Civilizatii vechi si culturi disparute

in Asia
Fata lumii este intr-o continua schimbare. Patrunzand, cu ajutorul
metodelor istoriei, in negura vremurilor, descoperim civilizatii vechi, unele
existand si in ziua de azi, altele ingropate in trecut; totusi, istoricii au scos la iveala
urme ale unor culturi remarcabile. Unele dintre aceste civilizatii s-au aflat si pe
teritoriul Asiei.
Mesopotamia, adica tara dintre rauri, este regiunea cuprinsa intre valea
Tigrului la est si valea Eufratului la vest. Partea de nord a Mesopotamiei,
cunoscuta in vechime sub numele de Asiria, este o regiune muntoasa si umeda. In
munti se gaseau bogate zacaminte de arama, fier plumb si argint. Partea de sud a
Mesopotamiei este o regiune de campii intinse si pe alocuri mlastinoase. Aici se
aflau odinioara Sumerul, Akkadul si Chaldeea. Spre deosebire de Asiria, aceasta
regiune avea o clima calda si secetoasa, cu vanturi puternice si fierbinti.
Multa vreme n-au existat alte surse cu privire la Mesopotamia in afara celor
oferite de istoriografii greci si romani sau a celor furnizate de Biblie (puse la
indoiala de stiinta), insa in secolul al XIX-lea, au inceput sa se descopere
documente, inscriprii pe cladiri si pe statui, care nu au putut fi descifrate in
totalitate nici pana astazi, iar sapaturile au scos la iveala nenumarate palate si
temple.
Mesopotamia a cunoscut prima ei perioada de mare inflorire sub regele
Hammurabi din Babilon. El a unit, la 1700 i.e.n., posesiunile sumeriene, akkadiene
si babilonene, intr-un mare imperiu cu capitala la Babilon.
Cercetarea ruinelor sale a aratat ca in calitate de capitala a imperiului,
Babilonul avea o populatie foarte densa. Aici locuia zeul suprem al imperiului,
Marduk si de la el a primit Hammurabi insarcinarea sa stabileasca cu fermitate in
imperiul sau ordinea, justitia si legea.
In anul 1901, s-a descoperit la Susa o stela devenita celebra, care se
pastreaza astazi la muzeul Louvre din Paris. Deasupra paragrafelor introductive,
este sculptata o scena in care zeul soarelui, Samas, ii inmaneaza regelui tablele cu
aceste legi. Este vorba, asadar, de o porunca divina. Separat, in acel cod de legi,
exista 282 de paragrafe cu hotarari privind comertul, arenda si agricultura, codul
familiei si cel penal. Mesopotamia era, totusi, un stat sclavagist. Iata reprodusa o
mica parte din codul de legi:
196:daca un barbat (liber) scoate ochiul unui barbat liber, tot asa i se
va scoate si lui ochiul
197:daca el rupe osul unui barbat liber, tot asa sa i se rupa si lui osul
198:daca el scoate ochiul unuia care apartine clasei mijlocii, sau rupe
osul unuia care apartine clasei mijlocii, tot asa trebuie sa plateasca bani
valorand o mina
-1-

 199:daca scoate ochiul sclavului cuiva sau daca rupe osul sclavului
cuiva, tot asa sa plateasca jumatate din valoarea sclavului
Aceste precizari vorbesc de la sine: stapanul primea o despagubire, iar
sclavul, nimic.
Cu toate acestea, se poate observa o anumita aspiratie spre cultivarea
legalitaii. O data cu introducerea legislatiei, acest rege a creat o administratie
severa si o politie bine instruita. Pe aceste temelii s-a dezvoltat primul mare
Babilon ca primul stat comercial si juridic cunoscut de istorie si care a atins o atat
de mare inflorire, incat s-a vorbit despre timpurile de aur ale lui Hammurabi.
Dupa moartea acestui rege, au navalit asupra Babilonului popoare straine si
si-au impus stapanirea pentru cateva secole, dar opera lui Hammurabi n-a disparut.
Scrierea cuneiforma si limba babiloneana erau intrebuintate in diplomatie si in
schimburile comerciale intretinute de popoarele din toata Asia Mica, fapt ce arunca
o lumina foarte vie asupra civilizatiei sale.
Mesopotamia a fost supusa mai multor perioade de decadere si de
ascensiune. De-a lungul timpului, mesopotamienii au dobandit diferite cunostinte
stiintifice. Vechii locuitori ai Mesopotamiei aveau cunostinte destul de largi in
domeniul aritmeticii si geometriei, de care se foloseau la construirea canalelor de
irigatie, a templelor sau la masurarea ogoarelor. De asemenea, ei au stabilit
unitatile de masura a timpului, a lungimilor si a greutatilor, care au fost folosite de
intreaga lume antica si care s-au pastrat pana in zilele noastre.
In domeniul astronomiei cunosteau corpurile ceresti, eclipsele de luna si de
soare si faceau observatii astronomice exacte. In domeniul medicinei aveau
cunostinte despre cateva boli, despre cauzele si tratamentele necesare vindecarii
lor.
La fel ca multe alte civilizatii, mesopotamienii au construit palate si temple,
dar acestea n-au rezistat pana in prezent, deoarece din lipsa pietrei de constructie,
ei au folosit ca material de constructie caramida arsa. Asa cum dovedesc ruinele
dezgropate in vaile Tigrului si Eufratului, constructiile ridicate aveau ziduri groase,
sali mari si spatioase, iar peretii erau ornamentati cu basoreliefuri lucrate artistic.
Templele-turnuri, numite zigurate, aveau forma de piramida cu 7 caturi, cu
zidurile acoperite cu caramizi zmaltuite, diferit colorate. Pentru a ajunge in varful
ziguratului, unde se gasea si sanctuarul zeului, se folosea fie un drum inclinat, fie
scari. Ziguratele erau mai ales locuri de observare a boltii ceresti si a astrelor.
Asadar, popoarele care au trait pe teritoriul Mesopotamiei antice au creat o
cultura remarcabila. Ele au dezvoltat sistemul de irigatii, scrierea si stiintele.
Numele modern al Mesopotamiei este Irak, si are capitala la Bagdad.
O alte civilizatie importanta din antichitate a fost Fenicia. In vechime, ea
reprezenta fasia ingusta dintre M. Mediteraneana (vest), Muntii Liban si Antiliban
(est) si Muntele Carmel (sud). Numele de fenicia (tara purpurei) a ajuns sa fie
cunoscut dupa 1200 i.e.n. Ea se agsea la rascrucea marilor drumuri de caravane
care o uneau cu Siria, Babilonul si Egiptul.
-2-

