Totul Despre Albine

Cresterea albinelor
In Romania, albinaritul a fost favorizat de o clima blanda si de o natura darnic
a, un adevarat paradis apicol ce dainuie din martie pana in octombrie: plante me
lifere variate, paduri intinse de tei si salcami, numeroase suprafete cultivate
cu pomi fructiferi si floarea-soarelui. Nu e de mirare asadar ca in anul 1989 pr
oductia de miere a Romaniei reprezenta 1,4% din totalul mondial si 8,5% din prod
uctia Europei, ceea ce insemna 62,6 kg/1.000 de locuitori, fata de media europea
na de 30,7 kg si 20,6 kg media de pe glob.
Producatorii individuali
in special cei de la sate
redescopera treptat aceasta i
ndeletnicire, ce s-a dovedit a fi o afacere foarte rentabila. Initial, ea se poa
te desfasura ca o a doua ocupatie, cu un numar mic de stupi si multe ore petrecu
te in preajma unui apicultor cu experienta. Lucrul cu albinele nu este dificil,
dar presupune respectarea anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita acci
dentele. Profitul creste de la an la an, fiind direct proportional cu numarul fa
miliilor de albine, si este dependent de conditiile meteorologice. In mediul rur
al, apicultura poate fi combinata cu cultivarea trifoiului sau a pomilor fructif
eri, obtinandu-se astfel o productivitate sporita a plantelor respective, de pan
a la 5 ori mai mare.
Distributia produselor apicole reprezinta o parte distincta a afacerii, necesita
nd o buna organizare, ambalaje corespunzatoare si cunostinte in domeniul vanzari
lor. In cazul celor alergici la polen, dar pasionati de acest domeniu, infiintar
ea unui magazin de desfacere a mierii si a celorlalte produse oferite de albine
reprezinta solutia ideala.
Fie ca sunt produse de baza
miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de alb
ine, apilarnil, propolis sau pastura -, fie ca sunt combinate si prezentate sub
forma de lotiuni sau creme, produsele apicole sunt din ce in ce mai mult solicit
ate pe piata romaneasca. Efectele terapeutice si energovitalizante ale acestora
justifica orientarea tot mai puternica a cumparatorilor, indiferent de varsta, s
pre produsele naturale.
Cresterea albinelor se dovedeste astfel o afacere cat se poate de viabila, cu ma
ri sanse de succes, avand in vedere ca potentialul melifer al Romaniei este de a
proximativ 1.700.000 de familii de albine, iar in prezent nu exista mai mult de
800.000. legume
Informatii pe scurt Ideea afacerii: cresterea albinelor in vederea obtinerii uno
r produse precum mierea sau propolisul. Capital initial: in cazul achizitionarii
unui numar de peste 20 de stupi, a unui teren si a utilajelor de baza investiti
a va depasi 100 de milioane de lei. Cifra de afaceri: 400 de milioane de lei pe
an. Un producator care porneste afacerea de la zero, abia in al treilea sau al p
atrulea an poate ajunge la o productie de 400-500 de kilograme de miere. Cifra d
e afaceri depinde de pretul de vanzare (intre 40.000 si 80.000 de lei pe kilogra
mul de miere). Profitul: acesta nu apare mai devreme de doi-trei ani. Situatia p
ietei: exista un numar apreciabil de mici producatori, dar foarte putine firme c
onsacrate si cu cifre de afaceri importante. Sanse de reusita: fara pasiune si a
mbitie, oricat de mare ar fi investitia financiara, afacerea va fi sortita esecu
lui.
Desi este o indeletnicire ancestrala si desi nu exista prea multi romani care sa
nu fi vazut vreun stup de albine, apicultura este un domeniu care abia in ultim
ii ani si-a regasit identitatea si a inceput sa se dezvolte pe baze moderne. Lip
sa unei legislatii foarte coerente, costurile destul de ridicate pentru incepere
a unei astfel de afaceri, nepriceperea unor functionari publici, conditiile tot
mai stricte de igiena si de calitate pe care produsele trebuie sa le indeplineas
ca au constituit tot atatea greutati in calea dezvoltarii apiculturii. Totusi, f
aptul ca in ultima vreme, cursurile de apicultura organizate de forurile abilita
te se tin cu salile pline reprezinta un semnal pozitiv.

