Sunteți pe pagina 1din 3

Institutii centrale n spaiul romnesc sec.

IX-XVIII

Dup constituirea statelor medievale, regimul politic a evoluat spre formula monarhic n
tiparele generale ale monarhiei feudale, dar cu trsturi proprii, determinate de specificul societ ii
romnesti.Constituirea celor doua state medievale a nsemnat i un transfer de putere politic din partea
cnezilor i voievozilor locali n favoarea conductorului ales, care i-a asumat titlu de mare voievod.
Principalele instituii ale statului medieval romnesc sunt: Domnia, Sfatul Domnesc, Adunrile
de Stri, Armata, Biserica, Administraia i Instituia judecatoreasca.
Domnia:- este institutia centrala in Tara Romaneasca si Moldova. Succesiunea la conducerea tarii
era ereditara (Basarabii in Tara Romaneasca si Musatinii in Moldova). Domnul era uns de
mitropolit, marele voievod, adopta cu coroana, semn al suveranitatii si titlul de domn. Prin ungere
domnii deveneau conducatori politici din mila lui Dumnezeu, afirmare de suveranitate atat externa,
in raport cu puterile vecine, cat mai ales interna, fata de toti supusii. Aceasta caracteristica a puterii
este exprimata si de formula de sine stapanitor sau in cea bizantina de autocrator. Acesta avea si
titulatura divina prin introducerea cuvantului Io, cel ales de Dumnezeu.

Atribuiile domniei: - in calitatea sa de conducator al intregii administratii a statului, domnul ii


numea pe marii dregatori. Titlul de voievod arata ca domnul era comandantul suprem al armatei.
Domnul decidea in ceea ce priveste politica externa a tarii, declara razboi si incheie pace, incheia
tratate cu statele vecine, batea moneda, judecatorul suprem al tarii, dar judecata era facuta impreuna
cu sfatul boierilor, proprietarul intregului pamant, stapanea domeniul domnesc si intinse proprietati
funciare, stabilea impozite, semna tratate de alianta.
- Succesiunea la tron se baza pe sistemul ereditar-electiv, intemeiat pe drepturile ereditare ale unei
familii domnitoare, dar eali dreptul de a alege al boierilor si paturilor libere care alcatuiau tara.
Pana in primele decenii ale secolului al XVI-lea, domnul era ales de o adumare mai larga, la care
participau reprezentantii categoriilor privilegiate: boierimea mare si mica, precum si curtenii.
Dupa instaurarea dominatiei otomane, a inceput sa se foloseasca sistemul numirii domnilor direct
de catre Poarta, fara consultarea boierimii.

Modificari n instituia domniei:- cresterea influentei Portii a determinat o transformare notabila


din a doua jumatate a sec. al-XVI a domniei, numirile si confirmarile in domnie se faceau prin
plata unor sume de bani. In conceptia otomana, domnia a devenit, inca din a doua jumatate a sec.
al-XVI-lea o functie administrativa, iar domnul un inalt dregator al Portii, ocupand un anumit grad
in ierarhia administrativa otomana. Atributiile de politica interna au ramas neschimbate: domnul
concentra puterea asupra organelor de stat, armatei, justitiei, si administratiei, fiind capetenia ostirii,
judecatorul suprem al tarii si seful administratiei.
In Transilvania voievodatul se mentine pana in sec. al XVI lea. Voievozii Trans. concentrau in
mainile lor atributii militare, judiciare, si administrative. Voievodul isi exercita autoritatea asupra
comitatelor. Incepand cu anul 1541, tara a fost condusa de un principe ales de Dieta. Amestecul
Portii in politica externa aduce o ingradire importanta a unor prerogative care apartineau de drepr
principelui. In politica interna principele detinea prerogative asemanatoare domnilor Tarilor

