III.

Autoritate-legitimitate-obligaţie politică
3.1. Autoritatea pol. = capacitatea de a obţine ascultare fără recurgere la forţă, la
constrângere;
= capacitatea conducătorilor de a obţine un comportament dorit
din partea celor conduşi fără a recurge la forţă.
= este ipostaza puterii bazată pe forţa argumentului şi nu pe
argumentul forţei
B. de Jouvenel = "capacitatea unui om de a obţine acceptarea propunerilor sale"

T. Parsons = "forma pe care o îmbracă orice putere constituită şi consolidată"

M. Dougall = este rezultatul instinctului de subordonare faţă de puterea

superioară

Autoritatea se întemeiază pe relaţii de supraordonare şi subordonare

Distincţii între:
aautoritate – conducere = conducătorul şi autoritatea au capacitatea de a pretinde
ascultarea, cei conduşi nu au altă alternativă decât supunerea
aautoritate – competenţă = competenţa induce influenţă, iar autoritatea impune
supunere; autoritatea competentă este identică cu
autoritatea legitimă
aautoritate – put. legitimă = puterea legitimă se poate exercita şi fără autoritate

dimensiune constrângătoare

caracter normativ
3.2. Trăsături
arie limitată (depăşirea = abuz de autoritate – exercitarea
neîntemeiată a autorităţii asupra unui domeniu sau subiect)
Ab = A>Da·Sa
revocabilitatea acţiunilor şi organelor de execuţie (demitere,
moţiune de cenzură)

Notă : Pentru a nu genera reacţii nedorite, autoritatea trebuie să respecte cerinţele:

• să nu abuzeze de forţa sa executivă (să nu-şi aroge drepturi pe care nu le are)
• să nu fie arbitrară (să funcţioneze conform legii)
3.3. Bazele autorităţii:
< concepţiile sociobiologice şi etologice (Willson, Lorenz – supunerea faţă de autoritate
este o trăsătură genetică, liderul asigură
perpetuarea speciei);
< concepţiile psihologice (M. Dougall – supunerea faţă de autoritate este o trăsătură
psihologică);
< concepţiile culturaliste (supunerea faţă de autoritate este un răspuns învăţat, se
transmite prin educaţie);
< concepţiile contractualiste (Rousseau, Hobbes, Locke – supunerea apare ca
necesitate,
cedare de libertate în schimbul securităţii).
 personală (calit.ind.)
suportul autorităţii
instituţională

divină
clericală
regală
politică
domeniu tehnologică
juridică
3.4. Tipologia militară
aut. spirituală

tradiţională epistemică
resurse legal-raţională Bochenski
(Weber) carismatică deontică

3.5. Autoritate – forţă – prestigiu politic

Machiavelli = "puterea fără forţă nu poate rezista"

M. Weber = "politicul presupune folosirea firească a forţei"
Putere – forţă = puterea este capacitatea de a introduce forţa într-o situaţie socială dată
Puterea =/= forţa, nu se reduce la forţa militară

Forţa polit. = ansamblu de mijloace de presiune şi coerciţiune cu care acţionează puterea

pentru a menţine sau a schimba o anumită ordine socială.

Influenţă polit. =/= puterea

= este o componentă principală, un însoţitor al puterii, mijlocul de a
obţine consimţământul faţă de putere.
Bierstedt = "influenţa poate fi mai importantă decât puterea, dar este ineficace
dacă nu se poate transforma în putere".

Prestigiul polit. = o apreciere pozitivă a puterii (a celor care o exercită) în raport cu

sistemul de valori promovat de către aceasta.
Prestigiu-forţă- influenţă- putere = o relaţie de interdependenţă
aforţa puterii este direct proporţional mai mare cu cât prestigiul
este mai crescut;
aprestigiul nu crează forţă sau putere

3.6. Legitimitatea = legitimus (conform cu legea)

= gradul acceptării unui regim politic, guvern sau conducător;
= exercitarea puterii pe baza unui drept conferit de guvernaţi;
= puterea, ca relaţie în tre A şi B, este legitimă dacă şi numai dacă B
recunoaşte legitimitatea lui A.
G. Ferrero = "un guvern este legitim atunci când puterea este atribuită şi exercitată
după principii şi reguli acceptate fără discuţie de către guvernanţi"
• Legitimitatea este fundamentul puterii, o putere nu poate rezista timpului fără a fi legitimă
Legitimitate =/=legitimare = procesul obţinerii legitimităţii fie prin practica dreptului
divin, fie prin proceduri electorale

legitimitate divină ( perioada monarhiilor)

din punct de vedere istoric
legitimitate civilă (sufragiul popular-
după
3.7. Tip. Revoluţia Franceză)
legit.
după resurse (tradiţională; legal-raţională; carismatică)

existenţa pe o lungă perioadă de timp

o bună guvernare
3.8. Metodele
legitimităţii structura guvernului
(M. Roskin)
manipularea simbolurilor

legit. relaţiei de putere dintre guvernaţi şi guvernanţi

legit. aparatului specializat, a mecanismelor şi principiilor de exercitare

3.9. Nivelurile a puterii (ex. Rusia)
legit.
legit. indivizilor, a grupului care exercită puterea

conformitatea puterii cu ceea ce se crede preferabil a fi realizat în

viaţa politică

capacitatea puterii de a-şi îndeplini funcţiile sociale

investirea cu autoritate prin alegeri libere

3.10. Criterii compatibilitatea cu valorile democraţiei

performanţa guvernării

Legit. puterii = se realizează permanent prin consensul dintre putere şi cetăţeni

Consens = exprimă consimţământul general privind organizarea şi conducerea
societăţii
apoate fi partial (vizează interesele curente) şi total (interesele naţionale)
aautoritate fără legitimitate şi consens nu există

3.11. Legitimitate-legalitate
Habermas – nu legitimitatea trebuie să izvorască din legalitate, ci legalitatea trebuie
să aibă ca temei legitimitatea
ex. pot apărea reglementări legale dar nelegitime (în urma unor lovituri de
stat)
 ape diferenţa dintre legalitate şi legitimitate se bazează nesupunerea
civică
aîntemeierea legitimităţii doar pe legalitate conduce la un legalism
autoritar
3.12. Obligaţia politică
Obl. polit. = asumarea unor îndatoriri şi răspunderi de către un individ, grup de indivizi
sau instituţii faţă de ordinea politică legitimă.
• alegerile libere legitimează o autoritate şi obligaţie politică;
• refuzul obligaţiei poate degenera în comportament deviant, cu expresiile sale
cunoscute: obiecţiile de conştiinţă şi nesupunerea civică.
Întrebări de evaluare:
1. Precizaţi relaţia dintre putere, autoritate, legitimitate şi obligaţie politică
2. Explicaţi fundamentele autorităţii
3. Distingeţi între autoritate – legitimitate
4. Enunţaţi trăsăturile autorităţii
5. Precizaţi criteriile şi realizaţi un tablou taxonomic al autorităţii şi legitimităţii
6. Enumeraţi şi argumentaţi care sunt criteriile cele mai relevante de evaluare a legitimităţii
7. Explicaţi raportul dintre legitimitate şi legalitate, precizaţi care element trebuie să
prevaleze în această relaţie şi de ce?
8. Argumentaţi caracterul legitim sau ilegitim al revoluţiei