Sunteți pe pagina 1din 50

SUPOZITOARE

Conform FR X, supozitoarele sunt preparate farmaceutice

solide, care conin doze unitare din una sau mai multe
substane active, destinate administrrii pe cale rectal,
vaginal sau uretral.
FR X include sub denumirea de supozitoare att formele
farmaceutice solide pentru aplicare rectal (supozitoare) ct i pe cele
cu aplicare vaginal (ovule) sau uretral (bujiuri).
Dupa locul de aplicare:
-supozitoare rectale(sup.propriu zise)
-supozitoare vaginale(ovule sau globule)
-supozozitoare uretrale(bujiuri)
Denumirea de supozitoare= supponere =a pune in loc, a

inlocui;adica a folosi sup ca laxative in locul clismelor


Dupa unii autori supozitoare inseamna tot ce se introduce in cavitatile
organismului, mai putin pe cale bucala(rinoconuri, otoconuri)

Tendina de a le trata mpreun a aprut n literatur datorit


-modului de preparare asemntor i faptului c
- la obinerea lor sunt folosii aceeai excipieni,
Dar exist diferenieri nete din punctul de vedere al:
- utilizrii i
- modului de aciune (sistemic/local) atrgnd modificri n :

-formulare,
-mod de dozare,
-forma si greutatea acestor preparate

In Ph. Eur. si in suplimentul FR X din 2004, supozitoarele apar

in diferite monografii:
,,Preparate rectale - supozitoare = preparate unidoz solide, cu
forma, volumul si consistenta adaptate administrrii rectale, in vederea
obinerii unui efect local sau sistemic.
,,Preparate vaginale - supozitoare vaginale, ovule = preparate
unidoza solide, de forme diferite, in general ovoide, cu volumul si
consistenta adaptate administrrii vaginale in general pt aciune locala.
Conin una sau mai multe s.a. dispersate sau dizolvate intr-o baza
adecvata.
,,Creioane sau ,,Styli - supozitoare uretrale, bujiuri = prep
solide destinate aplicrii locale, de form cilindric, sterile.

Formularea supozitoarelor
Supozitoarele sunt alctuite dintr-un vehicul sau excipient n care

este ncorporat substana activ (una sau mai multe) alturi de


care se afl uneori substane auxiliare.
Coninutul n substane active variaz n limite largi 0,1- 40%, in
functie de:
- natura subst active si doza uzuala;
- efectul dorit;
- locul de administrare.
Cea mai mare parte este constituit din excipient care d forma

supozitorului i asigur eliberarea substanelor active.

SUPOZITORE RECTALE
Au forma cilindrica,conica sau de torpila. Primele

sunt mai usor de obtinut dar forma de torpila mai greu de


prep.este cea mai recomandata deoarece elimina riscul de
expulzare reflexa in momentul adm.
Sup.pt.adulti=2-3g.
Sup.pt copii =1-1,5g.
Hipocrat a folosit pt.prima data preparatul administrat

rectal
A constituit un amestec din sapun, miere, adm ca purgative.
In sec.IX s-a descoperit untul de cacao, masa gelatinoasa
si totodata formele metalice de supozitoare

Factorii care det.absorbtia


din sup. rectale
Cantitatea de substanta activa administrata depinde de

viteza de cedare a drogului din supozitor,iar aceasta


depinde de :

Dispersia sa
Solubilitatea sa
Caracteristicile excipientului
Supozitoarele sunt adm :
-pentru ef local ( in reg analo-rectala) : subst emoliente

, astringente , hemostatice , anestezice locale , hormoni ;


se fol ptr tratarea constipatiei si hemoroizilor
-pentru ef sistemic : analgezice , sedative ,
tranchilizanta , antireumatice , antibact , vasodilatatoare ;

Motivatie pentru folosirea


supozitoarelor
1-alternativa la calea orala ex:

fenilbutazona,indometacin , aspirina care altfel ar


putea produce iritatii gastrice
2-subst care sunt inactivate de sucurile
gastrice
3-inactivate la nivelul ficatului
4-la copii
5-sunt contraindicate in stari de alterare a muc
rectale ,sfinctere relaxate , noduli hemoroidali

