Sunteți pe pagina 1din 4

Caracterizarea lui Ghita

Tipologizare: Personajul principal al nuvelei este Ghita, personaj principal, masculin, mobil/dinamic, complex, realist,
rotund. Pe parcursul nuvelei acesta este caracterizat atat in mod direct de catre narator si autocaracterizare, cat si in mod
indirect din ganduri, fapte si relatiile cu alte personaje
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematica, o
nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului
dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj
rotund, complex, reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il
va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de avere asupra
omului.
Personajul principal (n jurul lui se concentreaz ntreaga aciune, transformrile sale interioare fiind urmrite cu atenie,
redate fie n mod direct, de ctre narator, fie prin stil indirect liber) al carui statut social si moral se schimba pe parcursul
nuvelei, se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvele omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba,
bogatia si linistea colibei tale te face fericit, la inceputul operei aparand in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de
a se imbogati. Ca urmare devine hangiu, la inceput el este apreciat datorita onestitatii, dar este dominat de obsesia banului
in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decate atat spiritual cat si sufleteste, nuvela
urmarind degradarea morla ain toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii,
dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Lica.
Statutul initial: La nceputul textului, Ghi este prezentat din perspectiva eului social so, tat i ginere; are iluzia deplinei
sale liberti. Cap de familie, este recunoscut ca o autoritate absolut. Modul n care i rspunde soacrei, exponent a
conservatorismului, argumenteaz ideea afirmat. Atunci s nu mai pierdem vorba degeaba; m duc s vorbesc cu
arendaul. Moara cu noroc, hanul luat de Ghi n arend, pare a fi un loc umanizat de cnd acesta este acolo cu familia.
Om harnic i cinstit, a crui autoritate este recunoscut n snul familiei, Ghi ia n arend hanul de la Moara cu noroc,
dorind s agoniseasc atia bani nct s angajeze vreo zece calfe crora s le dea el de crpit cizmele oamenilor. Blnd i
cumsecade, el transform repede hanul dintr-o ruin ntr-un loc primitor, cunoscnd chiar momente de prosperitate, cci
sporul era dat de la Dumnezeu. Relaia lui cu Ana e bazat pe dragoste, nelegere, Ghi apreciind calitile soiei;
inima i rdea cnd Ana cea neleapt i aezat...se arunca rsfat asupra lui.
Moduri de caracterizare
Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaza atat
trasatura dominanta a personajului dorinta de castig, cat si alte trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului
se evidentiaza tot mai bine pe parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui
principala. Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand pe cel moral.
Caracterizarea directa
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul
caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale (un om
harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela) si cea a omului dominat
de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va
transofmra in alt om (acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte,
ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el, cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul
si lasa urma vinete pe brate). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile
celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia
trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui
(Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu
voieste sa atate mania oamenilor rai), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie,
vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru
ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca

o sluga, iar nu eu Ghita!). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai
avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.).
Totodata, vorbele exprimate in mod direct de Lica Samadaul, ce intentiona in permanenta sa atraga pe Ghita de partea
banilor, incercand mereu sa-i hraneasca orgoliul prezinta cateva trasaturi ale cizmarului (Tu esti om Ghita, om cu multa
ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine as rade si de dracul si de muma-sa, ma simt chiar
eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine). lica alimenteaza in permanenta mandria lui Ghita, atrangandu-l
in cursa lui bine planificata a afacerilor necurate.
Autocaracterizare
Propriile afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi timp slabiciunile lui, dar si un mijloc de
autoaparare prin victimizare (Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare
decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca are cocoasa in spinare.)
Slabiciunea pentru bani este punctata si de narator ce surprinde reactia lui Ghita la zarirea banilor, acesta fiind foarte
insistent asupra evidentierii placerii de a avea multi bani.
Caracterizarea directa a personajului surprinde astfel opiniile personajelor despre Ghita, interventiile naratorului asupra
caracterului lui Ghita si autocaracterizarea acestuia ce apare in pozitia de victima a propriei minti si constinte.
Caracterizarea indirecta
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va
transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje si relatia cu ele.
Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la un final tragic, nefericit.
Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu
familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al
patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta influentat de Lica Samadaul,
stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita, transformandu-l
intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la moara.
Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din satisfactia castigului, moment in care apare si Samadaul,
prima intalnire a acestora reprezentand un schimb de replici aspre, Ghita incercand sa se impuna personajului ce-i era
superior. Apare dorinta de egalitate a lui Ghita fata de Lica (Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni
nepretuiti) , fapt prin care probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn de urmat, insa nu doreste sa i se supuna
acestuia, dar nu are de ales.
Lica si Ghita sunt prezentati in opozitie in ipostazele stapanului si supusului invins de autoritatea stapanului, neavand
posibilitatea de a se impune, fiind amenintat de Samadau, stapan al locurilor din zona Morii cu noroc (Ori imi vei face
pe plac, ori imi fac rand de alt om la moara cu noroc).
Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si
suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in momentul in
care devine oficial aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de
Samadau nu dispare.
Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind o drama psihologica, unde se
dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era, omul ec a devenit, dorinta de impunere si dragostea
pentru bani. Faptele lui Lica reflecta slabiciunile lui Ghita, si acesta, desi era cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe
Lica datorita amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa fie arestati pentru afacerile lui Lica.
Totodata personajul principal refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica si se indeparteaza de familia sa in favoarea
lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face reprosuri si are remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari.

