Sunteți pe pagina 1din 4

"Creditul"

1.
2.
3.

Necesitatea si esenta creditului.


Functiile creditului.
Rolul creditului n economie. Teorii asupra creditului.

1.

Necesitatea si esenta creditului.

Existenta proceselor de producere a mar 929e42j furilor si serviciilor este imposibila fara
existenta relatiilor creditare. De aici reese si necesitatea creditului.
Fiecare agent economic, desfasurnd activitate economica, permanent schimba forma capitalului
sau. Initial, capitalul exista n forma monetara. Dupa cumpararea factorilor de productie, capitalul se
transforma n forma de productie. Dupa ncetarea procesului de producere si consumarea tuturor
factorilor de producere, capitalul se transforma n forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor,
capitalul din nou se transforma n forma monetara. Deplasarea capitalului ncepnd cu forma
monetara, prin intermediul formelor de producere si de marfa, si rentoarcerea lui la forma monetara
se numeste ciclu de rotatie a capitalului. Repetarea incontinuu a ciclurilor de rotatie - rotatie a
capitalului.
Marimea capitalului necesara pentru decurgerea fara ntrerupere a rotatiei capitalului permanent
oscileaza (se mareste si se micsoreaza). Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii
desfasurate de agentii economici. n legatura cu oscilatiile capitalului, la fiecare agent, n unele
perioade, apar necesitati de mijloace banesti temporar libere (n cazul cnd necesitatile de capital se
micsoreaza), iar n unele cazuri, apar necesitati n mijloace banesti suplimentare (n cazul cnd
necesitatile de capital cresc). De exemplu: mijloace banesti temporar libere apar n legatura cu
formarea diferitor fonduri strategice (fondul de amortizare, de dezvoltare, etc.), iar neajunsurile de
capital pot aparea n legatura cu caracterul sezonier al procesului de producere.
Existenta n permanenta a agentilor care au surplusuri temporare de capital, pe de o parte, si a
agentilor care au necesitati temporare de capital, pe de alta parte, cauzeaza necesitatea obiectiva n
existenta unor relatii economice (un mecanism n baza carora mijloacele banesti, temporar libere, ale
agentilor economici se redistribuiesc, temporar, agentilor care necesita aceste mijloace adaugatoare).
Fara existenta acestui mecanism, apare pericolul ntreruperii activitatii acelor agenti economici, care
au necesitati adaugatoare de capital. ntreruperea activitatii acestora, n mod direct, afecteaza
activitatea partii a doua de agenti economic. Prin urmare, lipsa de redistribuire temporara, n mod
direct, cauzeaza ntreruperea activitatii majoritatii agentilor.
Relatiile economice n baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numescrelatii
creditare.
Prin credit se subntelege un mprumut n forma monetara sau n forma de marfa acordat n conditii
de rambursabilitate, scadenta si, de regula, cu plata. Creditul exprima relatiile economice care apar
ntre creditor si debitor n cadrul procesului de redistribuire temporara a mijloacelor temporar libere.
Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda mprumutul.
Creditorii acorda mprumuturi din urmatoarele surse:
1.

mijloace proprii;

2.

mijloace mprumutate (bancile).

Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda mprumutul.
Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor mprumutate.
De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele mprumutate n modul stabilit de
creditor, n momentul acordarii mprumutului. De asemenea, deosebirea debitorului de creditor
consta n faptul ca debitorul plateste creditorului dobnda.
Relatiile creditare pot sa apara n urmatoarele conditii:
a)

debitorul si creditorul sunt persoane juridice sau fizice;

b)

creditorul si debitorul asigura responsabilitate reciproca de avere;

c)

creditorul si debitorul sunt agenti cointeresati reciproc unul fata de altul.

Totalitatea mijloacelor temporar libere constituie piata capitalurilor creditare. Preturile pe aceasta
piata (marimea dobnzii) asemanator, preturilor de pe piata marfurilor si serviciilor, depind de
raportul dintre cerere si oferta.
2. Functiile creditului.
Creditul ndeplineste doua functii:
1.
functia de redistribuire temporara a mijloacelor libere - majoritatea absoluta a
mijloacelor temporar libere se redistribuiesc prin intermediul sistemului financiar al tarii, care este
format din banci comerciale si institutii financiare specializate. Regulile n baza carora se
redistribuiesc mijloacele banesti se contin n legislatia financiara a tarii.
2.
functia de reglare a volumului masei monetare din rotatie. Marirea sau
micsorarea masei monetare se nfaptuieste n baza operatiunilor de credit ale bancii centrale. n urma
acestei operatiuni, mijloacele banesti se refinateaza prin operatiuni de credit ale bancilor comerciale.
Manipulnd cu rata de refinantare a bancii centrale, statul are posibilitatea sa mareasca sau sa
micsoreze volumul emisiei creditare (politica monetar-creditara de expansie sau politica monetarcreditara de restrictie), n dependenta de conjunctura economica care exista pe piata.
3. Rolul creditului n economie. Teorii asupra creditului.
Rolul creditului n economie se manifesta prin functiile pe care le ndeplineste. Cu ajutorul
creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apa noi edificii, activitati, etc.
Se cunosc urmatoarele teorii ale creditului:
1. teoria naturalista a creditului - afirma ca creditul este o simpla metoda de redistribuire temporara
a mijloacelor banesti si, prin urmare, nu ndeplineste careva functii active n economie.Fondatorii
acestei teorii au fost A. Smith si D. Ricardo. Ei afirmau ca creditul este dependent n ntregime de
procesele de reproducere si nu influenteaza deloc asupra acestor procese.
Neajunsul acestei teorii consta n faptul ca adeptii ei recunoscnd ca creditul se afla n dependenta
de procesele de reproducere nu recunosteau influenta activa a creditului asupra acestor procese.n
secolul XIX adepti ai acestei teorii au fost: Say, Mak-Culoh; n secolul XX - aceasta teorie a fost
nlocuita de teoria de creare a capitalului prin credit.
2. teoria de creare a capitalului prin credit afirma ca creditul creeaza capitalul economiei si este
factorul decisiv, care influenteaza asupra dezvoltarii economiei.Fondatorul teoriei este Lo. El

