Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar a Banatului Timioara

Facultatea de Tehnologie a produselor alimentare

Profil: Ingineria produselor alimentare
Anul: I

Student:
Subgrupa: 412 A

2011

Cuprins

Cap.I. Studiul materialelor metalice,nemetalice i materialelor

compozite
Cap. II. Studiul organelor de asamblare demontabile i
nedemontabile; Organe de asamblare elastice i organe ale micrii
de rotaie
Cap. III. Studiul construciei i funcionrii lagrelor cu rostogolire i
a lagrelor de alunecare
Cap. IV. Studiul reductoarelor i a variatoarelor de turaie
Cap. V. Studiul i construcia mainiilor de gurit
Cap. VI. Studiul i contrucia unui strung normal

Cap. I. Studiul materialelor metalice,nemetalice si

materialelor compozite

Extracia materialelor, i exemple de metale neferoase i feroase

Cu aproximativ doua sute de ani in urma, Lomonosov,in lucrarea sa Bazele
metalurgiei si arta mineritului definea metalele astfel: Metalele sunt corpuri
strlucitoare care se pot ciocani
Intr-un lexicon german publicat in 1897 metalele erau caracterizate dup cum
urmeaz: Acele elemente care sunt bune conductoare de cldura si electricitate,
poseda luciu metalic, sunt netransparente in anumite proporii in grosime.
Pe baza cunotinelor cptate pana in prezent, metalele pot fi definite ca elemente
chimice cu structura cristalina care, spre deosebire de nemetale, prezint proprieti
fizico chimice, mecanice si tehnologice.
Metalele care nu conin fier se numesc metale neferoase. Acest grup include
aproximativ 70 de elemente, de la aluminiu- metalul cel mai rspndit in scoara
terestr - pn la elementele artificiale cum este plutoniul, care nu se gsesc niciodat
in natura.
Caracteristici
-majoritatea metalelor au un luciu caracteristic, dei unele se corodeaz repede
-majoritatea metalelor rmn in stare solida la temperatura camerei ( dei mercurul
este lichid)
-majoritatea metalelor sunt bune conductoare de cldura si electricitate
Aluminiul (Al)
Aluminiul, dei este metalul cel mai rspndit din scoara terestra, o mare parte din el
nu poate fi extrasa economic. Aluminiul este un metal ce reacioneaz uor cu alte
substane, de aceea nu se gsete niciodat singur, in stare libera. Majoritatea
aluminiului este combinata chimic cu elemente de care nu poate fi separat cu uurina.
Principalul minereu din care se extrage aluminiul este bauxita, care este bogata in
alumina hidratata- oxid de aluminiu combinat cu apa. Zcminte de bauxita se gsesc
in multe pri ale lumii, inclusive in Australia, Jamaica, Guineea si Rusia. Aluminiul
se obine din bauxita prin electroliza apei- utilizarea unui curent electric care separa
elementele unui compus chimic.
EX: statuia lui Eros din Londra, a fost dezvelita in anul 1893. Ea este fcut din
aluminiu turnat, un metal rar si scump la acea vreme.
Cuprul (Cu)
Cuprul a fost unul din primele metale folosite, deoarece cantiti mici din el apar in
unele locuri in stare libera. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura
de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros) si
malachitul si azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru) .
Aliajele cuprului sunt: alama i bronzul.
Surse importante de minereuri de cupru: SUA, Rusia, China, Zambia, Chile si
Canada.
Metoda folosita pentru extracia de cupru depinde natura minereului. Daca cuprul se
gsete in stare libera, el poate fi separat prin sfrmarea minereului in buci mici si
amestecarea sa cu apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune pe fund.

