CONFERINŢA INTERGUVERNAMENTALĂ

PENTRU ADERAREA LA
UNIUNEA EUROPEANĂ
- ROMÂNIA -

CONF-RO …/01

DOCUMENT DE POZIŢIE AL ROMÂNIEI

CAPITOLUL 4 – LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR

POZIŢIA GENERALĂ

România acceptă în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 4 – Libera

circulaţie a capitalurilor, în vigoare la data de 31 decembrie 1999, şi va lua
măsurile necesare pentru implementarea efectivă a acestuia până la data aderării,
cu excepţia achiziţionării terenurilor de către persoane fizice străine, pentru care
România solicită o perioadă de tranziţie.

România şi-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteză de lucru pentru
încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeană.

Infrastructura instituţională necesară implementării acquis-ului va fi completă şi

funcţională la data aderării României la Uniunea Europeană. România este
pregătită să examineze în continuare dezvoltarea legislaţiei comunitare, intrată în
vigoare după data de 31 decembrie 1999 şi să informeze sistematic Conferinţa
pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislaţia şi măsurile de
implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, dacă va fi cazul, cu
privire la dificultăţile care ar putea să apără în transpunerea noului acquis.

România face trimitere, cu privire la acest capitol, la informaţiile furnizate în

cursul procesului de examinare analitică şi este de acord să continue
transmiterea acestora Statelor Membre ale Uniunii Europene.
România solicită o perioadă de tranziţie de 15 ani de la data aderării sale la
Uniunea Europeană pentru liberalizarea regimului dobândirii, de către persoanele
fizice străine, a terenurilor din România cu destinaţie agricolă şi forestieră, a celor
aflate permanent sub luciu de apă, precum şi a altor terenuri aflate în extravilan
şi, respectiv, de 5 ani pentru liberalizarea regimului dobândirii terenurilor situate
în intravilan.

România va liberaliza treptat circulaţia capitalurilor, respectând angajamentele asumate

prin Acordul european. Măsurile de liberalizare vor intra în vigoare până la data aderării
României la Uniunea Europeană.

România este pregătită să aplice acquis-ul privind sistemele de plăţi şi reglementările

privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor, până la data
aderării.
CADRUL JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL

A. LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR

România se angajează să liberalizeze circulaţia capitalurilor, în conformitate cu acquis-

ul comunitar aferent liberei circulaţii a capitalurilor, care constă din: Articolele 56–60 din
Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene, Directiva Consiliului 88/361, Articolele
119 – 120 din Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene şi Reglementarea
Consiliului 1969/88 privind stabilirea unei facilităţi unice de acordare a asistenţei
financiare pe termen mediu pentru balanţele de plăţi ale Statelor Membre.

În România, legislaţia în domeniul liberei circulaţii a capitalurilor este reprezentată de

Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, cu amendamentele
ulterioare, emis de Banca Naţională a României.

În conformitate cu prevederile Regulamentului nr.3/1997, operaţiunile de cont curent se

efectuează în mod liber.

1. Operaţiunile de capital

Acquis-ul comunitar (Art.56 din Tratat) prevede eliminarea restricţiilor aferente

mişcărilor de capitaluri între Statele Membre ale Uniunii Europene şi între Statele
Membre ale Uniunii Europene şi ţări terţe.

a) Principalele operaţiuni de capital liberalizate :

- investiţiile directe ale nerezidenţilor pe teritoriul naţional, cu excepţia achiziţiei
terenurilor de către persoanele fizice şi juridice nerezidente;
- investiţiile imobiliare ale nerezidenţilor pe teritoriul naţional, cu excepţia achiziţiei
terenurilor de către persoanele fizice nerezidente;
- tranzacţionarea valorilor mobiliare în România, de către nerezidenţi;
- tranzacţiile cu instrumente de plasament colectiv în România, de către
nerezidenţi;
- operaţiunile realizate în conturi de depozite în valută ale nerezidenţilor, deschise
la instituţii financiare rezidente;
- creditele de comerţ internaţional acordate de nerezidenţi, rezidenţilor, pe o
perioadă mai mare de un an
- operaţiuni de cont curent.

b) Principalele operaţiuni de capital care necesită autorizare:

- investiţiile directe ale rezidenţilor în străinătate;
- investiţiile imobiliare ale rezidenţilor în străinătate;
- achiziţionarea valorilor mobiliare străine de către rezidenţi;
- admiterea valorilor mobiliare româneşti pe o piaţă de capital străină;

