Despre educatie

Educatia este un proces complex care influenteaza toata viata unui individ. De-a
lungul timpului aceasta a fost privita in multe feluri, cu ceva timp in urma erai un om
inteligent daca stiai sa construiesti cat mai multe lucruri necesare existentei, apoi a trecut pe
un punct inalt cunoasterea unui cuantum insemnat de informatii, ca sa se revina , din punctul
meu de vedere, la accentuarea abilitatii de a gandi a fiecarui om. Consider ca citatul dat
evidentiaza acest fapt din urma. Adica mintea nu trebuie umpluta cu multe informatii pe care
purtatorul sa nu stie cum sa le foloseasca, ci trebuie eliminata de limitari si constrangeri sau,
mai bine spus, trebuie directionata in spre creativitate, un caracter necesar evolutiei.
In primul rand, desi ne aflam intr-o era a informatiei, se observa o devalorizare a
stocarii acesteia cu ajutorul creierului si o iesire in lumina a noilor dispozitive (care au aparut
in urma evolutiei tehnologiei) ce pot realiza procesul de memorare in locul nostru. Bineinteles
nu trebuie sa privim acest lucru ca pe o inlaturare a utilizarii functiei de memorarea a
organismului nostru. Asa cum spune citatul Mintea nu este un vas care trebuie umplut,
adica nu trebuie sa punem accentul pe acumularea informatiei ci pe intelegerea ei, pe
dezvoltarea abilitatii de gandire, de rezolvare a problemelor, de interpretarea a diferitelor
situatii (astfel mintea devine un foc[...]aprins).
In concluzie trebuie sa avem grija asupra modului in care abordam aceasta problema,
deoarece precum focul care se stinge daca nu este intretinut acelasi lucru se poate intampla si
cu mintea omului.

Despre sinceritate

Sinceritatea este cea care aduce incredere in relatiile interumane. Insa ea tine de
adevar (de ceea ce chiar faci si simti in legatura cu o persoana, un obiect sau o idee) si de
aceea fiecare lucru pe care il sustinem trebuie sa fie trecut mai intai prin propriul filtru al
constiintei. Consider ca este primordial sa fim sinceri cu cei din jur (chiar si in acele situatii in
care trebuie sa mintim din politete, pentru a nu rani sentimentele diferitor persoane), insa,
inainte de acest lucru trebuie sa ne analizam care ar fi pozitia noastra cu privire la un anumit
lucru si , desigur, sa cunoastem o parte buna din raspunsul la intrebarea: Eu cine sunt?.
In primul rand un om nu poate fi singur pentru totdeauna, deoarece avem sentimete,
experiente pe care de cele mai multe ori dorim sa le impartasim cu persoanele apropiate.
Astfel apare necesitatea sinceritatii, ce ajuta la construirea relatiilor interumane. Desigur este
impusa o ierarhie a lucrurilor pe care trebuie sa le cunoastem pentru ca mai apoi sa putem
oferi pareri despre cei ce ne inconjoara. La baza acesteia sta propria persoana, propriul eu
compus din calitati si defecte, atitudini, reactii, credinte. Avand aceasta baza putem crea
legaturii cu diferite persoane ce ne ofera momente de fericire, bucurie si liniste, care pot fi
distruse prin intermediul nesiceritatii. In romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi de Camil Petrescu, Stefan Ghiorghidiu cedeaza in fata suspiciunii si a sentimentului
de gelozie (construite datorita lipsei de comunicare), inainte de a sti cu exactitate daca sotia
lui il inseala.
In al doiea rand foarte multi oameni se mint intre ei pentru a creea aceste relatii
amintite anterior sub pretextul ca nu este politicos. Acest lucru este unul pretentios de analizat
si trebuie pastrat pentru acel tip de oameni intradevar puternici care isi permit sa fie sinceri in
totalitate pentru ca ei au aceeasi atitudine si fata de ei insisi. Aceasta tipologie de persoane
este formata din cei care nu au lucruri de ascuns, care nu se rusineaza de faptele si de
gandurile lor, care cred in fortele si principiile proprii, care nu se tem de reactiile celor din jur.
O atitudine de acest gen este una pe care ar trebui sa o abordeze insa mai multe persoane,
deoarece ar putea fi folositoare pentru cel care aude adevarul despre el. Insa este mai sanatos
pentru relatiile dintre oameni sa fie adoptata doar de oamenii puternici, pentru ca de foarte
multe ori unele afirmatii pot lovi in orgoliul unei persoane, fapt ce duce la alterarea
raporturilor umane.
In concluzie atitudinea pe care o aratam fata de acest concept este una foarte
importanta, avand in vedere influentele pe care le are asupra persoanelor dragi noua, dar si pe
cele ce se rasfrang asupra noastra.