Zincul ( Zn)
Prima utilizare a zincului a fost pentru obinerea alamei, un aliaj de cupru si zinc. In
acea vreme oamenii credeau ca obin o forma a bronzului, care este un aliaj de cupru
si staniu. Alama
s-a fabricat pentru prima data in jurul anului 1000 i. Hr. de poporul mossynoeci din NE Turciei, iar mai trziu de peri si romni. Acest aliaj se obine prin nclzirea
cuprului cu mangal (o forma de carbon) si calamina pulverizata ( carbonat de zinc).
Ca si aluminiul, zincul este rezistent la coroziune deoarece, expus la aer, pe suprafaa
sa se formeaz un strat de oxid protector.
Principalul minereu de zinc folosit astzi este sfaleritul, sau blenda (sulfura de zinc)
Zcminte : America de Nord, Rusia, Australia, Peru, Japonia si Polonia.
Zincul poate fi extras din minereurile sale prin electroliza. Metalul se formeaz in
forma de vapori care se condenseaz si apoi se solidifica .
Plumbul (Pb)
Era cunoscut de vechii egipteni, dar primii utilizatori pe scara larga a acestui metal au
fost romanii, care l-au folosit la conductele de apa. Principala sursa de plumb este
sulfura de plumb. Pentru obinerea metalului, se nclzete sulfura la aer, pentru a se
transforma in oxid de plumb.
Acesta se reduce la plumb prin nclzirea cu carbon intr-un cuptor, iar apoi se nltur
impuritile.
Staniul
Face parte din metalele neferoase mai scumpe, deoarece minereul sau
principal( oxidul de staniu) se gsete in concentraii foarte mici. Pentru extracia
200g de minereu, e necesara exploatarea unei tone de pmnt. Staniul a fost prima dat
aliat cu cuprul, obinndu-se bronzul.
Nichelul
Principalul minereu al nichelului este sulfura sa, care de obicei se gsete amestecata
cu alte minereuri. Dup separare, minereul de nichel se arde in prezenta oxigenului
pentru producerea oxidului de nichel.
Extracia aurului
Se obine prin exploatarea rocilor aurifere si apoi sfrmarea acestora pentru
eliberarea metalului. Aurul este extrem de atractiv si nu-si pierde niciodat luciul, de
aceea este o alegere evidenta pentru fabricarea bijuteriilor sau placarea unor articole
fcute din metale mai ieftine. Este rar, costisitor de extras si foarte cutat, el este
extrem de valoros.
Aurul participa la puine reacii chimice, de aceea se gsete in stare libera. Aurul
apare in roca de cuart si in nisipuri formate din aceasta roca, Insa fiecare tona de nisip
poate conine 30g aur, chiar si intr-un zcmnt bogat.
Zcminte: Africa de Sud, America de Nord, Rusia si Australia
Metalele feroase sunt elemente chimice aflate, de obicei n stare solid la temperatura
obinuit, care au luciu caracteristic i sunt bune conductoare de cldur i
electricitate.
Cteva dintre metalele feroase sunt fierul, fonta i oelul.
Despre multe obiecte un cui, o cheie, un crlig, vergelele unui grilaj, inele de cale
ferat se spune c sunt din fier. Puini oameni tiu, ns, c aceast afirmaie nu este
adevrat; nu exist obiecte din fier pur. Folosit singur, fierul n-ar fi de interes practic
i nu s-ar produce n cantiti mari. Dac este, ns, combinat cu alte elemente
chimice, formeaz aliajele, care au proprieti mai bune dect ale fierului pur.
Aliajele fierului sunt fontele i oelurile. Ele conin fier i carbon i se obin ntr-un
cuptor special. n acest cuptor nalt numit furnal pe la partea superioar se introduc
- minereu de fier
4

- cocs, care conine carbon, i care, prin ardere, degaj mult cldur, crescnd
temperatura n furnal; n plus, cocsul contribuie la transformarea fierului n font;
- calcar, piatr de var, care faciliteaz ndeprtarea prii nefolositoare din minereu.

Cap.II. Studiul organelor de asamblare demontabile

i nedemontabile;Organe de asamblare elastice i
organe ale miscrii de rotaie
Asamblarea este operatiunea de reunire, intr-o succesiune bine determinata, a
elementelor constituente ale unul sitem ethnic, in scopul de a indeplini cerintele
tehnologice impuse.
Dupa modul de demontare, cu sau fara deteriorarea a cel putin unuia dintre
elementele componente, se pot defini urmatoarele grupe de asamblari:

Nedemontabile

prin nituire
prin sudare
prin lipire
prin presare

Asamblri
Demontabile

prin filet
prin pene
canelate
cu elemente elastice

La asamblarile prin presare, forta de frecare care apare intre cele doua
suprafete creaza o presiune de contact. Cand deformatiile suprafetelor in contact sunt
elastice, asamblarea este demontabila. Daca apar si deformatii plastice, asamblarea va
intra in categoria asamblarilor nedemontabile.

