Panglica pentru contientizarea tulburrilor din spectrul autismului

Autismul este una dintre tulburrile de comportament cu o inciden din ce n ce mai

mare, dar cauzele exacte nu au fost elucidate, iar metodele de tratament sunt subiect
de controvers n lumea tiinific. Noi studii ar putea oferi mai multe detalii cu privire la
originile autismului, factorii care influeneaz declanarea i poteniale terapii care s
ajute la vindecare.
Desigur, nicio cercetare de pn acum nu susine c a gsit rspuns la toate ntrebrile
i problemele asociate, dar ncep s se ntrezreasc sperane pentru descifrarea
tainelor acestei tulburri cu consecine nefaste. n primul rnd,

Ce este autismul i cum se manifest

n general, autism este folosit ca un termen generic pentru o serie de tulburri din
spectrul autismului (autism spectrum disorders ASD). n International Classification of
Diseases 2010 (ICD-10), Organizaia Mondial a Sntii definea autismul drept un tip
de tulburare de dezvoltare omniprezent caracterizat cumulativ printr-o dezvoltare
anormal nainte de vrsta de trei ani i o funcionare deficitar n domeniul interaciunii
sociale, comunicrii i comportamentelor repetitive. n mai 2013, American Psychiatric
Association a publicat noul ghid de diagnostic DSM-V (Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorders), iar un studiu realizat de Columbia University School of Nursing
susine c acesta reduce cu aproape o treime numrul de copii diagnosticai cu tulburri
din spectrul autismului. Drept consecin, autorii studiului susin c mii copii ar putea s
nu primeasc tratamentul adecvat. Pe de alt parte, criteriile mai stricte i adugare a
unei noi categorii denumit tulburri de comunicare social (social communication
disorder SCD), incluznd persoanele cu dificulti de comunicare dar care nu
manifest alte caracteristici ale autismului, ar putea ajuta la alegerea unor metode mai
bune de tratament, orientate pe problemele reale i nu pe o schem generic aplicat
tuturor celor presupui a manifesta tulburri din spectrul autismului.
n Romnia, Ministerul Sntii s-a gndit c e mai bine s defineasc tulburrile din
spectrul autist prin lege, mai exact Legea nr. 151/2010 completat ulterior prin Legea
200/2013 i normele metodologice anexe. n afara faptului c definirea este sumar i
poate conduce la diagnosticri greite, numrul unitilor medicale incluse n Programul
Naional de Sntate Mintal este prea mic pentru a asigura asisten specializat la
nivelul ntregii ri.

Cauzele autismului i diagnosticarea

Printre cele mai importante descoperiri recente se numr studiul statistic, efectuat de
ctre cercettorii Rockefeller University, care a evideniat o serie variaii genetice
asociate tulburrilor autiste. Aceast cauz poate fi folosit ca o modalitate de detecie
timpurie, cercettorii susinnd c intervenia n jurul vrstei de un an ar putea schimba
cursul evoluiei ulterioare a tulburrii, prevenind instalarea definitiv a simptomelor.
O cercetare care a evaluat 40 de studii, realizate n perioada 1990 2013, a ajuns la
concluzia c, dei simptomele pot fi identificate cu certitudine nc de la vrsta de 2 ani,
majoritatea diagnosticelor i terapiilor sunt realizate dup vrsta de 4 ani, privnd copilul
de o intervenie timpurie. Cercetarea, susinut de Autism Speaks i publicat n Journal
of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, mai afirm c procentul
copiilor cu autism a crescut cu 78% n ultimii 6 ani n SUA, valoare explicat doar parial
prin mbuntirea diagnosticului.
Cercettorii UC Davis MIND Institute i UCLA susin c, n cazul copiilor care au frai cu
autism, detectarea unei dezvoltri atipice poate fi realizat nc de la 12 luni, iar prinii
i medicii ar trebui s fie ateni la simptomele incipiente.

Tratarea autismului poate ncepe devreme/ Imagine University of California Davis Health
System

i alte studii nclin ctre o cauzalitate genetic a autismului. De exemplu, cercettorii

Emory University au constatat c atenia receptiv, definit drept capacitatea de a
urmri privirea unui alt individ sau de a privi acolo unde indic, are baze genetice i
mutaiile pot influena comportamentul social.
Alte dou studii au evideniat c diferenele genetice dintre fete i biei i fac pe cei din
urm mai predispui la tulburri din spectrul autismului. Astfel, cercettorii University
College London au constatat c gena NRXN3, considerat ca avnd o influen n
autism, este mai puin frecvent la femei dect la brbai. De asemenea, un studiu
comun University Hospital of Lausanne i University of Washington School of Medicine
a analizat din punct de vedere genetic 16000 de persoane cu tulburri de dezvoltare i
800 de familii afectate de tulburri din spectrul autismului, ajungnd la concluzia c
femeile fac fa mai bine mutaiilor genetice responsabile de simptomele asociate
autismului.
Cercettorii University of Colorado Denver susin c aceeai gen care a ajutat creierul
uman s se dezvolte mai mult dect al oricrui mamifer ar putea fi responsabil pentru
severitatea simptomelor autismului. Una din caracteristicile recunoscute ale autismului
este dezvoltarea anormal de rapid a creierului n primii ani de via, iar gena DUF1220
ar putea fi responsabil, dar cercettorii susin c este nevoie de mai multe studii pentru
a putea stabili cu exactitate o corelaie.
La rndul lor, modificrile genetice trebuie s aib o cauz, iar un grup de cercettori de
la University of Chicago susine c a realizat cel mai mare studiu privind influena
factorilor de mediu. Analiznd dosarele medicale a 100 de milioane de americani,
cercettorii au ajuns la concluzia c incidena autismului este strns legat de
expunerea la poluani, de exemplu pesticide. Fetuii de sex masculin sunt mai sensibili
la substanele toxice din mediu, cum ar fi plumbul, diversele medicamente sau molecule
sintetice, iar expunerea prinilor la aceste toxine ar putea s explice o mare parte a
mutaiilor genetice, inclusiv cele responsabile de dezvoltarea ulterioar a simptomelor
autismului.
Mai muli oameni de tiin i organizaii ale prinilor susin o legtur ntre autism i
alimentele provenite din organisme modificate genetic. Dei nu exist o concluzie cert,
un studiu University of Wisconsin-Madison sugereaz c exist o corelaie ntre rata

convulsiilor n autism i hrnirea cu lapte praf care conine protein din soia, iar n SUA
93% din culturile de soia sunt modificate genetic.
O alt cauz, sugerat de un studiu recent, este vrsta naintat a tatlui. Cercettorii
Indiana University i Karolinska Institute din Stockholm au analizat datele tuturor
persoanelor nscute n Suedia n perioada 1973 2001 i au constatat c urmaii
nscui atunci vrsta tatlui depea 45 de ani erau de 3,5 ori mai susceptibili s
dezvolte autism dect copii nscui atunci cnd tatl avea ntre 20 i 24 de ani.

