NOTIUNEA PROCESULUI CIVIL SI

A DREPTULUI PROCESUAL CIVIL*

1.1. Definitia.
Procesul civil este activitatea desfasurata de catre instanta, parti, organe de executare si alte
persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei in
pricinile civile, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si
executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii, conform procedurii
prevazute de lege1.
1.2. Fazele si etapele procesului civil
Din definitia procesului civil rezulta ca acesta parcurge doua faze, si anume: faza judecatii si
faza executarii silite.
Faza judecatii cuprinde judecata in prima instanta si judecata in caile de atac.
Judecata in prima instanta parcurge mai multe etape: etapa scrisa,etapa cercetarii
procesului, etapa dezbaterilor, etapa deliberarii si pronuntarii hotararii judecatoresti.
In cadrul etapei scrise partile se incunostiinteaza reciproc, prin intermediul cererii de chemare
in judecata, respectiv a intampinarii si a cererii reconventionale, asupra pretentiilor si apararilor,
precum si in legatura cu probele ce urmeaza a fi administrate in vederea sustinerilor acestora.
Etapa cercetarii procesului se desfasoara conform dispozitiilor legale actuale, in sedinta
publica, urmand ca de la 01.01.2016 aceasta s se desfasoare, in fata primei instante, in camera de
consiliu.
Etapa dezbaterilor este o etapa complexa ce se desfasoara la sediul instantei de judecata si, de
regula, la mai multe termene de judecata. Aceasta etapa da partilor posibilitatea de a-si sustine in
mod real si contradictoriu pretentiile si apararile, de a administra probe, de a pune concluzii.
Ce de-a treia etapa etapa deliberarii si pronuntarii intervine dupa incheierea dezbaterilor.
Deliberarea are loc in secret, in camera de consiliu si la ea participa numai judecatorii care au luat
parte la judecata.
Pronuntarea hotararii spre deosebire de deliberare are loc intotdeauna in sedinta publica.
Partea nemultumita de hotararea pronuntata de prima instanta poate sa o atace cu apel cale
*NOT notele de fa, au fost preluate din lucrarea V.M.Ciobanu, T.C.Briciu, C.C.Dinu, Drept
Procesual Civil, Drept Executional Civil, Arbitraj, Drept Notarial, Curs de baza pentru licenta si masterat,
seminare si examene, Ed. National, Bucuresti 2013, recomandat la bibliografia obligatorie
1

ordinara de atac - declansand o noua judecata in fond. Dupa ce hotararea devine executorie este
posibil sa intervina etapa recursului, cale extraordinara, de reformare.
Legea permite si exercitarea cailor extraordinare de atac de retractare (contestatia in anulare si
revizuirea), care vizeaza, in conditiile legii, hotarari executorii sau definitive.
Faza executarii silite a doua faza a procesului civil intervine in cazul hotararilor
judecatoresti susceptibile de a fi puse in executare cu ajutorul fortei de constrangere a statului, dar
si in cazul altor titluri executorii, in situatia in care debitorul nu isi executa de buna voie obligatia.
Trebuie mentionat faptul ca nu intotdeauna procesul civil trebuie sa urmeze ambele faze. In
situatia in care debitorul executa de buna voie obligatia stabilita in titlul executoriu, faza executarii
silite va lipsi.
Atunci cand creditorul pune in executare un alt titlu executoriu decat o hotarare
judecatoreasca, faza judecatii lipseste, existand numai faza executarii silite.
Este posibil ca faza judecatii sa nu parcurga toate etapele: fie nu are loc dezbaterea deoarece
reclamantul renunta la judecata cauzei, fie nu are loc deliberarea deoarece partile sting litigiul prin
incheierea unei tranzactii, fie hotararea judecatoreasca pronuntata nu este atacata prin intermediul
cailor de atac ordinare sau extraordinare.
1.3.

Forma, materia si metoda procesului civil

In masura in care conflictele aparute in circuitul civil nu se rezolva pe cai prejurisdictionale,

este nevoie ca cel interesat sa se adreseze organelor justitiei. Modalitatea prin care justitia se
infaptuieste este procesul civil.
1.3.1. Forma procesului
Prin proces, etimologic vorbind, se intelege mers, evolutie dezvoltare, desfasurare a unui
fenomen, a unui eveniment, etc.
Notiunea de proces in inteles tehnic, juridic, este apropiata de acest inteles obisnuit, deoarece
presupune o evolutie de la sesizarea instantei si pana la actul final al judecatii hotararea. Intre
aceste doua momente se situeaza dezbaterile. Aceasta desfasurare evolueaza cu ajutorul si pe baza
actelor de procedura care sunt astfel ordonate de lege, incat sa asigure finalitatea procesului
pronuntarea unei hotarari.
In analizarea formei procesului trebuie sa ne referim la momentele acestuia, respectiv:
sesizarea instantei, dezbaterile si hotararea.