Notiuni anatomice
despre rect
Partea terminala a intestinului gros ( rect )
= 15-20 cm se termina cu orificiul anal
Partea sup = ampula rectala este mai dilatata
si reprezinta pana la 4/5 din lungimea totala
Cand rectul este gol mucoasa rectala este umectata de un

lichid apos cu ph 7.2


Epiteliul rectal este de natura lipidica si este selectiv
permeabil ptr medicamente neionizate
Muc rectala este bogat vascularizata ceea ce determina
penetrarea si absorbtia med
Plexul venos este format din 2 perechi de vene : vena
hemoroidala inf , mijlocie si vena hemoroidala sup

Absorbtia supozitoarelor
Un supozitor introdus prin anus este impins de

sfincter in ampula rectala unde se topeste sau se


dizolva . Are loc eliberarea principiilor active care
urmeaza sa strabata peretele mucoasei .
Absorbtia are loc prin difuziune pasiva
Absorbtia este influentata de:
-coeficientul de partaj ,
- solubilitate ,
-gradul de ionizare a substantei active ,
-conc de o parte si de alta a membr ,
-tensioactivi

Absorbtia se face prin


-vena hemoroidala inferioara ,
-medie si
-superioara
-Venele inf sunt localizate langa sfincterul anal ,
-venele mijlocii in zona mijlocie a rectului
-venele superioare in partea de sus a rectului
Vena hemoroidala inf si medie sunt legate de vena cava

inferioara iar substantele medicamentoase trec din aceste


vene direct in circuitul sanguin ocolind bariera hepatica
In schimb vena hem sup este legata de vena porta care
conduce la ficat

20 40 % din medicamentele administrate rectal

trec prin vena porta de aceea nu se poate vorbi de


o evitare completa a ficatului
Proportia de substanta activa antrenata prin vena cava
depinde de pozitia superioara si de caracteristicile bazei
de suposizitor.
Astfel bazele cu p.t. scazut determina o topire mai rapida
in portiunea inferioara a ampulei rectale de aceea se
recomanda:
-aplicarea supozitorului in prima portiune a
rectului astfel incit portiuni cat mai mici de medicament
sa treaca in venele hem sup si deci prin ficat

Viteza de abs depinde si de :

Gradul de anastomozare(legatura) a venelor


hemoroidale
De circulatia limfatica
Starea membranei rectale ; in cond normale aceasta
constituie o bariera mecanica ptr trecerea libera a
substantelor .
Absorbtia medicamentelor prin membrana se face prin
difuziune pasiva . Pot fi absorbite substante
hidrosolubile cat si liposolubile , cedarea fiind dependenta
de starea de dispersare a sa si de caracteristicile bazei
Sup sunt constituite din una sau mai multe sa( in cant mici )
si excipient

Cele mai eficiente baze sunt bazele grase care

contin si un emulgator si care se topesc la temp


corpului .
Emulgatorul prezinta o umectare mai buna si fav
cedarea sa si deci absorbtia
Se pot incorpora in bazele grase sa si sub forma de

suspensii ; daca substanta este solubila in baza,


absorbtia este intarziata
Viteza de absorbtie depinde de:
- marimea part substantei active si
-creste pe masura ce dimensiunea scade

Excipienti
Excipienii se mpart n urmtoarele clase:
grai de obicei gliceride ale acizilor grai superiori;
hidrosolubili geluri de macromolecule si geluri de P.E.G.;
excipieni autoemulsionabili sau hidrodispersabili - formeaz dup

administrare emulsii U/A si favorizeaz rspandirea s.a. pe o suprafaa


mai mare, mrind astfel biodisponibilitatea

Caracteristicile excipienilor:

-s se dizolve sau s se topeasc dup inserie n cavitatea respectiv

pentru eliberarea rapid i integral a substanelor active ncorporate;


