adversari, isi- hastii afirmau ca si iconofilii aceeasi realitate a particip&rii trupului gi sufletului omului Ia Dumnezeu in Hristos inca din aceasta viaya; in timp ce iconoclastii si umanistii imperiului muribund erau in definitiv solidari 327 intr-o infelegere intelectualista a relatiei omului cu Dumnezeu. Ar putea fi astfel arétat& legatura dintre teologia unui Constantin V si cea a lui Varlaam sau Achindin'™, Premisele si problematica lor sunt destul de iferite, dar atat la unii, cat gi la ceilalti puter gisi aceeasi ispita ,cle- nicd” de a stabil o stricta separatie intre spirit si materie, de a intemeia 0 antropologie dualisté a trupului opus sufletului, tinzand si evacueze uni- tatea concretd a persoanei (investitd in invayatura biblica despre inimé) si refuzul participarii depline a trupului la harul dumnezeiese ined din aceastl viafi. Acest intelectualism are in fond o legatur& strnsa cu spiri- tualitatea Triodului, céci iconoclastii, ca si umanistii, erau in marea lor ‘majoritate oameni de stat sau intelectuali (chiar daci erau monahi sau clerici) care preferau speculajia abstracts practicii ascezei si vederii Iui Dumnezeu. Acesta a fost de altfel obiectul principal al atacurilor Sfin- tului Grigorie Palama impotriva Tui Varlaam, El denunfa la acesta, si in miscarea intelectuala pe care o reprezenta, nostalgia dup infelepciunea profant, o abordare rafionalists a invafaturii patristice despre cunoastere si poate, mai cu seam&, o ura faf& de practica poruncilor si ascezi. El serie, de exemplu, urmatoarele: . A dobandi pe Dumnezeu in noi si a petrece intru curajenie cu El, si a ‘he amesteca, pe cat e cu putinfé firii omenesti, cu lumina cea preacuratt € cu neputin{& daca, pe ing curitirea in virtute nu iesim din noi ingine sau, mai bine zis, nu ne ridic&m deasupra noastr&; asa ca, plrdsind tot ce ¢ sensibil impreund cu sfinfirea gi indlyandu-ne deasupra cugetirilor, a ‘gindurilor si cunoasterii ce vine din acestea, si fim absorbipi intregi in Iucrarea imateriala si mental’ a rugaciunii, ca astfel si intrim in nesti- ina cea mai presus de cunostin{a si s& ne umplem de ea in stralucirea alotstralucitd a Duhului, asa incat s& privim nevazut bunurile lumii vii- toare, Observi ce jos au rimas cele ce fin de filozofia mult trambiat& a rafionamentelor, care-si ia inceputurile din senzafie si a cArei tints, pentru toate ramurile, e cunostinja — o cunostinfa aflata nu prin curdtie ‘simu curatitoare de patimi? Inceputul vederii duhovnicesti insd este binele dobandit prin curdfirea vietii si cunostinfa adevaratd si autentic& a lucrurilor, ca una ce nu vine din fiint& ci din curatie si e singurd in stare si deosebeascd ce este cu adevarat bun si folositor si ce nu; iar tinta ei este arvuna veacului viitor, nestiinja mai presus de cunostin{& si cunostinja mai presus de infelegere, impartisirea ascunsa de Cel As- cuns, $i privirea negraita a Lui, vederea gi gustarea Luminii ‘vesnice™™, Pentru Sfintul Grigorie Palama si intreaga traditie monabala pe care 0 reprezinta, asceza si practica virtufilor sunt in definitiv singura cale de a atinge adevarata cunoastere a lui Dumnezeu, adic impartasirea realé a trupului si sufletului, unite in inima de Lumina necreatd. Asa cum a scris V. Lossky, invaitura Sfantului Grigorie Palama e punctul final al unei 328 as ini de sel indelungate traditii de upta pentru depasirea dualismului platonic, intre sensibil si inteligibil, simuri si minte, materie si spirit". Eroarea co- ‘muni a iconoclastilor si a umanistilor e de a se fi cantonat intr-o proble- ‘matic care opune spiritul si materia, fird a recunoaste cd aceste categor filozofice sunt radical risturnate de Intruparea Logosului, de ,.nebunit Crucii” si indumnezeirea trupului asumat. Problema locului trupului in viata duhovniceasca se afla in inima dis- putelor iconoclaste si isihaste, gasindu-si expresia ortodoxa tocmai in timpul Postului Mare: in asceza gi rugaciunea ce preced initierea pascal. Invapitura duhovniceascd a Triodului poate fi privitd drept aplicarea ne- mijlocita gi practic a dogmei ortodoxe a intruparii, asa cum a fost preci- zata in cele din urma de ap&ratorii icoanelor si isihasti'*', astfel c& aceste doua praznice igi gisesc un loc justificat la inceputul Postului Mare, nu ‘numai prin importanja lor istoricd, dar si pentru c& simbolizeaza condifile fara de care postul si e&infa practicate in timpul Postului Mare n-ar putea ajunge aievea la ,.viata in Hristos” gi la patrunderea sufletului si trupului in misterul Sau divino-uman. in timpul acestei prime perioade definite de aceste dou’ duminici, viata asceticd apare astfel drept 0 adevarata martu- risire dogmatica. m3f Saptamana a III-a A treia stptiména a Postului Mare se deschide, ca si cea precedentd, cu un indemn la perseverenta in lucrarea virtuilor pentru a ajunge in ‘Saptdména Mare: wincepand postul saptiménii a treia, si ldudim, credinciosii, cinstita Treime, sivarsind cu bucurie cealalta vreme a lui; si patimile trupesti slabindu-le, s& culegem din sufletele noastre flori dumnezeiesti, ca si {mpletim cununi Doamnei zilelor (Pastelu], ca tofi purtand cununi si liudam pe Hristos ca pe un Biruitor”™, Cele trei siptiméni care mai rimén pentru atingerea acestui scop sunt asimilate celor trei zile de curdtire cfrora au trebuit s& li se supund evreii inaintea teofaniei de pe Sinai (Iy 19, 11 sq). Prefigurarea scripturistic& devine astfel prilejul stabilirii unei corespondenfe intre doua trepte ale scdrii timpului: s&ptimdnile gi zilele. wlntru aceasti a treia sAptiména curatindu-ne, fratilor, ca si Israel de demult in trei zile, si ajungem la muntele rugaciunilor, si acolo, auzind dumnezeiestile glasuri, s8 laudam pe Hristos"'*’, Aceast& trecere Ia 0 scar temporal mai vast& sugereazi faptul c& Postul Mare crestin pregateste in vederea unei contemplatii mai inalte 329 decat cea primitd de iudei si cd teofania de odinioard era o profetie a ara- tarii Luminii Pastelu. Evocarea, ca de obicei, a pregitirii in vederea Pastelui' se va continua toati siptiména, dar aici ea va fi legata de numeroase tropare ce vestesc praznicul Crucii din duminica urmatoare, Siptimana a Ill-a e, agadar, 0 inainte-pr&znuire suprapus’ punctarii timpului ce duce la Patima. Trebuie s& ne curifim ma numai pentru ca si vedem Patima si invierea, ci si pentru ane invrednici s4 ne inchinim Crucii, care e anticiparea lor. . Trupul curdfindi-se cu infrdnarea gi cu rugiciunile lumindndu-ne su- fletele, invredniceste-ne, Doamne, s& vedem cinstita si sfinta Cruce a Ta, gi cu fric& s& ne inchinam ei, cu c&nt&ri cdntand si zicind: Slava datatoarei de viata Crucii Tale! Slava dumnezeiestii Tale sulife, prin ‘are iarisi am inviat, Unule Iubitorule de oamenit”"*. Pregitirea in vederea praznuirii Crucii e, asadar, 0 icoand a pregatirii in vederea Patimii, astfel c& si atunci cand cerem de la Dumnezeu harul dea venera Crucea in duminica urmatoare, aceasta se reduce in fapt la a-l cere si ajungem cu ajutorul Sau pana in Vinerea Mare si la lumina invierii nedesparjts de ea .vTrecand a treia siptimand a cinstitului post, Hristoase-Cuvinte, invred- hiceste-ne s vedem lemnul Crucii celei ficdtoare de viata, si cu cinste s& ine inchindm i s& céntim dupa vrednicie; s& slavim stapania Ta, si liudim Patimile Tale, s& ajungem in chip curat la slivita gi sfainta inviere, la Pastele cel de tain, prin care Adam iarasi a intrat in rai". Aceasté tema a inainte-praznuirii se combin& cu comemorarile ciclului sAptiménal si in principal cu cele ale Crucii si Patimii in zilele de mier- cur gi vineri. Astfel, se socoteste c& insti crucea fi cilduzeste pe eredin- ciosi in timpul Postului Mare, ducdndu-i la venerarea ci'*”. Rugaciunile apostolilor in zilele de joi' si mijlocirile mucenicilor in zilele de simbata sunt invocate indeosebi pentru a susfine mersul credinciosului spre Duminica a I1l-a"*, Aceast& suprapunere a inainte-priznuirii peste ciclul siptiménal permite o pregitire extrem de armonioasd in vederea prazni- cului Crucii care, menfionat numai in zilele de marfi, devine aproape pre~ zent in zilele de miercuri si vineri, pentru ca, fiind evocat mai indirect in zilele de joi si sdmbats, s& apara definitiv duminica. Structura Saptiménii a Ill-a e completata de o modificare survenita in idiomelele palestiniene de la Vecernie si Utrenie'®. Acestea nu se mai refera la ,postul duhovnicese”, pentru a initia un bogat comentariu imno- logic la vechile lecturi evanghelice. in timpul acestei siptimani, reluarea parabolei fiului risipitor si a temei convertirii e, asadar, ocazia de a cen- {ra interesul credinciosilor inc& o dat& asupra necesitafii de a relua mereu cceea ce pare si fi fost dobandit inca de la inceputul Postului Mare pentru 330 ee a-l putea desivarsi. Metanoia, deja evocatt in perioada pregatitoare, nu e un bun definitiv castigat, ci, aga cum mentionam mai sus'*", trebuie rein- ceputd neincetat, parabola fiului risipitor trebuind si fie meditat& mereu pentru ca Postul Mare si fie cu adevarat 0 perioad& de innoire completé si profunda a persoanei. Repetarea aceleiasi teme dupa patru saptimdni sugereazi astfel credinciosilor si-si fac& un examen al virtujilor pe care le-au putut dobindi incepénd de la Duminica Fiului Risipitor. Imnografii descopera noi aspecte ale acestei parabole meditind la ea de dou ori pe zi, astfel incat s& ne putem indrepta sau si fim imbolditi spre o ravni inca si ‘mai aprins& spre cinj& in timpul stptiménilor care urmeazi. Ceea ce ar putea pirea simpla supraviefuire a vechii redactii palestiniene a Triodului ¢, asadar, asumat sincronic, pentru a deveni un element pertinent al spi tualitafii Triodului si structurii sae, in timpul acestei prime perioade a Postului Mare, zilele obisnuite dez- volt temele postului, c&infei gi ale celorlalte virtuti intr-un urcus treptat spre praznicul Crucii, care e in acelasi timp semnul incheierii jumat3fii ccursei sale si anticiparea fintei lui: Patima. Zilele liturgice se disting si ele structural si tematic de zilele de post: ele formeaz’ un cuplu, articulat cu perioada pregatitoare, in principal de Sambata lui Teodor si simetric ultimelor dou’ duminici din Postul Mare prin Duminica Ortodoxiei si a Sfintului Grigorie Palama. Urcugul spre Cruce gi centru se va face, asa- dar, grafie legaturii intre credinfa ortodoxa, faptele ascezei si o cain{a mereu innoitd; astfel ca, ajunsi la mijlocul Postului Mare, si, prin urmare, aproape de Patima, s& putem spune: ,Acum am inceput” (Ps 76, 11). 331 m4 Praznicul Crucii si simbolismul centrului 4a Praznuirea Crucii intr-un manuscris de Ja Ierusalim din secolul XIII, priznuirea Crucii din a treia duminicd a Postului Mare se intitula ,Praznicul celei de a treia inchindri a Crucii"'. El completa, asadar, sirbatoarea Indlyirii Sfintei Cruci din 14 septembrie, care comemora descoperirea sa de citre Sfinta Elena, si cea a procesiunii Crucii din 1 august care amintea victoria im- pAratului Heraclie asupra persilor $i intoarcerea Sfintei Cruci la lerusalim in anul 6307. Dupa unii, aceasté a treia venerare ar avea drept origine transferul de la lerusalim la Apameia al unui fragment al adevératei Cruci dat de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui siu Alpheios, episcop din ‘Apameia, pentru constructia unei biserici. Dup& alfii, Sfanta Elena insisi ‘ar fi dat un fragment al Sfintei Cruci episcopului Apameiei’. E greu si aflim mai multe despre originea acestei sarbatori, afard de faprul c& ea pare s& fi fost deja bine stabilit’ la Constantinopol intre anii 715-730, fiindcd patriarhul Gherman i-a consacrat atunci 0 omilie’. Aceasté sirba- toare pare s& fi rimas ins& mult vreme proprie Constantinopolului, ba chiar numai catedralei Sfintei Sofii’, in 7ypikon-ul ei din secolele IX-X, praznicul Crucii apirea exact in mijlocul Postului Mare, miercurea, iar nu duminica, cand se anunja numai venerarea Crucii pentru saptamana urmatoare®. Acest rit s-a extins atunci la intreaga Saptimand a IV-a pen- tru a permite populatici capitalei s& vind si se inchine inaintea Sfantului Lem: zilele de marti si miercuri erau rezervate barbatilor, iar cele de joi si vineri femeilor’. La m&nistirea Evergetis (secolele XI-XII) marti seara se facea priveghere pentru praznuirea Crucii®, desi duminica era deja jnchinata praznicului: se cnta atunci un oficiu apropiat de cel pe care il indicd Triodul actual, dup care se iesea solemn cu crucea care era vene- rat ca gi in zilele de miercuri si vineri’. Acest transfer al praznicului in- jjumatitiit postului in Duminica a TII-a se constat& si in Typikon-ul de la Messina", incetul cu incetul impunandu-se in intreaga Biseric’. Venerat 332, net © sptamana intreagd, praznicul propriu-zis nu se mai distingea deloc, astfel c& pentru a-l solemniza mai mult a fost necesara deplasarea sa intr- zi de duminica" in Triodul tiparit, praznuirea principala are loc duminica. Ca si pra cul de pe 14 septembrie, atunci cand cade intr-o duminic& nu suprima ins& slujba invierii combinandu-se cu ea ca gi in celelalte sirbatori ale iodului. Trebuie observat ins c& praznuirea Crucii se distinge prin céntarea Polieleului, omisé in celelalte duminici'®, si prin prezenta unei {nainte-praznuiri si a unei duble priznuiri, cea ce o plaseaza in rangul marilor solemnititi ale anului fiturgic. Dupa Vecemia Micd de simbata, skevofilaxul (cel insarcinat cu paza vaselor sau obiectelor sfinte) aduce relicva crucii din scrinul ei si o pune pe altar, in fata clruia aprinde o lumanare care trebuie si arda aici toatd noaptea'’, Dupa o scurté masa, se celebreaz3 privegherea far modificari speciale pana la doxologia mare de la sfarsitul Utreniei. Preotul isi schimbai atunci vesmintele, ia cAidelnita si timaiaza altarul si crucea ase- zata pe el. Dupi care, o pune pe un disc pe care-1 ageaz pe capul sau, iesind pe usa dinspre miaznoapte a iconostasului precedat de acoliti findnd in mini lumanri. Odata ajuns in faja usilor imparatesti, in mo- mentul in care corul sfirseste doxologia mare, strigt: ,Infelepciune!, Drepti!", ca atunci cand face Intrarea Mica cu Evanghelia. Corul cénta atunci de trei ori troparul Crucii, timp in care preotul