Tratamentul autismului
Cea mai celebr i la mod terapie pentru autism este ABA(Applied Behaviour
Analysis), dar metoda aprut n anii 60 n SUA este controversat i considerat de
unii psihologi a fi nu mai mult dect un dresaj.
American Academy of Child and Adolescent Psychiatry a revizuit n luna februarie 2014
parametrii cheie pentru evaluarea i tratarea autismului n urma studiilor conduse de Dr.
Fred Volkmar, directorul Yale Child Study Center. Noile recomandri susin detecia
timpurie care s permit nceperea ct mai rapid a tratamentului, iar acesta trebuie s
fie realizat n echip de ctre psihiatrii, psihologi comportamentali, logopezi i educatori.
De asemenea, se recomand prinilor s discute cu medicii riscurile unor terapii
alternative, cum ar fi administrarea de secretin.
Cercetri recente ncearc s abordeze i alte ci i s caute posibile soluii, inclusiv
crearea unor medicamente. Yale School of Medicine a dovedit c un sparay nazal cu
oxitocin mbuntete activitatea cerebral legat de procesarea situaiilor sociale la
copii cu autism. Oxitocina este un hormon produs n mod natural de corp, iar
administrarea n cadrul studiului a dovedit c are capacitatea de a normaliza regiunile
cerebrale responsabile de deficitul n interaciunea social.
Pe aceeai linie, cercettorii Children Hospital Oakland Research Institute susin c
exist o legtur ntre nivelul de serotonin i vitamina D. n cercetri anterioare,
autismul a fost conexat cu un nivel sczut de serotonin, iar acum s-a demonstrat c
vitamina D este responsabil de producerea acestui hormon. Cercettorii evalueaz

posibilitatea unei intervenii dietetice care s mbunteasc nivelul de serotonin prin

administrarea de vitamina D, Triptofan i Omega 3.
i cercettorii California Institute Technology (Caltech) susin c tulburrile din spectrul
autismului coreleaz cu afeciuni gastro-intestinale, iar folosirea unor probiotice ar putea
s ajute. Momentan, cercettorii au efectuat studii pe cobai i susin c mai este nevoie
de mult munc pn cnd s fie disponibil un tratament uman.
Tot pe cobai, un studiu experimental a demonstrat c doze reduse de medicamente
anxiolitice pot ajuta la echilibrarea activitii creierului afectat de autism. Conform
doctorului William Catterall (University of Washington), autismul se caracterizeaz printro activitate redus a neuronilor inhibitori i o activitate crescut a celor excitatori, iar
echilibrul poate fi restabilit cu doze mici de medicamente cunoscute. Dou institute de
cercetri au nceput deja testele umane i, n funcie de rezultatul acestora, se sper ca
medicamentele pentru autism s devin disponibile comercial.
Toate aceste studii ncearc s rezolve puzzle-ul complicat al autismului, iar progresul
cercetrilor ofer sperane pentru noi posibile tratamente n viitorul apropiat. Din pcate,
n Romnia lucrurile nu urmeaz acelai curs, universitile i centrele medicale de
specialitate derulnd puine activiti de cercetare semnificative.

Este un lucru bine cunoscut faptul ca terapiile folosite in tratarea autismului

sunt cu atat mai eficiente cu cat interventia se face mai devreme. Pentru ca
rezultatele s fie maxime, este necesara in primul rand o diagnosticare corecta si, pe cat posibil,
precoce. Din gama terapiilor utilizate in terapia timpurie a autismului, ESMD (Early Start Denver
Model) este una dintre metodele cu un grad sporit de eficienta.

Ce este ESMD?
The Early Start Denver Model este un tip de terapie ce consta in abordarea complexa a
comportamentului copiilor diagnosticati cu autism, aplicabila cu succes intre varsta de 1 an si cea de
4 ani. Programul cuprinde un curriculum de dezvoltare care defineste abilitatile ce trebuie formate,
conform fiecarei etape de dezvoltare, precum si un set de metode concrete prin care aceste abilitati
se pot forma si dezvolta. ESMD nu este conceput pentru a fi aplicat intr-un anumit tip de institutie,

insa este un program care poate fi pus in aplicare cu succes de catre o echipa de terapeuti,
impreuna cu parintii, fiind eficient atat in terapia de grup, cat si in terapia individuala. ESMD poate fi
folosit atat ca metoda de terapie in cadrul unei clinici, cat si ca model comportamental utilizat acasa,
de catre parintii care doresc sa isi ajute copilul diagnosticat cu autism.
Programul in sine, dezvoltat de catre psihologii Sally Rogers si Geraldine Dawson, are la baza
exemplul mai vechi al Modelului Denver, fiind practic o extensie a acestuia, adaptata unei abordari
timpurii a autismului. Programul se constituie intr-o interventie timpurie care integreaza o relationare
bazata pe modelul de dezvoltare ce foloseste practici terapeutice validate deja de catre metoda ABA
(analiza comportamentala aplicata).

Principiile de baza ale ESMD au in vedere:

-Strategii analitice comportamentale aplicate in mod natural;
-Sensibilitatea la secvente de dezvoltare normala;
-Implicarea profunda a parintilor;
-Focalizarea pe schimburile interpersonale si pe sentimentele pozitive;
-Angajarea comuna prin activitati comune;
-Limbaj si comunicare dezvoltate in interiorul unei relatii pozitive, bazate pe reactii emotionale.

Scopul terapiei bazate pe ESDM este acela de a dezvolta interesul copiilor in

diverse activitati si in ceea ce priveste comunicarea cu alti oameni. De
asemenea, rezultatele terapiei conduc la imbunatatirea abilitatilor de comunicare cu ceilalti si de
exprimare a propriilor trairi, emotii, ganduri. Modelul isi are radacinile intr-un program initiat in 1981 in
SUA ce avea la baza ideea terapiei prin jocuri integrate in activitatile zilnice ale copiilor. Ideea
esentiala a ESDM este aceea de a folosi resursele pe care copilul le are deja, pentru a-l face sa-si
imbunatateasca treptat aceste abilitati intr-un mod intens, structurat si placut. Comunicarea si
imbunatatirea abilitatilor de comunicare cu cei din jur reprezinta cheia programului. Copiii sunt
incurajati prin activitati de tip joc sa comunice cu ceilalti si sa invete ca ceilalti ii pot ajuta, ceea ce ii
motiveaza in incercarile lor de a depasit simptomele autismului.

Cui se adreseaza programul ESDM?

ESDM este singurul model comprehensiv de interventie timpurie validat
printr-un studiu clinic solid, adresat copiilor cu varsta mai mica de 18
luni.Cercetarile arata ca metoda este eficienta pentru o gama larga de stiluri de invatare si abilitati,
fiind adecvata copiilor diagnosticati cu ASD. De asemenea, este important faptul ca metoda s-a
dovedit a fi la fel de eficienta in cazul copiilor cu dificultati mari de invatare, precum si in cazul
copiilor cu dificultati mici sau moderate. Un studiu clinic publicat in revista Pediatrics arata ca acei
copii care au beneficiat de terapia ESDM 20 de ore pe saptamana (15 ore cu terapeuti specializati si
5 ore cu parintii), timp de 2 ani au prezentat imbunatatiri semnificative in ceea ce priveste abilitatile
cognitive si de limbaj precum si in privinta adaptarii comportamentale. De asemenea, s-a remarcat o
scadere considerabila a simptomelor autismului.

Cine poate aplica ESDM?