2
 - admiterea valorilor mobiliare străine pe pieţe de capital româneşti;
- achiziţionarea de instrumente ale organismelor de plasament colectiv străine de
către rezidenţi;
- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv româneşti pe o
piaţă de capital străină;
- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv străine pe pieţe de
capital româneşti;
- achiziţionarea de către nerezidenţi de instrumente româneşti specifice pieţei
monetare;
- achiziţionarea de către rezidenţi de instrumente străine specifice pieţei monetare;
- admiterea de instrumente româneşti de piaţă monetară pe pieţele monetare
străine;
- admiterea de instrumente străine de piaţă monetară pe piaţa monetară
românească;
- operaţiunile în conturi curente şi de depozit ale rezidenţilor deschise la instituţii
financiare nerezidente;
- împrumuturile şi creditele financiare cu termene de rambursare mai mici de un
an;
- transferurile dispuse de rezidenţi în legătură cu derularea contractelor de
asigurări;
- unele operaţiuni dispuse de persoanele fizice;

Un progres important în domeniul liberalizării a fost realizat în martie 1998, odată cu

asumarea de către România a obligaţiilor prevăzute în cadrul Articolului VIII, secţiunile
2, 3 şi 4 din Statutul Fondului Monetar Internaţional, privind convertibilitatea
operaţiunilor de cont curent.

Conform practicii internaţionale şi luând în considerare situaţia concretă cu care se

confruntă România, abordarea liberalizării mişcărilor de capital supuse în prezent
autorizării este una graduală. Obiectivul principal urmărit îl constituie încheierea
procesului de liberalizare până la data aderării, cu excepţia perioadei de tranziţie
solicitate. Liberalizarea graduală presupune, în principal, următoarele etape:

- până la finele anului 2001, liberalizarea investiţiilor directe şi imobiliare ale

rezidenţilor în străinătate, datorită impactului redus al acestor operaţiuni asupra
balanţei de plăţi;

- până la finele anului 2002, liberalizarea mişcărilor de capital legate de derularea

contractelor de asigurări de viaţă şi de credit;

- în perioada 2002-2004, liberalizarea graduală a celorlalte fluxuri de capital cu

influenţă semnificativă asupra economiei reale. Este de menţionat faptul că
ieşirile de capital generate de operaţiuni cum sunt achiziţionarea de către
rezidenţi de valori mobiliare sau de unităţi ale organismelor de plasament colectiv
străine şi admiterea acestor instrumente pe pieţele de capital naţionale sunt
programate a fi realizate în a doua parte a intervalului, avându-se în vedere

3
 necesitatea asigurării timpului necesar pregătirii, din punct de vedere
instituţional, a autorităţilor implicate;

- până cel târziu la momentul aderării, liberalizarea fluxurilor de capital pe termen

scurt, cu influenţă semnificativă asupra politicii monetare; aceasta este
condiţionată de realizarea obiectivului de consolidare a stabilităţii mediului
macroeconomic (în conformitate cu obiectivele cuprinse în “Strategia Naţională
de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu”).

Noul regulament valutar, ce va intra în vigoare în cursul anului 2001, va fi armonizat cu

prevederile Directivei 88/361 din punct de vedere al terminologiei, definiţiilor şi
clasificării fluxurilor de capital, asigurând totodată liberalizarea operaţiunilor de capital
prevazută pentru anul 2001.

Punerea în aplicare a prevederilor noului regulament valutar este condiţionată de

modificarea urmatoarelor acte normative: Legea nr. 241/1998 privind investiţiile directe
şi Legea nr. 83/1994 privind reglementarea constituirii şi funcţionării fondurilor deschise
de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, care se
va realiza în 2001. Prin această acţiune se vor realiza, pe de o parte, tratarea unitară în
cadrul legislaţiei naţionale a conceptelor şi definiţiilor prevăzute în directiva 88/361 şi,
pe de alta parte, pregătirea instituţională a autorităţilor competente.

Prin noua lege privind valorile mobiliare şi pieţele reglementate, ce va fi elaborată până
la 1 octombrie 2001, vor fi introduse proceduri de autorizare, prevăzute în directivele
aferente Capitolul 3 – Libera Circulaţie a Serviciilor - pentru tranzacţiile cu valori
mobiliare şi alte instrumente financiare specifice pieţei de capital.

Pentru îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul liberalizării circulaţiei capitalurilor,

Banca Naţională a României beneficiază de asistenţă tehnică şi colaborează cu mai
multe bănci centrale (Banca Franţei, Banca Olandei, Banca Italiei), în cadrul
programului de înfrăţire instituţională.