-excipienii grai s aib p.t. sub 36-370C (noaptea temperatura
corpului este de 360C);

-n timpul solidificrii s aib o contracie de volum corespunztoare,

care s permit scoaterea din forme, neimpunndu-se lubrifierea


acestora; n caz contrar formele vor trebui gresate cu un lichid
nemiscibil cu excipientul;
-vscozitatea masei topite trebuie s fie corespunztoare pentru a se
asigura n timpul preparrii o curgere uniform n tipare, omogenitatea
masei i etalarea pe mucoasa rectal;
-s fie stabili din punct de vedere fizic, chimic i microbiologic, att n
timpul pstrrii ca materii prime, precum i dup preparare;
-s nu prezinte incompatibiliti cu substanele active sau alte substane
asociate;
-sa prezinte inocuitate i buna toleran pe mucoasa rectal;
-s se preteze la ct mai multe metode de preparare: modelare
manual, presare, topire i turnare n forme;
-s confere preparatelor o rezisten mecanic satisfctoare.

EXCIPIENI GRAI

Sunt: - trigliceride naturale

- derivai ai acestora modificai prin sintez


parial

- produse de sintez.
Cedeaz subst active incorporate, in urma topirii la
temp corpului => trebuie sa aib pct. top. apropiat
de 37C.
Trebuie sa aib stabilitate corespunztoare (sa nu
rncezeasc).

1.Untul de cacao (oleum cacao, butirum cacao)


- este excipientul cel mai utilizat;
- se obine prin presarea la cald a seminelor decorticate i torefiate

(prjite) de Theobroma cacao;

- mult timp untul de cacao a fost singurul excipient utilizat pentru


supozitoare;
- din punct de vedere chimic untul de cacao conine trigliceride ale
acidului palmitic, stearic i oleic palmitooleostearina 39% i
oleodistearina 27%.
- se prezint sub form de bloc sau calup rectangular, de consisten
dur, cu sprtur ceroas, alb-glbui, cu miros plcut i gust dulceag.
- trebuie s corespund prevederilor din F.R.X: p.t. indice de refracie,
indice de aciditate, indice de iod, indice de saponificare

Avantajele untului de cacao

-duritate satisfctoare la temperatura camerei, care permite

manipularea uoar,
-zona de ramolisment ( interval intre pct topire si pct solidificare)
destul de scurt, care permite prelucrarea uoar,
-p.t. apropiat de temperatura corpului care asigur fluidificarea i
eliberarea substanelor active (~ 350C),
-inert din punct de vedere fiziologic, uor tolerat de organism,
-ncorporeaz multe substane active cu care e compatibil,
-se preteaz la cele 3 metode de preparare, dar evitnd
supranclzirea la topire i turnare

Dezavantaje untului de cacao

-gliceridele pot exista n mai multe forme cristaline: , , `, .

Forma este forma stabil care se topete la 32-35 0C.


Formele ` i se obin atunci cnd untul de cacao este
nclzit peste 370C cnd apare fenomenul de supratopire.
Pentru evitarea acestor forme metastabile, nu trebuie s depim
temperatura de 370C la nclzirea amestecului. Formele metastabile au
puncte de solidificare mai sczute. Aceste forme, dup un repaus de 23 zile trec n forma stabila;
Daca incalzirea se face la 33 grade aspectul topiturii este neclar ,
existand inca forma beta care impiedica aparitia formelor nestabile
Schimbarea formelor nestabile in stabile are loc si daca se adauga mici
fragmente de unt de cacao in topitura
-are contracie mic de volum la rcire, supozitoarele se lipsesc de
matri, fiind necesar gresarea formelor;