timaiaza relicvariul agezat pe un analoghion aflat in central bisericii. Dupa care se canta de trei ori imnul ,Crucii Tale ne inchindm Stapane gi sfanta Invierea Ta 0 cintim si o marim!” care, de zilele Cruci, inlocuieste Ia Liturghie ,Sfinte Dumnezeule”, si toata adunarea se inchind adanc la pimant. Dup& care, cel mai mare mai intai, apoi preotul, urmati de fraji, vin doi cate doi si se inchine Crucii ficdnd trei metanii mari, timp in care corul executa idio- melele lui Leon cel infelept'. Venerarea find incheiatA si Sfinta Cruce find readusa in sanctuar, Utrenia se incheie, ca $i in celelalte duminici, prin procesiunea in pronaos, Ceasul I si cateheza Sfantului Teodor Studitul. Aceeasi ceremonie a venerdrii Crucii se repetd la Ceasul | in zilele de luni, miercuri si vineri ale Saptiménii a IV-a, stihirile fixe ale Postului Mare fiind fnlocuite de troparul inchinarii'’. Aceasti addugare la venera- rea Crucii a zilei de luni, cu excluderea zilei de marti, e atestata si de 0 omilie atribuit’ Sfantului Ioan Hrisostom'*, dar ea nu corespunde vechii randuieli de la Sfanta Sofia, fiind probabil inserata in Triod ca urmare a influenfei monahale care a asimilat ziua de luni zilelor de miercuri gi vineri, legand astfel Crucea de post. Desi in Triodul actual importanta principala e atribuita duminicii, zilele de miercuri si vineri isi p&streaz’ un caracter privilegiat in aceasta sip- tiména, si nu sunt privite doar ca o simplé dupa-priznuire: pe langa ve- nerare, praznuirea sfantului zilei trebuie transferat la Pavecernit§, pentru 333 1 lasa locul liber executirii Ia Utrenie a unui canon complet al Crucii””. La Evergetis, ziua de miercuri — fundamentul acestui praznic, fiinde’ e centrul siptimdnii injumAtafirii postului — era supus& unei dispense de post echivalente celei din zilele de sdmbaté si duminicd, in ciuda ambi- anjei de doliu ce insojeste de obicei priznuirile Crucii si pentru a marca inca si mai puternic caracterul privilegiat al centrului'®, ‘La Studiu, in timpul acestei ,Mari Saptaméni a Sfintelor Paresimi"”, Crucea era scoast pentru inchinare in toate zilele dupa Ceasul al IX-lea, astfel incat intreaga Stptimana a IV-a aparea in chip limpede drept iradi- crea praznicului Crucii, Nelimitandu-se nici el la doar trei zile de venerare, Triodul actual prezint& intreaga sAptiméng a injumBtafirii postului ca 0 . siptmand purtitoare de cruce” (staurophoros hebdomas)”, .sfanta $i juminoasa siptiménd in care e ardtaté lumii Crucea”™'. In toatd aceasti sdptmand invayitura ascetic& trece in plan secund, iar comemorarile sép- taménale, altele decat cele ale Crucii, sunt suprimate sau combinate cu tema Crucii, ca in ziua de joi. Numai vineri seara, aluziile la Cruce ince- teaz& Fisind totugi urme in unele tropare in ziua de simbata” si unele ecouri chiar in lunea S&ptimanii a V-a". Ascultind de aceleasi legi ca si sptimana precedenta gi evocind ve~ cchea tema a vamegului §i fariseului, idiomelele de la Vecernie si Utrenie ‘au astfel aceeasi funcfie de a ardta credinciosilor c& smerenia trebuie practicata tot timpul si mai cu seam& c&, dupa ce am parcurs jumdtatea cursei postului si am cfstigat deja un folos din ea, nu trebuie s& judeckm pe aproapele sau s& socotim c& am ,meritat” ceva. Asocierea acestor piese cu tema Crucii evidenfiazi de asemenca fundamentul hristologic al sme- reniei, pe care am vazut-o fundamentala™, asa cum se cAnt& inci de duminica: Domnul tuturor ne-a invajat cu pild& si ne ferim de gandul cel mare al fariseilor celor prea ri, si tuturor le-a ardtat s& nu gandeasc& cu tru- fie mai mult decat se cuvine a gandi, Ca El insusi fuicandu-se pilda si aseminare, S-a desertat [ekenose] pe Sine pan la Cruce si la moarte Deci multumindu-I, impreund cu vamegul s& zicem: Dumnezeule, Cel ce ai patimit pentru noi si fir& patima ai rAmas, izbaveste-ne pe noi de patimi si mantuieste sufletele noastre!”™*. 14> Venerarea Crucii si punctarea timpului Crucea joaci un rol fundamental in anul liturgic si mai cu seama in timpul Postului Mare, in care fi sunt consacrate numeroase tropare. Ea este semnul pogorarii lui Hristos si al iubirii Sale de oameni méntuitoare™*. Ea rezuma in sine intreaga Economie a Patimii gi invierii””. Ea este pana 334 cu care Hristos a semnat actul eliberarii noastre™, sceptrul Sau, mandria Bisericii, p&zitoarea crestinilor®, slava si puterea intregului univers”, Legatura intima a Crucii, a oricdrei cruci, cu Hristos face din ea icoana jicoanelor”', locul insusi al prezenfei lui Hristos in iubirea Sa mantuitoare. Astfel, ea trebuie veneratd cat mai des cu putinta, semnul crucii trebuie cut asupra tuturor actelor viefii sau a tuturor regiunilor cosmosului”® pentru a arita iubirea crestinului credincios fati de Cel Rastignit™ si domnia Acestuia asupra tuturor lucrurilor. Venerarea Crucii in mijlocul Postului Mare, dupa ce cu prilejul Duminicii Ortodoxiei s-a reamintit faptul cd ea nu este idolatrie, ci urca la prototip’, dobandeste in acest fel © valoare considerabila. Crucea, dust in procesiune la fel ca $i Darurile mai inainte sfinfite (pe capul preotului)”, apare in biseric& ca o adevarata teofanie, iar slujba se deschide tocmai cu o parafrazi a cantului de la intrarea Sfintelor Daruri de la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite: ~Acum ostile ingeresti insofesc lemnul cel cinstit cu bund cucernicie inconjurdndu-l (escortandu-l, doryphorousi), si cheama pe toi credin- ciogii la inchinare. Veniti deci, cei ce va luminati cu postul, si c&dem ta el eu bucurie si cu fried, strigind cu credin(&: Bucuri-te, cinstité Cruce, siguranfa lumii [tow kosmou asphaleia)!”””. Aceasti parusie a Crucii si marea solemnitate a ritului veneratii ei evi- dentiaz’ limpede c&, pentru teologia ortodoxa a Cruci, icoanele, moastele sunt adevarate ,,Sfinte Taine”, mijloace eficace de comuniune ,in taina” cu prezenta lui Hristos, continuati in Biseric&: ipostatic in icoana, sub- stanfial in Euharistie. Acest ritual al intrarii Crucii si acest tropar arati astfel cl nu exista limita foarte strict intre icoand si Euharistie, astfel c& venerarea Crucii e in fond 0 comuniune anticipata cu Patima lui Hristos si lnvierea Sa nedesparjita de ca. Venerarea transmite credinciosilor ,bucuria Crucii”, adic& efectele man- tuitoare ale Patimii’*. Cei ce o saruti cu evlavie sunt incredinfafi c pri- ‘mesc Duhul Sfint” si gisesc o adevaratA sfinjire in razele duhovnicesti pe care le iradiazi Crucea. Flicdtoarea de viaj Cruce stind inainte gi de fata ardtindu-se, arunci ‘azele harului cele luminoase. Si mergem sis lutm lumina de veselie si iertare, aducdnd laude Domnului!”™”. Vazindu-i pe credinciogi inchinéndu-se Crucii, munfii si dealurile picura bucurie', intreaga creatie fiind luminata si ea de harul Patimii*. Ingerii se bucura si dantuiesc"’, pamAntul si cerul alc&tuiesc o ,,simfo- nie™, caci Crucea a restabilt unitatea cosmosului divizati de ciderea lui Adam**, 335 Venerarea Lemnului Crucii ¢ un har dat de Dumnezeu, cuprinzéind in cl intreaga Economie si anticipand bucuria pe care 0 va aduce celebrarea Patimii: Mare esti, Doamne, si mult-milostiv! Caci ne-ai dat si ne inchinam acum facstoarei de viata Crucii Tale, pe care s-au pironit mainile gi picioarele Tale, pe care s-a varsat singele din preacurat& coasta Ta, izvordndu-ne noua viata". ‘Acest har ¢ atit de mare, incat de Cruce nu ne putem apropia decat dupa ce ne-am curitit in timpul celor trei sptimani precedente: .,Cu multimea milei Tale, preaindurate Doamne, curafeste multimea pi- catelor mele si ma invredniceste a vedea cu suflet curat Crucea Ta sia 0 slruta intru aceast s&ptaména a postului, ca un Tubitor de oameni!””. ‘Numai postul poate lumina indeajuns pe om pentru a-1 face in stare si vada, fird s& orbeasca, stralucirea Crucii mai scdnteietoare decat soarele™. De Cruce ne vor putea ins apropia nu numai prin post, ci si prin toate virtufile Postului Mare, a chror fiptuire a fost facut cu putinfé de patima: Doamne, Cel ce Ti-ai intins mainile pe Cruce de buntvoie, invredni- este-ne pe noi si ne inchinam ei intru strapungerea inimii, lumi- nandu-ne bine cu postiile si cu rugaciunile, cu infrdnarea si cu facerea de bine, ca un Bun si de oameni Iubitor!™. Nu vom putea ajunge la sférsitul Triodului s& vedem cu bucurie Pati- rma decét in masura in care ne vom fi curajit cu ravn pentru a venera Crucea in mijlocul Postului Mare: .Murit-ai pironit find pe Cruce, Cel ce esti viata si méntuirea tuturor. Deci pe aceasta da-ne-o s8 0 sdrutim cu suflet curat, Mantuitorule, si sa vedem méntuitoarele Tale Patimi, bucurandu-ne!™” Pregitirea pentru Paste Dupa P. Hallit, instituirea pritznuirii Crucii gi-ar avea obarsia mai pufin in episodul transferului adevaratei Cruci la Apameia, cat intr-o dublare si Crucii din Vinerea Mare™. Jurnalul Etheriei si lectionarul armean atest& intr-adevar o venerare so- lemna a Crucii la Ierusalim in timpul slujbei din Vinerea Mare, care ins& in secolul VII trebuie s& fi fost abandonat& pentru c& nu se mai regaseste in Kanonarion-ul georgian™. Dar ea a rimas, cel putin simbolic, in ritul bizantin in slujba Sfintelor Patimi din Vinerea Mare, unde antifonul al 15-lea face limpede aluzie la ea. Pe de alt& parte, la Constantinopol, in Joia Mare si in Vinerea Mare se proceda la venerarea Sfintei Lanci, in 336 timp ce venerarea Sfintei Cruci era deja fixatd de multi vreme pentru ‘Saptimana a IV-a a Postului Mare™, In epoca adoptarii randuietii palestiniene a Saptimanii Mari la Con- stantinopol, venerarea Crucii pare, agadar, sa fi fost transferata din Vine- rea Mare in miercurea injumatafirii postului. Astfel c8, in Triod, acest praznic apare ca 0 adevarati anticipare a Patimii, Idiomelele cAntate in timpul venerarii de duminica sunt de altfel un exemplu izbitor, fiinded reproduc aproape literal unele imne in Vinerea Mare: ~Astizi, Stipdnul Pipturii si Domnul slavei pe Cruce a fost pironit iin coast a fost impuns. Fier $i ofet a gustat dulceata Bisericii, Cu cunund de spini a fost incununat Cel ce a acoper& cerul cu nori. Cu haind de cari a fost imbracat si peste obraz a fost batut cu mand de fardna Cel ce a zidit pe om cu mana Sa. Pe spate a fost batut Cel ce imbracé cerul cu nori. Scuipari si rani a luat si ocari si pumni, si toate pentru mine, Cel oséndit, le-a rabdat Mantuitorul meu si Dumnezeu, ca s& méntu- iasca lumea de inselticiune, ca un Milostiv’™. fn lungul parcurs al Postului Mare ce ajunge acum la jumatatea sa, Pa- tima se face deja prezenta aici prin Cruce, aducind celor ce 0 venereazi cu vrednicie arvuna a ceea ce vor primi la sfarsitul ostenelilor lor: »Bucurd-te, Cruce, purtatoare de viat&, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricdciunii, care ne-ai inflorit desfatarea slavei celei vesnice... di-ne si nou’ acum si ajungem la Patimile lui Hristos gi la Inviere!"**, separabile ca si umanitatea lui Hristos tatea Lui, lumina Crucii o aduce oarecum si pe cea a Pastelui: ~Ziua aceasta este a inchinarii cinstitei Cruci; venifi tofi la dansa. Cé revirsind razele cele luminoase ale Invieri lui Hrstos, le pune inaint, Si o sdrutim deci tofi, sufleteste bucurdndu-ne! Dupi Nichifor Calist, care devolta 0 tem& imnografic’, Hristos se aseamfind unui rege a C&rui venire e precedatd de insemnele sale (it strumentele Patimii) si de sceptrul stu (Crucea) pentru a ne vesti dinainte invierea™. De aceea, irmoasele canonului Duminicii a TV-a sunt cele ale Pastelui, intreg canonul se cént& dup& modelul Canonului Sffintul loan Damaschinul din Duminica invierii, imitandu-1 pana si in expresii ca, de exemplu, troparul odei 1 citate mai sus gi care parafrazeaz’ faimoasa ~Ziua invierii...”*, Procedeul e identic cu cel utilizat la Vecernia Dumi nicii lertarii, ingiduind anticiparea atmosferei pascale in insusi sanul Postului Mare ftird a omite totusi temele proprii zilei. in mijlocul celor 40 de zile, Crucea apare astfel in modalitatea ei luminoas& si pascala, Pentru a ardta credinciosilor c& au ajuns deja la capat si pentru a-i man- in osteneli, aréténdu-le c& tocmai Crucea e mijlocul prin care ajungem 337 a bucuria Pastelui®. Dup& o omilie atribuita Sfantului loan Hrisostom, acest praznic reprezint& ,propileele postului”, pregatind intrarea in Sfanta Sfintelor"', Lemnului pe care gi-a intins preacuratele palme Fiul tiu, Preacurat, rstignindu-Se pentru noi, acum i ne inchindm cu credin. Daruieste-ne pace, ca si ajungem si la preacinstitele Patimi, cele de méntuire lumii, si 88 ne inchinam zilei celei luminoase gi de bucurie lumii a Pastilor, celei numite Doamna si purtitoare de lumina". Color ce 0 venereazA in toata curatia, Crucea le dk puterea de a respinge prin infrdnare patimile trupesti pentru a ajunge la inviere™. Ea hréneste™, sfinfeste® si intireste® sufletul si trupul celor ce postesc. Nu numai fn timpul dupa-préznuirii Crucii, ci gi in tot Postul Mare, ea este privitd rept cérma gratie cfreia vom putea ajunge la ,imanul méntuirii"™”, st ardul sfant si trofeul de biruinga care indulceste ostenelile postului® ete. Dumnezeiasca Cruce ¢ taria postului, ajutatoare celor ce priveghea- 7A, intBrire celor ce postesc, apardtoare celor ce li se face razboi. Acesteia, adunndu-ne noi credinciosii, si i ne inchinam cu dragoste bucurdindu-ne™®, En este izvorul ce procur toate vrtujile,astel a si ajungem la capatul Postului Mare e potrivit s& invoctm neincetat puterea ei”. {njumatatirea postului Piesele imnografice din Duminica Crucii nu fac aproape nici o aluzie Ja punctarea timpului si la coincidenta dintre praznicul Crucii $i mijlocul Postului Mare. Aceastii tema va fi dezvoltaté mai degraba in timpul Sap- timénii a TV-a, lucru firesc, dat fiind ci miercurea Saptimadnii a IV-a de fapt adevaratul centru al celor 40 de zile ale Paresimilor. in aceasta tema extrem de bogatS putem distinge dou& aspecte: punctarea propriu- zisi a timpului sau periodizarea Triodului si simbolismul cosmologic si duhovnicesc al Crucii drept ,centru”. Astfel siditd in mijlocul Postului Mare, Crucea inféjisea2X o anticipare a scopului acestuia. Ea il face mai aproape gi ofer& celor ce s-au curafit in timpul celor trei siptimani primele binefaceri duhovnicesti pe care li le adue virtufile tor. Dar datitor de sfinfenie diruindu-ne nou’ sfint& Cruce, ceea ce esti jntérirea si lauda apostolilor, esti pus& inaintea a toat% lumea spre inchinare, usurdindu-ne nou’ vremea postului””" 338 Odata atins mijlocul, vedem sfirgitul deja prezent gi incurajénd, prin urmare, pe ,,atlefii infréndrii” in st&ruinta” gi chiar in sporirea ravnei lor. wes Vremea postului se apropie de sfarsit — spune Sfaintul Toan Hrisostom; ajungand deja la mijlocul stadionului, inaint&m spre tint (Caci asa cum cine a inceput a ajuns la mijloc, asa si cel ce a ajuns la mijloc vede sfarsitul. Timpul se apropie, asadar, de sfarsit, si corabia noastra vede limanul; dar cdutim nu doar s& ajungem in port, ci si ca aceasti corabie s& nu ajunga aici lipsita de marfuri. Va rog pe tofi si va indemn ca fiecare s& cerceteze in constiinta sa cele castigate prin post; dac& folosul ¢ imbelsugat sporiti-va inca sar- ‘guinfa; daca dimpotriva nimic nu s-a adunat, timpul care rimane s& fie folosit pentru acest negot. Cat va dura acest praznic (Postul Mare] si ne dam mare osteneal, s& nu intrim cu mainile goale, ca indurand osteneala postului, s& nu pierdem rasplata..."”, in centrul Postului Mare, Crucea apare ca un pom al vietii din mijlocul raiului™, Ea defineste si caracterizeaz& tot timpul celor 40 de zile asa cum centrul organizeaza totalitatea punctelor ce formeazA un cerc. Calea cce duce la Paste va fi de acum inainte marcata si organizata de semnul Crucii: ¢ un ,,timp rastignit” care duce la Crucea lui Hristos. »Preacinstita Cruce care sfinjeste vremea postului se vede acum; clreia nchindndu-ne astizi, s& strigam: Stipdne Tubitorule de oameni, da-ne cu ajutorul ei s& trecem si cealalta vreme a postului cu strapungere gi sa vedem si datitoarele de viata Patimi, prin care ne-am izbavit!””