2. Balanţa de plăţi

Acquis-ul comunitar (Art.119 din Tratat şi Reglementarea Consiliului nr.1969/1988)

permite măsuri speciale în eventualitatea unor probleme serioase privind balanţa de
plăţi.

Legea nr.72/1996 privind finanţele publice autorizează Ministerul Finanţelor Publice să

contracteze împrumuturi, în scopul echilibrării balanţei de plăţi externe.

În cazul în care data liberalizării complete a operaţiunilor de capital nu coincide cu data

aderării la Uniunea Europeană, România solicită ca problema gestionării eventualelor
dezechilibre ale balanţei de plăţi să fie examinata în contextul Acordului european şi al
procesului de aderare.

România solicită să i se aplice un mecanism de asistenţă financiară compatibil cu cel

aplicat Statelor Membre, în conformitate cu prevederile Art. 119 al Tratatului de
înfiinţare a Comunităţii Europene şi Reglementării 1969/88.

4
3. Regimul investiţiilor străine

3.1. Regimul juridic

În România, prin Legea nr. 241/1998 privind investiţiile directe, a fost asigurat
tratamentul naţional pentru investiţiile străine şi, în acest fel, egalitatea de tratament a
investitorilor români şi a celor străini. Investitorii străini au următoarele drepturi:

- dreptul de a investi în orice domeniu de activitate, în condiţiile legii;

- dreptul de a deţine orice cotă de participare, inclusiv 100%;

- dreptul de a fi despăgubit în caz de expropriere pentru utilitate publică;

- dreptul de repatriere, în valută, a capitalului investit şi a profitului rezultat din

investiţie.

3.2. Acţiunea nominativă de control a statului - “acţiunea de aur”

În conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1998 privind privatizarea societăţilor

comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Legea nr.99/1999
privind unele măsuri de accelerare a reformei economice, în cazul privatizării
societăţilor rezultate din reorganizarea regiilor autonome şi în cazul societăţilor de
interes strategic, Guvernul poate opta pentru păstrarea unei acţiuni nominative de
control, stabilind totodată şi cine va exercita drepturile decurgând din această calitate.
Acţiunea nominativă de control poate fi transformată într-o acţiune comună, prin
hotărârea Guvernului.

Păstrarea drepturilor legate de “acţiunea de aur” tratează, într-o manieră

nediscriminatorie, pe toţi investitorii, fie rezidenţi sau nerezidenţi. Aceste drepturi
speciale sunt justificate şi din motive ale politicii publice şi securităţii publice, aşa cum
este prevăzut în Art.58 (1) (b) din Tratat.

3.3. Acordurile guvernamentale bilaterale pentru promovarea şi protejarea

reciprocă a investiţiilor

România a încheiat până în prezent acorduri bilaterale privind promovarea şi protejarea

reciprocă a investiţiilor cu 78 de state, din care 33 de acorduri sunt încheiate cu ţări
europene. Dintre acestea, 13 sunt ţări membre ale Uniunii Europene (excepţii: Irlanda şi
Suedia).

Dintre ţările candidate la aderare, România a încheiat astfel de acorduri cu Cehia,

Polonia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Lituania, Slovacia, Cipru şi Turcia.

La încheierea acordurilor bilaterale, România a avut în vedere, în permanenţă,

perspectiva asocierii şi, ulterior, a aderării la Uniunea Europeană, astfel încât obligaţiile
asumate în cadrul acestora să nu contravină practicii comunitare.

Prevederile generale ale acordurilor încheiate de România nu diferă de cele stabilite

prin acordurile similare încheiate de Statele Membre ale Uniunii Europene, între ele sau

5
cu terte ţări, şi nu afectează transpunerea acquis-ului comunitar referitor la libera
circulaţie a capitalurilor.

4. Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către nerezidenţi

a) Situaţia actuală

În temeiul art.41, alin.2 din Constituţia României, “cetăţenii străini şi apatrizii nu pot
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”.

Legea nr. 241/1998 privind investiţiile directe prevede că orice investitor, persoană
fizică sau juridică romană poate dobândi orice drepturi reale asupra bunurilor mobile
sau imobile. În categoria persoanelor juridice române, care pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor, sunt incluse şi societăţile comerciale cu capital parţial sau
integral străin.

Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prevede ca asociaţiile

şi fundaţiile, constituite ca persoane juridice române de către persoane fizice şi juridice
străine, pot dobândi pe întreaga durată de funcţionare, dreptul de proprietate şi orice
alte drepturi reale asupra terenurilor, necesare pentru realizarea scopului pentru care
au fost constituite.