Dezavantaje
-datorit cantitii mari de acid oleic, cu duble legturi, conservarea

este dificil, la aer i la lumin devine alb, rncezete lent,


autooxidarea fiind mai rapid cnd este mrunit, de aceea se
pstreaz n bloc;
-nu se pot ncorpora soluii apoase, neavnd capacitate de
emulsionare, necesitnd ageni de emulsionare (lanolina, colesterol);
-pre de cost ridicat astzi este nlocuit de produse de semisintez
sau sintez.
-isi poate micora punctul de solidificare prin asociere cu diverse
substane solubile: cloralhidrat, fenol, camfor. n astfel de cazuri
se adaug untului de cacao diverse proporii de cear, cetaceu,
alcool cetilic, care mresc p.t.;

Incorporarea s.a. in untul de caco se face fct

de prop fizico chimice ; unele sunt solubile in


untul de cacao anestezina 0,5-1 % , camfor 8-10
% , cloralhidrat 8-10 g% , mentol 10 -15 g %
Subst insolubile in untul de caco formeza
supozitoare destul de stabile ,
-daca substanta este prescrisa in cant mare ,
amestecul devine sfarimicios , iar rezistenta
mecanica este diminuata

Subst lichide nemiscibile provoaca neajusuri : masa isi poate

pierde maleabilitatea , devine neuniforma sau poate separa


lichidul in timp
Acest lucru se evita prin adaugarea de mici cant de ul de
ricin sau un emulgator de tip A/U colesterol in prop de
1-2 %
-Lanolina are dezavantajul insa ca da emulsii prea stabile
care cedeaza greu sa
Untul de cacao este recomandat pentru supozitoare pentru

uz rectal
Pentru cele de uz vaginal si uretral este mai putin
folosit datorita tendintei sale de a se scurge de la locul de
aplicare

Inlocuitori ai untului de cacao


Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de

semisinteza/sinteza.

Uleiurile hidrogenate
- se obin din uleiurile naturale, dirijnd gradul de hidrogenare

pentru a rezulta produse de consisten ceroas, cu p.t. 33-37 0C.


- prezint n mare avantajele untului de cacao, avnd o sensibilitate
mai mic la oxidare, fiind eliminate dublele legturi ale acidului
oleic.
- nu au capacitate de emulsionare a apei.
- provin din uleiul de arahide hidrogenat i uleiul de smburi de
palmier fracionat si hidrogenat.

Gliceridele de semisintez

- Sunt amestecuri de trigliceride ale acizilor grai


saturai, cu 12-18 atomi de carbon (chiar 10-18 atomi
de carbon), alturi de proporii variabile de mono i
digliceride ale acizilor grai, cunoscute sub
denumirea de Adeps solidus.
Se obin prin dou procedee:
gliceroliza unui ulei hidrogenat, tratat la cald cu un
catalizator alcalin metilat de sodiu, plus 2-3%
glicerin. O parte din gliceride sunt alcoolizate de ctre
glicerin, dnd mono i digliceride:

CH2 -O-COR
CH-O-COR
CH2-O-COR

CH2-OH
+ CH-OH
CH2-OH

CH2-OH
CH-OH
CH2-O-COR

CH2-OH
+ CH-O-COR
CH2-O-COR

hidroliza uleiului vegetal, apoi hidrogenarea acizilor grai


rezultai i reesterificarea dirijat cu glicerin la cald.
-Prin modificri controlate ale procesului tehnologic, realizm
amestecuri de mono-, di-, i trigliceride ale acizilor grai saturai.
- aceste produse sunt cunoscute sub diverse nume depuse;
-denumiri comerciale:
- masa Estarinum Estaram (tipurile A,B,C,D,E),
- baze de supozitoare Witepsol (seriile H,W,E,S), Suppocire,
Suppoweis;
-fabricile realizeaz tipuri diferite, grupate n serii, difereniate prin
anumite proprieti care le fac recomandabile pentru realizarea
anumitor formulri de supozitoare.

Avantaje:
-au procent foarte mic de acizi grai nesaturai => nu sunt sensibile la

oxidare,
-au mai puini acizi grai cu greutate molecular mic,
-sunt lipsii de aldehide, cetone i peroxizi,
-sunt conservabile pe o perioad de mai muli ani, chiar la
temperatur ridicat,
-cele care au p.t. sczut se folosesc pentru supozitoare cu aciune
local, iar cele cu p.t. ridicat se utilizeaz pentru ncorporarea
substanelor care micoreaz p.t. al excipientului sau supozitoarele
produse pentru rile calde.