1. Asamblri nedemontabile
1. 1. Asamblri nituite

Asamblarea prin nituire este operatia prin care doua sau mai multe table sau
alte profile subtiri se imbina nedemontabil prin intermediul organelor de masini
numite nituri.

Avantaje:
5

prezinta siguranta in exploatare, superioara asamblarilor sudate, la

constructii supuse la sarcini dinamice dupa directii variabile (ex.: poduri,
nave marine/fluviale sau aeronave etc.)
se pot imbina piese din materiale nesudabile, sau la care temperature
necesara procedeului de sudare ar diminua efectul tratamentelor termice
sau al acoperirilor de protectie sau elastice

Dezavantaje (comparative procedeului de sudura):

un consum mai mare de material si de manopera;
conditii de lucru mai incommode din cauza producerii de zgomot;
se micsoreaza rezistenta pieselor in sectiune, se diminueaza
etanseitatea constructiei realizate.
Materialele utilizate la confectionarea niturilor se aleg in functie de felul si
marimea solicitarilor la care sunt supuse, ex:
oteluri carbon (pentru lucrari obisnuite);
oteluri aliate (in cazul solicitarilor termice sau de coroziune ridicata);
cupru;
alama;
aluminiu;
anumite mase plastice.
1. 2. Asamblari sudate
Sudarea este operatiunea prin care se realizeaza imbinarea nedemontabila a
doua sau mai multe piese metalice, cu sau fara material de adios, prin topire sau prin
presiune.
Materialul supus operatiei de surdare reprezinta materialul de baza. Materialul
ce urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de sudare
este materialul de adios.
Avantaje:
fata de constructiile nituite, folosirea completa a sectiunii pieselor prin
eliminarea gaurilor, lipsa zgomotului, etansare sporita, economie de
material;
se pot obtine ansamble cu forme mai complexe;
pret de cost mic;
comparative cu contructiile laminate sau forjate, adaosurile de
prelucrare necesare sunt mai mici, independenta mai mare in conceptia
constructive, economie de metal, eliminarea matritelor;
posibilitatea automatizarii si semiautomatizarii.
Dezavantaje:
sunt mai sensibile la solicitari variabile si vibratii;
calitatea sudurii nu este mereu uniforma (depinde de calificarea
sudorului, de mediul de lucru, de pozitia sudurii etc.)
zona sudurii sic ea de trecere au structuri diferite de cea a materialului de
baza, favorizand aparitia tensiunilor remanente;
executia si controlul sudurilor se face de multe ori cu metode si mijloace
costisitoare;
necesitatea utilizarii dispozitivelor de pozitionare.

1. 3. Asamblari prin lipire

Asamblarea prin lipire este operatia de imbinare a doua sau mai multe piese
confectionate din acelasi metal sau din materiale diferite cu ajutorul unui material de
aport de temperatura mai joasa decat a materialului pieselor de imbinat.
Clasificarea lipiturilor metalice, in functie de rezistenta mecanica si
temperatura de topire a aliajului de lipit cuprinde urmatoarele grupe: lipituri moi si
lupituri tari.
Avantaje:
se elimina aparitia tensiunilor remanente;
nu necesita calificare superioara;
este o operatie care se realizeaza cu consum redus de manopera si
energie, cat si cu utilaje simple.
Dezavantaje:
sunt mai putin rezistente decat sudurile, atat dpdv mecanic cat si termic;
rezistenta mecanica este puternic afectata de termperatura;
au sensibilitate la socuri, imbatranire in timp, desprindere.
2. 1. Asambalrea prin presare
Asamblarea prin presare este operatia prin care doua piese, una de tip arbore,
iar cealalta de tip alezaj, sunt aduse in stare fizica in care intre ele sa apara forte de
strangere care sa duca la blocarea lor.
Dupa directia fortei exteriare ce se aplica pentru realizarea imbinarii, se disting
asamblari prin presare longitudinala si prin presare transversala.