a. Sesizarea instantei
Judecatorul nu se sesizeaza singur, el nu se poate autoinvesti, aceasta este regula care
guverneaza activitatea instantelor. Fata de aceasta regula, procesul trebuie deschis de catre acea
persoana care pretinde ca i s-a incalcat sau nesocotit dreptul subiectiv civil ori care nu-si poate
realiza interesul decat pe calea justitiei. Aceasta persoana poarta denumirea de reclamant. Faptul ca
are rolul de a declansa procesul civil produce si alte consecinte procedurale cu privire la alegerea
instantei competente, fixarea cadrului in care se va desfasura procesul, sarcina probei, etc.
In mod exceptional, in cazuri expres prevazute de lege, instanta poate actiona si din oficiu
(ex.: cazul punerii sub interdictie art. 165 si art. 111 C. pr. civ., in cazul divortului cand instanta
trebuie sa se pronunte din oficiu cu privire la exercitiul autoritatii parintesti asupra copiilor minori,
asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort art. 918 C. pr. civ., precum si in cazul
declansarii din oficiu a actiunii civile in cadrul procesului penal, daca este vorba de persoane fara
capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa art. 17 C. proc. pen.).
In cazuri anume prevazute de lege procesul civil poate fi pornit si de alte persoane decat cel
care se pretinde titularul dreptului sau al interesului care se poate realiza numai pe calea justitiei
(art. 92 C. pr. civ. procurorul poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru
apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale
disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege).
b. Dezbaterile
Sesizarea instantei de catre reclamant este necesara pentru declansarea procesului, dar nu si
suficienta, deoarece in procesul in care se disputa un drept, judecatorul nu poate solutiona un litigiu
numai pe baza sustinerilor reclamantului cuprinse in cererea de chemare in judecata, ci trebuie sa
cheme in proces si pe persoana care se pretinde ca ar fi incalcat dreptul, respectiv pe parat.
Impreuna reclamantul si paratul care poarta denumirea de parti, au ocazia sa-si sustina si sa-si
dovedeasca pretentiile, respectiv apararile.
Dezbaterea dintre parti este condusa de catre judecator care este tinut si el, la randul sau, de
respectarea principiilor fundamentale.
c. Hotararea
Hotararea este actul final al procesului, respectiv scopul urmarit care imprima procesului
ratiunea de a fi. Hotararea este un comandament izvorat din acea putere statala detinuta de catre
judecator puterea de executare imbinata cu forta publica, pentru a asigura executarea silita a
3

hotararii, in cazul in care cel care a pierdut procesul nu o executa de bunavoie.

Totodata, pe langa comandament, hotararea este si un rationament obtinut printr-o dezbatere.
Rationamentul este urmat de comandament. Judecatorul nu dispune in mod discretionar ci dispune
in conformitate cu legea astfel ca puterea sa nu este vointa pura, ci exprima dreptul si il impune.
Continutul hotararii este rezultatul rationamentului prin care judecatorul supune regulii de drept o
speta determinata. Motivarea hotararii reprezinta evolutia acestui rationament. Motivarea hotararii
este necesara nu numai pentru a o face inteleasa si acceptata de catre parti dar si pentru a da
posibilitatea, cand este cazul, instantelor superioare sa verifice daca nu exista o lacuna sau
contradictii in rationamentul judecatorului.
1.3.2. Materia procesului
Procesul civil de regula se ocupa de un conflict intre reclamant si parat. Materia, substanta
procesului este obiectul unui astfel de conflict, o opozitie de interese anterioara formularii sale
juridice, corespunzator conceptului de litigiu. Judecatorul este chemat sa intervina in acest litigiu in
care se confrunta doua pretentii, venind de la doi subiecti egali, si sa le stinga.
Legea stabileste un raport intre creditor si debitor, intre proprietar si ceilalti, intre sot si sotie,
intre parinte si copil sau intre angajator si angajat. Legea fixeaza ce datorezi si ce ti se datoreaza.
Astfel spus, raportul stabilit de lege este, in esenta, conflictual. In concluzie, litigiul nu este un
accident al societatii civile, dar, de regula, el nu ajunge in fata judecatorului pentru ca se
solutioneaza in forma prejuridica, fie printr-un compromis tacit care uneori nu este constient, fie
prin mediere sau printr-un compromis care imbraca forma tranzactiei cand, prin concesii reciproce,
se evita procesul.
Cand se ajunge totusi la judecator, legea procesuala organizeaza cadrul in care se desfasoara
lupta dintre parti, respectiv procesul. Procesul reprezinta expresia pura a litigiului deoarece
contradictorialitatea se afla atat la nivelul formei (dezbaterea), cat si la nivelul materiei (litigiul) si,
deci, in cazul procesului civil materia isi regaseste forma.
Exista totusi situatii cand calea justitiei este obligatorie desi nu exista conflict (ex: procedura
necontencioasa sau asigurarea probelor pe cale principala).
1.3.3. Metoda procesului
Hotararea prin care se finalizeaza procesul trebuie sa exprime adevarul deoarece ea
dobandeste autoritate de lucru judecat. Hotararea este prezumata a exprima adevarul, aceasta fiind o
fictiune necesara pentru functionarea aparatului judiciar si pentru securitatea circuitului civil.
Activitatea judecatorului este un silogism categoric in care premiza minora o constituie faptele,
4