*. Din coasa strapunsa a lui Hristos au {asnit raurile raiului celui nou”: apa Botezului”’ si lacrimile strapungerii care-1 fac lucr&tor pe acesta”®. Astfel, Crucea este izvorul virtutilor pe care trebuie s& ne sdrguim si le practicim pentru a ajunge la Patim’, Potrivit gestului profetic al lui Moise, care a cufundat o bucati de lemn in apele amare, ea este, dupa Nichifor Calist, indulcirea amaraciunii” si a plictiselii (akedia) pe care 0 putem incerca in mijlocul luptelor”, SA ne aducem aminte ca in experi- enfa monahilor demonul akediei vine si-1 ispiteasca pe ascet la amiazi, in mijlocul zilei™, Putem transpune ins& aceasta si sA consideram c& acest duh rau Iucreaza si la o scara temporal mai mare venind si-i stameasc& pe credinciosi spre descurajare in mijlocul Postului Mare. Atunci arita~ rea Crucii il alunga, aducdnd credinciosilor méngaiere si incurajare in fabdare” prin aducerea-aminte de Patima lui Hristos. Tot dup& Nichifor Calist, ridicarea Crucii in mijlocul Postului Mare il imparte in dou pirti egale fcdndu-1 comparabil cu un stadion in care cursa se efectueaz& printr-o migcare de dus si intors"', Odata trecuti bora” Stptiménii a IV-a, restul parcursului e de acum usor, cum se cnta in lunea Saptamanii a V-a: 339 Trecnd, credinciosilor, cu Dumnezeu de borna (nyssa] {timpului] infrénarii, s& alergim tinereste gi partea rimasi a sfantului stadion (al postului] si sé purtam cununa!”™. Aceasti imparjire a Postului Mare intr-un fel de du-te vino reprezint& 6 imagine gi o transpunere (adaptat& conditiilor specifice ale Postului Mare) a ,taistumarii” radicale a tuturor lucrurilor realizate de Cruce. Mare ¢ puterea Crucii! Ce schimbare a adus in firea omeneasc&! ‘A adus-o de la intuneric la lumind nesfarsitd, a chemat-o de la moarte Ia viata vegnicd, a innoit-o de la stricciune la nestrictciune. Caci ochit inimii nu mai sunt acoperifi de intunericul nestiinfei, cci lumina ccunostinfei a strilucit prin Cruce..."™ inainte de Cruce, oamenii erau supusi patimilor trupului, dar acum c& iadul e nimicit si ,polii inversafi”, postul si infrénarea sunt la mare cinste la cei muritori. Mai inainte de Crucea méntuitoare, cénd impardjea pacatul si stipanea pigdndtatea, desfitarea trupeascd a oamenilor era fericit& si poftele cele trupesti pufini le deffimau; dar de cand s-a petrecut taina Crucii si tirania demonica s-a stins prin cunoasterea lui Dumnezeu, de atunci bbundtatea cerurilor petrece pe pimént. Pentru aceasta, postul se cin- steste, infrdnarea straluceste, rugiciunea se sivarseste, si marturie este vremea aceasta care ni s-a dat de la Hristos-Dumnezeu, Cel ce S-a stignit spre mantuirea sufletelor noastre™. Aceasti virtute universal a Crucii devine actuala pentru fiecare prin pocdin{a: intoarcere si risturnare a viefuirii sale de la modul de existent’ (tropos) al patimii la modul de existentA (tropos) al virtutii®’, Aga cum intr-un cere, centrul e punctul plecdnd de la care igi schimba directia raza, tot aga in Postul Mare Crucea venerati solemn in mijlocul su evidentiaza in primul rind aceastd realitate fundamental& a Economici si dimensiunea pascalé a pocdinfei, iar in al doilea rand, proiecteazé aceasta rasturnare pe un plan pur cronologic, imparjind Postul Mare in dowd. La Marea Biseric& din Constantinopol, Duminica injumatatirii Postu- lui era prilejul ultimului apel adresat catchumenilor si se inscrie pentru Botezul din Sambata Mare. Dupi aceastt data, angajarea in pregatirea directa in vederea initierii crestine nu mai era posibils. lat textul acestei proclamatii: \,indemn iubirea voastra, frati iubiti ai lui Hristos, stiind c& invierea lui Firistos e aproape, dac& avefi pe cineva care trebuie si se apropie de ‘Sfantul Botez, si-l aducefi incepand de maine la sffnta noastra Biseric’, pentru ca si primeasc& pecetea lui Hristos, s& fie pus deoparte gi cate~ hizat, Cei ce vefi veni dupa aceasti siptimand, s& stifi bine c, afara de o nevoie vadit, fara cercetare nu vom ingidui admiterea lor™*. 340 Primul apel fusese deja facut dupa Evanghelia Duminicii a I-a din Postul Mare™”, acesta find ultimul. Lunea urmitoare catehumenii pri- meau aga-numita signatio™ find, agadar, priviti incepand de acum drept Photizomenoi, .cei ce se pregitesc de luminare”. Aga cum s-a menfionat ‘mai sus, acesta € motivul pentru care incepand din Séptiména a IV-a la ectenia catchumenilor se adauga cererea pentru cei ,ce se pregatesc de luminare™”. La Messina, mijlocul Postului Mare era marcat de o schim- bare in idiomelele Utreniei, cele ale pirtii a doua indemnand la priveghere eshatologicd in felul ,slujbei Mirelui” in primele trei zile ale Saptiménii Mari”. Aceste detalii liturgice care, cel putin in ce priveste ectenia ,celor ce se pregatesc de luminare”, au fost conservate de typikon, in timp ce bote- zurile adultilor au disparut aproape cu totul, au fost transpuse asupra conditiilor ,,celui de-al doilea Botez”, aplicdndu-se acum pregatirii du- hovnicesti a Saptiménii Patimilor. Asa cum explica Sfintul Maxim cu privire la Liturghia euharisticd, tofi credinciosii trebuie in fond s& se re- cunoasc& catehumeni™. in timpul primei perioade a postului ei s-au oste- nit cu rivna in vederea curdfiei, desigur gratie si invafiturii dogmatice a Duminicilor Ortodoxiei si a Sffntului Grigorie Palama, dar scopul pirea ‘nc departe; in timp ce, incepénd din Saptmana a IV-a, asceza si curafirea apar nemijlocit orientate spre pregatirea in vederea inifierii. Priznuirea Crucii si aparifia acestor cétorva detalii baptismale antreneaza, asadar, 0 schimbare in ambianfa spiritual& a Triodului: dintr-o perioad& asceticd gi catehetica definita de ucenicia postului ccinfei (temele idiomelelor) si a celor dintai ,,inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu” (Evr 5, 12) (cele doud duminici dogmatice), se trece la o perioada tot ascetica si cateheticd, dar mai mistagogic&. Asceza si virtutile sunt de acum mai intim legate de ,,viata in Hristos” si de pregatirea venirii Mirelui. Ince- pand din Saptimana a IV-a, credinciogii sunt sustinufi si ajutaji de Cru- ‘cea pe care 0 venereazai si care defineste ostenelile lor drept o ,rAstignire duhovniceasca” care preceda si anunfi mai direct Siptimana Mare. ~Treciind in alergare (diippeuontes] de mijlocul stadionului celor 40 de zile ale postului, veniti sufleteste [diathesei] cu Hristos si mergem im- preund cu-El spre dumnezeiasca Patim&, ca rastignindu-ne impreuna cu Dansul [systaurothentes auto), s& ne facem partasi invierii Lui. Acest tropar rezuma perfect diferitele puncte de vedere potrivit c&rora poate fi priviti Injumatatirea postului: dnd credinciosilor ocazia de a-si manifesta ,dispozitia” sufleteasca fafa de Hristos, venerarea Crucii le ingaduie si se uneasc& deja intentional (kata gnome) cu Patima Sa prin ‘ascezi, pentru ca, in timpul Postului Mare, aceast& participare s& nu mai fie doar intentionald sau ,, morala, ci reald si ,,misterica”. 341 IL4.c Crucea cosmologica Transferul venerérii Crucii din Vinerea Mare in Duminica a Ill-a din Postul Mare n-are drept functie doar punctarea parcursului ascetic cu 0 anticipare a Patimii, coincidenfa sa cu mijlocul Postului Mare evidenti- ind deopotriva un fel de polarizare a temei Crucii: aceasta din urma e in acelagi timp instrumentul jertfei lui Hristos si semnul infelepciunii Sale suverane in Economie, incepand de la creafia lumii ‘Crucea ¢ veneratd in mijlocul Postului Mare — adic prin analogie in central timpului — pentru c& a fost sAditf in centrul lumii: in punctul tn care, ca intr-un cerc, extensiunea totalA a virtualitiilor spafiului ist @8- segte obarsia gi sinteza, Se gtie c&, pentru iudei, Terusalimul era considerat central lumii, oragul sfant, in centrul cAruia era templul in care sBlastuia prezenfa slavei lui Dumnezeu”. Aceast& traditie s-a menfinut in cresti- ism, dar a dobandit acum un sens legat de réscumparare. in centrul bisericii $fintului Mormént din lerusalim se giseste un omphalos (buric}, socotit locul exact in care a fost sidit& Crucea si centrul lumii: «in mijlocul Ierusalimului, in locul unde @ fost implntat& Crucea Dom- hnului, in care, dup& moartea Sa, S-a intors la via, se inalta 0 coloan’, care nu lasa nici o umbra in momentul solstitiului de vari. De unde se deduce c& aici este centrul piméntului si cd intr-un sens istoric s-a zis. ‘Dumnezeul nostra, mai inainte de veci mantuire a lucrat in mijlocul pamantului» [Ps 73, 127. Venerarea Crucii din Vinerea Mare avea, asadar, loc virtual in mijlocul lumii, iar in oficiul bizantin actual, in care e transpusé a S-a Evanghelie a Patimii, Crucea e adusa in procesiune pind in mijlocul bisericif”. Bise- rica material fiind un microcosmos”, simbolismul se pastreazA, asadar, jn timpul Siptiménii Mari, flind ins& considerabil sporit cu ocazia mutfrii ritului venerdeii de la injurnatatirea Postului. Timpul si spafiul apar atunci limpede ordonate de semnul Crucii in miezul zilei $i in mijlocul pamédntului ristignindu-Te de bunavoie, ai smuls, indurate, marginile lumii din mijlocul gatlejului balaurului. Pentru aceasta, inchinandu-ne ei in mijlocul sptimAnii din mijlocul dumnezeiescului post, slavim cinstita Cruce a Ta, strigind: Pe Domnul Tudati-L gi-L preaindltafi intru tofi vecii!"*”. Crucea s8dita in mijlocul paméntului se regiseste, agadar, in mijlocul Postului Mare pentru a preghti Patima care a avut loc si ea, la ceasul al 6-lea, adicd in mijlocul zilei; dar si pentru a aduce aminte credinciosilor ‘adunafi sh o venereze c& Hristos S-a ristignit de bundvoie in central lumii pentru ai reuni pe cei impragtiati de pAcat, in unitatea Trupului Stu divino-uman: 342 ain mijlocul paméntului ai rabdat Cruce si Patima, indurate, tuturor nepatimire si rascumparare daruind, Pentru aceasta astizi, la injumata- firea postului, tofi o punem fnainte spre inchinaciune si cu bucurie 0 strutim, ca s& ne invrednicim toji a vedea P: cea de viajd purtatoare, luminafi fiind cu dumnezeiestile virtufi, Cu- vinte al lui Dumnezeu, Unule Mult-milostive™, Pentru Sfiintul Atanasie, jertfa lui Hristos pe Cruce a fost deosebit de potrivita, caci este singurul fel de moarte in care mainile se intind ca pentru a aduna ceva!™, wTintuind de Cruce zapisul pacatului, pricina de rézboi neincetat al firii impotriva ei insesi — adauga Sfantul Maxim — si adundnd cele depirtate si cele apropiate, adic& pe cei ce sunt firs Lege si pe cei ce sunt strdini Legii, «a surpat zidul cel desparjitor [...] cand pace si impacdndu-ne» [£f2, 14] in el cu Tatal””'. Intinzéndu-si mainile pe Cruce, Hristos a adunat, asadar, popoarele desparjte, iudeii si pAgénii, care erau semnul c&derii umanitatii sub domnia dualitafii si multiplicitati, pentru a le aduce spre cunoasterea lui Dumnezeu, adica la unitatea centrului exprimata de unirea oamenilor in aceeasi credinfa gi aceeasi lauda'®: »Mantuire ai Iucrat in mijlocul paméntului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce Ti-ai intins preacuratele Tale mani adundnd toate neamurile care strigd: Doamne, slava Tie!" Aceasti adunare a oamenilor evidentiazA si restaurarea cosmosului dislocat de cidere si care-si regiseste de acum adevaratul su centru in Crucea cu patru dimensiuni, iradiind prin ea cu stralucirea Invierii'™. Fiindca insisi forma Crucii reveleaza faptul c& Hristos, Mielul injunghiat, ¢ si Cuvaintul creator si Central tuturor lumilor, fir de Care toate lucru- rile ar c&dea in neant, Aga cum scrie Sfantal Grigorie al Nyssei: De la Cruce, a clei forma se imparte in patru, dandu-ne si socotim, plecénd dinspre centru spre care converge totul, patru prelungiri, inva- {fim c& Cel ce a fost intins pe ea in clipa plinirii planului dumnezeiese prin moartea Sa e Cel ce uneste strins si armonizeaza cu Sine universul aducand prin persoana Sa la un singur acord si la o singuri armonie feluritele firi ale fapturilor”"*, Ca $i toate celelalte fapte ale lui Hristos, forma Crucii e, asadar, 0 revelare a Marii Taine, a scopului si felului tuturor Iucrurilor in Hristos, cunoscut de Dumnezeu din veci'®*, insisi ordonarea spatiului geometric era in fond semnul Providentei Logosului Pantocrator in asteptarea aratarii Vizute a principiului stu: 343 jv«- El insusi Cuvantul ui Dumnezeu Cel Atotputernic, Care Se intinde nevazut la toati zidirea, sustindnd lungimea, largimea, inaltimea gi adéncimea ei — cici prin Cuvantul tui Dumnezeu se guverneaza uni- versul —, Fiul lui Dumnezeu intipdrit deja in forma Crucit in univers, 4 fost ristignit (in cele patru dimensiuni ale sale): caci ficdndu-Se va~ ‘ut, a trebuie sisi arate intiparirea Sa in forma de cruce in univers, ca sé reveleze prin postura Sa vazutd (de ristignit) lucrarea Sa nevazutl, si anume c& El este Cel ce lumineazi «inalfimea», adic& cele ce sunt in eruri, El este Cel ce fine «adincul», adic cele ce sunt in cele mai de jos ale pimantului, El este Cel ce intinde «lungimean de la rasdrit si ‘pana la apus, si tot El este Cel ce indreapta ca un pilot «largimean de la miazazi $i miazinoapte, chemand din toate partile pe cei risipiti la cunostinja Tatalui"™”. Jertfa Crucii ¢ punctul culminant al Economiei, revelind faptul c& in creatia lumii si in riscumpararea ei nu exist decat un singur plan divin si, incd de la trecerea inifiala de la nefiinga la fiinfd, universul a fost ran- duit dup’ un plan cruciform'®. ,,Nimic din aceasta lume nu poate exista, nici forma un tot far acest semn”, spunea Sfaintul Iustin Martirul i Filo- zoful', inalyandu-Se astfel intre cer si pamént $i intinzandu-$i mainile pe Cruce, Hristos nu I-a rascumparat numai pe Adam, ci a circumscris si toate dimensiunile spatiului, arténd c& este in acelagi timp Central si ‘Axa tuturor lucrurilor”® si c& in El umanitatea restaurata si adunata € chemat& si se inalfe spre Dumnezeu Pentru milostivirea induririlor uredndu-Te pe Cruce, Hristoase, m-ai tras din adancurile patimilor gi m-ai inaljat la cele cerest’ sdntinzindu-Ti, Hris cele departate de Tine aproape de stipénirea Ta toase, palmele pe Cruce, ai chemat toate neamurile ae Realizarea méntuirii poate fi privitd simbolic drept combinarea a doua migcdri de concentrare $i ascensiune. Crucea realizeaz& unitatea celor patru direcfii ale spafiului cu cele doud dimensiuni ale Tui, dar se si inalt& si vertical ca s& se realizeze recapitularea cosmosului in Hristos prin cea de-a treia dimensiune'”, ca aga sA se deschida oamenilor calea urcusului duhovnicesc!"