PUTEREA POLITICĂ

I. Puterea socială-puterea politică

II. Geneza, conţinutul, trăsăturile şi funcţiile puterii politice
III. Autoritate-legitimitate-obligaţie politică

I. Putere socială- putere politică

1.1. Conceptele de putere socială şi putere politică
<Puterea – element central, miza fundamentală, instrumentul principal de rezolvare a
conflictelor şi competiţiilor de natură politică.
Se manifestă în diferite ipostaze:
aputere socială
aputere politică
aputere institutionalizată
aautoritate
<Puterea socială = capacitatea unor indivizi de a-şi impune voinţa altora în vederea
dirijării societăţii spre atingerea unor scopuri;
= posibilitatea de a influenţa pe alţii într-o stare de dependenţă socială
A. Etzioni – "formă de mobilizare a energiei sociale în serviciul societal"
P.S. înglobează: p. politică, p. economică, p. tehnică, p. militară, p. informaţională, p.
culturală
caracter social

reprezintă unitatea a doi factori: conducători şi conduşi

element de organizare şi reglare a vieţii sociale

centre ale puterii ierarhizate pe ansamblul vieţii sociale

<Trăsături
are diverse forme de expresie:
a) natura domeniului: economică, politică, spirituală, militară etc.
b) specificul comunităţii: familială, societală, internă şi
internaţională
c) scopuri şi mijloace: democratice şi nedemocratice

II. Conţinutul, geneza, trăsăturile şi funcţiile puterii politice

2.1. Conceptul de putere politică
Puterea politică reprezintă componenta esenţială a sistemului politic
<P. pol. = capacitatea unor indivizi, grupuri de indivizi de a-şi impune voinţa în
organizarea şi conducerea de ansamblu a societăţii.
<Opinii:
a M. Weber = posibilitatea unei persoane, aflate în interiorul unei relaţii sociale determinate,
de a fi în măsură să o dirijeze după voinţa sa
aG. Burdeau = forţa în slujba unei idei
aR. Aron = capacitatea de a lua decizii
a A. Etzioni = capacitatea de a introduce schimbări în pofida unei opozitii
aR. Dahl = A are putere asupra lui B, dacă îl determină să facă ceva ce nu ar fi făcut
altminteri

A B
2.2. Originea, resursele şi componentele puterii politice
aputerea se originează în diferenţa de potenţial existent între indivizi sau grupuri sociale, în
asimetria relaţiilor sociale;
aputerea este impusă de determinisme interne şi externe, apare datorită necesităţii de a
limita entropia;
ainstituţionalizarea puterii are loc o dată cu apariţia statului.
puterea suverană a statului (p. legislativă, p. executivă, p.
judecătorească)

partidele şi alte organizaţii politice

2.3. Struct.
puterii mijloacele de informare în masă

forma de guvernământ

regimul politic

competenţa politică (a clasei politice, a liderilor politici;

cultura pol. +management pol. +interes
publ.)
convingere (persuasiunea) – cea mai bună modalitate de exercit.
a puterii

constrângere – mijloc costisitor şi care generează efecte

2.4.Exercitarea perverse
puteri
(resurse) manipularea – prin mijloace sofisticate

legitimitatea – accesul la putere prin respectarea reg. joc. dem.

recompensele – modalitatea de a caştiga loialitatea susţinăt.

calitatea clasei politice – pregatire, moralitate, simt civic, resp.

socialitatea - rel. socială asimetrică;banii, forţa sau informaţia

sun figuri de stil
potenţialitatea – posibilitatea de rocadă
 intenţionalitatea – un scop: obţinerea, menţinerea şi exercitarea
puterii
iniţialitatea –toate influenţele pornesc de la centrul decizional
politic
2.5. Trăsături globalitatea – caracter integrator, îşi subordonează celelalte tipuri
de putere
constrângerea (caracter imperativ)

capacitatea de a exprima şi realiza voinţa guvernanţilor ca voinţă

de stat

suveranitatea şi unicitatea

sacralitatea – puterea impune respect religios, este privită ca un tabu

ambiguitatea – puterea este deopotrivă acceptată, respectată şi

contestată

f. programatică (decizională)

f. organizatorică

f. ideologică (de socializare politică)

2.6.Funcţii
p.pol. f. coercitivă

f. de pregătire a cadrelor

f. de control (aplicare a corecţiilor)

<Deosebirile dintre diferite tipuri de putere sunt date de:
aResurse
aAbilităţi
aMotivaţie
aCosturi
2.7. Putere şi guvernare
Deosebiri: a) puterea – cărei clase îi reprezintă interesele; guvernarea – cine ia
deciziile pentru întreaga societate, cine decide?; cercul guvernanţilor este mai mic decât
sfera celor aflaţi la putere, uneori cei care iau decziile nici nu fac parte din cercurile puterii,
ex. independentii sau tehnocratii; c) ridica problema raporturilor dintre puterea politică şi cea
civilă, aceasta, prin mijlocele pe care le deţine (organizaţii, opinia publica, mijloace de
informare), poate influenţa şi impune puterii politice îndeplinirea misiunii încredinţate.
Întrebări de evaluare
1. Faceţi distincţia dintre puterea socială şi puterea politică
2. Precizaţi şi ilustraţi grafic raportul dintre sferele conceptelor de putere socială şi putere
politică
3. Argumentaţi funcţia strategică decizională a puterii politice în ansamblul tipurilor de putere
socială
4. Argumentaţi de ce puterea politică reprezintă miza jocului politic în istoria societăţii
5. Folosind informaţiile comunicate, elaboraţi o definiţie sugestivă a puterii politice
6. Identificaţi şi explicaţii factorul generator de putere politică în societate
7. Enumeraţi componentele structurale şi resursele exercitării puterii
8. Identificaţi şi exemplificaţi cel puţin două tipuri de resurse care caracterizează sau ar
trebui să definească un regim democratic
9. Explicaţi trăsătura suveranităţii şi unicităţii puterii
10. Argumentaţi existenţa sau inexistenţa unei contradicţii între unicitatea puterii şi principiul
separării puterilor
11. Ierarhizaţi funcţiile puterii politice după criteriul importanţei sociale