considera ca bogatia societatii poate fi marita prin acordarea de credite de banca centrala. n asa
mod, bancile sunt o sursa nelimitata de crestere a bogatiei societatii.La mijlocul secolului XIX
economistul englez Macleod afirma ca bancile acorda credit si prin aceasta creeaza capital, si, prin
urmare, creeaza bogatie. n acest sens el a denumit bancile "uzine de producere a
capitalului".Bancherul german Gan si profesorul austriac Shumpeter recomandau folosirea
permanenta a emisiunii creditare n scopuri de mentinere a conjuncturii economice
nalte.Neajunsul acestei teorii consta n faptul ca adeptii acesteea supraapreciaza functiile active ale
creditului si nu tin cont de faptul ca creditul se afla n dependenta de procesele de reproducere a
marfurilor si serviciilor (sursa creditului sunt mijloacele temporar libere ale agentilor economici).
Conceptul de echilibru monetar si inflatia
Inflatia este un proces cumulativ de crestere a preturilor concomitent cu existenta in circulatie a unei
mase monetare fara valoare proprie, excesiva comparativ cu valorile circulatiei, depreciata in raport
cu aurul si cu celelalte marfuri.
Echilibrul monetar, ca parte a echilibrului economic general este acea stare in care cererea si oferta
de moneda sunt egale, in care nu exista nici inflatie si nici deflatie.
Principalele caracteristici ale echilibrului monetar sunt:
Masa monetara in circulatie trebuie sa se adapteze la necesitatile efective de bani ale economiei. In
cazul cresterii volumului productiei si circulatiei marfurilor, creste si cererea de moneda. In felul
acesta, politica echilibrului monetar este strans legata de politica de credit.
Echilibrul monetar este, prin natura sa, o tinta ideala. Aceasta insemneaza ca dezechilibrul monetar
apare atunci cand perturbarile in sfera monetara au o anumita intensitate si durata, altfel spus, cand
cresterea preturilor antreneaza noi cresteri de preturi.
Echilibrul monetar nu presupune neaparat preturi neschimbate. Cresterea propriu-zisa efectiva a
preturilor nu genereaza intotdeauna dezechilibrul monetar. Unele cresteri de preturi pot avea loc
independent de factorul monetar. Avem in vedere schimbari de preturi ca urmare a schimbarilor in
productivitatea muncii sau ca urmare a raportului intre cerere si oferta unor marfuri. Echilibrul
monetar este deci dereglat atunci cand oferta de moneda creste, cu toate ca oferta de marfuri ramane
neschimbata.
Principala forma a dezechilibrului monetar este inflatia, definita ca proces de crestere
disproportionata a masei monetare in circulatie, in raport cu masa monetara obiectiv ceruta.
O stare de dezechilibru monetar poate avea loc si atunci cand cererii solvabile a populatiei nu-i
corespunde fondul de marfa si de servicii existente
Dezechilibrul monetar este generat, printre altele si de urmatoarele cauze:
-

Creditarea bancara a intreprinderilor nerentabile;

Investitii cu o eficienta economica incerta;

Cauze extra economice (razboaie, calamitati naturale, conjuncturi politice nefavorabile


etc.).

In conditiile dezechilibrului monetar, asistam la deprecierea monedei. Notiunea de depreciere nu


trebuie confundata cu notiunea de devalorizare monetara. Astfel, o moneda se depreciaza in
interiorul tarii de origine, cand pierde treptat din puterea de cumparare, ca urmare a urcarii
preturilor. In contrast, devalorizarea monetara este un act hotarat de guvern sau de parlament, prin
care, la o anumita data, se modifica unitatea monetara sub forma unei reduceri a valorii oficiale, fie
in raport cu continutul in aur, fie in raport cu valutele liber convertibile. Devalorizarea monetara se
efectueaza la intervale mari de timp, pe cand deprecierea monetara este continua intr-o etapa de
instabilitate economica.