Înscrierea în cartea funciara a actelor şi faptelor juridice referitoare la terenuri şi

construcţii se face în baza Decretului-Lege nr.115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor
privitoare la cărţile funciare, cu modificările ulterioare şi a Legii nr.7/1996 a cadastrului
şi publicităţii imobiliare.

b) Angajamentul României în conformitate cu art.45 (7) al Acordului european

România respectă prevederile art. 45 (7) al Acordului european. În plus, România a

acordat deja dreptul de dobândire a proprietăţii asupra terenurilor, societăţilor
comerciale cu capital parţial sau integral străin, persoane juridice române.

c) Solicitarea perioadei de tranziţie

Conform Constituţiei României, precum şi a deciziilor Curtii Constitutionale române,

cetăţenii străini, apatrizii şi persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri în
proprietate în România. Acestia pot însă dobândi terenuri în proprietate în România
numai dacă se constituie în persoane juridice române.

În aceste condiţii, România va examina eliminarea respectivei interdicţii constituţionale,

prin revizuirea corespunzătoare a Constituţiei până la data aderării sale la Uniunea
Europeană.
România solicită o perioadă de tranziţie de 15 ani de la data aderării sale la
Uniunea Europeană pentru liberalizarea regimului dobândirii, de către persoanele
fizice străine, a terenurilor din România cu destinaţie agricolă şi forestieră, a celor
aflate permanent sub luciu de apă, precum şi a altor terenuri aflate în extravilan
şi, respectiv, de 5 ani pentru liberalizarea regimului dobândirii terenurilor situate
în intravilan.

6
Aceasta solicitare este justificata de implicaţiile majore, din punct de vedere economic şi
social, ale procesului liberalizării. Diferenţierea perioadei de tranziţie este impusă de
nivelul diferit al preţurilor practicate la achiziţionarea celor două categorii de terenuri.

O liberalizare imediată la data aderării ar fi de natură să producă serioase consecinţe

economice şi sociale, având în vedere următoarele considerente:

- implicarea unui mare procent din populaţia României în activităţi în agricultură;

- existenţa unui decalaj substanţial între veniturile medii ale cetăţenilor români şi
cele ale cetăţenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene;

- menţinerea unor diferenţe mari de preţ ale achiziţionării terenurilor în România,

respectiv în Uniunea Europeană.

În intervalul de tranziţie solicitat, convergenţa reala a veniturilor economice medii ale

cetăţenilor români către veniturile medii din Uniunea Europeană, cu influenţele sale
asupra pieţei funciare, vor permite treptat diminuarea efectelor adverse ale liberalizării
achiziţiei terenurilor.

5. Impozitarea

Acquis-ul comunitar (Art.58 (1) (3) din Tratat) prevede dreptul Statelor Membre de a
aplica dispoziţiile potrivite legislaţiei lor fiscale, dar aceste dispozitii nu trebuie să
constituie nici un mijloc de dicriminare arbitrară, nici o restricţie pentru libera circulaţie a
capitalurilor.

Regimul de impozitare din România este nediscriminatoriu faţă de capitalul străin.

România a încheiat 67 de convenţii pentru evitarea dublei impuneri cu alte state,
inclusiv cu cele 15 State Membre ale Comunităţii Europene şi cu 9 ţări candidate
(Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Cipru, Malta, Slovenia şi Turcia).

B. SISTEMUL DE PLĂŢI

Până la data aderării, România va fi în măsura să preia în totalitate în legislaţia sa

următoarele acte normative şi recomandări comunitare: Directiva 97/5/CEE, Directiva
98/26/CEE, Recomandarea Comisiei Europene 87/598/CEE, Recomandarea Comisiei
Europene 88/590/CEE, precum şi Recomandarea Comisiei Europene 97/489/CEE.

În vederea reorganizării sistemului de plăţi s-a constituit Societatea Naţională de

Transfer de Fonduri şi Decontări – TRANSFOND SA.

România beneficiază de asistenţă PHARE pentru implementarea Proiectului Sistemului

Interbancar de Plăţi, care cuprinde: Sistemul de Decontare pe baza Brută în Timp Real
(RTGS), Casa de Compensaţie Automatizată (ACH), Sistemul Electronic de
Înregistrare, Compensare şi Decontare a Operaţiunilor cu Titluri de Stat şi Sistemul de
Back-up.

7
Principiile RTGS vor fi aplicate în Sistemul Interbancar de plăţi până la data aderării
României la Uniunea Europeană.

1. Transferurile de credite transfrontaliere

Acquis-ul comunitar (Directiva 97/5/CEE) reglementeaza problemele legate de relatiile

dintre client, beneficiar şi băncile implicate.