Miere de calitate, consumatori mai putini Pana in 1989, Romania se afla intre pr
imele tari producatoare de miere. Atunci, romanii consumau in cantitati mari ace
st produs, cu toate ca o mare parte nu corespundea standardelor unui produs sana
tos. Astazi, potrivit autoritatilor, un roman nu consuma, in medie, mai mult de
100-150 de grame de miere anual, in timp ce in state precum Germania sau Spania
consumul se situeaza intre 15 si 20 de kilograme/an. Si aceasta in conditiile in
care pretul kilogramului de miere a scazut destul de mult in ultimii ani.
O explicatie ar putea fi puterea redusa de cumparare si faptul ca mierea nu mai
intra in cosul lunar al romanului, fiind considerata (pe nedrept) un produs de l
ux. O veste buna ar fi iminenta aderare la Uniunea Europeana, moment in care pro
dusele romanesti ar putea avea acces la o piata de desfacere mai larga. Acest lu
cru se simte deja, un numar mare de firme private achizitionand tot mai multa mi
ere, atat pentru piata interna, cat si pentru export. Producatorii pot gasi aces
te firme dand o simpla cautare pe Internet sau la rubricile de mica publicitate
ale ziarelor cu profil agricol. Pretul oferit de aceste firme este un pic mai ma
re decat cel oferit de Combinatul Apicol Bucuresti, pana nu demult singurul cole
ctor de produse apicole din tara.
Trebuie mentionat ca exista doua tipuri de producatori: persoanele fizice, in nu
mar covarsitor, proprietari a pana la 50 de stupi, desi cei mai multi se opresc
la 10-15. In acest caz, productia se foloseste doar pentru consum propriu si pen
tru comertul cu amanuntul. Dar exista si firme, care produc nu numai miere, ci s
i polen sau propolis. Numarul acestora este foarte mic. Ca un semn de insanatosi
re a pietei au aparut, de curand, firme specializate in ambalare si export.
Pariul cu apicultura se castiga dupa ani de munca Unul dintre producatorii cu st
ate vechi in domeniu si care reuseste sa obtina profit din aceasta afacere este
Robert Satmari, patronul firmei Iramtas. Dansul ne-a explicat ca a ajuns la acea
sta performanta dupa ani de munca si parcurgand, cu rabdare, toate etapele neces
are pentru a pune pe picioare o afacere de succes.
Am intrat in aceasta afacere din intamplare.
Intr-o seara, tatal meu a intrat pe usa si mi-a zis ca vrea sa cumpere stupi. As
ta se intampla in 2000. Pentru ca nimeni din familie nu se pricepea, m-am sacrif
icat eu. M-am hotarat sa urmez un curs de apicultura. Acesta a durat aproape jum
atate de an, din noiembrie pana in aprilie. (Cursul se organizeaza in fiecare an
de catre Asociatia crescatorilor de albine si este gratuit in limita locurilor
disponibile, aproximativ 300 de persoane. Cursurile se tin in Baneasa, de obicei
, joi dupa ora 16.00. La final se da un examen.) Mai greu a fost primavara, cand
a trebuit sa pun in practica ceea ce invatasem pana atunci. Am cumparat sapte s
cutia si albine (10 rame cu albine si sapte rame cu puiet). O perioada i-am
tupi
tinut la vechiul proprietar, aflat la 30 de kilometri de Bucuresti, ca sa invat
de la el si la modul practic cum se munceste cu albinele. In plus, mi-a luat ce
va vreme sa ingradesc si sa amenajez terenul pe care il aveam la Jilava si unde
tin si in ziua de azi stupii , spune dl. Satmari.
Etapele dezvoltarii.
Cand intri in acest domeniu trebuie sa lasi iluziile deoparte. Daca pornesti cu
ideea ca s-ar putea sa dai lovitura si dupa un an sau doi, sa ai un castig excep
tional, ai pierdut pariul cu apicultura. M-am dezvoltat progresiv si pe masura pr
opriilor mele puteri. In toamna primului an de activitate ca apicultor am ajuns
la 13 stupi, iar peste un an am mai achizitionat 10, pentru ca in 2003 sa ajung
la peste 40 de stupi. Dezvoltandu-ma in mod progresiv, astazi am ajuns sa detin
80 de stupi. Toate cele necesare le-am achizitionat in timp. Intai am luat o cen
trifuga fara de care nu se poate obtine mierea. Esentiala este partea de lemnari
e ramele, fagurele, tava, sitele prin care se strecoara mierea, bidoanele pentru
depozitare , isi aminteste Robert Satmari.
Terenul si colaboratorii.

In cazul de care vorbim, lucrurile au fost mai simple, deoarece terenul a fost m
ostenit de la o strabunica, iar proprietarul a avut ideea ca, imediat dupa 1990,
sa planteze pomi fructiferi. Costul unui teren situat in afara Bucurestiului, d
ar nu intr-o zona rezidentiala, nu este foarte mare. Cu cateva sute de euro se p
ot achizitiona usor 800-1.000 mp. Pentru o buna desfasurare a afacerii mai trebu
ie inaltat un mic depozit de 15-20 mp. In cazul in care locul de depozitare a st
upilor este la distanta de propria locuinta, proprietarul ar trebui sa achizitio
neze lacate zdravene si, daca este cazul, sa sudeze toate recipientele din metal
, deoarece pentru hoti tentatia este maxima.
Oricat de priceput si de dedicat ai fi nu poti razbi de unul singur in aceasta a
facere.
Pentru a-ti usura munca exista solutia de a-ti angaja oameni cu ziua, dar varian
ta cea mai fericita
cel putin in prima faza
o reprezinta implicarea familiei:
am ales ca si colaboratori membri ai familiei. Este mai sigur si mai putin costi
sitor daca procedez in acest fel. De unul singur nu se poate. Sotia a urmat si e
a cursul de apicultor. La transportul stupilor si la extrasul mierii ai nevoie d
e ajutor. Este vorba de extragerea mierii de pe cateva sute de rame. Cand iti al
egi colaboratorii trebuie sa fi sigur ca nu sunt alergici la intepatura de albin
a, ca nu fac un soc anafilactic. Un om normal rezista pana la 500 de intepaturi
de albina, dar exista si oameni, putini, care de la o simpla intepatura intra in
stare de soc si pot sa si moara. De aceea, orice colaborator trebuie sa treaca
testul unei intepaturi de albina. In plus, eu am si un alt serviciu, deci am nev
oie de oameni de incredere care sa imi suplineasca lipsa , explica dl Satmari.

Mi-