3. Asamblari demontabile
3. 1. Asamblari cu filet
Asamblarea cu filet reprezinta imbinarea demontabila a doua sau mai multe
piese, utilizand organe de asamblare filetate de tip surub-piulita.
Materiale folosite: oteluri aliate, oteluri carbon de calitate inferioara: OL37,
OL42, OL52, OLC 15, OLC 20, AUT 30, AUT 40, alme, cupru, mase plastice, aliaje
neferoase.
Avantaje:
prot fi usor montate si demonatate fara a fi necesar un utilak costisitor;
pot fi transmise forte de strangere mare;
permite reglarea usoara a surubului si a piulitei.
Dezavantaje:
acest tip de asamblare datorita fortelor de strangere mari conduc la
modificarea dimensiunilor surubului implicit ruperea acestuia.

3. 2. Asamblari prin pene

Reprezinta asamblari demontabile a doua sau mai multe piese cu axa
longitudinala comuna, utilizand ca organe de masini penele. (ex: arbore-butuc)
Materiale utilizate: OL32, OL37, OL52, mase plastice.
Avantaje:
simplitatea imbinarii;
precizia imbinarii;
cost scazut;
montare/demontare rapida.
Dezavantaje:
dezavantajul apare in urma montarii sau demontarii rapide.
3. 3. Asamblari canelate
Asamblarea canelata reprezinta asamblarea demontabila a arborilor canelati
cu butuci canelati.
Singura solicitare la care sunt supusi arborii si butucii este torsiunea.
Materiale: oteluri cu rezistenta mare la solicitari de rasucire.
Avantaje:
rezistenta la oboseala mare;
precizie dimensionala buna;
calitate superioara a suprafetelor canelate.
Dezavantaje:
pret de cost mare al intregii tehnologii de executie.
3. 4. Asamblari elastice
Reprezinta imbinarea demontabila a doua sau mai multe piese utilizand ca
organe de masini elemente elastice de tip arcuri (amortizoare).
Materiale: OLC55A, OLC60A, OLC65A, OLC75A, OLC 80A, materiale
neferoase si oteluri aliate.
Avantaje:
aceste materiale utilizate la confectionare arcurilor sunt rezistente la
coroziune;
rezistenta la socuri si vibratii;
se utilizeaza cu bune rezultate la suspensiile masinilor; arcurilor, franelor
sau ambreajelor.
Dezavantaje:
dupa ruperea lor acestea trebuie inlocuite.

Cap.III. Studiul construciei i funcionrii larrelor

cu rostogolire i a lagrelor de alunecare
Lagrele sunt organe de maini avnd funcia de susinere i ghidare a arborilor i a
osiilor cu micare rotativ sub aciunea sarcinilor care acioneaz supra lor.
Dup direcia sarcinii principale fa de axa de rotaie, lagrele se grupeaz n:
- lagre radiale cu direcia sarcinii principale perpendicular pe axa de
rotaie;
- lagre axiale i crapodine avnd direcia sarcinii principale paralela cu
axa de rotaie;
- lagre radial-axiale a cror sarcin are componente dup cele dou
direcii menonate.
Dup caracterul frecrii produse n funcionare, lagrele se grupeaz n:
- lagre cu alunecare - ntre suprafaa exterioar a fusului i suprafaa
interioar a lagrului;
- lagre cu rostogolire - ntre elementele rulmenilor;
- lagre combinate.

2. Caracteristici. Pri componente. Materiale

2.1. Caracteristici
Lagrul de rostogolire se obine prin nlocuirea cuzinetului din lagrul cu
alunecare printr-un rulment. De aceea lagrele se numesc i lagre cu rulmeni.
Celelalte elemente componente ale lagrelor cu rostogolire difer foarte puin de
elementele lagrelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagrelor cu rostogolire se
reduce la studiul rulmenilor.
Datorit nlocuirii frecrii de alunecare prin frecare de rostogolire ,
randamentul lagrelor cu rostogolire este superior lagrelor cu alunecare avnd
valorile cuprinse ntre 0,98 pn la 0,995.

2.2. Pri Componente

Elemente constructive caracteristice lagrelor cu rostogolire sunt:

- inelul interior i cel exterior- inelele rulmenilor pot prezenta una
sau dou ci de rulare, pe care se rostogolesc corpurile de rulare, acestea sunt
supuse la solicitarea de frecarea prin rostogolire;
- corpurile de rostogolire- sub form de bile sau role;
-colivia- servete la meninerea unei distane constante ntre corpurile
de rostogolire i se execut din oeluiri carbon obinuite, bronzuri,
duraluminiu, materiale plastice etc.;
- diferite elemente pentru asamblare i etanare.

