Sunteți pe pagina 1din 8

PARTIDELE POLITICE

I. Conceptul de partid politic; geneză, trăsături şi funcţii


II. Tipologia partidelor; sistemele de partide
III. Legităţi şi tendinţe în evoluţia partidelor
IV. Doctrine politice privind viitorul partidelor

I. Conceptul de partid politic; geneză, trăsături şi funcţii

1.1.Conceptul de partid politic


• partidele politice reprezintă dimensiunea fundamentală a vieţii sociale, organele
esenţiale ale vieţii politice contemporane;
• Definiţie – grupare de oameni care se unesc voluntar şi acţionează în comun
în vederea realizării unor interese cu caracter politic.
• OPINII (politologi şi oameni politici):
a Partidul este o părere organizată [Disraeli]

aReuniune de oameni care profesează aceeaşi doctrină politică [B. Constant]

aUn partid nu poate fi niciodată nimic mai mult decât un simplu mijlocitor şi
nu există niciodată nimic mai mult decât un singur scop:puterea [J.P. Sartre]

aO grupare de cetăţeni care împărtăşesc aceleaşi idei şi care şi-au propus să-
şi impună viziunile politice comune [Schultze]

a Partidele sunt asociaţii cu caracter politic de cetăţeni români cu drept de vot,


care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice,
îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie [Legea partidelor
politice, 14/09/01/2003; art. 1]

• partidele sunt definite de:


- afinităţi, interese, valori, ideologii politice comune; dorinţa de
a concentra puterea de decizie politică şi de a o transforma într-un
instrument de realizare a propriilor interese şi afirmare a propriei
personalităţi;
- cele patru criterii:
aorganizaţional
aideologic
ateleologic
acomunicaţional
- programe politice (exprimă principiile doctrinare, scopurile şi
partidelor, planul activităţilor şi etapele
sarcinile curente şi de perspectivă ale
desfăşurării lor)
- Tipuri de programe:
a) p. pe termen lung
b) p. electorale
c) p. de guvernare

1
1.2. Geneza partidelor politice
• determinată de factorii următori:
aprocesul revoluţiilor burgheze;
adezvoltarea democraţiei de tip reprezentativ;
ageneralizarea votului universal;
anecesitatea grupării cetăţenilor cu vederi politice comune în vederea
raportării lor organizate la puterea de stat.

• Teorii:
a) T. instituţionale (Duverger, Weber, Borela, Seiler etc)
- orig. endogenă (PDSR, PD, APR, PIN etc.);
- orig. exogenă (P.Laburist (din sindicate), Forza Italia(oameni de
afaceri ), PNG etc.)
b) T. situaţional-istorice (Palombara, Weiner)
- criza de legitimitate (FSN, mişc. de elib. naţ.);
- criza de integrare (UDMR, P. Democratic – al miliţiilor albaneze din
Kosovo);
- criza de participare (ascensiunea partidelor com. şi mun. în sec.XX);

c) T. ale dezvoltării (pulsaţii politice; apariţii-dispariţii: Forţa Democrată,


PIN, PNG, APR, Partidul Agrar etc.).
1.3. Trăsăturile partidelor
a) organizaţie cu caracter durabil
asupravieţuieşte fondatorilor;
abazată pe dreptul de asociere;
arespectă 3 categorii de limite:
- constituţionale
- legale
- politice
Legea 14/09/01/2003 precizează:
- partidele au un caracter public; partidul este o personalitate juridică de drept
public;
- membri de partid nu pot fi decât cetăţenii cu drept de vot;
- este interzisă apartenenţa la mai multe partide în acelaşi timp;
- sunt interzise partidele care aduc atingere suveranităţii, independenţei,
integrităţii teritoriale a statului, ordinii de drept constituite democratic;
- partidele nu pot organiza activităţi militare şi paramilitare;
- înregistrarea partidelor necesită următoarele acte
acerere de înregistrare
astatutul
aprogramul partidului
aactul de constituire cu lista şi semnăturile membrilor fondatori
adeclaraţia privind sediul şi patrimoniul
adovada contului bancar
- pentru constituirea unui partid este nevoie de 25 000 de membri fondatori, din
18 judeţe şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru
fiecare dintre judeţe şi municipiul Bucureşti;

2
b) suport social bine definit
c) organizare specifică, deosebită de celelalte tipuri de organizaţii;
d) obiectivul fundamental – cucerirea puteri politice.

