Sunteți pe pagina 1din 56

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA DISCIPLINA CREŞTEREA OVINELOR

ÎNDRUMĂTOR:

PROF. DR. ING. CONSTANTIN PASCAL

IAȘI

2015-2016

STUDENT:

Babătă Răzvan Mihai GRUPA 281

TEMA PROIECTULUI:

,,INFINTAREA UNEI FERME DE OVINE,DE RASA ŢURCANĂ,VARIETATEA ALBĂ,CU UN EFECTIV DE 315 CAPETE”

2

1. Memoriu justificativ

CUPRINS:

1.1.

Importanța, oportunitatea și eficiența investiției

1.2

Date din literatura de specialitate (rasa Ţurcană)

………….…………….……

2. Programarea structurii si evoluției efectivelor de ovine

2.1.

Programarea reproducției si fundamentarea ei tehnico-economică

2.1.1.

Programul de montă și fătări

2.1.2. Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de montă

2.2. Programarea evoluției lunare a efectivului de ovine

3. Programarea producțiilor

3.1. Programarea producției de lână

3.2. Recoltarea și valorificarea producției de lână

3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine

3.3.

Programarea producției de lapte

3.4.

Recoltarea și valorificarea producției de lapte

3.4.1. Sistemul de muls, stâna si strunga-organizare, dotare și functional

4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor

4.1. Fluxul tehnologic de productie anual

4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii

5. Dispunerea construcțiilor în amplasament și proiectarea funcțională a adăposturilor

5.1.

Dimensionarea adăposturilor

5.2.

Planul adăposturilor

5.2.1.

Amenajarea interioară a adăpostului

6. Programarea și organizarea bazei furajere

6.1. Calculul necesarului de apă

6.2. Hrănirea ovinelor pe categorii

6.3. Sortimente de furaje utilizate

6.4. Norme și rații utilizate

7. Eficiența economică a activităţii de producţie

7.1.

Necesarul de nutrețuri pe categorii

7.2.