premiza majora legea si concluzia hotararea.

Pronuntarea hotararii este rezultatul aplicarii legii, stabilite de judecator, la situatia de fapt, pe
care, de asemenea, o determina judecatorul pe baza probelor. In literatura se spune ca judecatorul
stabileste adevarul judiciar care nu este un adevar logic absolut ci reprezinta cea mai probabila
solutie dintr-o serie de solutii posibile.
Art. 22 alin. 2 din C. pr.civ. prevede ca judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele
legale, in aflarea adevarului si pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor. In acest scop,
prin lege, s-a stabilit pentru judecator un rol activ, in virtutea caruia este dator sa puna in discutia
partilor orice imprejurari de fapt sau de drept care sa conduca la dezlegarea pricinii si sa ordone
probele pe care le considera necesare chiar daca partile se impotrivesc. Administrarea probelor se
face conform principiului nemijlocirii, neexistand intermediari intre judecator si faptele ce urmeaza
a fi stabilite. Probele se apreciaza in mod liber, potrivit intimei convingeri a judecatorului.
In ceea ce priveste metoda pentru obtinerea adevarului, se prefera uneori metoda deductiva iar
alteori metoda dialectica, deci rationamente referitoare la o serie de solutii posibile. Metoda
dialectica nu exclude nici ea silogismul.
In momentul declansarii procesului, judecatorul se afla in fata unor calificari care i se propun
de catre parti. Aceste calificari sunt rezultatul rationamentului partilor sau al aparatorilor lor.
Judecatorul va stabili daca modelul juridic care i se propune de catre parti este adecvat spetei,
pornind de la general la particular (regula apartine dreptului public sau privat; daca apartine
dreptului privat poate fi drept civil sau dreptul familiei sau dreptul muncii). In intreaga activitate,
judecatorul este ajutat de instinct, de intuitie, de cultura juridica rezultata din cunoasterea dreptului
si a precedentelor existente. In stabilirea regulilor posibile, judecatorul este ajutat de dezbaterile
contradictorii ale partilor care isi vor critica reciproc constructiile propuse. Judecatorul poate
interveni in aceste dezbateri introducand elemente noi, neavute in vedere de parti, fie de fapt, fie de
drept (care tin de modelul juridic). Propunerile judecatorului sunt supuse dezbaterii partilor.
In alegerea regulii probabile, in cadrul dezbaterilor judecatorul urmareste si stablirea situatiei
de fapt, administrand probele propuse de parti sau ordonate din oficiu. Construirea cazului si fixarea
modelului juridic se coreleaza, se intrepatrund.
Dupa administrarea tuturor probelor, partile pun concluzii iar judecatorul se retrage pentru
deliberare fiind nevoit sa decida care este calificarea corespunzatoare, pornind de la probele
administrate si dezbaterile care au avut loc. Judecatorul are in vedere obtinerea adevarului. Singura
relatie a judecatorului cu pricina pe care o judeca este aceea ca o judeca. Independenta si
impartialitatea pe care judecatorul trebuie sa le manifeste nu sunt simple garantii ale unei bune
justitii ci sunt insasi esenta functiei de a judeca.
Art. 16 alin. 2 din Constitutie prevede ca nimeni nu este mai presus de lege, iar art. 124 alin. 1
stipuleaza ca justitia se infaptuieste in numele legii. Aceasta nu inseamna insa ca judecatorul este
5

chemat sa aplice automat legea fara niciun drept de apreciere. Judecatorul este chemat sa
interpreteze norma juridica si sa determine aria sa de aplicare sub aspectul validitatii in raport cu
alte norme juridice precum si aplicarea sa in timp, spatiu si asupra persoanelor.

Bibliografie:
1. Drept Procesual Civil Note de curs I, Editia a III-a, Minodora Condoiu, Editura
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2007
2. Drept Procesual Civil, Drept Executional Civil, Arbitraj, Drept Notarial, Curs de baza
pentru licenta si masterat, seminare si examene, V. M. Ciobanu, T. C. Briciu, C. C. Dinu, , Ed.
National, Bucuresti 2013