* {mpletirea acestor dou’ migcari si semnificatia lor apar limpede in ziva praznicului inalpérii Sfintei Cruci (14 septembrie). Savargind in biserica procesiunea Crucii, preotul, ajungand in fata usilor impardtesti, inal, spre rsBrit apoi spre fiecare din cele trei puncte cardi- nale gi se inchin lent pind la pmnt in timp ce corul cant ,,Doamne miluieste” de 100 de ori. Dupa ce a circumscris astfel spatiul prin mis- carea verticala a Crucii, preotul revine spre rasdrit purcezdnd pentru a cincea oar la aceasta indlfare si revenind in centru. Prin cinta sa 344 (,Doamne miluieste”) si smerenia sa (metania mare) in fata Crucii''’, cregtinul poate fi, asadar, insljat de Hristos Cel ristignit de la pamant la cer''®, Circumscriind spafiul prin Cruce, el va putea gisi calea centrului sia celei de-a ,cincea dimensi tical” spre Dumnezeu. de la care plecind, se va indlta ,.ver- Cel ce Ti-ai intins pe cruce mainile, adundnd cele patru margini ale lumii; Cel prin care am aflat intrare la Tatal, Fiule al lui Dumnezeu, pe Tine tofi Te slivim!""”, Totusi, dupa chipul relatiei inversate care-L face pe Dumnezeu si se fact om ca omul si se fact (prin har) dumnezeu, sensul acestei duble migc&ri ¢ §i versat la crestini' *, in timp ce Hristos S-a ,,inalfat” ca si adune” oamenii in unitate, credinciosul trebuie si-si glseasc& mai intai Uunitatea pentru a se putea inalfa: trebuie s& scape de multiplicitatea ce caracterizeaz8 aservirea sa patimilor prin asceza $i rastignirea duhovni- ceasca in timpul Postului Mare, spre a putea urca pe Cruce impreunt cu Hristos, pentru a cobor! la iad impreund cu El, a invia cu El sia urca du- hovniceste impreund cu El la cer. De aceea, e potrivit ca in timpul Pos- tului Mare cateheza duhovniceascd s& accentueze sernnificatia Crucii, de centru si adunare a risipirii, mai degraba decat aspectul de indlfare care-si va gisi, la réndul sau, ample dezvoltari intr-un praznic cum este cel al inalyarii Dorinului. »Pe Cruce Ti-ai fntins, Hristoase, preacuratele Tale maini, adunand marginile [lumii]. Pentru aceasta strig Tie: Mintea mea cea risipitaé adun-o, find trasd de pots ca o roabs, si partas Patimilor Tale m& arati, curatindu-ma cu totul prin infrénare!"!"?, Desi acest tropar nu fine de priznuirea Crucii, el explic& bine intreaga ei semnificatie duhovniceasc& in Postul Mare. Prezenta Crucii in mijlo- cul celor 40 de zile ale Paresimilor evocd adunarea tuturor lucrurilor in Hristos ca in central lor si araté c& in actualizarea ascetic& a Patimilor simbolismul centrului e transpus duhovniceste. Isihia, concentrarea gin- durilor si stApanirea de sine ce favorizeazi rugiciunea si urcusul spre Dumnezeu nu pot fi dobindite decat grafie ostenelilor ascetice, nefiind decat consecinja impacarii universale realizate de Cruce. Anticipand astfel sintenfional” Crucea, actualizém in noi ingine planul (skopos) divin pe ‘care-1 manifesta insagi forma ei, astfel c& adunarea puterilor sufletului e 0 consecinfa si o imagine a adundrii cosmice realizate de Cruce. + Scopul Providenfei dumnezeiesti e si-i uneasca prin dreapti credinga si Gragoste duhovniceasca pe cei pe care i-a dezbinat réutatea in tot felul. Caci pentru aceasta a patimit Méntuitorul «ca pe copiii lui Dumnezeu cei impraistiafi sé-i adune intr-una» [Jn 11, $2]. Prin urmare, cel ce nu 345 rabd& lucrurile supardtoare, nu suferd pe cele intristitoare si nu le indura pe cele dureroase, acela umbla in afara iubirii dumnezeiesti si a scopului Providentei"™. mad Rastignirea duhovniceasca si cele doua aspecte ale ,,vietii in Hristos” ca temei al distinctiei intre Postul Mare si S4pttimana Mare ‘Aceasté aritare slivith a Crucii in centrul Postului Mare ingiduie agadar definirea limpede a fundamentului hristologic al virtutilor chemate s& fie practicate in timpul celor 40 de zile. Viata crestinului consti inainte de toate din ,a-si lua crucea sa in toate zilele” pentru a urma lui Hristos"”', sau chiar de a urca pe Crucea lui lisus”'”, de-a fi ristignit impreuna cu El, pentru a putea invia impreuna cu El'?. Trebuie s& te rastignesti cu Cel Ristignit, s& patimesti cu Cel ce a patimit, ca sa fii slavit cu Cel ce e intru slava””™, Din acest motiv monahul e numit ,purtator de cruce” (staurophoros)"™, cdci toatd viafa sa, toate gesturile, gandurile sale sunt marcate de semnul Crucii. fn ritul siriac, de exemplu, monahul primeste tunderea intin- zandu-si mainile in semnul crucii, pentru a sublinia prin acest gest initie~ rea sa in viafa lui Hristos si in ristignirea neincetata'**, Uredind pe Cruce, jimbracdnd Crucea, crestinul se inal,a mai presus de pamant si de grijile lui”, Ajunge asemenea lui Hristos: mort pentru lume", si de fiecare data find va reproduce asupra lui insusi semnul comuniunii sale cu Patima Sa, va afirma prin aceasta ,omordrea desivarsita a tuturor poftelor simfu- rilor”””, Dup& cum scrie Sfantul Grigorie al Nyssei: sa ne intoarce spre Cruce inseamna a ne face intreaga viata moarts pentru lume si ristignita, ca ea si nu poata fi rinit& de nici un pacat””™, Crucea a devenit, asadar, simbolul ,,fiptuirii” (praktike) si al participarii voluntare a crestinului la Patima tui Hristos. Sfintul Maxim merge pand acolo incat generalizeazA semnificatia ei Ja ansamblul cosmosului, al ccrui stapan redevine omul in lupta impotriva patimilor: Toate cele vazute [fenomenale] se cer dup& cruce, adic& dupa deprin- derea de a stivili afectiunea fafé de ele a celor ce sunt dusi prin simfuri spre ele”! Crucea lui Hristos a ficut s& infloreasca infranarea desfiinténd nein- frdnarea lui Adam si ficdnd s& curga izvorul noului rai, adic virtujile faptuirii!”*: c&ci gratiei Patimii deja s4varsite ne putem curati in timpul postului!®®, 346 »Prin lemn ai stins, Stapane, vapaia neascultirii pe Cruce inalfandu-Te, si ai omorat pe vrijmasul find omorat de bunavoie. Omoars, rogu-Te, voile trupului meu si inviazi ticdloasa mea inim& cu postul cel ucig&tor de patimi, curatindu-m& de toata intinarea, ca un Milostiv!™™, infranarea si indeosebi postul sunt, asadar, instrumentele esenfiale ale acestei ristigniri duhovnicesti, »Rastignindu-ne impreund cu Cel ce S-a ristignit pentru noi, si ne omo- ‘ram toate madularele trupului cu posturi, cu rugiciuni si cu cereri”™®, »Crucea Domnului este infranarea de Ia toatt desfitarea si lege de postire celor ce se inchind ei fird incetare. C&ci cei ce privesc neincetat la Cel ce S-a pironit pe ea, igi ristignesc trupul impreund cu patimile gi cu poftele [Ga 5, 24]. Pentru aceasta si ne sfrguim si ne facem si noi curafi prin post; ca s& ne unim cu Cel ce S-a unit cu noi cu iubire de ‘oameni prin Patima si a impart firii noastre din a Sa nepatimire ca Cel ce are mare mita”"™*, Dupa cum s-a subliniat deja, la aceastd réstignire contribuie nu numai postul sau exercitiile trupesti ci toate virtufile Triodului: ,Orice virtute e 0 cruce”, asigura Sfaintul Isaac Sirul’”. ~Pironeste trupul meu cu frica Ta, Hristoase, Cel ce ai pironit pe cruce pacatul lui Adam; dezleaga legitura rautitilor mele; frange sigetile vi- cleanului cu suliga Ta, Stapane, si ma izbaveste de vatamarea lui!”"*, Rastignirea duhovniceasca priveste intreaga via}l duhovniceasca de la inceputul si pnd la capatul ei, c&ci si dupa ce am imbracat in chip desi- varsit crucea mortificdrii poftelor trupesti, am realizat doar dimensiunea orizontal’ a Crucii Iui Hristos. Aceasta trebuie completata cu dimensiunea ei verticala: rastignirea mintii in rugdciune, urcugul spre Dumnezeu in contemplatie si lupta impotriva oricdrui génd strain, care nu poate avea limita ~Lucrarea Crucii ¢ indoiti din pricina firii noastre indoite, alc&tuit din doua parti. Una sta in a rabda necazurile crucii prin lucrarea parti irascibile a sufletului, ce se numeste fptuire [praxis]. A doua sté in lucrarea subjire a minfii [nous] si indeletnicirea cu cele dumnezeiesti, precum i in rugiciunea stéruitoare si in cele urmitoare, fiptuitt prin partea poftitoare si care se numeste vedere [theoria]...”"®. $i Sfintul Isaac continua avertizand pe cei ce ar voi si se dedice celui de-al doilea aspect al rastignirii duhovnicesti inainte de a-I fi incheiat pe cel dintdi: acestia riscd s& fie pedepsiti cu cruzime de mania lui Dumnezeu, a unii ce nu gi-au stipénit mai intai simmurile. De aceea, Triodul se mar- gineste la ,Crucea orizontala” la ristignirea poftelor trupesti prin renun- 347 {are, post lacrimi ete., care sunt de altfel deja tot atatea participari auten- tice la Patima lui Hristos, astfel ca in timpul postului, prin suferintele de ‘undvoie ale ascezei si prin lupta in inversunata impotriva placerii, cres- tinii s& completeze in trupul lor ,ipsurile necazurilor lui Hristos” (Col 1, 24). ,Martirul constiinfei” si al lacrimilor nu-si vars séngele, dar cu toate acestea participa la Patima, inainte chiar ca aceasta s& fie actualizats Titurgie. Astfl, intreg Postul Mare e in definitiv o transpunere # cuvintelor arzitoare pe care Sfantul Ignatie al Antiohiei le scria romanilor ce doreau stel scape de moartea in circ: es Ragterea mea mi se apropie. lertafi-ma frajilor! S& nu ma impiedi- ‘cafi s& triesc, s& nu voifi si mor! Nuc! dafi lumii pe cel ce voieste si fie al lui Dumnezeu, nici nu-1 amagiti cu materia! Lasafi-m& s& primese lumina curat’! Ajungnd acolo, voi fi om! Ing&duiti-mi s4 fiu imitator al Patimilor Dumnezeului meu {...]. Dragostea mea a fost rastignita [ho eros mou estaurotetai] si nu este in mine foc care st iubeasc& ma- teria, ci «apa vie», care graieste in mine si-mi spune dinduntrul meu: «Vino la Tatally”™, Praznuirea Crucii ne permite s& caracterizim intregul Post Mare ca un timp randuit in vederea réstignirii duhovnicesti, $i ne ing&duie s& spunem c& fiecare din virtutile practicate aici ca pregatire in vederea celebrarii Patimii e in fapt deja o participare voluntara si reala, chiar dac& partial’, la jertfa Crucii, Postul Mare si Saptdmdna Mare nu trebuie, asadar, privite doar in succesiunea lor, ci $i oarecum sincronic, ca dowa aspecte distincte ale aceleiasi realititi permanente: una ascetica si voluntari, alta dramatic si sacramental, In Postul Mare, ca si in Siptimana Patimilor, scopul raméne acelasi; initierea credinciosului in ,,Taina” viefii in Hristos, pentru ca, prin comu- niunea cu umanitatea Sa, s8 ajung& indumnezeit in mod real prin harul dumnezeirii Lui. Aceast’ dubl& modalitate a mistagogiei crestine a fost pe drept cuvant subliniaté de Sfintul Maxim Marturisitorul printr-o com- parafie ficutd intre ispitirea lui Hristos in pustie si Patima Sa: »Dupa ce Domnul a dezbricat c&peteniile si st&pénirile Ia prima expe~ rienf& a ispitirilor in pustie, tam&duind latura de placere a trasaturii patimitoare a intregii firi, El le-a dezbracat din nou fn vremea morfi, celimindnd de asemenea latura de durere din trasatura patimitoare a fir, Astfel, a luat asupra Sa ca un vinovat isprava noastra din iubire de coameni, sau mai bine zis ne-a scris in socoteala noastra, ca un bun, gloria ispravilor Sale. Caci, asemenea nou’, ludnd fara de pacat tras8- tura patimitoare a firii, prin care obignuieste si lucreze ale sale toatd puterea rea gi stricicioasé, le-a dezbracat in timpul morfii aceleia, in- 348 dire. $i aga a biruit asupra lor i sufletului ca pe unele ce n-au aflat nimic propriu in trisatura patimitoare a Lui...”" in timpul Postului Mare, credinciogii sunt chemati s& urmeze pe Hristos in pustie pentru a triumfa asemenea Lui asupra ,,spitei placerii”, prin asceza liber consimfité $i modul de existenta al c&infei (tropas metanoias). Odatd aceasta victorie potential cstigatt, ei vor putea fi introdusi in cea de-a doua faz’ a idemtificarii lor cu Hristos, pentru a triumfa impreund cu El asupra ,ispitei durerii”, gisindu-se, agadar, in ziua Pastelui, in starea de nepatimire pe care Hristos a venit s& o restaureze in propriul Siu trup, pentru a indumnezei firea omeneasc& asumata si a o elibera de ,frica morfii”, cdreia fi era aservita din pricina placerii™*. Triodul atacd, asadar, insesi ridacinile patimilor: placerea, care a fost cauza inifiald a c&deri, si durerea, care a fost, impreund