Romane. Alte modificari intervin in organizarea institutiei central odata cu instaurarea regimului
fanariot in Tarile Romane (1711 Moldova, si 1716 Tara Rom.) si a regimului habsburgic in
Transilvania. Domnii sunt numiti direct de Poarta, greci sau romani, fara acordul Tarii, prin
derogari de la formulele procedurale de alegere. Perioadele de domnie sunt scurte, domnii devin
functionary ai Portii, schimbati dintr-o tara in alta. Lipsiti de initiativa in politica externa, ei ajung
executorii fideli ai insarcinarilor otomane in raport cu marile puteri. Limitarile puterii centrale si
presiunea otomana nu anuleaza autonomia Tarilor Romane. Transilvania potrivit Diplomei
leopoldine din 1691 a devenit provincie a Imperiului Habsburgic condusa de imparat prin
intermediul unui guvernator, acesta era ales de catre Dieta si confirmat de Curtea din Viena.
Sfatul Domnesc:- Domnul nu conducea singur era ajutat de Sfatul Domnesc, organul central al
guvernarii, format din marii stapani de domenii, iar apoi din dregatori.

Atribuiile Sfatului Domnesc:- membrii sfatului asistau pe domn la scaunul de judecata,


participau la incheierea tratatelor cu puterile vecine. Actele domniei nu aveau putere daca
lipsea consimtamantul marilor boieri din Sfat. In fruntea cancelariei domnesti se afla marele
logofat. Consolidarea prerogativelor judecatoresti ale domniei si-au gasit expresia in
institutia marelui vornic. Gestiunea centrala a veniturilor, adunate de visterie, se afla sub
autoritatea marelui vistier. Activitatea diplomatic, primirea solilor straini, ceremonialul
primirii se afla in grija postelnicului, a marelui portar sau a marelui usar. Atributii militare
aveau spatarul in Tara Rom. si hatmanul in Moldova. Principalii dregatori ai curtii erau:
marele paharnic, marele stolnic, marele comis, marele clucer, marele sluger, si marele pitar.

Modificri n instituia Sfatului Domnesc:- in a doua jumatatee a sec. al XV lea, o data cu


intarirea autoritatii central, in Sfatul domnesc au inceput sa aiba o pondere tot mai mare dregatorii
domniei, fiind eliminate treptat boieri fara dregatorii. Accentuarea dependentei de Poarta a facut ca
la sf. Sec. al XVI lea Sfatul domnesc sa fie numit Divan. In ultimele doua decenii ale sec. al XVI
lea, in Sfatul domnesc au patruns elemente greco-levantine. In sec. al XVII lea, Sfatul primeste o
noua organizare, astfel ca in afara Sfatului restrans, alcatuit de mari dregatori, apare si un sfat mai
larg cunoscut in vremea lui Dimitre Cantemir sub numele de Divan. In Transilvania functiona
Consiliul princiar. In timpul dominatiei habsburgice Guberniul, institutie administrativa organizata
in 1693, a creat o reprezentanta la Viena care se constituia in Cancelaria aulica a Transilvaniei,
condusa de un cancelar aulic si sase consilieri , indeplinind atributiile unui adevarat govern.
Adunrile de Stri:- reprezinta o institutie semnalata inca din sec. al XV-lea, purtand numele de
Marea Adunare a Tarii in Tara Romaneasca si Moldova. Aceasta se compunea din marii boieri, din
clerul inalt, din boierimea mica, si mijlocie si din curteni.

Atribuii:- alegerea domnului era o atributie a adunarii, reprezenta un mijloc de a mentine


pe cei alesi in dependenta fata de alegatorii lor, care foloseau prilejul pentru a le impune
conditii si a le limita prerogativele.
- Intrunita numai cand o convoca domnul, Adunarea Tarii nu a devenit o institutie
permanenta in Moldova si Tara Rom. ci una sporadic, din ce in ce mai frecventa in sec. al
XVI lea, cand era vorba de alegerea domnului, declaratii de razboi impotriva turcilor,
incheierea pacii cu acestia.