Despre rabdare

Intr-o societate in care informatia circula cu viteza luminii este foarte posibila
pierderea din vedere a detaliilor. Oamenii isi doresc sa realizeze cat mai multe lucruri, insa la
un moment dat, uneori prea tarziu, isi dau seama ca au pierdut si un coantum insemnat de alte
oportunitati care le putea oferi mult mai mult. De asemenea pe langa ascensiunea
profesionala, foarte mult dorita in epoca noastra, sunt si alte aspecte ce tin de starea morala a
unei persoane care sunt lasate in umbra. Un raspuns probabil pentru aceasta problema este
rabdarea, o virture pe care nu foarte multa lume o stapaneste. Consider aceasta calitate este o
caracteristica a superioritatii, dupa cum spune si citatul dat: Cine poate rabda acela merge
inainte.
In primul rand fiecare persoana isi stabileste obiective si isi propune planuri pentru
viitor, multe dintre ele marete. In acest fel rezulatul devine foarte atragator si este pierdut din
vedere faptul ca este importanta si calea ce duce spre finalitate. Pe drum putem obtine mult
mai multe lucruri decat daca urmarim un singur scop si devenim frustrati, iritati pentru ca
dureaza atat de mult. Avand rabdare ne putem opri si sa analizam micile detalii ale vietii:
frumusetea lumii si faptele aparent neinsemnate ale oamenilor ce ne inconjoara (fiind atenti
putem observa lucruri ce ne pot facilita relatiile cu persoanele dragi, avand grija sa fim acolo
cand este necesar, desi proiectia partii lor launtice indica alt lucru). Astfel rabdarea iti da
puterea necesara controlarii vietii tale.
In al doilea rand rabdarea strica treaba, o sintagma pe care o auzim deseori de la cei
mai in varsta si nu numai. Exista diferite situatii in care putem nimeri si, in ciuda faptului ca
stim teoria, de cele mai multe ori, ne lasam dusi de val si actionam contrar ei. Acest tip de
momente ne fac sa regretam ulterior faptele noastre. Un foarte bun exemplu pentru modul in
care putem evita sa cadem prada unor astfel de incercari este de fapt unul in opozitie cu graba.
Printre motivele care au dus la reusita lui Ghandi de ai inlatura pe britanici din India s-a aflat
lipsa unei abordari impulsive a evenimentelor. A avut rabdare. A asteptat pana cand a stiut ce
trebuie sa faca, dupa care s-a pregatit pana cand a venit timpul potrivit. Nu a grabit lucurile.
In concluzie rabarea una din acele puteri morale care reuseste sa calmeze sentimentele
de supareare si revolta, ce izbucnesc din inima omului sau care linistete durerile si suferintele
grele este o calitate a oamenilor superiori, avand in vedere toate partile sale pozitive, dupa
care multi tanjesc.

Despre linistea sufleteasca

Consider ca in ultima perioada oamenii au devenit superficiali si isi cauta linistea in

lucruri in care de cele mai multe ori nu cred sau pe care au fost manipulati sa le creada. Traim
intr-o epoca a informatiei, adica distributia serviciilor si produselor prin intermediul
reclamelor. Aceste fapt nu doar ca a promovat produse, ci a educat populatia sa creada in
lucrurile care i se ofera pe tava, fara sa mai treaca faptele prin filtrul propriu. Asadar, din
punctul meu de vedere, este important sa respectam o ierarhie in cautarea linistii noastre,
prima treapta pe care trebuie sa pasim fiind cunoasterea de sine.
In primul rand exista o ordine a lucrurilor pe care trebuie sa le stim si aceasta incepe
cu noi insine. Un om ce a atins starea de liniste sufeteasca este unul care se cunoaste pe sine,
care isi pricepe valoarea si posibilitatile. Dupa ce gasesti acest tip de echilibru este greu sa fii
tulburat in ceea ce faci sau de lucrurile ce te inconjoara, intre acestea existand o sinergie
inaccesibila tuturor.
In al doilea rand sufletul nu poate fi exprimat in etalon monetar, acesta nu este un
simplu lucru care odata pierdut sau stricat il poti recupera. Un suflet cantareste mai mult
decat un regat, un imperiu asa cum spunea Jules Michelet. Un exemplu foarte bun pentru
aceasta tema este destinul protagonistului operei lui Ioan Slavici Moara cu noroc. La
inceput Ghita este avertizat de soacra sa, componenta a mentalitatii populare, ca Omul sa fie
multumit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.
Eroul un om bun, harnic ce isi doreste armonie si o stare materiala mai buna pentru familia sa
ignora sfatul batranei. Parcursul sau dupa mutarea la Moara cu noroc este cel care ilustreaza
dezumanizarea trepata a lui, ceea ce trebuia sa fie o cautare a linistii sufletesti se dovedeste a
fi tocmai procesul invers. Ca si limita extrema a destinului sau si argument la vorbele batranei
este pierderea totala a sufletului in finalul nuvelei, cand isi omoara sotia, pe Ana, si este ucis
de catre Raut, la ordinul lui Lica.
In concluzie este mai important sa ne regasim pe noi pentru a ne putea simti impliniti
si linistiti sufleteste, decat sa ne orientam eforturile in directii iluzorii, lipsite de substrat si
promovate de agentii economici contemporani cu noi care nu incearca decat sa-si vanda
produsul.