DEOSBIRILE DINTRE PARTIDELE POLITICE ŞI ALTE TIPURI DE ORGANIZAŢII

Partide Sindicate, grupuri de dialog social, grupuri de


presiune etc.
•fundament doctrinar (ideologic) •absenţa doctrinei
•Interese politice •interese socio-profesionale
•organizare pe criteriul administrativ-teritorial •organizare pe criteriul locului de muncă
•vizează acapararea, controlul şi gestionarea •vizează influenţarea puterii
puterii

1.4. Funcţiile partidelor


reprezentarea opiniilor tuturor categoriilor sociale;

organizarea şi conducerea societăţii; management politic (participarea


la guvernare, singure sau în coaliţii );

formarea conştiinţei politice şi civice a membrilor de partid şi a


cetăţenilor; socializarea politică a maselor;

mediază raporturile dintre societatea civilă şi stat (putere);

formează lideri, recrutează, selecţionează şi face propuneri de


candidaţi pentru autorităţile publice; criterii: loialitate; profesionalism;
popularitate

structurează votul (funcţia electorală);


Funct.
part. supraveghează şi controlează activitatea propriilor aleşi;

gestionează conflictele sociale şi politice, armonizează interesele de


grup pentru înfăptuirea intereselor naţionale;

organizarea opoziţiei faţă de partidul de guvernământ.


Legea 14/09/01/2003 precizează că partidele îndeplinesc funcţiile următoare:
aPromovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic;
aContribuie la formarea opiniei publice;
aParticipă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice;

3
aStructurează participarea cetăţenilor la scrutinuri.

Comentarii:
1. Enumeraţi criteriile pe care trebuie să le satisfacă o definiţie corectă a partidelor politice
2. Argumentaţi necesitatea existenţei partidelor în viaţa societăţii
3. Enumeraţi şi argumentaţi de ce anumite categorii socio-profesionale şi funcţii publice sunt
incompatibile cu alinierea partinică (calitatea de membru de partid)
4. Comparaţi şi subliniaţi deosebirile dintre partidele politice şi alte tipuri de organizaţie!

II. Tipologia partidelor; sistemele de partide


2.1. Tipologia partidelor
p. de cadre
Structură şi mod de funcţionare
(Duverger)
p.de masă
p. de guvernare
Poziţia faţă de putere
(Sartori,Neuman,Lijphart) p.de opoziţie

p. liberale
p conservatoare
Ideologie şi bază socială p. social-democrate
p. confesionale
p. comuniste etc.

sist.monopartidiste
Tipologia dimensiune şi număr
part. (Duverger) sist. multipartidiste
suple
disciplina votului
rigide

p. radicale (copilăria)
p. liberale (tinereţea)
criterii psihologice p.conservatoare (maturitatea)
(Röhmer) p. absolutiste (bătrâneţe)
2.2. Sistemele de partide
2.2.1. Definiţe = totalitatea partidelor care acţionează într-un stat într-o perioadă

4
dată şi raporturile funcţionale dintre acestea.

r. fasciste
monopartidiste r r. comuniste
ţările care şi-au câştigat independenţa
Tiplogia
sistemelor
de partide
perfecte
bipartidiste
imperfecte
cu p. dominant (30-49%)
pluripartidiste
sisteme echilibrate (25-30%)

2.2.2. Caracteristicile multipartismului


• generează guverne instabile;
• înstrăinează partidele de programele lor;
• impune tendinţa de temperare a puterii (prin sistemul coaliţiilor);
• amplifică rolul parlamentului în detrimentul executivului;
• dăunează coerenţei guvernamentale.
Comentarii:
1. Comparaţi şi subliniaţi aspectele pozitive şi negative ale bipartidismului şi multipartidismului
2. Precizaţi tipul de sistem de partide caracteristic României
3. Identificaţi şi enumeraţi indicii de performanţă ai partidelor politice
4. Comentaţi factorii care determină formarea coaliţiilor

III. Legităţi şi tendinţe în evoluţia partidelor

3.1. Legităţi
• legea de fier a oligarhiei (Michels, Aron);
• legea orbitării (Gherea);
• legea motivaţiei (Dahl, Meyer);
• legea participării;
• legea lui Toffler;
• legea programelor politice;
• legea legitimităţii;
• legea imitaţiei (Tarde);
• legea entropiei;

5
• legea diversificării şi integrării;
• legea concurenţei şi competiţiei;
• legea adaptării funcţionale (Huntington);
• legea autorităţii;
• legea reprezentării (Sartori);
3.2. Tendinţe
• orientarea partidelor din ţările foste comuniste spre dreapta;

• mixajul caracteristicilor partidelor (combinarea trăsăturilor partidelor de cadre cu cele


ale partidelor de mase);

• atitudine autocratică a liderilor;

• personalizarea puterii instituţionale;

• apariţia unor grupuri de conducători politici profesionişti, formaţi la şcoala de


cadre a partidului;

• subordonarea grupurilor parlamentare partidelor politice (demiterea, retragerea


sprijinului politic, disponibilizarea mandatului, excluderea etc.)