cu moartea, con- secinta ei. $i chiar dac& acestea doua pot fi deosebite, terapia lor putand fi pus in legatura cu asceza Postului Mare, pe de o parte, si cu mistagogia ‘Saptimdnii Mari, pe de alt parte, trebuie subliniat c& atat una, cAt si cea- {alt sunt indisociabil legate de viaja in Hristos si de rastignirea duhovni- ceascd. Crucea Saptimanii a Ifl-a poate fi atunci privita drept acel aspect din unica jertfi a Crucii care timaduieste plicerea, iar Crucea Vinerii Mari drept aspectul care izgoneste durerea si initiaza in bucuria pascala. ms Partea a doua a Postului Mare ILS. Duminicile Sfintilor loan Sc&rarul si Maria Egipteanca Dupa ce in primele doud duminici au fost intariti in credinta ortodoxt si in Saptiména a IV-a au venerat Crucea, candidatii la cel de-al ,doilea Botez” isi vor continua parcursul pana in Saptiména a VI-a, punctindu-] cu dos duminici consacrate unor modele vii ale vietii duhovnicesti. Aceste dou’ praznice sunt apropiate atat in ce priveste originea, cat $i functia gi tema lor, astfel c& pot fi privite impreund. Priznuirea Sfintei Maria Egipteanca a aparut inaintea celei a Sféintului Joan ScArarul, fiind indicata de unele manuscrise ale Triodului ineepand din secolul XI, chiar dacd atunci aceasta instituire era departe de a fi fost generald: numeroase documente continua si prescrie pentru aceast& duminicd doar comemorarea bogatului nemilostiv si a siracului Lazir din vechiul sistem al lecturilor de la Ierusalim, care supraviefuieste de altfel pnd astazi in canonul Utreniei Duminicii a V-a'. Préznuirea Sfantului loan Sclrarul nu incepe sa fie atestata in manu serise decat in secolul XIII, pentru a se regisi aproape in toate documen- tele secolului XV?. Anterior, Duminica a IV-a era rezervaté comemorari parabolei samarineanului celui bun, al cérei canon s-a pastrat la Utrenia duminicii pand in zilele noastre”. Instituirea tarzie si extrem de rapid a acestei priznuiri a rezultat probabil din dorinja de a completa in mod armonios structura Triodului. Daca primele dou’ duminici se distingeau ca © perioads ,dogmatica”, transferarea praznicelor Sfintilor loan Scararul si Maria Egipteanca a permis definirea nei a doua perioade, ,ascetice”, in ciclul duminicilor din Postul Mare. Prin urmare, aceasta priznuire locala a Duminicii a V-a s-a generalizat pentru a da ciclului un echilibru ce nu va mai fi modificat dupa secolul XV, find definitiv sancfionat de editia tiparita a Triodului. In definitiv, se poate spune c& sursa acestui 350 ciclu al duminicilor Postului Mare si cel care a c&lSuzit evolufia lor a fost, prin vechimea si caracterul stu panortodox, praznicul Ortodoxiei. Sfaintul foan Scfrarul e prazmuit in mod normal pe 30 marti, iar Sfinta Maria Egipteanca pe 1 aprilie. Faptul c& aceste dowd praznice cideau in- totdeauna in timpul Triodului ficea ca ele si nu fie solemnizate, in ciuda importanfei acestor sfinji in evlavia bizantin&: trei stihiri la Vecernie gi un canon la Utrenie, nimic mai mult, Prin urmare, transferul lor in ciclul liturgic mobil a permis 0 mai mare str&lucire acordaté acestor doi sfinti $i © afirmare mai explicit a legaturi lor cu Postul Mare. Spre deosebire de alte praznice fixe transferate, acestea au trecut aproape neschimbate din ciclul Mineielor in cel a Triodului. Cele trei stihiri de la ,Doamne, stri- gat-am” de la Vecerniile Duminicilor a IV-a gi a V-a, precum i sedealna de la oda a 3-a a canonului sunt identice cu cele din 30 martie gi 1 aprilie. Numai canoanele sunt diferite atat pentru Sfantul Ioan Sctrarul, cat gi pentru Sfiinta Maria Egipteanca. Totusi, unele manuscrise ale Mineielor indies pentru 30 martie canonul lui Ignatie din Duminica a TV-a a Postu- Jui Mare, astfel cA atunci oficiul e riguros identic’, in vechile traduceri slave anterioare reformei patriarhului Nifon, care a provocat in Rusia schisma ,vechilor credinciosi”, slujbele Sfinjilor Ioan Scdrarul si Maria Egipteanca nici macar nu se gaseau in Triod, unde se semnala numai c& trebuie luate din Mineie’ Praznicele celor doi sfinji nu ocupa, agadar, decat un loc relativ limitat in oficiile Duminicilor a IV-a si a V-a: pana la canon, rnduiala este cea a tuturor duminicilor Triodului cu sedeaina Octoihului i idiomelele Tri- odului; dupa care se cénta trei canoane: unul al {nvierii cu 6 tropare, unul al Triodului, mai vechi®, cu 4 tropare despre parabolele biblice dezvoltate ‘in cursul stptiménii urmatoare, gi unul al Sfantului tot cu 3 tropare). La Laude nu se cénta nici o stihird a Triodului (cu exceptia idiomelei de la »Slava”, doxastikon), ci numai opt stihiri din Octoih, fapt nemaiintalnit de la Duminica Vamesului gi Fariseului i care evidentiaz4 bine caracterul secundar al acestor prizmuiri faf8 de cele pe care le-am studiat pand aici Sobrietatea acestor dou priznuiri de la sférgitul Postului Mare ingaduie sublinierea mai putemic& a temelor duhovnicesti ale samarineanului cel bun si bogatului nemilostiv, crednd prin aceasta 0 mai mic& ruptura tematic& intre zilele siptimanii gi duminici decét in prima parte a Postului Mare. Atenfia gi efortul duhovnicesc vor putea, agadar, si rimén incor- date pana la capat, chiar si in timpul zilelor de odihn’. Sfantul Ioan Scdrarul Asa cum s-a subliniat deja, lectura Scdrii’ e cea mai important dintre lecturile patristice din timpul Postului Mare si cAlduza discernaméntului 351 ce trebuie s8 insofeasca fAptuirea tuturor virtutilor. Acest tratat plin de stiinfa si finefe nu putea fi redactat decat de cineva care facuse el insusi ‘experienfa a ceea ce scria. Astfel, prin aceasta priznuire s-a socotit si s-2 evidenfiat faptul c& Sféntul loan Sc&rarul realizeaz& el insusi parcursul acestei schri, fiind, prin urmare, el insusi Scara si modelul viu al stiintei duhovnicesti: jintarind ca niste trepte virtutile, spre cer te-ai suit, cu adevarat lumi- nnand prin dreapta-creding& din adancul cel nemasurat al privirii la cele de sus, biruind toate pandirile demonilor, si pAzesti pe oameni, Ioane, scara virtufilor; $i acum te rogi si se mantuiasc& robii tai"*, Scara vesteste urcugul la Dumnezeu al autorului ei, laudat in acelasi timp drept ,raiul virtutilor”, ,,legiuitorul ascezei”!! si ,,féptuitorul” (Prakikos)"* prin excelen{8. Sfantul loan Scirarul reprezinta int-adevar icoana infrandrii sia ascezei”, de accea lauda sa e prilejul rememoratii temeiurilor ascetice. Sfantul loan si-a Iuat crucea sa" pentru a urma Evangheliei in toat& rigoarea'*, retrigdndu-se din lume pentru a-si stapani plicerile trupului sia zbura spre Dumnezeu prin rugiciune: Depiirtatu-te-ai de desfitarea lumeasc’, cuvioase, ca de ceva vattma- tor $i, vestejindu-i trupul cu méncarea, ai innoit tiria sufleteasc& gi ai cfstigat marire cereascd, vrednicule de lauda, Pentru aceasta nu inceta rugindu-te pentru noi, toane”™* Luptind ,upa legile” ascezei”, el sia mistuit placerile si patimile'* dobandind curatia si odihna fara de sférgit a nepatimirii®. Prin puterea Duhului Sfint sa ficut stapan peste trupul stu” si a inecat pe demoni in lacrimile sale", ajungind pe aripile rugiciunii®, pn la lumina duhov- nigeascd a contemplatiei, ea apoi ,s4 lumineze lumea” prin invafatura sa™ si si-gi ,,hrineasca” ucenicii cu ,roadele infrdndrii"**. Experienta sa duhovniceasea I-a facut in stare nu numai s8-i indrume pe ceilalti pe calea ascezei, dar si sa indeparteze orice erezie cu ,toiagul dogmelor™”*. Reunind, asadar, toate virtufile in viata sa exemplara ce se poate deduce din lectura Scdrii sale”, Sfantul loan Scararul apare drept modelul mona- hului si al stiinjei duhovnicesti in care suntem inifiati in timpul Postului Mare de cateheza imnologict, de regulile postului si ypikon-ul slujbelor. Venerndu-, contemplim monahul desivargit, aga cum ar trebui s& devin fiecare, dact ar realiza aga cum se cuvine invayémintele Triodului, Chiar si numai evocarea virtutilor sale e un prilej de praznuire si de bucurie pentru tofi credinciosii deveniti monahi in timpul Postului Mare, .Astlizi este zi de sérbatoare, care cheama toate adunarile isihastilor la dnuire duhovniceasc’, la masa si méncare de viafa nestricAcioasi™™*. 352 zn te ta pe si ca Sfainta Maria Egipteanca Sfinta Maria Egipteanca n-a avut probabil chiar viaja pe care i-o atri- buie Sfintul patriath Softonie in faimoasa sa biografie”. Potrivit studiilor recente facute pe aceast& tem&, aceasta ar fi mai degrabi o amplificare legendara in scopuri didactice a viefii unei Sfinte Maria Egipteanca din Palestina, despre care vorbesc Viaja Sfintei Teoctista din Lesbos, dou’ istorii ale Iui Pavel din Monemvasia si o istorie ,folositoare de suflet” anonima™. Potrivit Viepii Sfintei Teoctista, confirmate de Chiril din Sky- thopolis in Viafa Sfantului Chiriac scris& de acesta’', aceastA Marie a viefuit in Palestina, unde mormantul ei era cunoscut si venerat, Ea a fost céntireayl la biserica Anastasis din Ierusalim si a ales si fuga singurd in pustie din cauza ,,scandalurilor” pe care le-a prilejuit frumusefea ci. Ioannis si Panamon au intalnit-o in desert aproape in aceleasi imprejurari in care o intalneste Zosima pe Maria Egipteanca in Viaa patriarhului Sofronie. Ea le-a povestit plecarea sa in pustie, viaja sa de ascezi inftico- sitoare (timp de 18 ani, nu 40), rugindu-i si treacd din nou pe la ea la ‘ntoarcerea din vizita pe care acestia 0 ficeau avvei Chiriac. Cand acestia au revenit la grota sfintei anahorete, au gasit-o moarta gi au ingropat-o ca pe Maria Egipteanca. Vedem, asadar, c&, afard de cdteva trasaturi legendare, de altminteri justificate duhovniceste, storia Sfintei Maria Egipteanca ramane in esent identicd cu cea a Mariei Palestinianca. Singura mare diferent, adjugaté artificial sau imprumutata din viata unei alte sfinte de catre Sfantul Sofronie, sta in descrierea conduitei Mariei inainte de plecarea sa in pustie. Relatarea patriarhului Sofonie o prezinta ca pe o mare plicdtoasd, ca pe un fel de nimfomand care nu s-a dus in Palestina decat din cauza pasiunii sale patologice pentru desfrdu (semnificativa pentru caracterul irational al patimii)”, in timp ce Maria Palestinianca pare s& nu fi fost supus4 pof- telor pe care le provoca altora, retrigandu-se in desert tocmai pentru a preintimpina picatul, Chiar daca relatarea patriarhului Sofronie nu corespunde adevarului, prin caracterul ei exemplar si sugestiv a ficut din Maria Egipteanca una din sfintele cele-mai populare al Bisericii Ortodoxe. Cultul ei e atestat inainte chiar de difuzarea Viefii scrise de Sofronie™ si prima mentiune explicit& a priznuirii sale in manuscrise, in Duminica a V-a din Postul Mare, urca in secolul XI°*, Insistenta patriarhului Sofronie asupra pic telor Mariei si a caracterului nestipénit al patimii sale, care intunecd cu totul in ea orice facultate rafionalA si o impinge in ciuda ei spre pacat, permitea punerea cu atét mai mult in valoare a caracterului surprinzator si miraculos al convert ei. De indatd ce a infeles semnul dumnezeiese care 0 impiedica s& intre in biseric& pe urmele barbatilor pe care-i dorea, 353 a si dobandit prin harul lui Dumnezeu constiinja pacatului ei; Maria realizeaz’ fird s& mai astepte ,,risturnarea” radical& a fiinfei pe care o pretinde pocdinfa (metanoia), plecand in desert $i ducdnd aici o viata de penitent si ascez8, a cArei maxims severitate era pe mAsura freneziei desfigurate de pacat. Exemplul Mariei permitea imnografilor st extragi o multime de lectii duhovnicesti pentra credinciosii angajafi pe calea pocdinjei, si indeosebi cu privire la caracterul radical al intoarcerii si ristumrii conduitei reali- zate de pocdinj& (metanoia). Ei exprima aceasta ristumare prin cupluri antinomice gi sintetice, dup’ modelul procedeului stilistic extrem de uti- lizat in imnografia bizantind in tot ce priveste Patima si méntuirea, si care prezint& mantuirea drept vindecare a asemin3torului prin asemindtor: vindecarea intaiului Adam de cel de-al doilea Adam, nimicirea morfii prin moarte, a patimii prin Patima& etc. |,Cea care pe mulfi i-a prins cu undita trupului, eu ochii si, pentru o Sourta plicere, i-a ficut mAncare diavolului, a fost pescuit& cu tot ade~ varul de dumnezeiescul har al cinstitei Cruci, ficdndu-se ea preadulee méncare lui Hristos””*. ‘Asa cum Crucea ,,ristoama poli” timpului, atunci cdnd este actualizata dde cdinfa unit cu asceza, tot asa opereaza si ristumarea polilor modului (tropos) existentei umane faicéind-o s& treaca de la patima la virtute®, Prin c&ingé, Maria s-a ficut, din prostituata care era, mireas& a lui Hristos”. Odinioara pricina de cidere pentru multi, gratie risturndrii c&infei ea devine un adevarat soare ce c&lsuzeste acum pe multi spre méntuire™. Puterea Crucii Tale, Hristoase, a fticut minune; c& si cea care mai nainte era desfrénat& s-a nevoit cu nevoinj& pustniceascd. De unde si lepidand neputina (firii femeiesti), vitejeste a stat impotriva diavolu- lui, Pentru aceasta, ludnd i résplata biruinyei, se roagl pentru sufletele noastre™?, ‘Aceast& trecere de la o extrem® la alta prin virtutea cdinfei active a facut din Maria Egipteanca un model pentru tofi monabii si penitengii, mai cu ‘seama in Postul Mare cand trebuie s& o imitim si s& plec&m ,,in pustie” pentru a ne cur&ti de patimi prin luptele ascezei“’, Asupra vietii ei medi- tim incepind din Duminica a V-a, dar aceasta ¢ de fapt continuarea unei joia precedent, cand Viaja sa scrisi de Sfintul lustrare a marelui oficiu de cXinj& al Canonului Mare al Sfantului Andrei Cretanul. Sfinta Maria Egipteanca apare mai cu seami drept exemplul eficacitati si puterii ascezei, capabile s& dea cainjei {ntreaga sa strdlucire gi s& restaureze fiinfa umand c¥zut& in demnitatea ei adamica: . 