Sunteți pe pagina 1din 17

Articulatia temporomandibulara

FIZIOLOGIA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE

ATM este componenta a aparatului dento-maxilar, ce face legatura


dintre osul temporal si mandibula;
- este considerata cea mai complexa articulatie din organismul uman
care prin structura particulara participa la realizarea functiilor motorii
de baza ale sistemului oro-facial: masticatia, deglutitia, fonatia;
-stabileste legatura mobila dintre baza craniului si mandibula pe de o
parte, iar pe de alta parte, permite miscarile suprafetei articulare
dentare inferioare pe cea superioara in vederea efectuarii functiilor
esentiale ale aparatului dento-maxilar.

MORFOLOGIA ATM
La formarea ATM iau parte

elemente craniene -cavitatea glenoid

a osului temporal;
elemente mandibulare -condilul mandibulei;
elemente comune -discul articular,

capsula articular,

ligamente.

Cavitatea glenoid a osului


temporal
-numit i fosa mandibular, aparine poriunii scuamoase a osului
temporal;
-acoperita de un fibrocartilaj;

CONDILUL MANDIBULEI
-reprezint extremitatea superioar a apofizei condiliene;
- are forma unui trunchi de con cu baza mare orientat superior;
- prezinta 2 versanti: unul anterior convex, articular, acoperit cu un
strat cartilaginos si unul posterior, extracapsular.

Discul Articular
Spaiul dintre cele dou suprafee osoase ale ATM este ocupat de
discul articular- o formaiune fibro-cartilaginoas cu o form de
lentil
biconcav;
-adapteaz morfologic i funcional, reciproc, condilul mandibulei i
cavitatea glenoid
-imparte articulaia n dou compartimente supradiscal (meniscomandibular)-n care se desfoar micrile de translaie i infradiscal
(menisco-temporal) -la nivelul cruia au loc micrile de rotaie;
-amortizeaz presiunile transmise la nivelul articulaiei.

Capsula articular
Este o membran conjunctiv, de form conic, ce are baza mare
spre baza craniului i vrful la nivelul colului condilian;
-leag componentele osoase ale articulaiei;
-delimiteaz compartimentele articulare;
-susine membrana sinovial i menine intraarticular lichidul
sinovial;
-este sediul unor terminaii nervoase;
-asigur continuitatea inseriilor musculare la nivelul discului;
-nu interfer cu micrile articulare.

Ligamentele atm

Ligamentul temporo-mandibular
Ligamentul medial
Ligamentele colaterale
Ligamentele accesorii-extracapsulare- ligamentul sfenomandibular
- ligamentul stilomandibular
- rafeul pterigomandibular

ATM este cea mai complexa articulatie din organismul uman.


La mamifere, miscarea condilului se face cu predominanta sagital (propulsie, retropulsie)
numai in groapa mandibulara, deplasarile fiind ingradite de proieminentele de pe marginile
cavitatii glenoide.
La om, apare miscarea de translatie a condilului, care pare a fi o consecinta a statiunii bipede.
Teoria lui Gysi.
In timpul masticatiei, daca aceasta se face bilateral,mandibula poate fi considerata actionand ca
o parghie de gradul III (sprijinul in condil, forta la nivelul gonionului si apofizei coronoide,iar
rezistenta la nivelul arcadei dentare). In aceste conditii se exercita o forta puternica la nivelul
articulatii
temporomandilbulare.

Cand masticatia se face unilateral, condilul de partea activa este mai putin solicitat, deoarece
participa in cealalta jumatate a mandibulei (de balans in aceasta miscare) si mandibula este
transformata intr-o parghie de gradul II deoarece se adauga si forta musculara de pe partea de
balans, care pe langa faptul ca mareste forta, reduce si sarcina condilului de partea opusa.
Cand mandibula actioneaza ca o parghie de gradul III, fortele sunt egal repartizate de fiecare
parte. Cu cat rezistenta alimentara este mai posterioara, cu atat presiunea exercitata la nivelul
condililor este mai mare.
In activitatea unilaterala a mandibulei (parghie de gradul II), bolul alimentar deplasandu-se
dinainte-inapoi, presiunea se reduce la condilul de partea activa, putand deveni chiar negativa
(tractiunea pe capsula in loc de presiune), in timp ce presiunea la condil de partea de balans
ramane inalta.

