III.

Libertate şi responsabilitate politică

Libertatea = capacitatea unui sistem de a-şi realiza propriile sale finalităţi;

LIBERTATE

______________________
A S

A = agent
O = obstacol
S = scop
Libertatea presupune unitatea obiectiv şi subiectiv, dintre cunoaştere, valorizare şi
acţiune

S O

CUN. ACŢIUN
VAL. E

Libertatea se manifestă ca:

1. libertate de alegere – ca opţiune, funcţie de un set de valori pe care individul l-a asimilat
sau la care a aderat;
2. libertate de decizie – ca discernământ axiologic în acţiune, susţinut şi de dorinţa de a face,
de a realiza ce ţi-ai propus;
3. libertate de acţiune – obiectivarea, transpunerea în realitate a scopurilor, depinde de
competenţa, abilităţile şi disponibilităţile fiecărui individ.
Libetatea este un fenomen relaţional, ea se poate implică nelibertăţi de reciprocitate

<libertatea nu este un dat, ci ceva dobândit şi se dezvoltă în contextul unor condiţii;

1
 economice (nivelul dezvoltării tehnicii şi tehnologiei; resursele materiale
şi financiare; tipul de proprietate)

Condiţiile social-politice (tipul de stat; regimul politic; drepturile şi libertăţile

libertăţii cetăţeneşti)
cultural-ştiinţifice (dezvoltarea valorilor culturale; a ştiinţei; aria de difuzare)

psihologice (tipul şi structura de personalitate)

3.1. Conceptul de libertate politică

5exprimă raportul individului cu autoritatea politică, cu normele social-politice şi juridice într-
un stat
Lib. polit. = capacitatea unei persoane de a-şi exercita, în limitele permise de lege,
drepturile politice şi civile în stat.
= posibilitatea individului de a participa la viaţa politică, atât în planul acţiunii
(practicii politice), cât şi cel al teoriei politice.
5 s-au conturat două poziţii:
a) subordonează statul societăţii; statul fiind garantul libertăţii individuale (Rousseau,
Kant);
b) subordonează societatea statului; statul fiind cadrul ideal de realizare a libertăţii
umane (Hegel).

lib. de acţiune (participarea la viaţa politică; exprimarea votului;

contestarea, susţinerea unei formaţiuni politice sau a unui
lider etc.)
lib. de gândire (dreptul de a formula idei, teorii, doctrine politice)
Lib.
politică lib. de opinie şi expresie (dreptul de a avea, împărtăşi şi comunica liber
opiniile politice)

lib. de examinare (de discernământ, examinare critică a mesajelor politice)

ISTORIC
Hobbes = numai prin cedare de libertăţi omul devine liber;
Spinoza = statul înseamnă siguranţa omului; cetăţeanul nu se poate opune deciziilor
politicului, dar forţa sa trebuie să se oprească în faţa conştiinţei; libertatea de
gândire este inviolabilă;
Montesquieu = libertatea politică se confundă cu dreptul de a face tot ceea ce îngăduie
legea;
Rousseau = limitarea libertăţii individuale garantează libertatea tuturor;
Hegel = libertatea individului este condiţionată de existenţa statului;
K. Jaspers = libertatea politică se referă la raporturile de putere între oameni în cadrul
societăţii;
= libertatea politică este condiţionată de legitimitate;
F. Revel = condiţiile libertăţii: separaţia puterilor, multipartidismul, libertatea informaţiei;
P. Andrei = libertatea şi autoritatea nu se opun; libertatea presupune o acţiune conformă cu
legea;
Gusti = libertatea politică este o condiţie a dezvoltării personalităţii

2
3.3. Libertate şi responsabilitate
5lib. şi resp. sunt inseparabile, se condiţionează reciproc;
5libertatea constituie temeiul ontic al responsabilităţii; nu se poate vorbi de responsabilitate
decât în condiţiile unui comportament liber; libertatea implică responsabilitatea, grija de a nu
leza semenii;
5responsabilitatea apare la confluenţa dintre libertatea individuală cu cea colectivă;
5nu poate exista libertate absolută; ea este limitată, relativă
responsabilitatea = solidarizarea individului cu propriile sale acte iniţiate de el sau la care
aderă în mod liber.
Responsabilitate =/=răspundere
este asociată cu activitatea omului politic
se manifestă în multiple forme:
Ÿ răspspunderea celor aleşi faţă de popor;
Ÿ răspunderea colectivă a miniştrilor dintr-un guvern faţă de parlament;
Ÿ răspunderea parlamentarilor faţă de alegători;
Ÿ răspunderea funcţionarilor publici pentru legalitatea deciziilor lor;
Ÿ răspunderea faţă de ordinea social-politică, faţă de organizaţiile din care fac parte, faţă de
popor şi naţiune
3.4. Libertatea pozitivă şi libertatea negativă
Lib. negativă = libertatea autonomie, libertatea faţă de ...
absenţa sau refuzul oricărei imixtiuni din afară în activitatea mea;
= libertatea fiecărui cetăţean de a-şi proteja viaţa particulară, de a-şi exercita
drepturile (garantate prin lege)
= este libertatea modernilor;
Lib. pozitivă = libertatea de participare, prin autodeterminare, la viaţa socială;
= libertatea altruistă, specifică anticilor
= este o libertate mijloc în realizarea libertăţii autonomie (libertăţii negative),
concepută ca libertate scop
Întrebări de evaluare
1. Argumentaţi caracterul relativ (limitat) al libertăţii
2. Precizaţi care sun factorii care condiţionează formarea şi dezvoltarea libertăţii umane
3. Comentaţi relaţia dintre libertatea individuală şi libertatea colectivă, dintre libertate şi
responsabilitate
4. Definiţi şi exemplificaţi libertatea politică
5. Comentaţi afirmaţiile:
Fără limitare şi autolimitare, libertatea se autodistruge. (Kelsen)
Libertatea protejează individul faţă de abuzurile, tirania societăţii, responsabilitatea
protejează societatea faţă de tendinţele anarhice, acţiunile abuzive ale individului. (Pârvan)

IV. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului

Concept. de drept. ale om. = ansamblul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti esenţiale pentru
viaţa, libertatea şi demnitatea acestora consacrate şi garantate
prin constituţie în vederea asigurării liberei manifestări a
personalităţii lor.
Documentele oficiale care le consacră:
Magna Charta Libertatum (sec. XIII)
Habeas Corpus (sec. XVII)

3
Declaraţia de Independenţă a SUA (sec. XVIII)
Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (sec. XVIII)
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (sec. XX)
Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului (sec. XX)

d. negative
criteriul d. pozitive
istoric d. de prima generaţie (d. la petiţionare, d. la revoluţie, d.
de nesupunere civică la o lege
injustă)
d. de a doua generaţie (d. sociale, economice, culturale)
Tipologie d. de a treia generaţie (d. la dezvoltar,d. la pace, d. la
protecţie socială)

inviolabilităţile (viaţă, integritate fizică etc.)

conţinut d. social-economice şi cultural (d. la învăţătură, d. la
muncă, d. la grevă etc.)

d. social-politice (d. la vot, d. de a fi ales, d. la liberă

exprimare etc.)
drepturi-garanţii (d. la petiţionare, d. la despăgubiri morale
şi materiale etc.)
Constituţia României oferă garanţii:
5politice (democraţia, pluralismul şi statul de drept)
5juridice (de natură constituţională)
5de ordin social (asigurarea unui trai decent pentru fiecare cetăţean)
5de conştiinţă (pregătirea omului de a înţelege legea în literea şi spiritul ei).