Sunteți pe pagina 1din 1

Bun ramas!

Erau straini. Pescari truditi,


Cu fata supta ca smochina.
Si-ar fi ramas tot risipiti
Ca niste maci printre capiti,
De nu i-ar fi cules Lumina!
Erau straini. Si-ar fi ramas
Îndepartati pe totdeauna.
Dar când acel ciudat Rabin
Schimba la Cana apa-n vin,
Ei au simtit ca toti sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau straini sa fie?
Asa a vrut Isus cel bun
Ca-ntr-un sublim trecut comun
Sa-i lege-n snop pe vesnicie!
Si-n adevar; de-atâta har
Ce-l revarsa mereu Preaînaltul,
Simteau pescarii-n piept un jar,
Simteau ca-i leaga un fierar
C-un lant de slava unul de-altul.