- se pot realiza gliceride cu indice de hidroxil mare (proportie mare de

monogliceride i digliceride) - cu capacitate mare de emulsionare a


soluiilor apoase, sau
-cu indice de hidroxil mic pentru substanele sensibile la hidroliz,
ex. aspirin.
- anumite sorturi se folosesc pentru ncorporarea unor cantiti mari
de pulberi.
- amestecurile de mono-, di- i trigliceride plus o fraciune de suport
microcristalin dau amestecuri cu proprieti tixotrope, folosite pentru
rile calde.
- se pot asocia n diverse proporii i se pot ncorpora n ele diverse
substane liposolubile, emulsionate.

Excipieni de sintez

Lassupol amestec de esteri ai acidului flatic cu alcooli grai

superiori, alturi de o mica proporie de alcooli grai liberi, cu p.t. 34370C; este folosit ca nlocuitor al untului de cacao, fiind indiferent din
punct de vedere farmacodinamic.
Masa de supozitoare G este un produs de condensare al
alcoolilor grai cu 10-18 atomi de carbon, obinut prin reacie
Guerbet. Pentru a emulsiona soluii apoase se asociaz cu emulgatori
neionici, cear, obinndu-se o mas de supozitoare cu p.t. convenabil,
pentru a se topi n cavitatea n care se introduce.
Buthyrum Tego nume depus, reprezint un amestec de esteri ai
mono- i dipropilenglicolului cu acizii grai saturai ca 10-18 atomi de
carbon, predominani fiind acidul palmitic i stearic, alturi de
mici cantiti de mono- i digliceride ale acelorai acizi grai.

Suppostal nume depus reprezint o serie de produse cu o compoziie complex,

coninnd grsimi vegetale hidrogenate, hidrocarburi, acizi grai nesaturai,


oxicolesterol, alcool miristic.

Uleiuri hidrogenate polioxietilenate reprezint o clas de compui

formai din uleiuri hidrogenate cu o oarecare proporie de mono- i


diesteri de polioxietilenglicoli.
Se obin prin tratarea uleiurilor vegetale hidrogenate cu o anumit
cantitate de PEG 200-400 (sorturi fluide), la cald, n prezen de
catalizatori alcalini; o parte din trigliceride este alcoolizat de PEG
formnd o cantitate mic de glicerin, acizi grai i PEG => se formeaz monoi diesteri.
Aceste uleiuri hidrogenate i polioxietilenate sunt produse solide, ceroase,
insolubile n ap, dar uor dispersabile, folosite ca atare sau intr n compoziia
unor produse mai complexe =Neosuppostal sau Suppostal plus o serie de
uleiuri hidrogenate sau polioxietilenate. Favorizeaz ncorporarea
substanelor hidrosolubile i liposolubile.

Masa estarina = masa IV Novata = mono , di si

trigliceride ai ac grasi saturati C12-C18


Intervalul dintre pt si cel de solidificare este mic
ceea ce permite evitarea sedimentarii pulb
dispersate
Contine gr OH libere = caracter hidrofil si poate emulsiona
sol apoase
Principalele tipuri : A,B,C,D,E
Masa A = supozitoare si ovule cu act locala
Masa B = ptr produsele care tind sa ridice pt ( pulberi )
Masa C = ptr subst care coboara pt

Prelucrarea supozitoarelor cu masa estarina

prezinta cateva particularitati :

Apa si subst insolubile in ulei se incorporeaza in masa topita


si se agita pana aproape de temp de solidificare , apoi se toarna in
forme
Balsamurile , ichtiolul , camforul , cloralhidratul se dizolva
sau se amesteca cu masa topita
Aminofenazona , barbituricele si subst termostabile se
prelucreaza in masa usor incalzita
Extractele uscate si pulb vegetale se incorporeaza in masa
slab incalzita
Ptr prelucrarea sub forma de emulsie se topeste masa , se lasa sa
capete prin racire o consistenta vascoasa , se aduga
medicamentele dizolvate in apa la ac temp si se malaxeaza
Alcoolul , apa , extractele fluide se incorporeaza in masa
de sup incalzita la 42 grade