Terapia bazata pe ESDM poate fi aplicata de catre un psiholog, de catre un terapeut
comportamental sau ocupational, de catre logoped sau un specialist in interventia timpurie sau de
catre un pediatru specializat in dezvoltarea copilului.Actualmente exista traininguri in
ESDM care se finalizeaza cu o certificare, specialistii putand fi usor de
identificat. Specializarea implica workshopuri si practica efectiva, asa incat un specialist in ESDM
poate sa isi demonstreze abilitatile prin sesiuni video si prin instrumente practice, nu doar printr-un
certificat.

Cum isi pot insusi parintii tehnicile ESDM?

Implicarea parintilor in programul ESDM este esentiala. Instructorul care coordoneaza terapia este
cel care trebuie sa le explice parintilor strategiile ce trebuie folosite acasa si sa ii ajute sa le aplice.
Psihologii care au dezvoltat aceasta metoda considera util un training separat al parintilor si de
aceea au publicat un manual pentru parinti, An Early Start for Your Child with Autism, avand drept
coautor pe dr. Laurie Vismara. Manualul contine mai multe sfaturi utile si strategii de integrare subtila
a terapiei in activitatile zilnice, putand fi utilizat chiar inainte de inceperea terapiei propriu-zise.
Pentru mai multe informatii despre ESDM, iata o minibibliografie utila ce
trimite la sursele originare ale programului:
Rogers SJ, Dawson G. Play and Engagement in Early Autism: The Early Start Dever Model.
Volume I: The Treatment, New York, Guilford Press, 2009 (tradusa si in italiana, germana, franceza,
spaniola, araba si japoneza)
Rogers SJ, Dawson G. Play and Engagement in Early Autism: The Early Start Dever Model.
Volume II: The Curriculum, New York, Guilford Press, 2009 (tradusa si in italiana, germana,
franceza, spaniola, araba si japoneza)

Rogers SJ, Dawson G., Vismara L. An Early Start for Your Child with Autism, , New York, Guilford
Press, 2012.

nceperea terapiei potrivite pentru autism ntre 18 i 24 de luni are un impact

semnificativ n ceea ce privete normalizarea abilitilor sociale i a activitii
cerebrale, arat un studiu recent, citat de site-ul futurity.org.
nceperea terapiei potrivite pentru autism ntre 18 i 24 de luni are un impact
semnificativ n ceea ce privete normalizarea abilitilor sociale i a activitii
cerebrale, arat un studiu recent, citat de site-ul futurity.org.
Astfel, terapia numit ESDM (Early Start Denver Model), ce presupune o abordare
bazat pe relaii, joac i reacionarea la factorii de mediu, i-a dovedit eficiena.
Copii de ambele sexe care au fost tratai, au artat un comportament mbuntit i
o activitate cerebral normalizat i foarte apropiat de cea a copiilor sntoi.
n cadrul terapiei, copiii au fost stimulai cerebral, artndu-li-se mai multe imagini
cu fee omeneti i mai puine imagini cu obiecte, ca n terapiile anterioare.
Activitatea cerebral a fost la fel de intens ca a copiilor sntoi, inclui n studiu.
Participanii au fost supui terapiei timp de doi ani, timp de 20 de ore pe
sptmn. n plus, prinii lor au fost instruii s se comporte cu copiii lor
corespunztor cu sfaturile primite de la terapeui, pentru ca tratamentul s aib
eficiena maxim.
Aceasta este prima dat cnd se demonstreaz c o intervenie comportamental
fa de copiii bolnavi de autism determin schimbarea funciilor cerebrale, dar i
schimbri n comportamentul copilului", a declarat Thomas R. Insel, director al
Institutului Naional de Sntate Mental din Statele Unite ale Americii.

INFANT START UN NOU TRATAMENT IN AUTISM

Infant Start este numele unei noi terapii comportamentale in autism in care parintii copiilor cu
TSA (Tulburari din Spectrul Autist) sunt terapeutii principali. Acest program a fost elaborat de
expertii in autism de la Universitatea din Carolina Universitatile Duke si Davis din North
Carolina.
Parintii sunt invatati tehnici simple iar interventia timpurie in cazul copiilor cu semne de
autism diminueaza substantial simptomele, astfel incat pana ajung la varsta de 3 ani majoritatea
copiilor nu mai prezinta intarzierile developmentale specifice tulburarii.
Astfel, in rutina zilnica (schimbarea scutecului, hranirea, joaca pe covor, plimbarea, leaganul
care reprezinta momente de invatare critice pentru bebelusi), parintii isi ajuta copiii sa se
concentreze pe:

fetele si vocile parintilor;

interactiuni care atrag atentia bebelusului; parintii trebuie sa zambeasca si sa arate

incantare fata de aceste interactiuni;

imitarea sunetelor bebelusului si a actiunilor intentionale;

folosirea jucariilor pentru a sprijini (si nu a distrage) atentia sociala a bebelusului.

Dar pentru a stii daca copilul prezinta un risc pentru dezvoltarea tulburarii din spectrul autist,
parintele trebuie sa urmareasca urmatoarele semne timpurii (dezvoltate de UC Davis Mind
Institute):

fixare vizuala neobisnuita examinare neobisnuita si persistenta a obiectelor;

comportamente repetitive neobisnuite petrecerea unui timp neobisnuit de indelungat

in repetarea unei actiuni (de ex:privirea propriilor maini sau rotirea unui obiect);

lipsa sunetelor specifice varstei dezvoltarea intarziata a sunetelor ma ma, da da, ta ta;

comunicare intentionala intarziata expresii faciale neutre si eforturi scazute in a face

gesturi sau obtine atentia parintilor;

interes scazut pentru interactiune interes mai pronuntat pentru obiecte decat oameni
si dificultati in sustinerea interactiunilor fata-n-fata.
Bebelusii participanti in acest studiu pilot aveau varste cuprinse intre 6 si 15 luni si aveau deja
simptomele descrise mai sus. Majoritatea copiilor (6 din 7) au beneficiat de pe urma terapiei
comportamentale Infant Start astfel incat pana au ajuns la varsta de 2-3 ani si-au recuperat
complet abilitatile de invatare si limbaj.
Rezultatele acestui studiu pilot au fost publicate anul trecut in Journal of Autism and
Developmental Disorders (Rogers & Ozonoff, 2014).
Profesorul Sally J. Rogers, autoarea principala a studiului, subliniaza faptul ca nu incearca sa
vindece autismul:
Persoanele cu TSA contribuie mult la cultura noastra. Diversitatea naturii umane este ceea ce
ne face puternici ca specie.Ceea ce incercam este sa diminuam dizabilitatea asociata cu TSA.
Obiectivul meu este ca adultii si copiii cu autism sa fie capabili sa participe cu succes la viata de
zi cu zi in toate aspectele comunitatii in care isi doresc sa ia parte: sa desfasoare o munca plina
de satisfactie, sa se recreeze, sa aiba relatii, parte de educatie, un cerc de persoane pe care ii
iubesc, si in generel, sa fie fericiti cu viata lor.