Pe mare, Fenicia avea legaturi cu Insulele Cipru si Creta, precum si cu

arhipelagul marii Egee. Tarmul era prielnic acostarii vaselor si canstruirii
porturilor, astfel incat Fenicia a devenit, in scurt timp, punct de legatura intre
comerciantii greci, egipteni si cei din Orient. In mod deosebit s-a dezvoltat
constructia de corabii din lemn de cedru, pe care feniciennii le vindeau in numar
mare in Egipt.
Numele de fenicieni (poinikes) a fost dat de greci. Ei insa, isi spuneau
canaaneeni si vorbeau o limba de origine semita.
O mare dezvoltare au luat mestesugurile. Vasele si podoabele din bronz, ca
si cele din aur si argint erau vandute de negustorii fenicieni in orasele si centrele
comerciale din Orientul Antic si bazinul Marii Mediterane. Cantitatea mare de
produse, indeosebi mestesugaresti, precum si asezarea Feniciei la rascrucea marilor
drumuri de comert, au facut ca fenicienii sa se indeletniceasca si cu comertul.
Negustori iscusiti si buni navigatori, fenicienii au stabilit legaturi comerciale cu
toate popoarele vecine, indeosebi cu Egiptul, Mesopotamia si Siria. Corabiile
feniciene au strabatut apele Marii Mediterane, s-au avantat apoi in cele ale
Oceanului Atlantic, ajungand pana la coastele de apus ale africii si chiar in sudul
Angliei. Negustorii fenicieni cumparau produse la preturi extrem de scazute si le
revindeau in alte tari cu preturi ridicate, realizand astfel castiguri semnificative.
Activitatea comerciala a negustorilor fenicieni era imbinata, de cele mai multe ori,
cu pirateria; ei ii rapeau pe localnicii la care poposeau, atragandu-i pe corabiile lor
unde-si expuneau marfurile, ii capturau si ii vindeau ca sclavi in alte tari.
Dezvoltarea mestesugurilor si mai ales a comertului, urmata de cresterea
bogatiilor a dus la formarea de timpuriu a relatiilor sclavagiste. Clasa stapanitoare
era formata din oameni instariti, in randul carora intrau proprietarii atelierelor
mestesugaresti, proprietarii de corabii, negustorii si proprietarii de pamanturi.
Clasa cea mai exploatata si asuprita era clasa sclavilor. Pe masura ce se dezvoltau
atelierele mestesugaresti iar comertul trecea pe primul plan al vietii economice,
sclavia capata un caracter mai pronuntat. Numarul mare de sclavi il formau, mai
ales, cei care munceau in ateliere mestesugaresti. Foarte numerosi erau si sclavii
folositi ca vaslasi pe corabii si a caror viata era deosebit de grea, ceea ce ii facea ca
adesea sa se rascoale. Astfel, exista documente care dau informatii despre o
rascoala a sclavilor din orasul Tyr, care a izbucnit la sfarsitul secolului VII i.e.n. si
la care rasculatii i-au ucis pe multi dintre stapanii lor.
Ca urmare a impartirii societatii in clase sociale, a aparitiei si a intaririi
relatiilor de productie sclavagiste, s-au format si in Fenicia orase stat sclavagiste.
Dezvoltarea navigatiei si comertului, intocmirea diferitelor acte si tranzactii
comerciale au determinat pe fenicieni sa creeze o scriere simplificata bazata pe
alfabet. Fenicienii au fost renumiti in constructia si fortificatia oraselor.
De remarcat sunt palatele bogatasilor din centrul orasului, fortificatiile si
zidurile orasului Tyr (45 m). Casele de locuit erau construite in mod obisnuit cu
cate 7-8 etaje.
-3-