EXCIPIENI HIDROSOLUBILI

1. Geluri de macromolecule care la temperatura

camerei au consisten solid:


- masa gelatinoas,
- glicerogelul de agar-agar,
- glicerogelul de stearat de sodiu.
2. PEG-uri, folosite de obicei n amestec.
Din aceti excipieni, cedarea substanelor active se face
dup dizolvarea excipientului n fluidul apos din cavitatea
n care se introduce.
ncorporeaz un numr mare de substane active, cnd se
urmreste o aciune local sau uneori pentru o adsorbie
lent.

Excipientii hidrosolubili
Masa gelatinoasa : amestecul de gelatina(2g) , glicerina(10g) si
apa(4g) (se prezinta ca o masa alb galbuie , tranlucida , elastica
Gelatina formeaza o retea tridimensionala in sanul careia este dispersata
glicerina
Masa gelatinoas conine o cantitate mare de glicerin care este
higroscopic aa se explic aciunea laxativ a supozitoarelor rectale
preparate numai de mas gelatinoas, folosite pentru copii. Glicerina
provoac un aflux de ap n lumenul intestinal i favorizeaz purgaia.
La supozitoarele vaginale glicerina din masa gelatinoas favorizeaz
creterea secreiei vaginale, permind dizolvarea masei i eliberarea
substanelor active care acioneaz local.
Se preteaza numai ptr aplicarea procedeului prin turnare
Se pot incorpora medicamente solide sau lichide solubile in apa sau
miscibile cu apa si glicerina
In ultimul timp s-a produs inlocuirea completa sau partiala a
glicerinei cu propilenglicolul , butilenglicol sau polietilenglicol = inlocuire
justificata de faptul ca
- glicerina este hipertonica si nu dizolva unele subst

- n mediu umed absoarbe ap si se nmoaie,


- n mediu uscat cedeaz din ap i se usuc.
- poate fi invadat de microorganisme, bacterii i

mucegaiuri => se adaug conservani (nipaesteri).


- ambalarea supozitoarelor se face individual, n foi de
staniol sau hrtie pergaminat,
- se pstreaz ferit de umiditate i locuri prea uscate.
Supozitoarele se prepar prin topire i turnare n

forme

- substanele active sunt ncorporate sub form de soluie, suspensie

sau emulsie (dac sunt soluii uleioase). Emulsionarea are loc datorit
proprietilor emulgatoare ale gelatinei.
- trebuie s se in seama de capacitatea formelor si de factorul de
dislocuire
- formele se ung cu ulei de parafin
- in masa gelatinoas pot fi ncorporate un numr destul de mare de
substane active.
-Prezint totui i unele incompatibiliti cu substane care modifica
structura de gel fie coagulnd gelatina (taninuri, srurile solubile de
metale grele, acizii sau bazele tari).
Datorit conservrii dificile nu se prepar supozitoare cu
mas gelatinoas n industrie, ci numai n farmacie.

Masa de glicerina si stearina


Are in locul gelatinei, spun de sodiu, ce rezult la preparare n

urma reaciei dintre acidul stearic i carbonatul de sodiu anhidru, n


mediu glicerinat.
- Poate rezulta i direct prin dizolvarea spunului de sodiu la cald n
glicerin (la 1200C) n proporie 10-30%; apoi se toarn n forme
nclzite n prealabil la 800C,unse cu ulei de parafina, si se las s se
solidifice; se prepara dupa formula : glicerina 88g , carbonat de Na
anhidru 2 g , stearina 10 g
Carbonatul de na se dizolva in glicerina la cald pe baie de apa la 70 80
grade , apoi se adauga in mici portiuni stearina maruntita ,se agita pana
la degajarea totala a CO2 , cand saponificarea este completa
Din masa solidificata se toarna supozitoare care dupa racire se invelesc
in staniol

