0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
11 vizualizări1 pagină
Cu destul de mult timp în urmă, prin anul 2009, ţinând cont că aveam nevoie de un agent natural cu spectru foarte mare de detoxifiere - spectru care să includă toate deşeurile care puteau (şi pot) fi ingerate de organismul uman, eventual chiar produse de el însuşi (de la toxine organice până la toxine anorganice, incluzând până şi celule bolnave), în urma unei vaste documentări, cu ajutorul lui Dumnezeu am descoperit argila albastră de Râciu.
Relatându-vă scurt şi la obiect, pe parcursul a 21 de zile am ţinut o cură cu lapte de argilă albastră de Râciu, pentru a-mi detoxifia organismul. La începutul curei mi-a fost foarte rău, dat fiind faptul că am avut stări de ameţeală, greaţă, senzaţii de vomă, dureri de cap şi o diminuare a tonusului muscular, în principal, într-o singură expresie 'o vizibilă alterare a stării generale a sănătăţii'.
În a 8-a zi a curei am atins punctul culminant al stării de rău. Am avut dureri mari în zona intestinală, care au debutat brusc, însoţite fiind de nişte crampe abdominale. După defecaţie, durerile au dispărut la fel de brusc cum au apărut, dar au lăsat în urmă un adevăr de necontestat. Scaunul pe care îl făcusem (materia fecală) arăta mai mult decât groaznic şi avea o cantitate şi o mărime incredibile. Era plin de nişte scârboşenii, nişte mucozităţi de culoare alb-metalizat, cu aspect vâscos, compact şi cu miros puternico-respingător în cel mai înalt grad). Eram foarte intoxicat! (mă şi simţeam, nu de alta).
După ce am făcut acel scaun am avut aceeaşi senzaţie pe care o are un om care, la un moment dat, s-a debarasat de un sac de 15 kg, pe care l-a cărat în spate timp de cca. 20 de ani. M-am simţit alt om, în sens pozitiv. Am continuat cura şi, la sfârşitul ei, trăgând linie şi observând beneficiile, am concluzionat faptul că s-a meritat să o fac, deşi am avut de traversat şi o perioadă de suferinţă.
Acestea fiind spuse, în rândurile de mai jos, atât cât am învăţat şi eu, voi scrie câte ceva despre argila albastră, esenţialul, ca dv., userii forumului Romedic, care accesaţi acest topic, să vă faceţi o idee cu privire la caracteristicile şi calităţile ei terapeutice, pentru binele dv.
_
Cunoscută încă din antichitate, argila este considerată un adevărat panaceu, fiind folosită de om în decursul evoluţiei sale. Egiptenii foloseau argila pentru a grăbi cicatrizarea rănilor, cunoscând deja caracteristicile sale antiseptice şi hemostatice. Odată cu apariţia industriei farmaceutice, însă, argila a intrat într-un con de umbră, reapariţia ei fiind semnalată în timpul primului război mondial, atunci când solicitările de medicamente au devenit foarte mari, iar formele de tratament modern erau rare. Francezii şi ruşii o foloseau pentru prevenirea şi tratarea dezinteriei care decima rândurile soldaţilor.
În ceea ce priveşte Argila Untoasă Albastră de Râciu, aceasta a fost descoperită în comuna Râciu, la 26 de km de municipiul Târgu-Mureş, în urma exploatării unui zăcământ de argilă galbenă pentru ceramică.
Cu destul de mult timp în urmă, prin anul 2009, ţinând cont că aveam nevoie de un agent natural cu spectru foarte mare de detoxifiere - spectru care să includă toate deşeurile care puteau (şi pot) fi ingerate de organismul uman, eventual chiar produse de el însuşi (de la toxine organice până la toxine anorganice, incluzând până şi celule bolnave), în urma unei vaste documentări, cu ajutorul lui Dumnezeu am descoperit argila albastră de Râciu.
Relatându-vă scurt şi la obiect, pe parcursul a 21 de zile am ţinut o cură cu lapte de argilă albastră de Râciu, pentru a-mi detoxifia organismul. La începutul curei mi-a fost foarte rău, dat fiind faptul că am avut stări de ameţeală, greaţă, senzaţii de vomă, dureri de cap şi o diminuare a tonusului muscular, în principal, într-o singură expresie 'o vizibilă alterare a stării generale a sănătăţii'.
În a 8-a zi a curei am atins punctul culminant al stării de rău. Am avut dureri mari în zona intestinală, care au debutat brusc, însoţite fiind de nişte crampe abdominale. După defecaţie, durerile au dispărut la fel de brusc cum au apărut, dar au lăsat în urmă un adevăr de necontestat. Scaunul pe care îl făcusem (materia fecală) arăta mai mult decât groaznic şi avea o cantitate şi o mărime incredibile. Era plin de nişte scârboşenii, nişte mucozităţi de culoare alb-metalizat, cu aspect vâscos, compact şi cu miros puternico-respingător în cel mai înalt grad). Eram foarte intoxicat! (mă şi simţeam, nu de alta).