Consideraii Critice Privind Procedurile

Specifice Terapiei Copiilor Autiti
Antoaneta Zamfirache, Mircea Ilinca, Vasile Chirita, Roxana Chirita, Tiberius Dumitriu, Claudia
Nasaudean, Ioan Gotca

Rezumat. n lucrare se menioneaz succint caracteristicile psihocomportamentale care

definesc autismul. O analiz a datelor statistice disponibile justific interesul pentru
studierea acestei afeciuni. Sunt prezentate critic principalele metode de terapie n cazul
copiilor cu autism. Se propune, dup informaiile noastre pentru prim dat,
experimentarea unei proceduri de terapie care transform familia n actorul principal al
realaiei copil autist < - > familie < - > echip terapeutic. Implementarea pe Internet a
unui produs software original va permite completarea planului terapeutic cu exerciii

executabile pe calculator. Programul asigur tot o dat i suportul logistic necesar unei
legturi nemijlocite ntre familie i terapeut, ceea ce va face posibil modificarea n timp
real, pe baza observaiilor transmise de familie ctre terapeut, a exerciiilor propuse a fi
executate cu copilul autist. Lotul de studiu , alctuit din 5 copii (3 biei i 2 fetie) avnd
vrsta ntre 5-11 ani,care au fost diagnosticai cu diferite grade de autism, este
comparabil cu acela folosit n alte studii.

1. Introducere
Autismul este o tulburare psihocomportamental de aspect pervasiv care reunete aspecte ale
mai multor etiologii i are un caracter invalidant relaional i social. Afeciunea se manifest prin
deficiene mintale i comportamentale, care afecteaz n mod curent abilitatea de a comunica,
formele de relaionare cu ceilali i capacitatea de a rspunde adecvat la stimuli externi.
Dei persoanele cu autism nu au exact aceleai simptome i dezorganizare, tabloului clinic
specific i se adug anumite elemente sau forme individuale specifice. n general, sunt prezente
problemele de socializare, comunicare, motorii i senzoriale. De aceea persoanele cu autism, i
n special copiii, manifest ntrzieri grave de limbaj, apar ca fiind nchii, inabordabili,
ncapsulai n comportamente repetitive i pattern-uri cognitive rigide i chiar ca fiind retardai
mintal. Ipotezele referitoare la etiologia autismului relev o confruntare ntre dou tendine
cumva n opoziie [1].
O categorie de cercetri caut s evidenieze existena unor corelaii statistice ntre simptomele
i leziunile organice constatate conform spiritului medicinii anatomo-clinice, respectiv substratul
organic al bolii [2].
n prezent cercettorii abordeaz procesualitatea autistic ca o dezvoltare psiho-dinamic a
unei vulnerabiliti a copilului pre-autist i a tuturor evenimentelor contrare pe care le-a
experimentat [2].
De fapt, ambele puncte de vedere constituie modaliti de abordare paralele fiind discutabile n
funcie de particularitatea cazului relevat de datele anamnestice, observaii i investigaii
clinice i paraclinice
Dei criteriile de diagnostic moderne par s permit o mai corect identificare a factorilor de risc
i a mecanismelor patologice, suntem nc departe de a ne afla n posesia unei teorii unitare,
coerente i general valabile asupra autismului.

2. Consideraii statistice

n prezent se observ creterea numrului copiilor diagnosticai cu autism.De aceea, n scopul

scderii numrului de copii afectai de aceast maladie dar i de gsire a unor modaliti ct
mai eficiente de recuperare, este necesar stabilirea unor modaliti ct mai riguroase de
prevenie (sanogenez) i intervenie. O preocupare constant la nivel mondial este i aceea de
a evalua statistic acest fenomen. Spre exemplu dup www.wrongdiagnosis.com/a/autism/statscountry.htm indicatorii statistici referitor la autism: prevalena (numrul persoanelor cu autism
fa de numrul acelora neafectate) este de cca 1 1.6 / 1000 de loc., iar incidena ( numrul
annual
de
cazuri
nou
aprute
anual)
este
de
1/90.000
loc
.
Dup www.ocali.org/nattap2007 pentru 1/ 166 nateri nou nscuii pot fi diagnosticai cu autism
iar testele arat creterea dizabilitii cu 10 17% anual.
Statistic, riscul de apariie a bolii la ceilali copii ntr-o familie unde exist un copil autist este de
9%; mai mult, dac primul copil afectat este biat, riscul pentru urmtorul nscut este de 7%, iar
dac este fat de 14%. n cazul gemenilor monozigoi, n 60% din cazuri ambii dezvolt autism
infantil, pe cnd dizigoii numai 9% [3].
S-a constatat c numrul mare de copii cu probleme care intr sub incidena dezvoltrii
pervasive de tip autist a crescut semnificativ ncepnd cu anul 1992; o explicaie pertinent ar fi
transformrile profunde socio-economice i culturale prin care a trecut ara noastr i implicit
restructurarea statutului femeii ca mam, soie i co-partener n realizarea unui trai cat mai
aproape de normal. n paralel cu transformrile sociale s-au produs transformri fundamentale
n psihologia femeii aflat ntr-o perioad de tranziie pe plan socio-cultural, cu rezonan
semnificativ n planul personal.
Un studiu statistic [3] elaborat n perioada ani 2002 2005 n cadrul Clinicii de Neuropsihiatrie
Infantil a Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iai, a evideniat o inciden diagnostic
crescut a autismului infantil comparativ cu alte grupe diagnostice (autismul infantil atipic,
tulburarea dezintegrativ, hiperactivitatea asociat cu o ntrziere mental i micri stereotipe,
sindromul Asperger) ( fig 1).

Fig.1

3. Proceduri actuale n terapia copilului autist

Copiii cu autism au fost i sunt asimilai n diverse programe de terapii printre care enumerm
terapia ABA, PECS, PORTAGE i Terapia de Integrare Complet a Centrului THE MIFNE
APPROACH din Israel, al cror randament este evident i semnificativ n nivelul de recuperare
a acestora [4,5].
Terapia ABA [4]-Analiza Aplicat a Comportamentului- este un program de nvare care
lucreaz sistematic la diminuarea i nlturarea trsturilor autismului, pn cnd copilul nu
mai ndeplinete condiiile necesare pentru a se considera c are aceast afeciune. Sistemul
este foarte intensiv,se bazeaz pe dividerea oricrei sarcini n subsarcini cu caracteristici
distincte i pune un accent foarte mare pe recompensarea copilului atunci cnd lucreaz bine.
Nu exist pedeaps fizic n acest sistem. Terapia ncepe ntr-o structur foarte rigid, dar n
mod gradat ia forma unui mediu tipic de coal. Pe msur ce nva s nvee copilul
progreseaz pn la punctul n care poate s-i nsoeasc colegii normali ca stil de nvare.
Perseverarea timp de 2 3 ani n acest program i poate canaliza pe copii ctre normalitate.