Acestea se
execut din
oel aliat de
calitate,
special

n figura 11.13 este reprezentat un lagr cu rostogolire cu bile pe care se pot urmri
principalele elemente componente.
Dimensiunile de baz ale rulmentului sunt:
- "d" - reprezint diametrul nominal corespunztor diamentrului
nominal al fusului;
- "D" - reprezint diametrul exterior al inelului exterior corespunztor
diametrului interior al corpului lagrului;
- "B" - reprezint limea rulmentului.
Lagrele cu rulmeni reprezint urmtoarele avantaje principale fa de
lagrele cu alunecare:
- pierderi mai mici de putere prin frecare;
- turaii mari de 20000 - 30000rotaii/minut;
- consum redus de lubrefiant n perioade de ntreinere;
- eficien economic superioar, datorit avantajelor standardizrii i
posibilitile centralizrii execuiei lor prin ntreprinderi specializate cu procese de
producie automatizate.
Lagrele cu rostogolire au dimensiunea radial mai mare dect lagrele cu
alunecare, de aceea necesit o precizie mai mare de execuie i montaj, acestea sunt
mai rigide i mai puin rezistente la ocuri. n figura 11.13 este prezentat un lagr cu
rulment cu bile pe care se pot urmri principalele elemente componente de mai sus.

10

Lagrele cu alunecare reprezint organe de maini care asigur

rezemarea pieselor cu micare
de rotaie, de regul arbori sau osii rotitoare, preiau forele care ncarc piesele
respective i
lucreaz n condiiile unei alunecri relative a suprafeei fusului arborelui pe suprafaa
lagrului
(cuzinetului), cele dou suprafee fiind separate printr-o pelicul de lubrifiant.
Clasificarea lagrelor cu alunecare se face dup mai multe criterii, prezentate
n continuare:

dup regimul de frecare (uscat, limit, mixt, fluid);

dup direcia forei preluate (radial, axial, axial-radial, radialaxial);

dup forma suprafeei de frecare (cilindric, conic, sferic);

dup modul de realizare a frecrii fluide (hidrodinamice (HD),

elastohidrodinamice (EHD), gazodinamice (GD), hidrostatice (HS),
gazostatice (GS), hibride (hidrostaticohidrodinamice));

dup poziia pe arbore (de capt, intermediare);

dup felul micrii de rotaie (complet, oscilant).

Avantajele lagrelor cu alunecare se reduc la urmtoarele:
ghidare mai precis a arborilor fa de carcase, datorit numrului mai mic de
piese fa de
lagrele cu rostogolire;
filmul de lubrifiant preia, n mare msur, ocurile i vibraiile i contribuie
la reducerea
zgomotului;
au dimensiuni de gabarit radiale mai reduse dect lagrele cu rostogolire;
au durate de funcionare mai mari dect lagrele cu rostogolire i pot
funciona la turaii mari
i foarte mari.
Dezavantajele acestor lagre constau n:
coeficieni de frecare (pierderi prin frecare) mai mari dect la lagrele cu
rostogolire;
gabarit n direcie axial mare;
grad de standardizare mai redus dect n cazul rulmenilor i consum de
lubrifiant mare.
Domeniile de folosire ale lagrelor cu alunecare este mai redus dect al lagrelor cu
rulmeni i
se recomand n acele cazuri n care lagrele cu rostogolire nu pot fi utilizate: la turaii
foarte mari,
la care durabilitatea rulmenilor este redus; la arborii care trebuie ghidai foarte
precis; n cazul
lagrelor supuse ocurilor i vibraiilor; n cazul cnd se impun dimensiuni de gabarit
radiale foarte
mici; la dimensiuni de gabarit foarte mari, pentru care nu se execut rulmeni n serie
i la care
lagrele cu alunecare sunt mai ieftine; n condiii de umiditate i mediu agresiv, n
care lagrele cu
rostogolire nu pot fi folosite; la mecanismele cu funcionare lent i puin solicitate, la
care costul
unui lagr cu alunecare este mai redus dect al unui rulment.
11