Costul necesarului total de nutrețuri

7.3

Venituri din vânzarea animalelor

7.4

Venituri din vânzarea producțiilor

7.5

Venituri,cheltuieli si rezultate financiare

8. Concluzii

Bibliografie

3

1. Memoriu justificativ

1.1. Importanţa, oportunitatea și eficienţa investiţiei

Ferma specializată în creşterea ovinelor este amplasată la periferia satului Hamzoia, comuna Taşca, judeţul Neamţ, aceasta făcând parte dintr-un grup de ferme cu activităţi zootehnice diferite, precum creşterea suinelor şi a bovinelor. Am ales această zonă, deoarece aveam în posesie diferite terenuri şi am putut achiziţiona restul de terenuri necesare la preţuri foarte avantajoase, în plus am reuşit să dobândesc în arendă 2 păşuni comunale cu o suprafaţă totală de 215 ha, unde pe timp de vară se efectuează păşunatul raţional lucru care scade costurile de producţie. Printre alte motive a fost şi faptul că în această zonă nu există ferme de asemenea dimensiuni, ci doar gospodării private cu producţii mici, fapt care m-a avantajat în asigurarea pieţei de desfacere. Ferma este poziţionată la marginea păşunii pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha, împrejmuită, unde se regăsesc 2 saivane din lemn, unul dedicat oilor adulte şi unul întreţinerii tineretului, care în perioada de stabulaţie este întreţinut separat de oile gestante pentru evitarea acidentelor ce pot duce la avorturi sau chiar pierderi din efectiv. S-a apelat la această materie primă deoarece se regăseşte uşor în zonă şi este destul de ieftină. Înafara saivanelor mai există o clădire dedicată birourilor şi vestiarelor, plus 2 şoproane sub care se depozitează furajele de natură fibroasă. Furajarea animalelor în perioada de stabulaţie se efectuează în două moduri: la tineret de înlocuire şi berbeci această se face la iezle, dotate cu jgheaburi în care se administrează furajele concentrate, iar la oile gestante fibroasele se administrează dispersat pe pământ pentru a evita pe cât posibil înghesuirea iar furajele concentrate sunt administrate în jgheaburi, făcute din material lemnos, care asigură mereu mai mult front de furajare decât cel necesar oilor, tot în încercarea de a reduce accidentele mecanice provacate de înghesuire ce duc la avorturi spontane. După fătare şi acestea vor fi furajate tot la iesle. Dejecţiile obţinute se recoltează manual şi sunt depozitate pe o platformă pentru depozitare temporară, de unde vor fi preluate şi distribuite atât pe suprafaţă păşunii cât şi a terenurilor proprietate privată că îngrăşământ natural. După cum am precizat mai sus, în sezonul cald, animalele sunt scoase la păşunat, lucru care necesită deplasarea turmei la o stână aflată în vârf de munte la aproximativ 6 km de sat, unde ovinele vor rămâne o perioadă de 5 luni adică în perioadă cuprinsă între 10 mai şi 10 octombrie. Cu aproximativ o lună, inainte ca animalele se meargă la stână, se va practica paşunatul pe terenurile proprietate privată, unde se vor intoarce după data de 10 octombrie pentru a păşuna incă o periodă de timp care variază in funcţie de data la care se prezintă prima zăpadă, dar nu mai tarziu de 15 noiembrie cand acestea reintră pe stabulatie. Păşunea este alcătuită din floră spontană, carecteristica zonei de munte, compoziţie care oferă laptelui o savoare şi un gust foarte bun. Din păcate în zonă nu putem produce decât furajele de natură fibroasă, concentratele fiind obligaţi să le achiziţionăm de la diverşi producători. Producţia medie pe cap de animal este de 120 de litri pe lactaţie normală, adică o producţie de aproximativ 70 de litri lapte marfă pe lactaţie. Piaţa de desfacere este reprezentată de oraşele Bicaz şi Piatra Neamţ dar şi de câteva comune din apropiere unde vindem produsele lactate obţinute prin intermediul unei asociaţii de crescători care posedă un lanţ propriu de magazine.

4

1.2. Situația actual creșterii ovinelor în țara noastră

Studiul izvoarelor istorice care au dăinuit până în present confirm faptul că ovinelor sunt crescute pe teritorul actual al României încă de la începutul formării acestui stat, iar numeroși istorici, scriitori și poeți subliniază contribuția acestei specii la unitatea de limbă și tradiție a poporului roman.

În mare parte oile crescute în țara noastra până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea erau reprezentate în principal de rasa Țurcană și Țigaie la care se adauga și diverse populații de Spancă și Stogoșe. Aceste efective erau însă neameliorate și se caracterizau prin rezistență organic deosebită, adaptabilitate ridicată și rusticitate accentuată.

Primele date statistice referitoare la efectivele de ovine crescute în țara noastră datează din anul 1860. În acel an numărul total de ovine era de 4.411 mii indivizi după care evoluția numeric înregistrează o curbă ascendentă înregistrându-se o sporire a acestora cu 55,5% la sfârșitul anului 1920. În perioada interbelică numărul ce l mai mare de ovine se află în creștere și exploatare în anul 1938 și era reprezentată de peste 10 milioane ovine. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, datorită conjuncturii internaționale favorabile, numărul de ovine aflat între granițele actuale ale României a înregistrat o evoluție progresivă, ajungându-se practice ca, într-un interval de circa cinci decenii, efectivul total înregistrat în anul 1985 să fie de 18,6 milioane de ovine, reprezentând maximul atins vreodată de țara noastră.