Terapia PECS [5] , ca o complementaritate la terapia ABA, utilizeaz un set de pictograme

organizate pe domenii de activitate a cror utilizare reprezint un mod excelent de nvare a
vorbirii, limbajului i comunicrii. O caracteristic a copiilor autiti este capacitatea de selecie
vizual iar aceste imagini vin s-i ajute la generalizrile corespunztoare.
Centrul The Mifne Approach [6]a dezvoltat o metod de depistare precoce a autismului cu
posibilitatea unei intervenii timpurii care conduce la o recuperare mai rapid, cu rezultate
pozitive de integrare complet a persoanelor cu autism, dar nu n ultimul rnd implicarea
familiei. Programul de intervenie timpurie este un proces secvenial care include trei segmente :

primul segment se refer la o perioad de 3 sptmni n care familia aflat n reziden

este implicat s participe complet la tratament. Dinamica tratamentului include punct cu punct
relaia familiei cu copilul, dialoguri, discuii i sesiuni intensive de lucru. Tratamentul se
adreseaz deprinderilor cognitive i sociale exersate cu copilul i pentru el ;

al doilea segment cuprinde tratamentul de baz, care este efectuat independent, la

domiciliu, de ctre familie. Pentru aceasta familia este supervizat clinic numai de ctre un
terapeut.Din aceast etap se consider c pentru familie nu mai este necesar o asistena
sistematic i constant din partea specialitilor Centrului The Mifne Approach. Familiile
continu terapia individual cu copilul lor pn cnd acesta se integreaz cu succes att ca
achiziii de cunotine ct i n plan social ;

al treilea segment se refer la integrarea n coal cu ndeprtarea obstacolelor i

centrarea pe efortul pe care trebuie s-l realizeze copilul.
De remarcat c n cadrul acestui program implicarea familiei reprezint punctul central de
orientare a centrului pentru ca, n final, s se realizeze o integrare ct mai complet n sistemul
de educaie normal a copiilor cu autism.
Se observ c toate terapiile prezentate au ca punct comun exersarea i asimilarea abilitilor
psihocomportamentale necesare unei comunicri adecvate i implementarea n viaa social
normal cu etapele ei caracteristice, baza fiind tehnica cognitiv comportamental. n plus,
terapia de integrare a Centrului The Mifne Approach completeaz intervenia cu participarea
direct a familiei, experienele multinivelare care permit o internalizare complet a studiului
programului (att emoional ct i cognitive), ceea ce implica o mai mare nelegere i implicare
corect a acesteia.

4. Posibilitile de terapie a copilului autist folsind tic

Experiena proprie ne ndreptete s considerm c n terapia copilului cu autism sunt

importante:

 implicarea direct, nemijlocit a familiei n desfurarea efectiv a modalitilor prevzute

de terapia aleas;

oportunitatea aplicrii continue, practic permanente, a mijloacelor de terapie;

alctuirea unei structuri adaptative a mijloacelor de tratament specifice fiecrui pacient.

n concluzie familia reprezint un coterapeut fundamental n susinerea copilului, organizarea i

ghidarea acestuia, modelarea sa i participarea creativ n ansamblul procesului terapiei
Implicarea TIC ne apare ca fiind justificat deoarece folosirea calculatorului, nefiind
caracterizat de o dinamic a tririi (emoional-afectiv) care de regul rezoneaz subtil cu
copilul, poate avea ca efect organizarea cogniiei i modelarea emoiei. Se realizeaz, astfel,
un circuit al informaiei cortical-subcortical, minte-emoie neafectat de implicarea emoionalafectiv a printelui.
Elaborarea unor produse sofware este justificat chiar i din punct de vedere economic.
Dup www.ocali.org/nattap2007 costurile cu autismul pentru urmtorii 10 ani sunt estimate la
200 400 miliarde de dolari. n ceea ce privete familia ntrebrile i problemele n legtur cu
copilul autist sunt mari i determin niveluri nalte ale stresului n familiile cu copii autiti. Pentru
orice familie acceptarea i pregtirea pentru a face fa unei astfel de situaii este o provocare i
ridic probleme uriae care-i implic n totalitate pe prini, frai, bunici, familia extins, prieteni.
Pornind de la aceste considerente autorii au realizat o platform TIC care permite dialogul prin
INTERNET copil autist < > familie < >echip terapeutic. n fig 2 este prezentat fereastra
care ilustreaz posibiltatea psihologului de a alctui un sistem individualizat de pictograme
.Pentru fiecare copil se alctuiete o pagin de INTERNET proprie ,care va conine
succesiunea de pictograme considerate ca fiind adecvate situaiei copilului autist.Acestea sunt
nsoite i de sunetul care le descrie. Tot o dat psihologul poate alege i culoarea fondului pe
care sunt asezate pictogramele.Acestea vor fi apoi exersate de parini cu copiii lor. Observaiile
prinilor, feedback-ul, sunt transmise psihologului prin INTERNET i sunt determinate pentru
stabilirea modificrilor care urmeaz s fie fcute, modifica n timp real, n succesiunea de
pictograme.

Fig 2

Deci, ideea acestei proceduri de colaborare cu copiii cu autism const n implicarea permanent
a familiei n elaborarea i punerea n practic a planului de tratament.
Viabilitatea, oportunitatea i eficiena modalitilor propuse n lucrare este susinut i de:
numrul semnificativ de familii ( cca 60% - 75 %) care pot accesa INTERNETUL la domiciliu
[7] ;
posibilitatea instruirii extrem de rapide a prilor asupra folosirii funciilor platformei TIC
propuse n lucru;

atractivitatea deosebit a mediilor de lucru virtuale.

n prezent se realizeaz un studiu pilot privind posibilitatea i eficien folosirii unor proceduri
individualizate, prin care s fie prezentate copiilor prin intermediul calculatorului un lot de
pictograme,videojocuri etc. Lotul de studiu este alctuit din 5 copii (3 biei i 2 fetie), cu vrste
cuprinse ntre 5 i 11 ani i este comparabil cu acelea folosite pentru alte cercetri n domeniul
autismului.

5. Concluzii

Studiile statistice arat c fenomenul autist afecteaz un numr semnificativ de copii ,

mereu n cretere.

Procedurile terapeutice folosite n prezent cu copilul autist au ca punct comun exersarea i

asimilarea abilitilor psihocomportamentale necesare unei comunicri adecvate.

Efortul economic semnificativ necesar aplicrii procedurilor de terapie a copilului autist

justific continurea cercetrilor n scopul elaborrii unor noi proceduri,care s foloseasc i
tehnologiile actuale.

TIC ofer posibilitatea implementarea unor proceduri care s asigure familiei rolul de
partener al psihologului.

Introducerea n planul de tratament a autismului i a exerciiilor cu calculatorul permite

eliberarea copilului de componenta emoional indus de relaia cu o alt persoan,terapeut
sau printe.

Bibliografie

1. Rutter M, Silberg J., OConnor T., Simonoff E., Genetics and child psychiatry: II empirical reserch
finding. J. Child Psychol Psychiatry, 1999; 40:19-55.
2. British Medical Journal, Ediia n limba romn, 2003, Vol. 10, Nr. 9, www.bmj.ro.
3. Particulariti ale nvrii n autismul infantil , Psihiatria i condiia uman,
Clinic Universitar de Psihiatrie Socola, Iai.

tom II, 2005, Spitalul

4. Wing L., Leekam SR., Libby SJ., Gould J., Larcombe M., The diagnostic interwieu for social and
communication disorder: background, interrater reliability and clinical use. J Child Psychol Psychiatry
2002; 43: 307
5. Kanner, L., Autistic disturbance of affective contact, The nervous child, 1943, 2, Traduction francaise
par M. Rosenberg in: Neuropsychiatrie enfance adolescence, 1990.
6. Post-Treatment Social Integration of Children with Contact and Communication Disorder: The "Mifne"
Approach Center,2006, Israel

7. Identificarea Factorilor de Risc i Strategii de Intervenie n Interferena Social i Educaional a

Utilizrii Calculatorului la Copii i Adolesceni, Grant CNCSIS,Licitaia 2006,Bucureti