Armata:- Domnul a manifestat interes pentru organizarea armatei. Armata era formata din Oastea
cea mica alcatuita din cetele boieresti si garda domneasca si Oastea cea mare reprezentata de
intreaga populatie apta de serviciul militar. Oastea domneasca era alcatuita din dregatorii domniei,
curtenii si steagurile din tinuturi. Un rol important in sistemul de aparare al Tarii Romanesti si al
Moldovei l-au avut cetatile de la hotare si din interiorul tarii.(Turnu, Hotin, Giurgiu, Chilia, Cetatea
Alba, Arad, Oradea, Neamt). Ca tehnica militara foloseau tactica pamantului parjolit, din sec. XIVXVI se folosesc armele de foc.
Administraia:- in Transilvania din sec. al XII lea regalitatea maghiara a trecut la impunerea
proprilor institutii administrativ-teritoriale. Comitatul regal, unitate administrative si militara a fost
instalat peste vechile tari ale autohtonilor. In 111 era constituit primul comitat, Bihorul, urmat de
Crasna si Dabaca la 1164, Clujul, Alba si Timisul 1175, iar in sec. al XIII lea Aradul, Zarandul si
Tarnava. Tarile romanesti au rezistat in zonele de margine aflate in imediata vecinatate a Carpatilor:
Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Hategului, Maramuresului, Lapusul. Teritoriul secuiesc era
impartit in scaune, unitati judiciar-administrative in fruntea carora se afla un capitan si un jude.
Scaunele si districtele sasilor din Trans. erau conduse de doi julzi. Administratia Tari Rom si
Moldovei se realiza prin dregatori teritoriali, in cadrul judetelor si a tinuturilor.
Organizarea judecatoreasca:- in Tarile Romane judecatorul suprem era Domnul. Sfatul domnesc
participa la scaunul de judecata dar hotararea apartinea domnului. In plan juridic se folosea
obiceiul nescris al pamantului, principalul izvor de drept In sec. XIV-XV, apar opera cu caracter
juridic, traduceri din literatura bizantina, (codul lui Iustinian) in Tara Romaneasca si Moldova, iar
in Transilvania, Tripartitum-ul lui Werboczi.
Biserica:- reprezenta puterea suprema in plan spiritual. Romanii au urmat modelul bizantin in

organizarea bisericii. Exista o ierarhie ecleziastica. In mai 1359 a fost inaugurate Mitropolia Tarii
Romanesti (Ungrovlahiei) ctitorita de Nicolae Alexandru cu sediul la Curtea de Arges, capitala tarii
si dependenta de Patriarhia de la Constantinopol. Intre domnie si biserica era o stransa legatura.
Domnul era uns de mitropolit, dar mitropolitul trebuia sa fie recunoscut de domn. In 1370 in timpul
domniei lui Vladislav Vlaicu, ca urmare a inglobarii Banatului de Severin in hotarele Tarii
Romanesti, s-a format o a doua Mitropolie a Tari Rom. Mitropolia Severinului. In Moldova Petru
Musat a pus bazele unei Mitropoli ortodoxe recunoscuta de Bizant in 1402. In Transilvania, romanii
erau considerati tolerati. Regalitatea maghiara a incercat sa introduca religia catolica. In 1366,
regale Ungariei Ludovic I conditiona calitatea de nobil cu apartenenta la catolicism. Romanii isi
mentin religia proprie. Prin diplomele leopoldine din 1699 si 1701 se recunoaste si organizeaza
Biserica Greco catolica in Trans. Prin cele doua diplome cei trecuti la catolicism le erau
recunoscute drepturi ca si catolicilor. Infaptuirea unirii religioase a permis clerului greco catolic sa
aiba legaturi culturale cu Roma, stimuland miscarea de idei promovata in sec. al XVIII lea de
Scoala Ardeleana.