După ce am făcut acel scaun am avut aceeaşi senzaţie pe care o are un om care, la un moment dat, s-a debarasat de un sac de 15 kg, pe care l-a cărat în spate timp de cca. 20 de ani. M-am simţit alt om, în sens pozitiv. Am continuat cura şi, la sfârşitul ei, trăgând linie şi observând beneficiile, am concluzionat faptul că s-a meritat să o fac, deşi am avut de traversat şi o perioadă de suferinţă.
Acestea fiind spuse, în rândurile de mai jos, atât cât am învăţat şi eu, voi scrie câte ceva despre argila albastră, esenţialul, ca dv., userii forumului Romedic, care accesaţi acest topic, să vă faceţi o idee cu privire la caracteristicile şi calităţile ei terapeutice, pentru binele dv.
_
Cunoscută încă din antichitate, argila este considerată un adevărat panaceu, fiind folosită de om în decursul evoluţiei sale. Egiptenii foloseau argila pentru a grăbi cicatrizarea rănilor, cunoscând deja caracteristicile sale antiseptice şi hemostatice. Odată cu apariţia industriei farmaceutice, însă, argila a intrat într-un con de umbră, reapariţia ei fiind semnalată în timpul primului război mondial, atunci când solicitările de medicamente au devenit foarte mari, iar formele de tratament modern erau rare. Francezii şi ruşii o foloseau pentru prevenirea şi tratarea dezinteriei care decima rândurile soldaţilor.
În ceea ce priveşte Argila Untoasă Albastră de Râciu, aceasta a fost descoperită în comuna Râciu, la 26 de km de municipiul Târgu-Mureş, în urma exploatării unui zăcământ de argilă galbenă pentru ceramică.
Cu destul de mult timp în urmă, prin anul 2009, ţinând cont că aveam nevoie de un agent natural cu spectru foarte mare de detoxifiere - spectru care să includă toate deşeurile care puteau (şi pot) fi ingerate de organismul uman, eventual chiar produse de el însuşi (de la toxine organice până la toxine anorganice, incluzând până şi celule bolnave), în urma unei vaste documentări, cu ajutorul lui Dumnezeu am descoperit argila albastră de Râciu.
Relatându-vă scurt şi la obiect, pe parcursul a 21 de zile am ţinut o cură cu lapte de argilă albastră de Râciu, pentru a-mi detoxifia organismul. La începutul curei mi-a fost foarte rău, dat fiind faptul că am avut stări de ameţeală, greaţă, senzaţii de vomă, dureri de cap şi o diminuare a tonusului muscular, în principal, într-o singură expresie 'o vizibilă alterare a stării generale a sănătăţii'.
În a 8-a zi a curei am atins punctul culminant al stării de rău. Am avut dureri mari în zona intestinală, care au debutat brusc, însoţite fiind de nişte crampe abdominale. După defecaţie, durerile au dispărut la fel de brusc cum au apărut, dar au lăsat în urmă un adevăr de necontestat. Scaunul pe care îl făcusem (materia fecală) arăta mai mult decât groaznic şi avea o cantitate şi o mărime incredibile. Era plin de nişte scârboşenii, nişte mucozităţi de culoare alb-metalizat, cu aspect vâscos, compact şi cu miros puternico-respingător în cel mai înalt grad). Eram foarte intoxicat! (mă şi simţeam, nu de alta).
După ce am făcut acel scaun am avut aceeaşi senzaţie pe care o are un om care, la un moment dat, s-a debarasat de un sac de 15 kg, pe care l-a cărat în spate timp de cca. 20 de ani. M-am simţit alt om, în sens pozitiv. Am continuat cura şi, la sfârşitul ei, trăgând linie şi observând beneficiile, am concluzionat faptul că s-a meritat să o fac, deşi am avut de traversat şi o perioadă de suferinţă.
Acestea fiind spuse, în rândurile de mai jos, atât cât am învăţat şi eu, voi scrie câte ceva despre argila albastră, esenţialul, ca dv., userii forumului Romedic, care accesaţi acest topic, să vă faceţi o idee cu privire la caracteristicile şi calităţile ei terapeutice, pentru binele dv.
_
Cunoscută încă din antichitate, argila este considerată un adevărat panaceu, fiind folosită de om în decursul evoluţiei sale. Egiptenii foloseau argila pentru a grăbi cicatrizarea rănilor, cunoscând deja caracteristicile sale antiseptice şi hemostatice. Odată cu apariţia industriei farmaceutice, însă, argila a intrat într-un con de umbră, reapariţia ei fiind semnalată în timpul primului război mondial, atunci când solicitările de medicamente au devenit foarte mari, iar formele de tratament modern erau rare. Francezii şi ruşii o foloseau pentru prevenirea şi tratarea dezinteriei care decima rândurile soldaţilor.
În ceea ce priveşte Argila Untoasă Albastră de Râciu, aceasta a fost descoperită în comuna Râciu, la 26 de km de municipiul Târgu-Mureş, în urma exploatării unui zăcământ de argilă galbenă pentru ceramică.