Dr.
Tatiana
Medic
primar
DGASPC sector 6, Serviciul Evaluare Copii cu Dizabilitati

Popescu
neuropsihiatru

Fiind medici pedopsihiatri avem responsabilitatea sa recunoastem foarte bine semnele autismului la o
varsta cat mai precoce pentru a putea interveni cat mai timpuriu.
Desi problema copilului cu autism este problema comunitatii, societatii in general, medicul are poate cea
mai mica contributie, dar importanta, mai ales in diagnosticarea precoce a tulburarii autiste.
O alta responsabilitate ar fi sa continuam studiile stiintifice, cercetarile medicale, pentru ca la un moment
dat sa reusim interventia direct pe factorii etiopatogenici, ai acestei disfunctii psihice cu impact puternic
psihosocial asupra copilului, familiei, comunitatii.
Exista multe teorii care incearca sa explice etiologia autismului. Am sa amintesc una dintre cele care near indreptati cumva incercarea pentru administrarea de psihotrope si anume ipotezele neurochimice. Au
fost studiate serotonina si dopamina. Se presupune ca acesti neurotransmitatori sunt intr-o cantitate
crescuta in SNC la copiii cu autism (hiperserotoninemie si hiperdopaminergie), ce pot implica
hiperactivitate, sterotipii, anxietate.
Psihotropele actionand ca niste blocanti ai receptorilor dopaminergici, ar avea efect de reducere a
stereotipiilor, retractiei sociale, hiperkineziei, ameliorand atentia. In acest fel s-ar pregati un teren mai
primitor pentru aplicarea terapiilor de recuperare.
Dar tratamentul psihotrop si stimulentele cerebrale nu rezolva problema autismului.
Medicul are datoria sa informeze foarte bine familia despre tratamentul chimioterapic si sa lase ca familia
sa decida daca doreste un tratament de scurta durata, in cazul prezentei semnelor de agitatie,
agresivitatii, stereotipiilor severe si hipekineziei, desi unii copii dezvolta chiar reactii paradoxale si
adverse, iar daca copilul este mic, paleta medicatiei este restransa sau nu exista.
O alta datorie a medicului specialist este aceea de informare despre aceasta tulburare, mijloacele de
recuperare, impactul asupra copilului, familiei si comunitatii. Sa-i faca sa constientizeze si sa se
mobilizeze pentru recuperarea acestuia prin includerea in programe specifice (ca de exemplu terapia
ABA).
Experienta noastra din DGASPC, prin evaluarea anuala a copiilor cu autism, ne-a adus la urmatoarele
concluzii : copiii care au fost inclusi in programe de recuperare (ABA) au rezultate spectaculoase prin
ameliorarea limbajului, a dezvoltarii cognitive si comportamentului social, reducerea sterotipiilor.
Aceste rezultate se obtin mult mai bine la copiii care au fost diagnosticati precoce si au inceput terapiile
timpuriu.

Dr.
Joseph
E.
Presedinte
Applied Behavior Consultants (ABC), Inc. California si Fundatia ABC Europe

Morrow

Analiza comportamentala este o abordare stiintifica a intelegerii comportamentului si a modului in care

acesta este afectat de catre mediu. "Comportamentul" se refera la toate actiunile si abilitatile (nu doar la
proasta purtare) iar "mediul" include toate tipurile de evenimente sociale si fizice care ar putea modifica
sau care ar putea fi modificate de ctrea comportamentul unei persoane. Analiza stiintei comportamentale
se axeaza pe principii legate de modul in care functioneaza comportamentul si de modul in care se
produce procesul de invatare. De exemplu, un principiu al analizei comportamentale este o intarire
pozitiva a lucrului respectiv: cand un comportament este urmat de un lucru cu valoare (o recompensa)
acel comportament are sanse sa fie repetat. Ca urmare a zeci de ani de cercetare, domeniul analizei
comportamentale a dezvoltat multe tehnici de inmultire a comportamentelor folositoare si de reducere a
celor care ar putea fi daunatoare sau care ar putea perturba procesul de invatare. Analiza
comportamentala aplicata (ABA) inseamna folosirea acestor tehnici si principii pentru a aborda probleme
importante din punct de vedere social si pentru a determina o schimbare de comportament semnificativa.
Cine poate beneficia de ABA?
Metodele ABA au fost folosite cu succes pentru multe de varste diferite, cu sau fara diyabilitati in diverse
contexte. La inceputul anilor 1960, analistii comportamentali au inceput sa lucreze cu copii mici cu autism
si tulburari asemanatoare. Acei pionieri au folosit tehnici in care adultii controlau in mare parte procesul
de instruire, precum si unele in care copiii aveau initiativa. De atunci, o gama larga de tehnici ABA au fost
dezvoltate pentru construirea unor abilitati folositoare in randul persoanelor cu autism de toate varstele.
Acele tehnici sunt folosite atat in situatii structurate (cum ar fi instruirea formala in salile de clasa), in
situatii de zi cu zi mai naturale, cat si in instruirea fata in fata si in grup. Acestea sunt folosite pentru a
dezvolta abilitati de baza precum privitul, ascultarea si imitarea, precum si abilitati complexe precum
cititul, conversatia si intelegerea perspectivei altora.
Folosirea principiilor si tehnicilor ABA pentru a ajuta persoanele cu autism sa duca o viata fericita si
productiva s-a extins rapid in ultimii ani. Astazi, ABA este recunoscuta pe plan mondial ca fiind un
tratament sigur si efectiv pentru autisti. A fost sprijinit de un numar mare de state si agentii federale,
inclusiv de catre U. S. Surgeon General si de catre Departamentul de Sanatate Publica al Statului New
York.
Numeroase descoperiri ce reies din cercetarile ABA arata ca daca terapia competenta ABA este inceputa
destul de devreme - inainte de varsta de 4 ani, este destul de intensiva - 30-40 de ore de terapie pe
saptamana si este continuata destul de mult pana la doi ani, intre 20 si 47% dintre copii pot scapa de
diagnosticul de autism si pot deveni la fel ca si ceilalti copii de varsta lor. Toti acesti copii pot beneficia si
pot duce vieti mai productive si mai sociabile. Copiii care incep terapia ABA dupa varsta patru ani invata
lucruri precum abilitati sociale mai bune, anumite abilitati academice si mai important, abilitati de viata.

Acest lucru este in special mai important pentru adolescenti si copii. Acestia invata lucruri precum abilitati
de autoajutorare necesare, cum ar fi sa stie sa faca cumparaturi, sa ia autobuzul si sa tina curat si ordine
in casa. Pe scurt, ei pot sa devina, in multe cazuri, relativ independenti si nu trebuie sa traiasca in institutii
specializate.