354 wNestiind dumnezeiestile porunci, cinstit, ai intinat chipul cel dumne- zeieso; dar prin dumnezeiasc& purtare de grijiarasi te-ai curajit indum- nezeindu-te, cuvioasa, prin faptele tale cele de sfinfenie™" Isprivileascetice ale Mariei au ridicat-o la treapta ceteloringeresti® si au ficut din ea un ,inger in trup™, in ciuda slabiciunii legate de firea ei Ca $i Sfintul Ioan Sc&rarul, ea este o condensare vie a tuturor virtutilor, de data aceasta ins& in masura in care ele fac s& infloreasc& metanoia: Vénaile sufletului si patimile trupului le-ai thiat cu sabia postuli Pacatele gindului cu ticerea sihastriei le-ai inecat; si cu curgerea lac milor tale ai ad&pat toate pusta si ne-ai odrislit nouk roadele poctinjei; pentru aceasta cinstim pomenirea ta, cuvioasa™*, Convertirea $i viata in desert au ficut din ea in sens propriu o ,icoand” a metanoiei, venerata tocmai pentru a ne conforma ei si pentru a o imita ‘impartasindu-ne astfel de harul care a indumnezeit-o. wPilda de pocdinf’ avandu-te pe tine, preacuvioasi Marie, roaga pe Hristos s& ne-o diruiasc& in vremea posal. in edi gin dra goste si te laudim pe tine cu céntari” Duminicile Sfintilor Ioan Sctrarul si Maria Egipteanca au, agadar, aceeasi funcfie. Ele propun credinciogilor, care se apropie de capatul efor- turilor lor, modele vii, ,icoane” ale vietii duhovnicesti privite dupa cele dowd dimensiuni esentiale ale sale: infrénarea — enkrateia (Ioan Sc&ra- rul) si cBinja — merarioia (Maria Egipteanca). Ne putem intreba daca nu cumva in planul functional si al echilibrului duhovnicese al Triodului aceste priznuiri nu si-ar fi avut locul mai degraba la inceputul Postului Mare. Istoria sistemului s&rbatorilor fixe transferate plasdndu-le la sfargitul acestuia, ele au dobandit de acum inainte o semnificatie proprie derivat& din locul lor in structura Triodului. Interventia lor dup’ priznuirea Crucii, ‘cand se pregateste de departe Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor, trezeste ravna credinciosilor, ardtandu-le c& virtujile la care sunt chemafi ‘nu sunt idealuri abstracte, ci au fost efectiv realizate de sfinfi Putem observa, pe de alt& parte, c aceste modele vii ale vietii duhov- nicesti si de realizare a mantuirii printr-o viafd rastignita sunt o pregatire indirect in vederea ambianjei dramatice a SAptiménii Patimii care va incepe inci din Saptimana a VI-a. Cum s-a remarcat deja cu referre la rugiciunea adresata sfintilor"”, acestia sunt realizari partiale, dar totusi reale, ale plinstatii divino-umane a lui Hristos. Urméndu-L in Patima Sa prin martiriul sngelui sau martirul ascezei gi patrunsi de energia eni- ’ a Duhului Sfint, sfinfii devin in Biseric& tot atatia Hristosi, tot atétea impliniri ale marelui ,plan” al lui Dumnezeu pentru om care, aga um spun Sflntul Maxim, este acela de a svar in toate tana frp Sale” 355 Ciclul duminicilor gi pr&znuirilor fixe transferate in Triod se desfigoara, asadar, ca o inaintare treptatd ce duce spre Séptiména Mare si repetarea personal de citre fiecare a experientei baptismale. Dup& ,procateheza” perioadei pregatitoare, primele dou duminici alcstuiesc prima etap& a pStrunderii in taina lui Hristos prin creding&; prin pozifia ei centralt, priznuirea Crucii permite caracterizarea intregii spiritualitati a Postului Mare drept o ,istignire duhovniceasca” si o anticipare de bundvoie a Patimii; in fine, Duminicile Sfintilor loan Scararul si Maria Egipteanca propun modele vii ale viefii in Hristos potrivit celor dous modalitati esen- fiale ale acesteia: asceza si cinta. M5 Saptiména a V-a _Vecernia Duminicii a 1V-a marcind incheierea Séptimanii a IV-a si a {njumatafirii Postului, anunfé a cincea etapa a cursei ca pe un nou inceput: ..Trecind injumatajirea timpului postului, si aratam Himurit inceperea Slavei celei dumnezeiesti gi s8 ne sfrguim cu cldur& si ajungem la sffrsitul vietii virtuoase, ca s& luim desPatarea care nu imbatréneste™”. Cum Patima e mai apropiaté acum decat atunci cand am depasit ,bor- na” Crucii, trebuie sti alergim cu ravni sporita si cu mare bucurie spre sina, c&ci restul parcursului e de acum usor: a Trecdnd, credinciosilor, cu Dumnezeu de bora {timpului) infranarii, 34 alergim tinereste si partea rimasa a sfantului stadion (al postului] si si purtim cununa [tes enkrateias syn Theo ten nyssan echontes pistol, to loipon neanikos diadramomen hagion stadion kai stephephoroumen)”* Sfirgitul pare atét de aproape, incdt Saptimina a V-a c deja privita drept o pregatire a Saptimanii a VI-a, ea insisi fiind 0 inainte-priznuire a invierii lui Lazar si a Duminicii Stilparilor sau Floriilor: .Doamne, Cel ce ne-ai dat s& ajungem ziua de astizi, sfaint’ saptima- ‘nA care striluceste luminat mai inainte de minunata sculare a lui Lazir din morfi, invredniceste-ne pe noi, robii Tai, sA umblém in frica Ta, sdvargind toat alergarea postului™™, ‘Saptimana a V-a se distinge in ansamblul Postului Mare prin cele doud lungi oficii ale Canonului Mare joia si Acatistului sambata, Poate din pricina apropierii sfarsitului sau, mai degraba, ca un fel de pregatire in vederea recapitularii scripturistice a Canonului Mare, in aceasta sapti- mand aluziile la modelele vechi-testamentare si mai cu seam nou-testa~ mentare ale pocdintei sunt mai numeroase decat inainte. Se evoci astfel exemplele smochinului neroditor de fapte bune™, al femeii cananeence™, 356 al prostituatei®, al femeii cu seurgere de “al orbului®, al surdo- mutului®, al vamesului si fariseului®, al Tuli fae al vindecarii soacrei lui Petru‘ etc. Toate aceste exemple interpretate intr-un sens duhovnicese vor fi evocate si amplificate la Vecernia de miercuri, unde stihirilor de la ,,Doamne strigat-am” li se adauga cele 12 stihiri ,imitate” (prosomia) ale lui Simeon Metafrast, care reiau esenfialul temelor Cano- nului Mare constituind astfel o preghtire a acestuia, Tot asa, in ce priveste Acatistul, in troparele Nasctoarei (theotokia) din Saptiména a V-a putem constata unele aluzii la tema Bunei Vestit la salutarea ingerului. Poate c& e doar o intimplare, dat find c& adesea in cursul anului liturgic intalnim imprumuturi din stilul Acatistului fir& ca aceasti legaturd si fie semnificativa, dar faprul merit’ macar semnalat. Idiomelele Saptimanii a V-a reiau gi dezvoltt tema canonului dumini cii si a vechiului lectionar palestinian: parabola samarineanului cel bun (Le 10, 29-37). Aceast& parabola ¢ prilejul unor bogate comentarii du- hovnicest, e&ci, aga cum remarca ined SfEntul Grigorie al Nysse, ea este un rezumat al intregii Economii a méntuirii®, Ranitul din parabol& e Adam®, dar, fn virtutea identificarii spirituale a fiectrui om cu primul Com cBzut, este gi ,eu insumi”. Toate troparele care fac aluzie la samari- ala erpretate ca fiind rezultatul pAcatelor personale ale fiecd- ruia. Calatorind pe calea vietii®, mintea e asaltata de télhari, care sunt in acelasi timp pacatele, gandurile, patimile si demonii®, Ea zace acum dezbricath si rinitt, fara a fi ajutatd nici de preot, nici de levit, care-i reprezintl pe cei ce erau inaintea Legii si pe cei ce au venit dupa Lege’, dar care nu pot si-l méntuiasc. Numai samarineanul cel bun, strainul, care vine nu din Samaria, ci din Maria”, e doctorul care va veni si ne ingrijeasc& nu numai sufletul rinit™, dar si trupul”". El a tamaduit r&nile umanitafii ldsfndu-se de bunavoie rinit pe Cruce” si, servindu-se de Cruce aga cum medicul se foloseste de un bisturiu, a redat umanitafii nepitimi- rea”, Peste ranile fapturii el a intins balsamul milostivirii’*, untdelemnul si vinul reprezentind singele si apa ce au iesit din coasta Sa in momentul Patimii sau faptele cAinfei si stripungerii inimii ce actualizeaza in fiecare milostivirea dumnezeiasc& in contextul ascetic al Triodului”®, Aceste dezvoltari privitoare la Hristos Medicul ce vine s& tim&duiasc& rana pacatului arata limpede c& pacatul nu este firea omului, ci un ,accident” survenit pe parcursul existenfei sale, Ele subliniaz8, mai mult decat in parabolele s’ptiménilor precedente, rolul central a Rascumpariri in viata duhovniceasca, lucru potrivit acum cénd ne apropiem de Patima. ince- Pand cu Saptaména Crucii, asistim la 0 convergenta a diferitelor dimen siuni ale imnografiei Triodului spre tema unic& a Saptimanii Mari. in Saptimana a V-a inst, care face inc& un mare loc catehezei virtufi, ca gi la inceputul Postului Mare, acest fenomen rméne ine& discret. S& refinem 387 ‘mai cu seami acest avertisment impotriva insensibilitayii pe care se va stridui s& o 2drobeasc& Canonul Mare: «in groapa trandaviei 2icdnd si strivit fiind de piatra nepriceperii, nein- jelegand, Mantuitorule, cuvantul Tu cel pururea viu, si nesimtind frica Ta, milostiveste-Te si mA méntuieste cu mila Ta, Mult-indurate!””®. 1s Canonul Mare al Sfantului Andrei Cretanul Cele dow’ lungi oficii ale Canonului Mare si ale Acatistului modifica destul de considerabil ritmul Séptamanii a V-a, desi ele se suprapun oficiilor normale de joi si de sambata fara a le modifica. Fiindea, de exemplu, Vecemnia de miercuri seara isi pastreaz& stihirile obignuite la Doamne, strigat-am”, ultima dintre ele menfionandu-i pe apostoli, ca $i ‘cum ziua care urmeazA n-ar fi marcata de nici o comemorare special (desi cele 24 de ,,prosomii” ale Metafrastului insist asupra pregstirii Canonului Mare). Utrenia de joi p&streaza, inserate in Canonul Mare, cele doua canoane triode ale lui Losif si Teodor care mu fac nici 0 aluzie deosebiti la temele acestuia din urm3. De asemenea, desi Acatistul se insereazi intr-un mod mai complex in oficiul Utreniei de sambata, cele doud ,tetraode” ale lui losif si Teodor, care lauda sfintii si martirii ca intr-o sémbata obignuitd, au fost lasate. Aceste detalii ne permit s& pre- supunem cu mare probabilitate, pe de o parte, c& aceste dova oficii n-au fost la origine constituite special pentru locul pe care-1 ocupa astizi in Triod, si, pe de alt& parte, c& oficiile Triodului erau deja redactate atunci cand Canonul Mare gi Acatistul au fost fixate in Saptimdna a V-a. $i aici putem constata c& Postul Mare a adoptat gi absorbit oficii socotite impor- ante sau care marcau indeosebi sensibilitatea ortodoxa, fara ca ele si fi fost la origine compuse special pentru Triod. Dar valoarea lor proprie gi obicejul de a le celebra in Postul Mare le-au putut modifica oarecum semnificafia originard, pentru a le pune de acord cu spiritualitatea cva- dragezimalA (mai cu seam’ in ce priveste Acatistul). ‘Astfel, e interesant poate s& investigim originea si motivul fixarii Canonului Mare in joia Saptimanii a V-a. intemeindu-se pe examenul unui tropar pentru aceasta joi dintr-un Triod sinait din secolul XI” gi pe lectura din Facerea 18, 20-33 de la Vecernie, Karabinov socoteste c& aceastt zi era odinioar§ consacrata unui oficiu votiv ce comemora elibe~ rarea miraculoast a Constantinopolului dintr-un cutremur de pamént care a avut loc pe 17 martie 790 sub imp&ratul Constantin VI. Cum este cazul si cu celelalte comemorari ale unor cutremure de pamént repartizate de-a lungul anului liturgic™, oficiul acestei zile ar fi fost compus cu un carac- 358, ter indeosebi.penitential, anticipind astfel, odatt uitat motivul originar al celebrarii, suprapunerea Canonului Mare, capodoperai a poctinfei. Aceasti ipotezt raméne totusi destul de fragila, c&ci troparul in chestiune nu face explicit aluzie la un perico! natural si poate fi randuit foarte bine printre foarte numeroasele tropare care cheami la frica de pedeapsa lui Dumne- eu, risipite in Triod. Pe de alt& parte, daci Facerea 18, 20-30 face aluzie la pedepse dumnezeiesti si la tirguiala lui Avram cu Dumnezeu pentru salvarea cetatii plcStoase, acest lucru, desi nu este mai probant, se potri- veste in orice caz perfect cu tema Canonului Mare, care nu inceteazA si invoce mila lui Dumnezeu, ca ea si biruie dreptatea Lui. E, asadar, greu si afirmAm cu toat& certitudinea dac& ipoteza lui Karabinov este just, dar in fond aceasta nu conteazA pentru scopul nos- try, fiinded ea are avantajul de a pistra integritatea semnificatiei oficiului actual. Nu este sigur totusi c& acest oficiu a fost intotdeauna celebrat aga cum este celebrat astizi. Astfel, un Triod athonit din secolul X” prescrie executarea sa nu joia, ci in p&rfi repartizate de-a lungul intregii Sapta- méni a V-a, aga cum se procedeazi acum in Saptimana I, a clrei rindu- iala deriva probabil de aici. Dup& Karabinov, aceasta celebrare putea fi ‘impins& chiar si duminica™, cea ce ins, chiar dac& ipoteza s-ar dovedi corecti, nu s-ar potrivit deloc nici cu caracterul Canonului Mare, nici eu cel al unei duminici, care intru cinstirea invierii acorda o relaxare atat in ce priveste postul, cat si efortul pocainfei. Canonul Mare a fost compus de Sféntul Andrei Cretanul, monah de la Sfantul Sava devenit, dupa o gedere la Constantinopol, arhiepiscop al Cretei®', Acesta, fiind antrenat pentru un moment in erezia monoteliti de cdtre imp&ratul monotelit Philipikos, fird s8 fi fost totusi un partizan fer- vent al ei, a revenit la credinja ortodoxa, si acest Canon de pocdinta, redactat la sfargitul vietii sale, ar fi dupa unii autori expresia experienfei sale personale a c&derii in pAcat gia intoarcerii™. in acest fel, el poate fi cinstit drept ,,mistagogul c&intei”® care-i conduce in mod sigur pe cre- dinciogi pe calea pe care a strabstut-o el insusi. Sfintul Andrei Cretanul a isat si omilii, printre cele mai frumoase ale genului bizantin, arta sa ora~ toricd exprimandu-se si in compozitia imnograficd, unde a fost unul din primii autori de canoane poetice™’. Marele siu Canon de poc&int& este nu ‘numai una dintre infloririle imnografiei, ci si unul dintre primele canoane. La origine el cuprindea 250 de tropare, respectiv numarul versetelor celor noua ode scripturistice intre care trebuiau céntate. Irmoasele reiau aproape textual expresiile caracteristice ale refrenelor odelor c&rora la ccorespund. Prezenta odei a 2-a gi scurtimea troparelor arat c& acest Canon era previzut si fie céntat impreund cu odele scripturistice, riménand inc extrem de apropiat, atit prin caracteristicile lui formale, cét si prin temele sale, de inspiratia acestora’’. Mai tarziu i s-a addugat un canon in dou’ tropare pe oda inchinat Sfintei Maria Egipteanca, aproximativ in epoca 359) in care praznuirea ¢i a inceput si apara in duminica urmatoare™, gi un ‘ropar intru cinstirea Sffintului Andrei Cretanul, astfel c& numarul total al troparelor se ridic& astizi la peste 300%: cdci pe Kanga cele 9 ode propriu- zise, dupa sinaxarul de la oda a 6-a se cAnt& 16 tropare intercalate intre sFericiri", cea ce tinde si confirme vechimea Canonului Mare si