Cap. IV Studiul reductoarelor i a variatoarelor de

turaie
1.1 Generalitati
Transmisiile mecanice sunt mecanisme care servesc la transmiterea energiei,
de obicei cu modificarea turatiilor si, prin urmare, a fortelor si momentelor, iar
cateodata, cu modificarea felului sau a legii de miscare.
Transmisiile mecanice se folosesc in urmatoarele cazuri:
cand turatia masinii de lucru este diferita de turatia masinii motoare;
cand momentul motor la masina de lucru este diferit cu cel al miscarii motoare;
cand se cere o variatie a turatiei masinii de lucru;
cand cu un motor se antreneaza mai multe mecanisme sau masini;
cand axele arborilor masinii de lucru au pozitii diferite de cea a axei arborelui
motorului;
cand masina de lucru are o miscare diferita de cea a motorului.
Transmisiile macanice pot fi cu elemente rigide (contact direct), sau flexibile
(contact indirect), miscarea se poate transmite prin angrenare sau prin frecare, iar
raportul de transmitere poate fi constant sau variabil.
Cele mai folosite transmisii sunt transmisiile cu angrenaje. Angrenajele se construiesc
intr-o mare varietate de forme. In schema din tabelul 1.1 este prezentata o clasificare a
angrenajelor. In aceasta clasificare sunt cuprinse toate tipurile de angrenaje. De
exemplu: angrenajul cilindric paralel exterior drept, numit de obicei in practica
angrenaj cilindric; angrenajul conic incrucisat exterior numit angrenaj pseudocanic;
angrenajul globoidal incrucisat numit angrenaj melcat, etc.
Angrenajele montate in carcase inchise se numesc reudctoare, deoarece, de
obicei, servesc la reducerea turatiei arborelui motor. Uneori reductoarele sunt folosite
si ca amplificatoare de turatie ( i < 1 ).
In cazul transmisiilor cu raport de transmitere variabil, acesta poate fi variat in trepte
sau continuu. Pentru varierea raportului de transmitere in trepte se utilizeaza cutiile de
viteze, rotile de schimb, transmisiile prin curele cu roti etajate sau de schimb si
transmisiile combinate.

Clasificarea angrenajelor
Clasificarea angrenajelor dupa pozitia reciproca a axelor paralele
concurente
incrucisate
Dupa forma rotilor cilindrice
conice
hiperboloidale
pseudoconice
melcate
Dupa sensul de rotire a rotilor exterioare
interioare
Dupa forma si orientarea dintilor dinti drepti
dinti inclinati
dinti curbi
dinti in V si W

12

Clasificarea reductoarelor
Clasificarea reductoarelor dupa felul angrenajului cilindrice
conice
elicoidale
pseudoconice
melcate
combinate
planetare
Dupa pozitia arborelui orizontale
verticate
Dupa numarul de trepte cu o treapta
cu doua trepte
cu mai multe trepte
Pentru varierea continua a raportului de transmitere se folosesc variatoarele si
transmisiile combinate din variatoare sau reductoare cu motoare electrice de turatie
variabila.
Transmisiile se pot clasifica si din punctul de vedere al puterii transmise.
Astfel se intalneste transmisia de putere si transmisia cinematica (puterea este
redusa si are rolul de a invinge rezistentele de miscare).
Pentru alegerea unei transmisii mecanice corespunzatoare temei impuse trebuie sa se
tina seama de urmatoarele recomandari:
a) La rapoartele de transmitere constante si distante relativ reduse intre axe se
recomanda utilizarea reductoarelor cu roti dintate;
b) La rapoarte de transmitere variabile, se utilizeaza cutiile de viteze si mai rar
variatoarele de turatie;
c) Cand se pune problema reglarii automate a turatiei in raport de conditiile de
functionare a masinii se pot utiliza variatoarele de turatie.