Paul
psiholog, terapeut ABA

Morosanu

ABA in Romania a inceput cu o poveste de succes. Si ca orice poveste de succes a implicat foarte multa
munca, perseverenta, incredere in proces si, nu in ultimul rand, sansa. Metoda de lucru a patruns, ca in
atatea situatii similare, nu din initiativa autoritatilor sau a unor oficiali, ci dintr-o initiativa si investitie
particulara. Parintii care au luptat pentru copilul lor au fost la vremea respectiva deschizatori de drum si la
inceput nu aveau nicio idee unde va duce drumul pentru ei si pentru atatia altii mai tirziu. Au luptat si au
castigat. Copilul lor se integreaza in prezent intr-o scoala normala si face (toate) lucrurile pe care le face
si un copil normal. Si nu e singurul. Daca nu as fi fost de fata la inceput sa vad de unde a pornit totul,
acum n-as fi fost in pozitia de a spune Da, se poate!. Dar am fost acolo o parte a interventiei si am vazut
cat de greu e fiecare pas. Si pe langa asta, am mai vazut cat de norocos a fost acest copil. Se pare ca
asa i-a fost scris pentru a-i putea inspira si pe altii. Pentru ca atatia altii nu sunt la fel de norocosi ca el. Si
spun asta pentru ca ulterior am avut ocazia sa evaluez copii din toata tara si am vazut ce inseamna acest
noroc. Daca este sa se intample pana la capat, norocul acesta are mai multe trepte.
Treapta unu ar fi (in mod nefiresc, totusi) ca un copilul cu TSA (tulburare de spectru autist) sa fie
diagnosticat corect si la timp. Cum nivelul de informare specifica despre aceasta tulburare este foarte
scazut in mediul altor medici decat cei psihiatri (pediatri, neuro-pediatri, medici de familie), exista inca
foarte multe situatii in care copiii sunt diagnosticati gresit. Si chiar si in randul medicilor psihiatri sunt inca
foarte putini aceia care stiu ca exista o alternativa psihoterapeutica la medicatie. Treapta a doua o
reprezinta dorinta si hotararea familiei de a face ceva pentru recuperarea potentialului copilului. Treapta
a treia este data de resursele familiei. Au banii necesari? Au energia, dorinta, vointa sa porneasca acest
drum? Treapta a patra - indrumarea: cine va coordona interventia si echipa? Treapta a cincea o
constituie echipa de lucru: poate fi ea facuta sa functioneze? Poate fi mentinuta? Sunt parintii mediatori
suficient de buni? Suporta ei suficient de bine spargerea intimitatii caminului pentru perioada necesara
interventiei?
Si ultima si cea mai importanta treapta a norocului recuperarii unui copil este ca acesta sa aiba
potentialul necesar recuperarii. Pentru ca niciodata nu se poate face o predictie clara: copilul va putea sa
vorbeasca? Va "invata" sa se joace ca ceilalti copii? si va face prieteni?... si asta pentru a rezuma doar
cateva din intrebarile crunte pe care si le pune un parinte al unui copil cu TSA.
Rezumand "treptele norocului" unui copil cu TSA, putem spune, din experienta din Romania de azi, ca
reusita interventiei precoce presupune o interventie hotarata, sistematica, sustinuta care implica multe
resurse (financiare si umane) si care, in majoritatea cazurilor din prezent, nu poate fi dusa la indeplinire.

Judecand din aceeasi scurta experienta a interventiilor ABA in Romania (mai putin de 5 ani) putem spune
ca mai putin de 10% din copiii cu TSA ating treapta a patra a norocului lor. Dar atunci cand norocul isi
aseaza toate treptele, rezultatele sunt intotdeauna pe masura efortului depus.
Ce este de facut? Avand in vedere eficienta dovedita (prin studii de durata in strainatate si de experienta
in Romania) a metodei de interventie comportamentale (ABA) si precedentul efortului si proiectelor unor
ONG-uri (un exemplu foarte bun este CID Romania) se pot face foarte multe in atragerea atentiei
autoritatilor asupra gravitatii problemelor, in modul de organizare a resurselor existente deja, in
informarea parintilor si specialistilor, in pregatirea specialistilor care doresc sa se implice pentru a face ca
treptele norocului unui copil cu TSA sa fie mai usor de urcat.

Ana
Profesor
Centrul Logopedic Interscolar nr. 5, Bucuresti

Stoica,
logoped

Prin interventia logopedica se dezvolta abilitati de comunicare eficienta la nivelul limbajului rostit si scris si
deprinderi de folosire-functionare corecta a acestuia. In cazul copiilor cu autism, a caror mare majoritate
este non-verbala, terapia logopedica este esentiala. Aceasta interventie cuprinde, indiferent de tipul
problemelor de limbaj, urmatoarele etape:

Depistarea problemei , adica semnalarea unei dificultati sau a unui complex de

dificultati care se refera la modul de folosire a limbajului rostit sau a celui scris, dupa caz.

Evaluarea complexa a cazului si identificarea elementelor definitorii pentru

tuburarea semnalata Logopedul foloseste probe de limbaj oral, de limbaj scris si probe de
ordin general care identifica procesele implicate si determina care sunt nevoile viitoare de
interventie Pentru folosirea altor teste, logopedul trebuie sa colaboreze cu psihologul sau
psihopedagogul
pentru
a
afla
anumite
date
daca
este
necesar.

Interventia propriu-zisa cu evaluari periodice. Fiecare unitate de interventie

inseamna activitate fata in fata cu logopedul, activitate intr-un grup anumit pentru o anume
veriga a interventie si neaparat consolidarea progreselor si tema de lucru pentru parinti si
terapeutii ABA care au sedinte de interventie zilnica. Activitatea logopedica trebuie sa se
defasoarea intr-o atmosfera relaxanta, jocul fiind una dintre modalitatile principale ale
obiectivelor invatarii. Ca orice tip de invatare, si invatarea logopedica presupune atitudine
activa si participativa a subiectului. Prin urmare, logopedul trebuie sa tina seama de
implicarea copilului si de placerea pe care trebuie sa o resimta in aceasta activitate. Parintii
sunt cei mai aproape de copil si de multe ori progresele se evidentiaza foarte repede daca ei
vor realiza o repetare a unor exercitii, cu frecventa si intensitatea pe care o recomanda

logopedul.

Evaluare finala, care se realizeaza la finele unei etape de invatare.

In interventia logopedica, climatul afectiv de stimulare a curiozitatii, de trezire a interesului, de mobilizare
a copilului in activitatea recuperatorie si in activitatea de dezvoltare a vorbirii au un rol important in
dezvoltarea limbajului, a capacitatii de comunicare verbala si evolutia personalitatii copilului. Mai ales in
cazul copiior cu autism, logopedul trebuie sa stimuleze in primul rand interesul si motivatia pentru a
participa activ, dar si nevoile lui senzoriale, care, daca sunt stimulate, pot crea momente foarte propice in
interventia propriu-zisa. In cazul copiilor cu autism, totodata, fiind vorba de o tulburare de dezvoltare,
invatarea imbajului, ca si alte programe de invatare care i se aplica va necesita mult mai mult efort si
incercari decat in cazul altori copii care nu au aceste tulburari.
Totodata, ca si in cazul celorlalti terapeuti care contribuie la recuperea copilului, si in cazul logopedului,
parintii trebuie sa formeze o echipa cu acesta, creand astfel un mod de viata propice in care copilul sa
poata invata. As recomanda parintilor si terapeutilor sa nu manifeste iritare si nerabdare fata de
nereusitele copilului. De multe ori trebuie sa ne asumam aceste nereusite pentru ca noi, adultii suntem
cei care il crestem, il sprijinim si il ingrijim. Nu trebuie sa uitam ca fiecare copil este unic. Ritmul sau, stilul
sau de a invata, modul sau de a reactiona la stimuli este ediferit. Trebuie sa avem rabdare si sa orientam
dezvoltarea lui intr-o maniera pozitiva.
Inainte de a face toate astea, insa, trebuie ca parintii sa inteleaga sa nu amane rezolvarea problemelor in
speranta ca acestea se vor rezolva de la sine pe masura ce copilul creste. Altfel, riscam agravarea
acestora si efortul pentru recuperare va fi mult mai mare, sansele fiind si din ce in ce mai reduse.