Fenicienii nu au creat o cultura cu insusiri proprii, ci au fost influentati de

cultura popoarelor vecine, indeosebi de egipteni si asiro-babilonieni. Au avut,
totusi, cateva realizari de mare valoare, intre care se numara si scrierea alfabetica.
Astazi, vechea Fenicie se numeste Liban, are capitala la Beirut si respecta traditia,
avand cel mai intens comert din toate tarile Orientului Apropiat si Mijlociu.
La sud de Fenicia se gasea Palestina, care la inceput se numea Canaan.
Romanii ii vor spune Palestina. Ea este antica tara a evreilor. Evreii sunt la origine
hoinari ai desertului. Ei fac parte din marea familie a neamurilor semite. Stramosul
lor, Avraam, venise din est; altii provin din Arabia. Dupa ce s-au stabilit in Canaan,
foametea a determinat migrarea lor in Egipt, unde un faraon (probabil Ramses al
II-lea) i-a oprimat, transformandu-i in sclavi. In preajma anului 1200 i.e.n, Moise ia condus din Egipt catre Sinai, iar sub conducerea lui Iosua, ei au reintrat in
Palestina. Au recucerit cateva dintre orasele fortificate canaaneene si, impreuna cu
vecinii lor, s-au stabilit aici (izraelitii in nord si iudeii in sud), pentru a duce o viata
de comerciantii si agricultori.
Treptat, ei au inceput sa se ocupe cu mestesugurile (prelucrarea pieilor de
animale, olaritul si tesutul firelor de in, canepa si lana) si confectionarea armelor
de bronz. In preajma secolului XII i.e.n, in Palestina au navalit filistenii, triburi de
razboinici venite pe mare, care au adus aici fierul. Dupa indelungate razboaie cu
izraelitii, ei s-au asezat in lungul Marii Mediterane, in vecinatatea acestora.
In urma razboaielor si a dezvoltarii agriculturii, a mestesugurilor si a
schimbului, in Palestina a inceput sa se dezvolte sclavia. Vechea societate
palestiniana s-a impartit in doua clase sociale principale:stapanii de sclavi si
sclavii. Stapanii de sclavi erau proprietari de mosii si de turme de vite, din
randurile carora se alegeau sefii militari, preotii, judecatorii, etc. Sclavii proveneau
dintre datornici, dar mai ales dintre prizonierii de razboi. Ei lucrau pe proprietatile
templelor sau ale marilor proprietari de pamanturi.
De asemenea, existau si micii tarani si mestesugari, care erau grupati in
obsti taranesti, dar duceau o viata grea, fiind impovarati de dari si chemati la
muncile obstesti.
Prin secolele XI si X i.e.n, s-au format pe teritoriul Palestinei uniuni de
triburi sub conducerea judecatorilor. Cea mai puternica uniune a fost cea a
triburilor izraelite sub conducerea lui Saul. In timpul sau au fost supuse aproape
toate triburile izraelite si s-au dus lupte impotriva triburilor vecine, indeosebi a
filistenilor. Dupa moartea lui are loc o serie de tulburari, in urma carora triburile
Palestinei proclama rege pe David, considerat ca intemeiatorul regatului unificat al
evreilor. El intemeiaza o armata puternica si stabileste capitala statului la
Ierusalim, care devine cel mai important centru. Pe David l-a urmat Solomon, fiul
sau, in timpul caruia statul evreiesc a cunoscul cea mai mare intindere (din pustiul
Siriei pana la Marea Mediterana si Marea Rosie) si a fost impartit in 12 districte
teritoriale, conduse de cate un functionar public. In Ierusalim s-au ridicat
constructii marete, printre care si Templul lui Solomon.
-4-

Dupa moartea acestuia, in urma unor rascoale care au avut loc in nordul
tarii, statul evreiesc s-a dezmembrat in doua regate: regatul Izraelului cu capitala la
Samaria si regatul Iudeeii cu capitala la Ierusalim, intre aceste doua state purtanduse indelungate razboaie pentru suprematie. In cele din urma, Israelul este cucerit de
asirieni in 722 i.e.n, iar Iudeea in 586 i.e.n de babiloneni.
Evreii au avut o scriere proprie. Pentru patrunderea mai rapida in masele
populare a cultului religios unificat, ei au adoptat o scriere alfabetica, pentru
raspandirea cartilor religioase ale noii credinte. Vechii evrei s-au remarcat si ca
buni constructori, printre constructii remarcandu-se Templul si palatul lui
Solomon, din Ierusalim. Poporul evreu a adus o contributie insemnata la
imbogatirea literaturii si a artei universal.
Cu o cultura si cu traditii deosebit de interesante, unele pastrandu-se si in
ziua de azi (in cazul poporului evreu), studierea vechilor civilizatii este folositoare
pentru noi, intrucat aparitia, evolutia si disparitia lor, ne pot furniza invataminte
valabile si pentru zilele noastre.

Autori:
Alexe Maria:
Badiu Marius
Busuioc Magdalena

-5-