- Sup rigide , albe , translucide ,higroscopice care au tendinta de a exuda

glicerina , folosite ca laxative in medicina infantila iritatie care


contribuie la ef scontat
Spunelele sunt preparate n farmacie dup F.R.X, dar i n
industrie, att pentru copii ct i pentru aduli, diferind prin greutate:
1,5g sau 2,5 g.
- conservarea ridic probleme: adsorb umiditate, de aceea dup
preparare fiecare se nvelete n staniol i se introduce n parafin topit.
- Proprietati:supozitoarele trebuie s fie translucide, incolore, dac
sunt opalescente sau moi nseamn c saponificarea nu este
complet.
- nu se prea utilizeaz ca baze de supozitor.

Polietilenglicolii
Macrogoli, Carbowax-uri, polioxietileni,

polietilenoxizi, poliglicoli
- sunt folosii ca excipieni pentru supozitoare sub nume depuse

ca: Postonal, Suppofarm, Cremolan, Supobazin. (cel mai folosit este


Postonalul)
- sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa,
variind gradul de polimerizare. n funcie de acesta variaz i greutatea
molecular: pot fi fluizi, semisolizi sau solizi. Cei cu greutatea
molecular pn la 1000 sunt produse fluide peste 1000 sau 1500 sunt
solide.
sup se dizolva si cedeaza destul de rapid sm
Aceste baze , fiind solubile in apa permit o actiune putin mai
rapida a s.a. fata de untul de cacao, asigurandu-se o act mai de
durata , dar constanta

Supozitoarele preparate din PEG care contin apa pot produce iritatii

locale si apare riscul de a fi eliminate .


Se recomanda ca supozitoarele sau ovulele sa fie in prealabil
introduse in apa inainte de a fi administrate
Ptr evitarea iritatiei s-a recomandat acoperirea sup cu straturi de
materiale ceroase ca alc cetilic sau stearilic si eventual adaosul de
anestezice locale
Se adm cu precautie cand mucoasa este inflamata si f sensibila
Se prepara prin topire si turnare .Tiparele tb sa fie uscate
-Racirea tb sa se faca lent , astfel rezulta supozitoare
fisurate datorita contractarii rapide
Higroscopicitatea descreste cu cresterea greutatii moleculare

Postonal P.E.G. cu greutate molecular medie 4500,

care conine o mic proporie de ulei de ricin care


micoreaz friabilitatea.
- este un excipient solid la temperatura camerei, solubil n
ap dar miscibil cu faza gras uleiuri, lanolin i acizi
grai.
- se dizolv lent n lichidul din cavitatea respectiv,
asigurnd o resorbie bun a substanelor active.
- se conserv bine i este inactiv din punct de vedere
farmacodinamic.

Avantajele P.E.G-urilor:
1- sunt lipsite de toxicitate;
2- pot fi folosite att pentru supozitoare rectale ct i vaginale;
3- pot ncorpora ap n anumite proporii, fr a-i modifica

consistena;
4- pot ncorpora grsimi sau hidrocarburi n anumite limite, formnd
pseudoemulsii.
5 - nu au tendina de a se scurge din cavitatea n care au fost
introduse, de aceea sunt folosite pentru supozitoarele vaginale i
uretrale (spre deosebire de butir cacao, care se scurge cu uurin).
6- datorit capacitii osmotice, administrate rectal produc o cretere
n volum a lichidului rectal, crendu-se la nivelul mucoasei un flux
osmotic n sens invers circulaiei medicamentelor deci din organism
ctre exterior.

Aceasta poate fi un avantaj, mrindu-se cantitatea de lichid n care

supozitoarele se dizolv, dar poate fi i un dezavantaj producnd o


senzaie de jen, putndu-se elimina supozitorul nainte de dizolvarea
complet;
7- sunt sterilizabili;
8- nu sunt invadai de microorganisme, avnd proprieti
antimicrobiene intrinseci;
8- ncorporeaz un numr mare de substane active, pe unele
dizolvndu-le;
9- sunt solide la temperatura camerei i nu ridic probleme la
manipulare.