Renee
Terapeut
Director, Organizatia Broken Heart

McDannel
ocupational

Terapia ocupationala este un domeniu medical care se specializeaza in reabilitare si insanatosire.

Terapeutii ocupationali (OTs) beneficiaza de o pregatire universitara de 5 ani, urmata de 6 luni de
pregatire practica intensiva sub supravegherea unor terapeuti ocupationali seniori inainte de a incepe sa
profeseze. Terapeutii ocupationali trateaza pacientii de-a lungul vietii, de la sugari la oameni in varsta. Ei
ajuta oamenii sa isi dezvolte abilitati necesare pentru o viata independenta si plina de satisfactii.

Intr-un model de ingrijire centrata pe familie, in care aceasta este vazuta ca fiind unitatea cea mai
importanta pentru a fi deservita, terapia ocupationala ofera tratament competent bazat pe experienta,
menit sa ii ajute pe indivizi sa obtina independenta sub toate aspectele vietii. In cazul copiilor diagnosticati
cu autism, terapeutii ocupationali ofera integrare senzoriala in contextul abilitatilor ludice si in cele sase
domenii de dezvoltare care includ abilitati motorii de finete si de ansamblu, abilitatea de a-si purta singur
de grija, abilitati cognitive, de limbaj si sociale. In domeniul procesarii senzoriale, persoanele cu autism
experimenteaza in mod frecvent dificultati in procesarea informatiei prin simturile proprii si in functionarea
in mod corespunzator in mediul social.
Terapia ocupationala foloseste strategii de tratament pentru a face fata acestor dificultati.
Din moment ce persoanele care sufera de autism adesea sunt lipsite de abilitati personale si sociale de
baza, necesare unui trai independent, terapeutii ocupationali au dezvoltat tehnici de lucru asupra acestor
nevoi. De exemplu, ei ofera interventii menite sa ajute un copil sa raspunda in mod corespunzator la
informatiile care le parvin prin simturi. Interventia poate include leganarea, pieptanarea, jocul cu bagarea
mingii in gaura si intreaga gama de alte activitati care au scopul de a ajuta un copil sa aiba un control mai
mare asupra corpului sau in spatiu. Integrarea Senzoriala (SI) este capacitatea unui individ de a primi,
procesa si intelege informatia oferita de catre simturi. Aceasta are rolul de a oferi experiente senzoriale
variate pentru a ajuta persoana cu tulburari din spectrul autismului sa aiba un raspuns mai adaptat la
provocarile senzoriale. Cu alte cuvinte, terapia ocupationala ii invata cum sa faca fata problemelor
senzoriale si sensibilitatilor proprii.
Terapia ocupationala faciliteaza activitati ludice care nu numai ca instruiesc, dar si ajuta copilul in
procesul de interactionare si comunicare cu ceilalti. Scopul terapiei poate fi structurat in mod detaliat pe
terapii de joc precum Floortime, care au fost dezvoltate pentru a construi atat abilitati intelectuale si
emotionale, cat si fizice.
Terapia ocupationala produce strategii menite sa ajute tranzitia indivizilor de la un cadru la altul, de la o
persoana la alta, de la o etapa a vietii la alta. Pentru un copil cu autism acest lucru implica strategii de
linistire sau maniera de a face fata schimbarii unei scoli cu alta; pentru adultii cu autism poate insemna
abilitati vocationale, abilitatea de a gati sau altele.
Terapia ocupationala a dezvoltat tehnici si strategii adaptate pentru a instrumenta dizabilitati aparente (de
exemplu, invatarea folosirii tastaturii cand scrisul cu mana este pur si simplu imposibil; selectarea unei
veste cu greutati pentru a intensifica capacitatea de concentrare, etc.).
Terapia ocupationala este folosita pentru interventii comportamentale si de intelegere pentru tratarea
pacientilor.Cercetarile au aratat ca cele mai promitatoare interventii includ servicii de mediu menite sa
creasca semnalele vizuale si sa moduleze stimulari auditive si tactile. Abordarile intensive in echipa sunt
folosite pentru a individualiza interventiile cu scopul de a mari toate categoriile de dezvoltare inclusiv
comunicarea si abilitatile interpersonale. Echipele de reabilitare includ parinti, terapeuti ocupationali,
profesori, logopezi, tutori ABA, terapeuti pentru recuperare fizica, medici, asistenti sociali si psihologi.

Irina
kinetoterapeut, specializat pe copii cu autism

Lungeanu

S-a dovedit de-a lungul timpului ca cea mai buna abordare a terapiei in cazul copiilor cu dizabilitati este
una multidisciplinara, iar copiii cu autism nu fac exceptie de la regula aceasta. Psihologul, terapeutul
ocupational, terapeutul ABA, medicul pediatru, kinetoterapeutul, toti isi gasesc rolul in alcatuirea echipei si
pot da informatii importante cu privire la diferite aspecte ale dezvoltarii copilului si a obiectivelor ce trebuie
indeplinite. O colaborare eficienta poate duce la o integrare reusita in colectivitate.
Se stie ca acesti copii au o intarziere in dezvoltarea motricitatii grosiere si acest lucru se datoreaza in
primul rand intarzierii din sfera socio-afectiva, de aceea este necesar sa se faca in prealabil o evaluare a
acestei arii de dezvoltare si planul de interventie kinetoterapeutica sa tina cont de nivelul socio-afectiv al
copilului. De cele mai multe ori copiii nu reusesc sa indeplineasca sarcini simple pentru ca nu reusesc sa
se opreasca din alergat si sa fie atenti la adulti. Ei dau impresia ca sunt neastamparati sau interesati de o
jucarie sau o activitate, insa este doar o problema de relationare si poate de integrare senzoriala.
Kinetoterapeutul trebuie sa tina cont in stabilirea obiectivelor terapeutice atat de tonus muscular scazut,
postura corporala care poate fi deficitara, dezvoltarea motricitatii grosiere care sa fie in conformitate cu
varsta cronologica, cat si de imbunatatirea interactiunii si a stabilirii contactului vizual cu copilul. Astfel, la
fiecare activitate pe care o face cu copilul, kinetoterapeutul va incerca sa atraga privirea acestuia cat de
des cu putinta.
La fel de importanta este si colaborarea kinetoterapeutului cu parintii. Este bine ca acestia sa primeasca
o lista de activitati pe care sa le faca acasa pentru a continua procesul de recuperare. Neimplicarea
parintilor in activitatile recomandate de catre kinetoterapeut poate ingreuna atingerea obiectivelor, de
aceea este important ca sa existe o buna colaborare intre parinte si kinetoterapeut.

Dei nc nu vorbete, ci doar verbalizeaz silabe, Alexiei i place s cnte mpreun cu prinii ei. La
cinci ani i 10 luni, melodia ei preferat este Podul de piatr. Prinii i cnt, iar ea completeaz cuvinte
simple - precum apa - i gesticuleaz vesel pe acordurile melodiei.

Citeste mai mult >