Acesta isi cere iertare in fata Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul sau totul se destrama
(Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului). Drama emotionala prin
care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si de frica de Samadau, Ghita fiind constient de ce ar putea pati in cazul in
care nu i s-ar supune acestuia, dar care este distrusa de obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul
cinstit si bun care era el de fapt. O foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai pentru ca il
mustra constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia ajunsa la paroxism. Finalul nuvelei accentueaza setea de
razbunare a lui GHita izvorata din demintatea lui calcata in picioare, singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica
pentru care ajunge sa-si nesocoteasca nevasta. Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau
destin caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in
afaceri necurate si crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie, ajungand in felul acesta pe deplin copia
lui Lica, crima fiind considerata ultima treapta a dezumanizarii lui Ghita.
Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind insetat de bani este omorat de Raut pentru faptele sale, in
timp ce Lica se sinucide, iar focul ce cuprinde hanul purifica locul de nelegiuri, minciuni si alte crime, nelasand vreo
urma a celor inamplate.
Relatiile lui Ghita cu personajele din opera variaza in functie de ipostaza morala in care se afla acesta si evidentiaza
trasaturile caracteriale ale acestuia. In prima parte a nuvelei, Ghita se dovedeste a fi un sot credincios, intelegator si
grijuliu in timp ce in cea de-a doua parte devine un om ursuz, inchis in sine, apasat sufleteste din pricina constiintei
incarcate si in cele dinurma ucigas. Relatia cu sotia sa se destrama si si se raceste pe parcursul subiectului, el devenind
violent in timp ce ea devine dezamagita de propriul sot. Ea incepe sa il aprecieze pe Lica tot mai mult pentru ca ii acorda
mai multa atentie decat sotul ei, fiind mai sigur pe sine, inspirandu-i protectie si siguranta, iar in final ea i se daruieste
Samadaului.
Relatia dintre Lica si Ghita este reprezentanta de un permanent conflict constient sau inconstient, Ghita dorind initial sa
i se impuna Samadaului, dar cedeaza in postura de supus in fata stapanului pamanturilor din zona Morii cu noroc si celui
care i-ar fi putut curma viata. Lica il implica asadar pe Ghita in afacerile lui necurate, personajul principal ne mai avand
posibilitatea sa renunte la necurate odata implicat, fapt ce duce la decaderea lui morala, conflicatul interior si schimbarea
totala a caracterului personajului condus de setea banilor.
Concluzie
In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice Moara cu noroc de Ioan Slavici este conturat in mod
realistic tipic nuvelei psihologice, al carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.
Opinie
In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform vorbelor sotiei sale, o muiere imbracata in
haine barbatesti care desi este un om bun, este condus de propriile vicii, fiind insa constient de acest lucru, dar considera
ca nu are de ales.
Lica Samadaul personaj masculin, principal, negativ, demonic, puternic, romantic locul n care vine Ghita este un topos
al ispitei, legat de taina pacatului, iar reprezentantul acestei lumi este static
Caracterizarea se ntregeste prin vorba scurta a personajului, compusa din ntrebari aspre, la care cere neaparat raspuns sau
din porunci.
Slavici are simtul elementarului" n figuri ca Lica Samadaul capetenie de haiduci mai mult dect porcari, amestec de
pasiune si disimulare, natura n fond complicata, ce se ntlneste attea n mediile primitive". (Tudor Vianu)
Lica supune suflete, autoritatile i apara, hotii i cunosc, iar el este stapn absolut. Constient de puterea sa, personajul n-are
nimic din framntarile si zbuciumul lui Ghita. El este supus raului si evolueaza liniar, fara mpotriviri. nsa n toti cei din
jur, Lica seamana ncordare. Ana l ghiceste: E un patimas si nu e bine sa te duci departe cu el". Asupra Anei, Lica are
puterea unei vraji malefice. Pintea stie ca Lica nu se bizuie pe nimeni, nu se da lesne de gol, nu se lasa n daravere cu
orice oameni".
Lica a devenit rolul raului din trufie amestecata cu frica: ma aflam la strmtoare cnd am ucis pe cel dinti om, mi
pierisera niste porci din turma si-mi era rusine sa-i spun ca au pierit. Apoi am ucis pe al doilea ca sa nu ma mngi de

mustrarile ce-mi faceam pentru cel dinti. Treptat a ucide a devenit pentru el o patima cel mistuia: sngele cald e un fel
de boala".