originea sa palestiniana®, ‘Asa cum s-a vizut, oficiul incepe in fapt la Vecemnia de miereuri cu cele 24 de stihiri ale lui Simeon Metafrastul, care nu fac altceva decét s& rezume temele esenfiale gi stilul Canonului Mare. Dupa Liturghia Daru- rilor mai inainte sfinfite, comunitatea monahilor merge la trapeza, unde se di dezlegare de vin, dar nu de untdelemn™, Pavecernita nu mai are loc in bisericd, fiecare o citeste in chilie inainte de a se odihni putin pentru a se pregati de Utrenia cu aspect de priveghere ce va fi lungs si obositoare”. Slujba incepe la ceasul al 4-lea din noapte”', mult mai devreme decdt de obicei si mult mai tarziu dec&t atunci cénd se celebreaza o priveghere completa cu Vecernie Mare. Dupa ,Aliluia’ si troparele treimice ale gl sului”, nu se recitt decat o singura catisma a Psaltirii, pentru a nu lungi prea mult slujba, aceasta catisma fiind urmatt de sedelne sau catismele poetice ale zilei (Inchinate apostolilor) si de lectura Viesi! Sfintei Maria Egipteanca, scrisa de Sfantul Softonie, imparyita in doua parfi. Dup& Psalmul 50, se incepe numaidec&t Canonul Mare cAntat pe glasul 6, mod dulce si propriu exprimarii c&injei si zdrobirii inimii”, Ca refren, ypi- Koneul prescrie s& se rosteasc& de trei ori inaintea fiectrui tropar: .Milu- ieste-m& Dumnezeule, miluieste-ma!” cu trei metanii™, astfel c& in timpul acestei slujbe se fac in jur de 1000 de metanii, addugind sentimentului de profunda strapungere resimfit la auzul Canonului Mare si oboseala fizick care apare drept expresia dispozitiei launtrice. La oda a 3-a se clint sedelnele zilei, fArd legatur& nemijlocits cu Ca- nonul Mare, iar odele a 4-a, a 8-a si a 9-a sunt cAntate impreund cu cele doud canoane ,,triode” ale lui Teodor si Iosif. Dup8 oda a 6-a glsim si un condac si un icos privitor la Canonul Mare, in stilul Iui Roman Melodul, desi astfel de piese nu se gisesc de obicei intercalate in oficiile Triodului. Sinaxarul lui Nichifor Calist se refer si el la Canonul Mare, semnalénd 8 acest oficiu a fost plasat in Siptimana a V-a, pentru ca luptatorii duhovnicesti si nu se leneveasci acum, cAnd sférsitul Postului Mare se apropie. El aminteste si faptul c& Viaya Sfintei Maria Egipteanca se citeste acum pentru ca cei pe care amintirea pacatelor lor i-ar face si cad& in deznadejde s& recdstige curaj si incredere in puterea cAinfei™*. Sinaxarul se termind cu 0 invocare adresat& Sfantului Andrei Cretanul, al c&rui ajutor € cerut ca la sfargitul fiecdreia din odele Canonului. Dupa Fericirile cén- tate pe acelasi glas ca si Canonul, se continua executarea acestuia impreu- n& cu canoanele ,triode” ale odelor a 8-a gi a 9-a, Dup& oda a 9-a, slujba Utreniei se termina fird vreo modificare notabilf, ca intr-o zi obisnuité. 360 Apare deci limpede faptul c& oficiul Canonului Mare se suprapune doar, fird a-1 modifica, peste slujba obignuitd a zilei de joi din Saptima- na a V-a. Din cauza oboselii fizice prilejuite de acest lung oficiu, se acorda ins& anumite ,méngdieri": nu se recit catisma Psaltirii la Ceasul I, ci aceasta e deplasati le Vecemie in locul catismei 18; Vecernia e cele- braté mai devreme ,,din pricina ostenelii priveghelii” si ¢ urmaté de Liturghia Darurilor mai inainte sfinfite la care fypikon-ul indeamn’ s& se cuminece pe tofi monahii®. Aceast celebrare a Liturghiei Darusilor mai inainte sfinfite modificd notabil structura Saptiménii a V-a, care nu mai este, agadar, punctatd de ritmul binar al zilelor de post strict (lunea, mier- curea, vinerea) si al zilelor de Cuminecare (simbata, duminica/miercurea, vinerea), ci cuprinde trei zile succesive in care se celebreazA Liturghia Darurilor mai inainte sfintite (miercurea, joia, vinerea). Ruptura ritmului regulat al s&ptamdnilor Postului Mare pregateste profundele modificari ale randuielii la care vom asista incepand cu Sambata lui Lazar. ,Rutina” bineficdtoare si necesaré adoptarii modului de existent (tropas) al poct- injei incepe s& facd loc, pe moment numai in plan structural, tensiunii eshatologice a Saptaménii Mari, cénd in timpul primelor trei zile, ,slujba Mirelui” sau a veghii eshatologice se va incheia prin celebrarea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite, Cat priveste compozitia intern& a Canonului Mare, se constatt 8 fie- ‘care od& are aproximativ aceeasi structuri: un irmos repetat de dou’ ori, unul sau dou’ tropare cu caracter general despre c&inja, un grup de tropare ‘ce evocd personajele Vechiului Testament legate printr-o exegez duhov- niceasc& de metanoia, un grup de tropare ce dezvolt& acelasi tip de inter- pretare pentru personaje sau evenimente din Evanghelie (cu excepfia odei a 7-2), un al doilea grup de tropare cu caracter general privitoare la cchinff, strapungere sau frica de judecati, cele doua tropare ale Sfintei Maria Egipteanca, troparul Sfantului Andrei Cretanul, troparul Sfintei Treimi, si in fine, troparul Nascatoarei de Dumnezeu. Troparele privitoare la Vechiul Testament sunt dispuse in ordine aproape cronologic&: ince- Pénd cu c&derea lui Adam in oda 1, trecdnd apoi in revist& toate exem- plele de p&c&tosi sau drepti din cartea Facerii si din c&rtile istorice”, el ‘evoc’ la oda a 8-a profetii, pentru a face loc Noului Testament abia in ‘oda a 9-8, Ocupind toati oda a 9-a, troparele Noului Testament reprezintd astfel implinirea istoriei méntuiri, sfarsitul Scripturii, dar ele sunt pre- zente gi in fiecare od&, fir8 o ordine precisa. Se pare c& autorul a vrut s& arate prin aceasta c& in viata duhovniceasca legatura dintre cele dou Testamente nu este numai diacronic& si succesiva, ci si simultand. Pentru cel ce se angajeazi pe calea clin{ei gi se intreaba Ia inceputul acestui ofi- ciu de stripungere a inimii cum anume s& inceap s8-si plangs viata sa'” — el, care prin paicatul stu a reprodus toate firdidelegile umanitatii ce s-a indepartat de Dumnezeu, care , dupa ce s-a identificat cu Adam, isi da 361 seama c& pacatul stu rezuma si recapituleaz& in fapt p&catele intregii ‘umanitéfi—, acestuia personajele Vechiului Testament fi vor apare ca ilustrdri ale propriilor sale patimi sau stiri interioare. Pe tofi cei din Legea Veche i-am adus fie, sufletele, spre pild’; urmeaza faptelor iubite de Dumnezeu ale dreptilor si fugi de pacatele celor ticalosi™””. Dar aeeste prefigurari scripturistice nu-si gasesc sensul duhovnicesc decat atunci cnd sunt confruntate cu ,cheia” lor: Revelatia lui Hristos $i celiberarea de pacat in Nou! Testament: Adusu-fi-am aminte, suflete, de Moise, de facerea lumii gi de toatt Scriptura cea asezati de acela, care iti povesteste ie de cei drepti si de cei nedrepti; dintre care celor de-ai doilea, adic& celor nedrepti, ai urmat 6, suflete, picatuindu-i lui Dumnezeu, iar nu celor dintai”' Pentru Canonul Mare, timpul ,pregitirii” Evangheliei de c&tre Lege si Profeti n-a fost abolit, ci implinit (cf. Mr 5, 17), din istoric si cantitativ timpul devine spiritual, calitativ, interior si simultan, Aliturdnd fiecdrei ‘ode a Canonului tropare ce fac aluzie la Vechiul Testament gi la Nou! Testament, Sfantul Andrei Cretanul arata c& cel dintai nu-si gaseste sen- sul decat in cel de-al doilea si c&, in planul exegezei duhovnicesti, aceste doud faze ale istoriei mantuirii reprezint& ,trecerea” de la ,,omul cel vechi" la ,omu! cel nou” (cf. £f 4, 22-23). Prin urmare, atit in dezvolta- rea sa liniard, cdt si in sénul fiectrei ode, Canonul Mare sugereazi un moment pascal de trecere de la Vechi la Nou prin cling’, strapungerea inimii gi nevoinfele ascetice, care singure vor putea actualiza si face vii Isuntric lectiile Scripturii Legea a slabit, Evanghelia nu mai lucteaza si toat& Scriptura nu mai ste bagati in seams; profetii au st&bit si tot cuvantul celui drept. $i nile tale, suflete al meu, s-au inmulfit, nefiind doctor care s& te insi- n&itogeasca”"”. ..Nu cei ce ascult Legea sunt drepti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce fac Legea sunt numifi drepji”, spunea Sfantul Apostol Pavel!™, Acest lucru se aplicd si Canonului Mare unde Vechiul si Noul Testament alaturate formal igi glsesc unitatea profunda in Hristosul trait, reprodus, actualizat fn fiecare prin c&inga si ,fiptuire”. ‘SAngele cel din coasta Ta si-mi fie mie scildatoare, bauturd si apa a jertirii ce a izvorat, ca s& mA curafesc cu amandoud, ungandu-ma si ‘band, iar ca o ungere si bauturé, Cuvinte, si-mi fie cuvintele Tale cele de viaya""™. 362 ILS.d Acatistul Sinaxarul atribuie originea sérbtorii Acatistului elibertrii miraculoase pe 7 august 626 a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor gi avarilor. In timp ce imp&ratul Heraclie era atunci cu armata sa departe in Orient, patriarhul Serghie a facut procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana ,neficuta de mén&” a lui Hristos si vesméntul Maicii Domnului. El a incurajat tot poporul in lupté si a organizat rugl- ciuni de implorare a Nasc&toarei de Dumnezeu. Ravna locuitorilor a fost atat de intensd, incat au reugit si respinga inamicul, permifind astfel ris- tumnarea delicatei situafii in care se giseau bizantinii gi sprijinind astfel decisiv contraatacul lui Heraclie, care avea si meargt din victorie in vic- torie, pana la recucerirea tuturor provinciilor luate de pergi!®. In semn de mulfumire, intreg poporu! capitalei si-a petrecut noaptea victoriei céntind ‘in picioare imnul Acatist in sanctuarul Fecioarei de la Viaherne, Ziua de 7 august a rmas de atunci o zi de comemorare solemnd a ,ajutorului pe care ni l-a dat Hristos impotriva vrajmasilor ce ne impresurau pe pimént i pe mare..." Dupa transferul comemorari inifiale de pe 7 august in simbata Sapta- ménii a V-a, sinaxarele au adaugat si memoria altor asedii ale Constanti- ‘nopolului din anii 677, 717-718 si 860", facdnd astfel din Acatist imnul prin excelenfa al increderii poporului bizantin in ocrotirea Maicii Domnu- lui, cum declar& limpede faimosul su .proimion” ,,Aparitoarei Doamne”” [redat mai jos intr-o traducere literala}: +»Generalissimei aparitoare, ca una ce am fost izb&vité din lucruri cum- plite, cele de biruinfa ifi aduc tie, Nascdtoare de Dumnezeu, ca niste mulfumiri, eu, cetatea ta. Ci ca una ce ai stpénire nebiruitd [invinci bila], din tot felul de primejdii slobozeste-ma, ca s& strig tie: Bucur’-te, Mireas& nemiresita! [Te hypermacho stratego ta niketeria / hos lythro- theisa ton deinon eucharisteria / anagrapho soi he polis sou Theotoke. / All’hos echousa to kratos aprosmacheton, / ek pantoion me kindynon eleutheroson / hina krazo soi: Chaire Nymphe anympheute}”"™. S& remarcim numaidecét, ca si nu mai revenim asupra lui, faptul c& simbolismul militar gi patriotic e destul de frecvent in imnografia bizan- tind, indeosebi cu referire la Nascatoarea de Dumnezeu (Theotokos)'"°. Acest lucru fyi trage evident originea din intrepatrunderea intimd existent {ntre Biseric& i statul bizantin, precum si din dedicarea cetffii imperiale Fecioarei''', astfel incat toate evenimentele fericite ale istoriei politice erau atribuite mijlocirii sale, Acest simbotism militar i pistreaza intact valoarea $i atunci cdnd e transpus in planul personal al luptei fiecdrui impotriva patimilor si a demonilor. Eliberarea ,cetajii" reprezintd 363 ‘in acest caz eliberarea omului de tirania patimilor, putind fi astfel aplicat tot timpul Postului Mare. Spiritualitatea liturgic& a asimilat aceste elemente istorice, cum sunt episoadele unor asedii barbare sau cutremure de pimént, pentru a face din cle elemente permanente ale viefii ortodoxe, chiar si dupa disparitia statului bizantin gi a uitirii motivelor precise care au dus la stabilirea lor. ‘Aceste elemente nu sunt simple supraviefuiri ale unor comemorari care nar fi avut valoare decét pentru locuitorii Constantinopolului, ci au do- bandit o valoare transistoric& si universala, putand fi de acum supuse ‘aceluiagi tip de transpunere duhovniceasca (anagogica) ca si faptele isto- rice ale Scripturii. Acatistul e extrem de revelator in aceasta privints. Praznuirea eliberirii miraculoase a Constantinopolului céntats impre- und cu Acatistul a fost transferata la inceputul secolului VIII, de pe 7 au- gust pe 25 martie, de c&tre patriarhul Gherman in virtutea legaturii intime a acestui imn cu Buna Vestire''?, Dar cum cel mai adesea Buna Vestire cade intr-o 2i de post, in secolul IX, patriarhul Metodie (842-847), sau, dup& alte surse, patriarhul Fotie (858-886) a deplasat inc o dath aceasta priznuire a Acatistului a tr-o sémbatd de la sffrsitul Postului Mare", ‘Aceasta ins& pare s& se fi fixat destul de tarziu in Suptimana a V-a, finde in redactia sa din secolul IX, Typikon-ul Marli Biserici din Con- stantinopol Jas inc& patriarhului libertatea de a fixa oficiul Pannychis al ‘Nascdtoarei de Dumnezeu in Saptiména a IV-a sau in Saptiména a V-a!™ in unele manuscrise italo-grecesti, printre care Typikon-ul de la Messina (secolul XII), priznuirea Acatistului nu este prescrisi pentru 0 zi de simbatf, trebuind s& fie celebrata cu 5 zile inainte de Buna Vestire', sau, dupa alte documente, numai in ajunul ei, evidentiind astfel limpede semnificafia ei de inainte-priznuire''* Diferitele etape ale fixtrii Acatistului evidentiazd in fond o ezitare datorata polaritati semmnificatiei sale. El este in acelasi timp un oficiu votiv pentru eliberarea cetafii si un imn centrat in principal pe Buna Vestire. Este sigur of Acatistul exista cu mult inainte de victoria din anul 626 si c& el a fost cfintat atunci pentru cA era deja extrem de popular. Probabil cu aceast& ocazie, sau ulterior, i s-a adaugat ,proimion”-ul citat mai sus, pentru a explicita caracterul siu votiv si legitura Acatistului cu ocrotirea orasului de c&tre Theotokos. ‘Sea scris mult despre originea imnului Acatist si despre autorul sau!"”