Transpunerea prevederilor Directivei 97/5/CEE va fi realizată fie prin adoptarea unei legi
speciale, fie prin modificarea în mod corespunzător a legii bancare, astfel încât Banca
Naţională a României să fie abilitată să elaboreze cadrul de reglementare şi procedurile
de aplicare. Transpunerea va avea loc în doua etape:

- în 2002, elaborarea cadrului de reglementare şi a celui procedural de aplicare;

- în 2003 – 2004, implementarea legii şi a normelor de aplicare; în acelaşi interval

se va îmbunătăţi infrastructura sistemului de plăţi, se vor institui procedurile de
soluţionare a diferendelor şi se va construi cadrul instituţional adecvat.

Intervalul mai amplu de implementare a prevederilor acestei directive este necesar

pentru asigurarea cadrului adecvat de participare a altor categorii de instituţii (altele
decât băncile) la efectuarea de transferuri de credite transfrontaliere.

2. Finalitatea decontării în sistemele de plăţi

Acquis-ul comunitar (Directiva 98/26/CEE) reglementeaza activitatea de transfer de

fonduri.

În prezent, activitatea de transfer de fonduri, ca parte a activităţii bancare, este

reglementată prin Legea nr.101/1998 privind Statutul BNR şi Legea nr. 58/1998 - legea
bancară, precum şi prin reglementări ale BNR, obligatorii pentru toate băncile şi toţi
titularii de conturi curente la BNR. Acest cadru legislativ asigură transpunerea parţială a
prevederilor directivei.

Transpunerea totală a legislaţiei româneşti se va realiza până la data aderării prin:

- adoptarea Regulamentului BNR privind principiile de organizare şi funcţionare a

sistemelor de plăţi din România;

- modificarea legislaţiei naţionale privind falimentul (Legea nr. 64/1995 republica-

tă, privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului şi Legea nr.83/1998 cu
modificările ulterioare privind procedura falimentului băncilor) pentru preluarea
dispoziţiilor Art. 3, 4, 6, 8 şi 9 ale directivei.

3. Plăţile electronice

Acquis-ul comunitar este reprezentat de trei recomandări ale Comisiei Europene

(87/598/CEE, 88/590/CEE şi 97/489/CEE), privind cerinţele de bază legate de sistemele
de plată electronică şi relaţia între posesorul şi emitentul de carduri.

8
Pentru armonizarea reglementărilor româneşti cu prevederile recomandărilor Comisiei
Europene este prevăzuta, pentru anul 2001, modificarea Regulamentului nr.6/1995
privind principiile şi organizarea plăţilor prin carduri, emis de Banca Naţională a
României.

C. PREVENIREA SPĂLĂRII BANILOR

Acquis-ul comunitar este cuprins în Directiva 91/308/CEE privind prevenirea utilizării

sistemului fînanciar în scopul spălării banilor.

Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor a fost elaborată pe
baza prevederilor Directivei 91/308/CEE şi, în consecinţă, corespunde standardelor
europene.

România dispune de structura necesară pentru aplicarea legislaţiei în domeniu. Oficiul

Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor este operaţional şi, în colaborare
cu celelalte instituţii implicate (Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Ministerul
Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), a obţinut
rezultate semnificative în activitatea de contracarare a fenomenului spălării banilor.

Pentru realizarea armonizării depline cu acquis-ul comunitar în domeniu, România va

amenda Legea nr. 21/1999, conform următorului calendar:

- până la sfârşitul anului 2002, adoptarea amendamentelor prin care se va realiza

armonizarea deplină cu prevederile actualei directive, în ceea ce priveşte
obligaţia de identificare a clienţilor la oferirea facilităţilor serviciilor de custodie şi
introducerea interdicţiei de a informa clienţii asupra transmiterii de informaţii către
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

- transpunerea noii directive privind combaterea spălării banilor, în termen de 18

luni de la data adoptării acesteia.

STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ
Politica României în domeniul liberei circulaţii a capitalurilor este elaborată şi aplicată de
următoarele instituţii:

Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României, Ministerul Dezvoltării şi

Prognozei, Departamentul pentru Relaţiile cu Investitorii Străini, Autoritatea pentru
Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului, Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare (care se va
transforma în anul 2001 în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), Oficiul Naţional
pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Bursa de Valori, Societatea
Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare, TRANSFOND.

Adoptat de Guvernul României în şedinţa din 22 februarie 2001.