Începând cu anul 1986 curba ce redă evoluția numerica a efectivului total de ovine crescut în țara noastră intră pe o pantă descendentă. Cauzele care au impus acest trend sunt multiple însă în mare măsură se datorează desființării marilor ferme și complexe zootehnice de stat și cooperatiste pe de o parte și a schimbării formei de proprietate asupra fondului funciar pe de altă parte. În aceste condiții, nemaideținând teren agricol, pășuni s-au fânețe, marii crescătorii au purces la diminuarea efectivului de animale, inclusive a celor de ovine. Astfel, pe fondul diminuarii interesului față de producția de lână dar și a vânzărilor reduse de material biologic de reproducție, efective valoroase care aparțineau unor nuclee de elită, constituie în cadrul fiecărei rase autohtone sau de import, au fost valorificate la producția de carne, fiind livrate, într-o pondere de peste 90% în viu, pe piețele tradiționale aflate în țări din oriental apropiat și în cel mijlociu. La nivel mondial, România era situată în 1980 pe locul 10 în ceea ce privește efectivul de oi și pe același loc la producția de lână, ocupând, de asemenea, și un loc important în primele țări producătoare de carne. Față de anul 1989 reducerea efectivelor a fost cu 29,1% la finele lui 1994, cu 40,38% în 1997 și c u 50,09% la finalul anului 2000 După anul 2001, în evoluția efectivelor totale de ovine din țara noastră, se conturează două tendințe diferite ca sens și valoare. Prima tendință se referă la intervalul 2001-2002 și practic coincide cu cea conturată déjà, adică de reducere a efectivului. În continuare, începand cu anul 2002 se constată o reducere a efectivului total cu 406 mii capete ceea ce în valori relative înseamnă 5,3%

5

A doua tendință corespunde cu intervalul de timp 2002-2004 se caracterizează printr-o evoluție pozitivă în ceea ce privește numărului total de ovine. Față de anul 2002, în anul 2003, are loc o creștere a efectivelor totale cu 61 mii indivizi, iar în 2004 cca 416 mii adică cu 0,8% și respective cu 5,74%. Tot în 2004, la finele anului efectivul total de ovine era mai mare cu 10 mii capete față de cel înregistrat în aceeași perioadă însă în anul 2000.

Conform ultimelor date statistice în România media efectivului de ovine prezent în fiecare exploatație agricolă este actualmente de 7,73 indivizi. Cu toate acestea prin promovarea unor acțiuni susținute și prin aplicarea de măsuri specifice de acordare ale unor prime pentru creșterea tineretului de ovine de prăsilă și pentru berbecuții din rasele de carne și lapte, se preconizează o creștere semnificativă a efectivelor totale și, de asemenea, se estimează ca până în anul 2008 numărul de ovine din fiecare exploatație va depași 12 capete. În aceste condiții aproximativ 98% din totalul efectivului va îndeplini condițiile de eligibilitate precizate în documentele încheiate ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeana și cuprinse în Raportul 3493/90.

Atingerea acestor parametri presupune că efectivul matcă național va ajunge la aproximativ 9.100.000 oi mame dar și faptul că acest nivel ar corespunde întrutotul numărului de 8.900.000 capete eligibile la prime anuale, la care se adaugă și o rezervă națională suplimentară de ovine de cca. 3%. Procentul de 3% reprezintă în cazul țării noastre cca. 270.000 capete ovine, care, împreuna cu plafonul național solicitat, vor acoperi necesarul de prime ce vor fi acordate efectivului eligibil prognozat pentru 2007 și perioada următoare. Din cadrul unitaților cu personalitate juridică, exploatațiile agricole care au în creștere și exploatare această specie, cele mai numeroase sunt societățile comerciale. Acestea formă de proprietate dețin o pondere totală de 46,19 din totalul celor cu personalitate juridică. Prin particularitățile biologice valoroase de care dispun, ovinele vor constitui și în viitoarea Europă lărgită o specie apreciată de către marii și micii fermieri. Ca urmare a avantajelor care derivă din faptul că oile aparțin unor grupe care fac obiectul acțiunilor specific controlului official în ultimul timp au crescut efectivele care aparțin exploatațiilor agricole cu peste 200 de indivizi. În anul 2004 în acest gen de exploatații se regăseau aproximativ 25% din numărul total al ovinelor din țara noastră

