Atunci cnd dai, nu srceti, ci te mbogeti

Postat de Admin in Apr 15, 2015 in Minuni

Dumnezeiesti, Slideshow | 520 views |0 comentarii

Brutarul o mustra mereu pe femeia sa c mergea la

biserici i ddea la sraci i la colectele care se
fceau.
ntr-o zi, n timp ce scotea pinile calde din cuptor i
tot locul din jurul brutriei se umpluse de mirosul
plcut de pine proaspt, la ua brutriei a venit un
srac i a spus:
- efule, toate pinile acestea sunt ale tale?
- Ale cui s fie?
- i nu le mnnci?

- Bre, pleac de aici!

- D-mi i mie una c mi-e foame.
- Pleac!, i-am spus. Las-m n pace!
- efule!
- Pleci sau nu pleci?
- efule! l ruga sracul.
Dar nu a apucat s sfreasc, c brutarul a luat o
pine i a aruncat-o cu putere spre srac, voind s-l
loveasc n cap. Acela ns s-a plecat i pinea a
trecut razant deasupra capul su i a czut jos.
Sracul s-a repezit la pine, a luat-o, a ieit afar, i
retrgndu-se ntr-un col, a mncat-o. Toat ziua
aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui
musafir nepoftit i a pinii pierdute. S
ndrzneasc s mai vin!, i spunea el cu mnie n
sinea sa.
n noaptea urmtoare, pe la orele dou dup miezul
nopii, brutarul sare din somn nfricoat i ud de
transpiraie, strignd:
- Femeie, scoal-te!
- Ce ai? Ce s-a ntmplat?, l-a ntrebat femeia lui
nspimntat.
- Scoal-te i adu-mi o cma s m schimb i-i
voi spune ce am pit! Femeie, parc am murit i sau adunat n jurul meu muli ngeri i demoni,
certndu-se ntre ei cine s ia sufletul meu. ntr-un

cntar mare de trei ori blestemaii puneau mereu

faptele mele cele rele i balana se ngreuia din ce n
ce mai mult. La un moment dat un nger a strigat:
Pinea! Aducei pinea cu care a sturat pe acel
srac flmnd! Punei-o n cealalt parte a
cumpenei!. Atunci demonii au strigat: Pinea nu a
dat-o milostenie, ci a aruncat-o s-i sparg capul
sracului. i au rspuns ngerii: Dar s-a sturat cel
flmnd, i acela a mulumit. i s vezi, femeie,
acea pine a fcut de a schimbat talerele cntarului.
Talerul cu acea pine s-a lsat n jos i astfel m-am
mntuit. De aceea, de acum s dai i s nu te mai
opreti. i eu voi da. i de ar mai veni pe la noi acel
srac!
n sfrit brutarul a neles c, dac dai, ctigi. Dar
noi, oare, am neles? Nu cumva ne temem s dm?
Nu cumva judecata noastr s-a afundat n
puintatea de suflet? Nu cumva a venit vremea s
ncepem s ne facem i noi puin cretini?
S credem cu fermitate c atunci cnd dm, nu
srcim, ci ne mbogim. S probm prin fapte. Unii
oameni au nevoie i ateapt, fie i o bucic de
pine.
Iubiilor, nu uitai c: prima fiic a lui Dumnezeu
este milostenia. Iar aceasta L-a nduplecat pe
Dumnezeu s Se fac om, pentru ca s-l mntuiasc
pe om.