. Multa vreme sinaxarele i-au atribuit redactarea patriarhului Serghie insusi, lui Gheorghe din Pisidia, secretarul sau, sau chiar patriarhului Gherman, desi acesta din urma n-a ficut altceva decit si expliciteze si ‘mai mult legitura imnului cu Buna Vestire'"’, Pana nu de mult savantii modern, bazafi mai cu seam pe studierea stilului acestei capodopere, pireau s& fi ajuns la un consens in ce priveste atribuirea imnului Acatist 364 lui Roman Melodul: autorul principal al imnelor kontakia si cel mai mare melod bizantin''’, Recent ins, specialigtii inclind s& impinga datarea compunerii lui inca inainte de Roman Melodul”®. Oricum ar sta lucrurile, acesta e intr-adevar 0 inflorire a poeziei liturgice, nici o alta compozitie neegalind-o prin frumusefe si popularitate la crestinii ortodocgi pana in zilele noastre'”'. Acatistul e cAntat in general impreun cu canonul lui Iosif Imnograful’™, care-i imprumut& unele expresii si fi este aseminator prin forma, amplificdnd salutarea ingerului (,.Bucuri-te!”) si legind de ea expresii antinomice ce exprima realizarea in Fecioara Maria a prefigu- ririlor Vechiului Testament gi caracterul neinfeles al Intruparii. Aceast particularitate stilistica a dus la denumirea populard a Acatistului, numit in Grecia chairetismoi (Bucurari)'”. Canonul este cantat impreun’ cu sirmoase” care nu sunt ins& ale lui Iosif, ci poate ale lui Ioan Damaschi- nul; acestea au cunoscut un foarte mare succes in imnografia bizantina, fiindc& le regasim adesea sub forma de ,,catavasii”™. Pe lang’ Acatistul insusi, slujba din sémbata Saptiménii a V-a a Pos- tului Mare a preluat numeroase elemente din cea a Bunei Vestiri’. Vineri seara la Vecernie, dup cele doua idiomele gi stihira Mucenicilor din Triod, se cént& sapte ,.prosomii” §i Slava” de la Vecernia Mare a Bunci Vestiri'* ca pregatire pentru Acatist, dupi care oficiul se deruleaza ca de obicei impreund cu Liturghia Darurilor mai inainte sfinfite. La Pavecer- nifa Mare se cAnt& canoanele defuncfilor glasului de rnd gi ale sf’ntului din Mineie transferate aici din pricina Acatistului'”’. Utrenia incepe, ca gi cea a Canonului Mare'*, la ceasul al 4-lea din noapte', dar, spre deose- bire de aceasta, nu are ,Aliluia” (specific comemorarii defunctilor i, prin urmare, anacronic), ci ,Dumnezeu este Domnul” festiv insofit de intreita- Antare foarte lent& si omamentat& anume pentru acest prilej a unui tropar avand drept tem& Buna Vestire, si de altfel extrem de réspandit in imno- grafic, unde serveste adesea drept irmos'”. Dup& tropar se citeste catis- ma 16 a Psaltirii urmatd nu de 0 sedeaind, ci de ,proimion”-ul ,,Apara- toarei Doamne” cantat de cele doua coruri. Dupa care preotul, inaintea icoanei, ca si in vinerile precedente la Pavecernif’, c&nt& cu glas mare primele 6 strofe (sau oikoi) la sférsitul cirora corul repetf cntind lent ~Aliluia” sau ,Bucurd-te, Mireast, pururea fecioara {nemiresiti]!”. Acest prim grup se incheie cu repetarea condacului ,Aparatoarei Doamne”, urmat de lectura primei parfi a cuvéntului despre Acatist (de la sfarsitul Triodului) si de recitarea Psalmului 118. Se repet& apoi incé o dati ,proi- mion”-ul inainte si dupa grupul de 6 strofe oikoi (icoase) care urmeazi executate in acelasi mod ca si grupul precedent. Se citeste apoi restul cuvantului despre Acatist, Psalmul 50 si canomul hramului m&ndstirii in 4 tropare, cel al Maicii Domnului, alcdtuirea lui losif in 6 tropare gi, la odele corespunzatoare, ,tetraodele” lui losif si Teodor, care elimina ca- 365 nonul hramului. Drept ,catavasii”, se c&nté inc& o data ,irmoasele” cano- nul lui Iosif, Canonul e intrerupt de ectenii mici, urmate la oda a 3-a de cAntarea a sase noi strofe oikoi executate in acelasi mod. Urmeazi o ec- tenie mic, 0 sedealnd pe tema Bunei Vestiri cdntata de dou’ ori gi, dac& nu s-2 incheiat, continuarea cuvantului despre Acatist. Dupd oda a 6-2, se cént& ultimele 6 strofe oikoi, mereu incadrate de ,proimion” si urmate ‘mai intdi de sinaxarul din Minei ier apoi de sinaxarul Acatistului redactat de Nichifor Calist. Canonul se termin& fara alte modificiri, urmat fiind de lumindnda Bunei Vestiri si, la Laude, de 4 stihiri de pe 25 martie cu | Slava” lor. Utrenia se incheie cu doxologia mare, iar la Liturghie se ‘combind la ,Fericiri® troparele odei a 3-a a canonului Maicii Domnului silale odei a 6-a a ,tetraodei” Triodului. Prochimenul este ,.Mareste su- fete al meu pe Domaul”, iar lecturile din Apostol si din Evanghelie sunt duble: vechilor lecturi din Evrei 9, 24-26 si Marcu 8, 27-31, corespun- zAtoare ciclului lecturilor Triodului, li s-au adaugat cele din Evrei 9, 1-7 si Luca 1, 39-49. 56, ca la celelalte praznice ale Maicii Domnului'*', evidentiind astfel limpede suprapunerea oficiului propriu al Acatistului peste cel al unei sdmbete obignuite din Postul Mar Constatiim, asadar, c& pentru a putea da celebririi simbetei Saptiménii a Viea din Postul Mare intreaga sa strilucire, Acatistului si canonului su Ii s-au addugat piese imnografice ale praznicului din 25 martie pentru a completa astfel oficiul, Acest adaos a permis in acelasi timp afirmarea clari a legaturii Acatistului cu praznicul Bunei Vestiri gi proiectarea acestuia din urma in inima ciclului liturgic mobil. Primei distinefii pe care am remarcat-o in Acatist intre simbolismul militar al protectiei Maicii Domnului gi evocarea teologiei Intruparii, trebuie s&-i adaugim 0 a doua, Imnul Acatist se imparte in dou’ parti distincte: prima e o reprezentare dramatic& a Evangheliei copiliriei; ea incepe cu vizita ingerului si tema Bunei Vestiri (condacele 1, 2, 3), dupa care descrie vizita Elisabetei (icos 3), tulburarea lui Iosif (condac 4), ves- tirea Nasterii Domnului pastorilor (icos 4) si magilor (condac 5, icos 6, ‘condac 6), fuga in Egipt si episodul (apocrif) al surpitii idolilor (icos 6), terminéndu-se cu intdlnirea cu dreptul Simeon (condac 7), Partea a doua (incepind cu condacul 8) nu se mai desfagoaré in plan cronologic, ci dezvolta o meditatie asupra consecinfelor spirituale ale Intruparii, Aceast& ‘a doua dimensiune corespunde, sub 0 forma diferiti, salutirilor (chaire- tismoi) propriu-zise care desfaigoard inc& de la inceputul imnului o serie de expresii antinomice a cAror functie ¢ aceea de @ arita c& in Logosul {ntrupat se frdng limitele rajiunii: ,Bucurd-te, cea care ai adunat lucruri potrivnice intr-una [ai reconciliat contrariile}! Bucuri-te cea care ai unit fecioria si nasterea!”™”, »Bucuri-te silagul infelepciunii lui Dumnezeu! Bucurd-te vistieria Proniei Luit Bucuri-te cea care ardfi pe filozofi neintelepti (philosphous aso- hous}! Bucurd-te ceea cea ai vadit pe cei mesteri la cuvant a fi necu- vantitori (technologous alogous]! Bucurd-te cd au innebunit intrebatori [syzerai] cei cumpl cA s-au vestejit facdtorii de basme [ton mython poietai}! Bucurd-te cea care ai rupt vorbele cele incurcate ale atenienilor! Bucuri-te cea care ai umplut mrejele pescarilor! Bucuri-te cea care ne-ai tras dintru adéncul necunostinfei! Bucura-te, cea care pe multi i-ai luminat in cunostins! Bucurd-te corabia celor ce vor si se mantuiasea! Bucur8-te limanul celor ce umbl& cu cordbiile acestei vi Bucura-te, Mireas, pururea fecioar® inceputul acestei a doua parti a it wului Acatist sugereaz& tocmai mo- tivul acestei lungi evocari a Intruparii in timpul Postului Mare: »Viizdind nastere strain, s& ne instrdinim de lume, muténdu-ne mintea la cer; c& pentru aceasta Dumnezeu Cel Preainalt pe pamént s-a ardtat ‘om smerit, vrdnd sa tragd la inalfime pe cei ce-T strig& Lui: Aliluia [Xenon tokon idontes xenothomen tou kosmou, ton noun eis ouranon ‘metathentes, dia gar touto ho hypselos Theos epiges ephane tapeinos anthropos, boulomenos helkysai pros to hypsos tous Auto boontas Allelouial"™. Cu ajutorul unor expresii de o indrizneald adesea nemaiauzit’, Maica Domnului e aici preamfriti in principal ca instrument al intruparii lui Hristos si ca auxiliar al in&lyarii si indumnezeirii naturii umane: ,incepu- tul recrearii ei spirituale”"*. intruparea apare ca principiul far de care n-ar putea exista viata duhovniceasc&, nici biruinf4 asupra patimilor, cAci in fond fiecare crestin ¢ chemat la realizarea mistic& a Intrup&rii in sine {insusi. Prin curtijirea, ckinfa si asceza practicate tocmai in timpul Postu- lui Mare, el trebuie s& imite, pe cét fi st in puting’, curapia neprihanita a Fecioarei, pentru ca dupa ,,Aminul” conlucrarii voii sale cu Dumnezeu s& Se nasca in el Logosul. Cea ce s-a petrecut trupeste in neprianita Maria «plinatatea Dumne- zeiriin [Col 2, 9] stralucind in Hristos prin feciorie, aceasta se petrece si in orice suflet ce riméne feciorelnic potrivit rafiunii; nu c& Domnul s-ar mai face prezent trupeste, flinde& «nu-L mai cunoastem pe Hristos dupa trup» [2 Co 5, 16}, ci pentru c& vine s& se silasluiasct duhov- niceste aducdnd impreund cu El si pe Tatal, cum spune Evanghelia [Un 14, 237", 367 ‘Aceast nastere a lui Hristos in sufletul ,,fecioar&” poate fi priviti nu numai drept piscul viefii duhovnicesti, dar si drept obarsia ei. Fiinde& Botezul I! face pe Hristos si Se nascd in neofit (cf. Ga 2, 20), pentru ca acesta st triiasc& in Hristos (cf. Col 2, 3-4). Astfel, celebrarea Acatistului spre sfargitul Postului Mare, cand ne apropiem de perioada propriu-zis mistagogica si dramatizata a Saptimanii Mari, sugereaz’ c& tocmai prin ascezi, cin si lupti putem regasi fecioria dobandita la Botez, pentru ca prin Duhul Sfiint Hristos s Se nascé, s& creasc& duhovniceste fn suflet $i in trup, si si ajunga ,la masura varstei plin&tapii Iui Hristos” (E/4, 13). Sa remarcéim de altfel c& intervenind chiar inaintea comemorarii Ras- cumpararii in timpul Saptiménii Mari, aceast evocare duhovniceasca a teologiei Intruparii permite afirmarea 0 dat mai mult a continuitatii $i armoniei Economiei divine. Aga cum, cu prilejul Nasterii Domnului, se aminteste faptul c& aceasta confine tainic in ea puterea invierii gi realiza- rea definitiva a mantuirii'’”, tot asa in ajunul celebrarii Patimii e potriviti invocarea paradoxului nemaiauzit aflat la obarsia ei sia faptului c& inci de la intrupare firea omeneasc& asumat’ de Logosul era deja transfigurata $1 indumnezeit’. Jertfa si moartea lui Hristos n-au fost in fond necesare decat pentru a manifesta transcendenfa fra limite a jubirii dumnezeiesti, care recapituleaza in sine insti toate contrariile si se ,smereste” att cét vrea si-gi inalte creatura cBzut, Putem in sfarsit nota faptul ct imnul Acatist si canonul lui Iosif legat de el folosesc din belsug prefigurérile scripturistice, ca si Canonul Mare. Dar, in timp ce in acesta din urmé figurile din Vechiul Testament erau legate de cdingé, in Acatist ele sunt prezentate mai degrabé drept profetii ale intrup&rii. Maica Domnului e in acelasi timp noul rai’, scara lui lacob"®, marea care I-a inghitit pe faraonul spiritual’, piatra din care {Agnit apa care i-a adapat pe evrei in pustie'*' si stalpul de foc care i-a caliuzit", pamantul fagaduit si mana’, rugul aprins', lana acoperit’ de roud a lui Ghedeon', sfesnicul, vasul cu mana si adevaratul cort al marturiei' etc. in nagterea feciorelnicA sunt recapitulate si realizate toate figurile Legii si ale Profetilor, cici ea este realizarea Marii Taine a sco- pului mai inainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creatia Sa'"”. Cele doua celebrari speciale ale Saptaménii a V-a din Postul Mare dezvolté, asadar, doua recapitulari distincte ale istoriei méntuirii: prima in planul pocainfei, cea de-a doua in cel al Intruparii, $i una si alta par solidare si complementare, iar timpul ,concentrat” al Postului Mare, care dezvolti aceasté recapitulare la un nivel mai amplu, ¢ afirmat atunci drept cadrul si ocazia conlucrarii intre planul binevoitor al lui Dumnezeu prin intrupare si rispunsul liber al omului prin c&int& si ascezi. Acatistul per- mite astfel retroactiv definirea intregii dimensiuni hristologice a spiritua- litaqii Triodului. mse Saptimana a VI-a si incheierea Postului Mare in Duminica a V-a se cdnt& impreund cu canonul Sfintei Maria Egip- teanca un canon consacrat aproape in exclusivitate temei stracului Lazir si bogatului nemilostiv (Le 16, 19-31), ce ficea parte din sistemul lectu- rilor biblice de la lerusalim pentru aceastd duminica'** find, prin urmare, extinsa la idiomelele si stihirile Saptaménii a VI-a. Ca si parabola sama- rineanului cel bun, si aceasta oferd imnografilor posibilitatea de a dez- volta un rezumat al istoriei mantuiti: wlsrael se imbriica cu porfird si cu vizon, stralucind intru vesminte reofesti si imparatesti gi, indestulandu-se cu Legea si cu Prorocii, se veselea in slujbele Legii, Dar ristignindu-Te in afara portilor pe Tine, Facttorul de bine, Cel ce ai sSracit, si, dupa ce ai inviat, lepadandu-se de Tine, Cel ce esti pururea in sénurile lui Dumnezeu Tatal, inseteazX acum de picttura harului ca bogatul cel nemilostiv cu Lazar cel stirac. Ci in loc de porfird si de vizon s-a tmbricat fn focul cel nestins. $i jeleste vizand pe poporul pagén, cel lipsit mai inainte de firdmiturile adevarului, incdzindu-se acum in sdnurile credingei lui Avraam gi bracat cu porfira Séngelui Tau gi cu haina Botezului, impreund vese- lindu-se gi indulcindu-se de harul de fff gi zicind: Hristoase, Dumne- zeul nostru, slava Tie!""®, Acest episod al pedepsirii bogatului nemilostiv poate fi aplicat, intr-un mod mai interior, si omului p&c&tos. Fiindc& ,eu insumi” ma asem&n acestui bogat i boget fiind prin fire cu nemurirea, ,am pic&tuit impotriva mea insumi”'™, ,desfatandu-ma ir pliceri™* prin iubirea de lux si de pliceri, prin bucuriile acestei lumi'*, dar mai cu seam& din pricina dis- prefuirii séracilor si a absentei compatimirii'”; bogatul s-a osdndit pe sine insusi la iad!™, gi eu” sunt asemenea lui: »Bogat find in patimi, m-am imbraicat cu vesméntul cel ingelator al fipimiciei, veselindu-m& in raut8tile neinfrénarii (akrasia), gi ardt nemilostivire nem&surat8, neuiténdu-mA la mintea [nous] mea cea lepa- data inaintea usilor pocdintei [pro tou pylonos tes metanoias), fliménd& de tot binele si bolnava de nepurtarea de grija. Dar Tu, Doane, fi-ma Lazar srac de picate, ca nu cumva rugindu-m&, s& nu aflu deget si-mi ricoreascdi limba ce jeleste in vipaia cea nestinsd; ci ma silislu- ieste in sfnurile patriarhului Avraam, ca un lubitor de oameni!”"**, Potrivit punctului de vedere adoptat, ne vom putea socoti bogati in pacate si vrednici de focul cel vesnic ca bogatul cel nemilostiv, sau, ca Laz&r, saraci in virtuti'®” si flaménzind dup& mantuire'**. Atunci ne vom 369