6

1.3. Date din literatura de specialitate privitoare la rasa Țurcană

Din totalitatea raselor crescute în România, Țurcana este cea mai răspândită și cea mai veche din țara noastră. Oile Țurcană, împreună cu cele Stogoșe, în trecut reprezentau peste 60% din efectivul total de ovine crescut la nivel național. În literature de specialit ate, rasa Țurcană mai este cunoscută si sub alte denumiri, cum ari fi: oaia bârsană, țușca, oaia valahă sau Rațca. Origine și mod de formare. Originea rasei Țurcană nu este cunoscută cu precizie. Mulți cercetători care au studiat originea animalelor domestice susțin că Țurcana ar deriva din Ovis vignei arkar, însă când și unde au fost domesticite, precum și modul de răspândire nu sunt cunoscute cu certitudine. Conform celor scrise de N., Teodoreanu, oaia Țurcană a fost domesticită în ținutul Carpați încă din perioadele preistorice, de unde s-a răspândit prin transhumanță și în alte zone.

Aria de răspândire. Rasa Țurcană este foarte bine adaptată la condițiile geoclimatice specific țării noastre. În ultimele decenii, concomitant cu declanșarea acțiunilor de creștere numeric a oilor cu lână fină și semifină, efectivul rasei și arealul ocupat s-au redus. Și în condițiile date, ca areal de creștere, această rasă ocupă unul extreme de larg și cu relief variat, fiind întâlnită de la câmpiile joase din sudul și vestul țării, la zone cui peste 1500 m altitudine. Este o rasă rustică și rezistentă, face parte din tipul morfoproductiv mixt, fiind exploatată în funcție de varietate pentru producțiile de lână grosieră, lapte, pielicele și carne. În present, este răspândită compact în zonele submontane și montate de pe tot cuprinsul țării, însă poate fi întâlnită sporadnic și în zonele de deal. În afara țării noastre, alte rase de oi considerate ca având o afinitate strânsă filogenetic, precum și însușiri morfoproductive asemănătoare cu Țurcana, se mai cresc în Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, Turcia, Ucraina și în număr mai redus în Ungaria, Cehia și Slovacia. Însușiri morfoproductive. După exteriorul său, Țurcana este de tip dolicomorf, cu caractere și însușiri specific raselor tardive. Este o rată sprintenă, vioaie și cu talia intermediară celorlalte tipuri productive. Greutatea corporală are evoluția fluctuantă, fiind influențată îndeosebi de tipul de fătare și de condițiile de creștere asigurate. Capul la Țurcană este alungit și îngust, cu profilul drept la female și ușor convex la masculi. Urechile sunt mici, subțiri și purtate oblic. Coarnele la berbeci sunt spiralate și lungi, iar la femele pot fi întâlnite la doar cca. 15% din total și de regulă sunt mai mici, uneori rudimentare. Gâtul este lung, subțire și purtat oblic. Trunchiul alungit, relative strâmt și puțin adânc. Grebănul este ascuțit; spinarea și șalele înguste; crupa teșită, îngustă și oblică. Osatura este fină, însă rezistentă. Cornul este de culoarea varietații respective, fiind dur facilitează parcurgerea unor terenuri accidentate sau lungi. Constituția este robusta, iar rezistența organica și adaptabilitea sunt foarte pronunțate. Nu se adaptează însă la limitarea posibilităților de mișcare, precum și la întreținere în stare de stabulație