13

Cap. V. Studiul i construcia mainiilor de gurit

Clasificarea mainilor de gurit

Mainile de gurit sunt destinate executrii gurilor n plin sau prelucrrii gurilor existente.
Mainile de gurit se pot clasifica dup mai multe criterii:
dup poziia arborelui principal: maini de gurit orizontale i verticale;
dup construcie: maini de gurit de banc (de mas); maini cu coloan;

maini cu montant; maini de gurit radiale; maini de gurit multiaxe i maini de gurit n
coordonate
Mainile de gurit de banc (de mas) sunt destinate prelucrrii gurilor de diametre mici, de maxim
16 mm (materiale cu duritatea de max. 250 HB).
Arborele principal este antrenat printr-un variator n trepte cu curele trapezoidale, iar avansul de lucru
este manual.
Mainile de gurit cu coloan sunt destinate prelucrrii pieselor mici i mijlocii cu diametrul gurii
pn la 40 mm; sunt prevzute cu cutii de viteze i avansuri (4 6 avansuri).
Mainile de gurit cu montant au rigiditate mrit i posibilitatea de gurire/lrgire pn la un
diametru maxim de 80 mm. Sunt mai performante dect mainile de gurit cu coloan i utilizate
prelucrarea pieselor de greutate mijlocie i mare.
Mainile de gurit radiale sunt utilizate la prelucrarea pieselor de dimensiuni mari, cum ar fi:
carcase de reductoare, cazane, batiuri de mainiunelte etc. La aceste maini de gurit, caracteristic este
faptul c piesasemifabricat este fixat pe masa mainii sau pe placa de baz, iar scula
execut toate micrile de lucru i de poziionare.
Mainile de gurit n coordonate realizeaz o precizie de prelucrare foarte ridicat. Ele sunt
destinate prelucrrii dispozitivelor, sculelor, matrielor i n general pieselor crora li se impune precizie
foarte ridicat. Pe masa mainii se poate monta o mas rotativ nclinabil, cu ajutorul creia se pot face
prelucrri i n coordonate polare. De regul, micrile de poziionare se fac cu precizia de 1 m. Se
recomand ca aceste maini s fie instalate n ncperi cu temperatur stabil (+20), departe de acele
maini care sunt generatoare de vibraii (ciocane de forj, maini de rabotat etc.).

Maina de gurit G 16.

Construcia mainii de gurit G 16.
n figura 7.5 este prezentat maina de gurit vertical cu coloan i montant tip G 16, existent n
laborator :
1 - electromotor;
2 - cap de gurit;
3 - manet pentru schimbarea turaiilor;
4 - tabel cu regimuri de achiere;
5- manet pentru cuplarea avansului manual sau mecanic;
6 - arbore principal;
7 - suport mas;
8 - coloan;
9 - plac de baz;
10 - montant;
11 - buton pornire;
12 - buton oprire;

14

13 - buton pornire sens invers;

14 - deplasare cap de gurit;
15 - blocare cap de gurit;
16 - vizor nivel ulei;
17 - priz pomp;
18 - blocare suport mas;
19 - deplasare suport mas;
20 - indicator de adncime;
21 - schimbtor avansuri;
22 - cuplaj limitator adncime;
23 - ntreruptor principal;
24 - ntreruptor lumin;
25 -ntreruptor pomp;
26 - pomp instalaie rcire;
27 - inversor la filetare;
28- limitatoare mecanism filetare

Accesorii i dispozitive utilizate la maini de gurit

Mandrinele, sunt dispozitive pentru prinderea sculelor cu coad cilindric.
Reduciile conice servesc la prinderea sculelor cu coad conic.
Mandrinele rapide se utilizeaz la schimbarea sculelor n timpul
funcionrii mainii de gurit.
Capetele multiax sunt dispozitive ce se pot adapta la mainile verticale
cu un singur arbore principal, n vederea executrii simultane a mai multor
alezaje, la producia de serie i mas.