Dezavantaje:
1 senzaie de jen, datorit capacitii osmotice mari. Se

recomand cufundarea lor n ap nainte de administrare,


sau acoperirea cu un strat din materiale grase: alcool cetilic sau
stearilic, sau se pot aduga anestezice;
2 se administreaz cu pruden pe mucoasa inflamat;
3 conservarea limitat: absorb apa in mediu umed datorit
higroscopicitii; n atmosfer uscat se pot ntri, dac au ap n
compoziie;
4 se prelucreaz doar prin topire si turnare;
5 dac rcirea este brusc se pot produce fisuri n masa
supozitoarelor

6 sunt incompatibili cu unele substane active sau adjuvani datorit

impuritilor din compoziia lor resturi de oxid de etilen sau peroxizi,


de aceea trebuie s aib o puritate avansat.
Aceste incompatibiliti se manifest prin recristalizri ale unor s.a.
(fenobarbital sodic, camfor, acid salicilic). Acidul salicilic prescris n
cantitate mare nmoaie amestecul;
7 dau compleci mai puin activi cu unele s.a.;
8 sunt incompatibili cu unele antibiotice, unii conservani (sruri
cuaternare de amoniu).

EXCIPIENI AUTOEMULSIONABILI

Sunt o categorie aparte, numii i hidrodispersabili. n unele

monografii sunt inclui n categoria mare a excipienilor


hidrosolubili.
Aceti excipieni au capacitate emulgatoare i se disperseaz n ap,
ducnd la obinerea emulsiilor U/A.
La contactul dintre excipient i lichidul din organism favorizeaz
mprtierea sau etalarea excipientului pe mucoas i cedarea rapid
a substanelor dispersate.
Cedarea e cea mai rapid cnd substana este hidrosolubil i se afl n
faza extern a emulsiilor U/A.
Nu sunt un simplu suport ci au rol dinamic n cedarea
medicamentelor prin acest fenomen de emulsionare.

Tween 61 polisorbat 61, polioxietilensorbitan


-Este neutru i stabil, plastic cu tendin de a se deforma.
-Se poate asocia cu tween 60, laurat de gliceril, uleiuri hidrogenate,

lanolin, alcool stearilic cnd se obine un excipient care ncorporeaz


soluii apoase i uleioase.
Mirj 52 stearat de polioxietilen 40, substan solid, ceroas, cu
H.L.B. mai mare ca tween 61 (HLB~16). Se asociaz cu o proporie
mic de dioctilsulfosuccinat de sodiu, care i mrete capacitatea de
dispersare a s.a. sau cu cear i ap.
Pluronici asociere de polimeri de oxid de etilen i oxid de propilen.
Sunt tensioactivi neionici. Solubilitatea n ap scade cu creterea
proporiei de oxid de propilen

Avantajele excip autoemulsionabili:


- nu dau incompatibilitati
- nu sunt toxici
- nu favorizeaz dezvoltarea microorganismelor
- nu provoac sensibilizri
- produc creterea absorbiei s.a. prin solubilizare.

Calitatea excipientului pentru supozitoare poate fi mbuntit cu

ajutorul substanelor auxiliare:


1 ageni de mrire a vscozitii: aerosil, stearat de aluminiu,
bentonit;
2 substane care mresc punctul de topire: cear, colesterol, alcool
cetilic, acid stearic;

3 substane care scad punctul de topire cnd este cazul: uleiuri

vegetale;
4 emulgatori;
5 substane care favorizeaz resorbia substanelor active:
vasodilatoare sau hialuronidaza;
6 ageni de conservare: bacteriostatice pentru geluri;
7 ageni antioxidani pentru excipienii grai;
8 diluanti, coloranti, solubilizanti;
9 plasticizanti.

Va multumesc

pentru

atentie