7

prelungită. Cerințele față de sistemul de întreținere sunt reduse; poate fi menținută timp îndelungat sub cerul liber atunci cănd precipitațiile sunt reduse cantitativ. Producția de lână. Oaia Țurcană are cojocul de lână alcătuită din șuvițe ascuțite cu aspect exterior de suliță și tirbușon, formate din fibre diferite, însă neomogene. Lâna este rară, iar cusătură de pe linia superioară este largă. Fibrele groase. Constituie scheletul șuvițelor și au o lungime absolută între 14-35cm și o finețe cuprinsă între 55 și 95 µ;. Acestea ajung până la capătul distal al șuvițelor, imprimând astfel acestora o formă conică cu vărful ascuțit. De asemenea, datorită acestei caracteristici se facilitează scurgerea rapidă a apei din precipitații. Fibrele subțiri și scurte au finețea sub 30 µ, lungimea cuprinsă între 5 și 15 cm, se găsesc șa baza șuviței și constituie îmbrăcămintea piloasă propriu-zisa. Fibrele intermediare sunt mai reduse numeric și prezintă valori medii între primele două categorii. Extinderea lângii pe extremități este satisfăcătoare. Fruntea este acoperită cu un smoc de fibre scurte, fața cu jar, iar pe membrele extinderea lânii se oprește la genunchi și pe jaret. Cantitatea medie de lână este de 1,7 – 2,2 kg la oi și 2,5 – 3,5 kg la berbeci,depășind 5 kg în unele zone în care se cresc efective valoroase de ovine Țurcană varietatea albă. Randamentul lânii la spălare este cuprins între 65 și 70% Producția de lapte. La această rasă, producția de lapte se caracterizează printr-o mare variabilitate. În condiții obișnuite de hrănire și întreținere, pe durata unei lactații poate fi obișnuită o producție totală de lapte cuprinsă între 70-90 kg. La plus variante cantitatea de lapte depașeste adesea 235 l lapte în aceeași perioadă de lactație. Privitor la această producție, în zona montană și aceeleași condiții geoclimatice, Țurcana poate produce cu peste 20% mai mult lapte comparativ cu Țigaia. Laptele de la Țurcană are 7% grăsime și 5,9% proteină Producția de pielicele. Pielicelele mieilor din varietatea brumărie si neagră au însușiri caracteristice, însă sunt inferioare celor obținute de la Karakul. Acestea sunt utilizate în gospodăriile populației și în ateliere specializate la confecționarea căciulilor, gulerelor, mantourilor etc. Alături de Karakul, față de care manifestă o mare capacitate de combinabilitate, Țurcana neagră și brumărie a participat la formarea rasei Karakul de Botoșani. Indici de reproducție. Sunt exprimați în general prin valori superioare altor rase și tipuri locale de ovine.Comparativ cu alte rase autohtone, la Țurcană, în timp ce indicele de prolificitate înregistrează valorile cele mai reduse, cele specifice fecundității, fertilității și natalității sunt superioare. Varietăți ale rasei. Această rasă are patru varietăți de culoare, și anume: albă, neagră, brumărie și rațca. Varietatea albă are lâna și jarul de culoare albă, iar la unii indivizi pot apărea pe extremități unele pete pigmentate. Această varietate ocupă cea mai largă arie de răspândire, fiind și cea mai numeroasă. Este apreciată pentru producția mai mare de lapte precum și pentru lâna lungă și albă utilizată în gospodăriile populației la confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte tradițională, a celor de artă populară, iar în industria textilă la fabricarea stofelor și covoarelor de tip persan și de Dorna. Simbolul varietății esteȚa

8

Varietaea neagră. Se deosebește de cea albă prin culoarea învelișului pilos care, la naștere, este în totalitate negru. La animalele adulte roba este depigmentată apărând și fibre albe diseminate în masa lânii, în prima fază a depigmentării lâna devine la început roșcată, iar mai târziu gri – cenușie. Este exploatată pentru producția de de lapte și pielicele. Ca areal, această varietate ocupă unul mai restrâns situat în partea centrală și de nord a Moldovei unde este utilizată la încrucișări cu berbeci Karakul în vederea obținerii pielicelelor. Simbolul varietății este Țn.

Varietatea brumărie este exploatată pentru lapte și pielicele. Efective mai importante sunt răspândite în partea de nord-est a Moldovei. La naștere, pieliceleleau culoarea gri de nuanțe diferite, cu linia mediană mai albă. Concomitent cu înaintarea în vârstă, culoarea brumărie se păstrează doar pe extremități, iar roba se depigmentează căpătând nuanțe spălacite uneori alb-murdare. Simbolul varietății este Țb.