Teoria lui Marsh Robinson sustine ca la nivelul ATM nu se exercita nici o


forta. Toate fortele se transmit in regiunea arcadelor dentare. Deplasarile
mandibulei se fac prin echilibrul fortelor musculare antagoniste si
protagoniste, realizat prin jocul controlat al reflexelor nervoase, atat in
pozitia de repaus a mandibulei cat si in diversele ei miscari. In teoria
Robinson nu se ia in considerare rolul pterigoidianului extern.
Dupa alte teorii, efortul se distribuie atat la nivelul dintilor cat si la nivelul
ATM.
Repciuc, considera ATM ca o articulatie de conducere musculara iar
zonele articulare influenteaza elementele miscarii.
In fiziologia ATM un rol fundamental il joaca meniscul, impreuna cu
muschiul pterigoidian, prin cele doua fascicule ale sale cu insertie pe
menisc si pe condilul mandibular. Meniscectomia la om duce la pierderea
miscarilor de propulsie.

Studii complexe ale functionalitatii


ATM arata ca:
presiunea cea mai mare este absorbita la nivelul arcadei dentare;
o parte din forte pot fi transmise si de-a lungul osului mandibular
spre ATM;
alte forte se propaga prin fasciile musculare, in special fascia
muschiului temporal.

Conformatia ATM prezinta modificari succesive in raport cu


varsta, modificari ce sunt intr-o stransa corelatie cu fenomenele
dentitiei, ATM ar fi complet formata la 25 de ani. Eruptia dintilor
temporari se insoteste de modificari in jocul muscular cu
instalarea unor noi reflexe. Cu varsta, au loc dezvoltarea
tuberculului articular si a capului condilului.
La nivelul ATM pot avea loc modelari functionale ce includ
conformatia cavitatii glenoide si a tuberculului articular,
dezvoltarea si conformatia condilului mandibular.

DISFUNCTIILE ATM

ATM este influentata de modificarea tiparelor de miscare articulara si micro


traumatismele ce apar in cazul unor disfunctii ce au punctul de plecare
parodontal, odontal, neuromuscular. Simptomatologia Ia nivelul ATM poate
cuprinde:
DUREREA ARTICULARA este de intensitate variabila (dureri surde, vagi,
junghiuri), apare in repaus, poate fi exacerbata la miscare. Durerea pe care
pacientul o acuza in ATM poate fi: durere locala (datorita patologiei locale:
traumatisme, infectii, neoplasme etc), durerea referita (durerea apare in ATM
dar este produsa de procese patologice in alte zone: ureche, parotida,
muschi), durerea psihogena.
ZGOMOTELE ARTICULARE pot fi: cracmentul, crepitatiile.
Cracmentul este un zgomot unic, puternic, uni sau bilateral, datorat
artrolitilor, osteofitelor, deformarilor degenerative ale meniscului.
Crepitatiile sunt zgomote multiple de intensitate mai mica.
Mecanismele principale de producere a zgomotelor articulare sunt:
hiperlaxitatea ligamentara si capsulara;
oboseala muschilor, care permit miscari largi;
dezechilibre musculare, in special ale pterigoidianului extern.

SALTUL ARTICULAR reprezinta miscarea sacadata uni- sau bilateral, ce


deranjeaza pacientul care se va adresa timpuriu medicului.
DEVIEREA MANDIBULEI se insoteste de cresterea amplitudinii deschiderii
gurii, mandibula facand miscari de zig-zag, brusc
sau lent.
SUBLUXATIA se datoreste cresterii laxitatii elementelor periarticulare, unisau bilateral, de obicei este reductibila prin manevre executate de pacient.
LIMITAREA DESCHIDERII GURII se produce datorita fibrozarii si sclerozarii
tesuturilor periarticulare, pozitiilor antalgice, spasmului muscular.
BLOCAJUL ARTICULAR se produce datorita artrolitilor, osteofite fracturate,
menise plicaturat, spasm muscular mergand pana la trismus.