15

Cap. VI. Studiul i construcia unui strung normal

Strunjirea este procedul de prelucrare la care ndepartarea din semifabricat se
realizeaz pe strung, cu ajutorul unei scule numita cuit, semifabricatul executnd de obicei micarea
principal, de rotaie, iar cuitul efectund micarea de avans. Datorit multitudinii pieselor cu forma de
rotaie, necesare a se realiza n construcia de masini, ca i datorit multiplelor posibilitai de prelucrare
prin strunjire, strungurile sunt cele mai rspndite maini-unelte pentru achierea metalelor.
Strungurile se pot clasifica dup mai multe criterii:
a) Dup poziia axei de rotaie a micarii principale, strungurile pot fi orizontale sau verticale
(carusel).
b) Dup gradul de automatizare si productivitate, strungurile sunt de mai multe feluri: normale,
revolver, semiautomate sau automate.
Strunguri normale se numesc acelea la care fiecare suprafaa a piesei de prelucrat se
realizeaz ca urmare a unor comenzi si mnuiri individuale pentru fiecare trecer in parte, efectuate de
strungar. Aceste strunguri se utilizeaz la producia de unicate si de serie mic.
La strungurile revolver se pot realiza piese scurte, in serie mic si mijlocie, cu ajutorul unor scule prinse
intr-un in cap revolver i reglate iniial cu ajutorul unor opritoare, la cota dorit.
Deplasarea sculelor in vederea apropierii lor de piesa de prelucrat i in micarea de avans se
face de obicei prin mnuiri individuale, executate de strungar.
Strungurile semiautomate se caracterizeaza prin faptul ca toate fazele de lucru, cu excepia alimentrii
cu semifabricate i a desprinderii pieselor finite, sunt realizate ntr-un ciclu automat.
La strungurile automate, se realizeaz in mod automat i aceste faze. Strungurile semiautomate i
cele automate se utilizeaz in producia de serie mare si de masa.
Dupa destinaie si construnie, strungurile se pot clasifica n urmatoarele categorii: strunguri universale,
specializate i speciale.
Strungurile universale sunt cele normale , deoarece pot executa o gama foarte mare de tipuri
si dimensiuni de suprafee si piese.
Strungurile sunt acelea ce pot prelucra o gama mai restrns de piese, de exemplu piese scurte, realizate
ditr-o singur prindere a semifabricatului sub forma de bara (cazul strungurilor revolver, semiautomate
si a celor automate cu destinaie larg).
Din aceiai categorie fac parte strungurile carusel, destinate a prelucra piese grele i cu
diametre mari, strungurile frontale, care prelucreaza piese scurte i cu diametre mari, realiznd
micarea principal n jurul unui ax orizontal, ca i cele de copiat i cele cu comanda programat
numeric, magnetic etc.
Strungurile speciale sunt acelea destinate prelucrrii unui singur tip de suprafee. n aceast categorie se
pot grupa strungurile de detalonat, strungurile pentru decojit laminate, pentru strunjit roi de locomotiv,
pentru filetat etc.

16

STRUNG NORMAL
n industrie strungul normal este cel mai frecvent utilizat, datorit caracterului universal al destinaiei
sale. Mai este denumit strung universal, paralel sau oriyontal.
El are posibilitatea de a prelucra piese scurte sau lungi, din bar sau din semifabricate individuale, dintro singur prindere, sau din mai multe prinderi.
Piesele complicate pot fi prelucrate integral la un singur strung, ntr-o singur operaie, sau n flux
tehnologic pe mai multe maini succesive, n mai multe operaii. n fiecare din aceste operaii se
prelucreaz cte o suprafa sau cte un grup de suprafee.

El
ementele strungului normal
Principalele elemente constructive: batiul; ppua fix; ppua mobil; cruciorul; cutia roilor de
schimb; cutia de avansuri i filete.
Batiul servete la fixarea mainii pe fundaie i la asamblarea elementelor mainii intr-un tot unitar,
prelund foele ce apar n sistemul tehnologic main-dispozitive-pies-scul. De obicei, n interiorul lui se
monteaz instalaia electric de comand i uneori pri ale cutiei de viteze. Batiul este prevzut la partea
superioar a patului cu nite ghidaje orizontale.
Ppua fix este o carcas fix pe batiu i adpostete de obicei cutia de viteze a strungului sau cel
puin o parte a acestuia. Ppua fix a strungului este strbtut de axul principal A.P., pe care se prinde
piesa de prelucrat. Axul principal este construit de obicei sub form tubular, pentru a permite trecerea prin
interiorul su a semifabricatelor-bar.
Ppua mobil servete n principal la centrarea piselor lungi ntre vrfuri i la executarea gurilor axiale n
piese.
Cruciorul se poate deplasa pe ghidajele batiului i servete la realizarea micrilor de avans II,
III i IV ale cuitelor, cu ajutorul celor 3 snii din care este format: sania longitudinal S.L., cea transversal
S.T. i respectiv sania port-cuit S.P.C.
Cutia roilor de schimb i cutia de avansuri i filete adpostesc mecanisme cu roi dinate,
necesare pentru realizarea mecanizrii micrilor de avans II i III.
17