Comentarii:
1. Argumetaţi caracterul obiectiv al partidelor politice
2. Identificaţi şi comentaţi tendinţele fenomenului partidist românesc după alegerile din 2004

IV. Teorii politice privind viitorul partidelor


• gânditori şi oameni politici care neagă sau subestimează rolul partidelor în
evoluţia societăţii: Tucidide, Locke, Hobbes, Rousseau, Spinoza, Hegel, Washington,
S. Weill, Nasser, Nae Ionescu, Naisbit, K. Evren etc.
OPINII:
aPartidele sunt forme organizaţionale care se alcătuiesc nu în armonie cu legile Binelui
general, ci alături de ele, pentru foloase personale.[Tucidide]
aDemocraţia nu presupune existenţa unor grupuri rivale, stabilizate în opoziţia lor.
[Rousseau]
aPartidele sunt "entităţi parazitare" care induc un scepticism iresponsabil în opinia publică.
[Hegel]
aPartidele trebuie interzise pentru a reda democraţiei puritatea.[S. Weill]
aPartidele încurajeză corpuţia, distrug eficienţa administrativă, dezbină societatea şi sunt
o sursă de conflict, instigă la revoltă şi insurecţie, lasă statul pradă influenţei străine.
[Washington]
aPartidele încurajează instabilitatea şi slăbiciunea politică, lasă statul influenţei străine.
[Ayub Khan]
aPartidele noastre politice trăiesc într-o anarhie programatică de nedescris. [N. Ionescu]
Narayan, Nasser s-au pronunţat pentru o democraţie fără partide.
K. Evren a interzis activitatea partidelor politice
• teorii contemporane care susţin inutilitatea, rolul anacronic şi nefast partidelor: t.
tehnocrată (Burham, Ellul), t. dezideologizării (Manheim, R. Aron, D. Bell)

6
• gânditori care susţin şi argumentează criza fenomenului partidist:
-A.Toffler – partidele sunt specifice civilizaţiei celui de Al Doilea Val care funcţiona pe
"conceptul de reprezentare" şi valoarea "principiului majoritar"; trebuie
inventat un nou sistem de guvernare democratic pentru secolul al XXI-lea"
J. Naisbitt, Ranney:
a se manifestă neîncredere în partide;
a sistemul bipartidist american a murit;
a sistemul american este un sistem fără partide;
a un congres cu 535 de partide.
Fenomenul se manifestă prin:
ascăderea cifrelor de aderenţi şi militanţi;
aimposibilitatea partidelor de a promova, într-o economie globalizată, politici diferite,
personalizate;
anu sunt deprinse cu practica consensului şi coabitarea;
asunt incapabile de inovaţie şi de imaginarea unor soluţii noi pentru a face faţă
sfidărilor contemporane;
alipsa de profesionalism şi spirit pragmatic;
afolosirea mai mult sau mai puţin legală, a unor importante mijloace financiare;
aaparţia şi cristalizarea partidelor anti-sistem.
Criza este determinată de următorii factori:
• dezvoltarea sistemelor de comunicare (informatizarea, noua tehnologie informaţională,
creşterea rolului mass-media);
• creşterea complexităţii problematicii sociale;
• creşterea gradului de cultură;
• accentul pe democraţia participativă;
• preluarea unor funcţii ale partidelor de către alte instituţii specializate (strângerea
fondurilor, numirea candidaţilor în funcţii publice etc.)
• un sondaj (1997) remarcă că încrederea cetăţenilor UE în partide este ca medie de
75% (de la max. 85% - Belgia la 50% în Olanda, Danemarca şi Luxemburg)
• partidele sunt cotate mai slab faţă de administraţie, parlamentele naţionale, sindicate,
ONG şi Asociaţii caritabile.
• partidele sunt cele mai corupte instituţii (indice 4; 1-5; 2004)
gânditori care susţin necesitatea prezenţei partidelor în viaţa societăţii, ca rău
inerent guvernelor libere şi perpetuării acestora ca factori de progres social:
Montesquieu, Burke, Tocqueville, Ball, Dagger, Huntington, Duverger etc.
Duverger – un regim fără partide este un regim conservator.
Huntington – un regim fără partide este un regim reacţionar.
Pasquino – susţine că partidele nu şi-au încheiat rolul istoric:
• apariţia unor partide noi (Forza Italia; Partidul Reformator – SUA; Acţiunea Populară,
Forţa Democrată – România);
• numărul membrilor înscrişi în partide (creşteri şi descreşteri în Germania)
• oscilaţiile electorale ale votului (sunt determinate de incapacitatea partidelor de a
propune oferte credibile alegătorilor şi de orizontul de aşteptare în schimbare al
electoratului);
• selecţia personalului politic şi guvernamental (partidele deţin încă controlul asupra
proceselor de selecţie politică; în
proporţie de 75%);

7
• formarea agendei politice (partidele au rolul hotărâtor);
• agenţii şi garanţii schimbărilor politice
Ball & Dagger – existenţa partidelor este condiţionată de existenţa ideologiilor.
Comentariu:
1. Enumeraţi principalele obiecţii aduse rolului social al pardidelor politice
2. Precizaţi factorii care impun adaptarea partidelor la exigenţele noului mileniu
3. Argumentaţi deopotrivă necesitatea sau diminuarea rolului social al partidelor politice