Varietatea rațca. Se întâlnește în efective restrânse în partea de sud-vest a țării; are șuvițele de lână și coarnele răsucite în tirbușon. Culoarea lânii poate fi albă sau neagră, iar a jarului de pe extremitați brună de diferite nuanțe.

Perspective de creștere. În perspectivă, varietatea albă va fi selecționată în direcția îmbunătățirii însușirilor calitative ale lânii și îndeosebi a compoziției fibrelor a șuvițelor, luciului și mătăsozității. De asemenea, prin selecție se va urmării și îmbunătățirea producției de lapte în paralel cu ridicarea dezvoltării corporale. În vederea creșterii dezvoltării corporale, precum și a gradului de precocitate și de prolificitate pot fi utilizate la încrucișări de infuzie rase englezești cu lână lungă, îndeosebi Lincoln și Border Laicester. Varietățile neagră și brumărie vor fi ameliorate în continuare prin selecție în vederea creșterii producției de lapte și prin încrucișare cu berbeci de rasă Karakul în direcția îmbunătățirii însușirilor calitatative ale pielicelelor. Varietatea Rațca, fiind în efective reduse, nu prezintă importanță economică deosebită.

9

2. Programarea structurii si evoluției efectivelor de ovine

2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnico-economică

Reproductia ovinelor reprezintă o verigă importantă in tehnologia de exploatare a acestora si de modul cum se realizează aceste obiective depinde rentabilitatea cresterii oilor.In ultimele decenii, reproductia la ovine s-a imbunătătit datorită aplicării la scarălarga a insământărilor artificiale, iar pe de altă parte, datorită cercetării stiintifice incombaterea sterilitătii si imbunătătirii indicilor de reproductie. Manifestarea instinctului genezic apare odată cu pubertatea sau maturitatea sexuală arunci când este capabil sa fecundeze (masculul) sau sa ramana fecundat(femela).Vârsta optima de utilizare la reproductie este atunci când organismul a ajuns la maturitate fiziologica, iar greutatea corporală reprezintă minim 75% din greutatea specifica categoriilor adulte.Durata de folosire la reproductie pentru rasele cu lână fină este cuprinsă intre 6-8 ani.Ciclul sexual la ovine este poliestric si dureazã 18 zile impartit in 4 stadii: proestru, estru, metestru, anestru, fiecare cu o durată variabilă. S-a constatat că 85% din oile care dau nastere la un miel in perioada de vară,manifestă călduri după parturitie, inca din perioada de alăptare, permitând realizarea a 2 fatari pe an fara tratamente hormonale.In ultimele decenii s-au facut cerecetări privind nasterea fără fecundare sau clonarea, astfel In 1986 s-a obtinut prima clonă la oi, folosind celule de embrioni, formati din 16 si 32 diviziuni reusindu-se sa se obtină un embrion identic.

10

2.1.1. Programul de montă si fătări

1. Programarea efectivelor de ovine

a) Efectivul de ovine total și pe categorii,existent la începutul anului și cel programat pentru sfârșitul anului.

Nr.

Categoria de ovine

Efectiv existent la începutul anului(nr./greutate med.Kg

Efectiv programat pentru sfârșitul anului(nr./to)

Crt.

1

Berbeci reproducători

10/80

9/0,72

2

Oi adulte

236/55

230/11,17

3

Tineret femel 0-3 luni

-

-

4

Tineret femel 3-6 luni

-

-

5

Tineret femel 6-9 luni

34/30

40/1,42

6

Tineret femel 9-12 luni

-

-

7

Tineret femel 12-18 luni

35/42

34/1,58

8

Tineret mascul 0-3 luni

-

-

9

Tineret ovin la îngrășat

-

-

10

Ovine adulte la recondiționat

-

-

11

Total efectiv de ovine

315

313/14,89

b) Programul de monte și fătări pentru anul curent

 

Specificare

 

Luna

 

Total

 

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

anual

 

Anul

Oi

               

36

166

34

 

236

preceent

Mioare

               

6

25

4

 

35

Montă

Total

               

42

191

38

 

271

Anul

Oi

               

35

161

34

 

230

curent

Mioare

               

5

24

5

 

34

Total

               

40

185

39

 

264

11

2.1.2.

Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de montă

Problema intensivizării reproducției la ovine și reducerea intervalului dintre fătări, constituie o preocupare actuală atât în țara noastră cât și la nivel mondial. Această acțiune depinde de mai mulți factori și presupune aplicarea celor mai eficiente metode de desezonizare a căldurilor și reducerea anestrului post-partum. De asemene, practicarea fătărilor multiple prsupune și înțărcarea foarte precoce și precoce a mieilor. Organizarea fătărilor multiple contribuie atât la sporirea numărului de produși pe fiecare oaie din nucleul matcă cât și la creșterea numerică a efectivelor totale de ovine.Eșalonarea în trepte a fătărilor anuale constituie o metodă de intensivizare a reproducției însă obținerea produșilor de concepție are loc în diferite perioade ale anului. În funcție de luna calendaristică în care au loc fătările, acestea pot fi: extratimpurii (noiembrie - decembrie); timpurii (ianuarie - februarie) și târzii (martie - aprilie). Este o metodă ușor de realizat, nu presupune cheltuieli materiale mari și prezintă o serie întreagă de avantaje, mai ales atunci când se asociază și cu o prolificitate sporită. Avantajul cel mai important este reprezentat de faptul că, prin dirijarea produșilor către îngrășătorii, acestea pot funcționa cu două cicluri anuale, asigurând astfel pieței interne și externe cantități mai mari de carne. Organizarea a două fătări pe an permite obținerea a cel puțin doi miei pe fiecare oaie repartizată la montă și diagnosticată gestantă. Practicarea a două fătări pe an dă rezultate pozitive în cazul utilizării raselor precoce care, după cum se știe nu sunt extrem de conservatoare în ceea ce privește sezonul în care manifestă cicluri sexuale. rezultatele bioeconomice sunt mai bune atunci când sunt exceptate de la această practică oile bătrâne, cele tinere, cele cu o stare de întreținere precară, bolnave și cu diferite afecțiuni. În cazul practicării a două fătări pe an este necesar ca fecundarea oilor să aibă loc la 30 - 60 zile postpartum. În cazul oilor aparținând raselor autohtone, pe cale naturală această acțiune nu este posibil de realizat decât la 30 - 40 % la Merinos, 12 - 15 % la Țigaie și 2 - 5 % la Țurcană și Karakul. Organizarea a trei fătări în doi ani. Se poate realiza mai ușor și în plus nu duce la epuizarea fiziologică rapidă a organismului oii mame. Organizarea acestui sistem se realizează pe baza unei scheme stabilită în prealabil și se pretează în general la oile cu un anumit grad de precocitate și la vârste cuprinse între 3 - 6 an. În condițiile țării noaste în majoritatea situațiilor monta ovinelor are loc cu predilecție toamna. Ca sisteme de fecundare utilizate la această specie întâlnim monta naturală și însămânțare artificială. Monta naturală liberă reprezintă sistemul cel mai simplu și cel mai ,,primitiv”. În trecut acest sistem era extrem de aplicat, fiind utlizat în turmele în care nu se făcea o creștere rațională a

12

oilor. Monta liberă constă în introducerea berbecilor în turmele de oi și ținerea acestora până în momentul în care se consideră că toate femelele au fost fecundate. Acest sistem de montă prezintă avantajul că asigură obținerea unui procent mare de fecunditate, iar încărcătura pe un berbec utilizat la reproducție este de 25 - 30 oi. Dintre dezavantajele aplicării acestei metode de montă amintim:

numărul prea mare de berbeci utilizați la reproducție, nu permite cunoașterea originii descendenților după tată, epuizarea berbecilor, permite transmiterea bolilor, procesul de ameliorare se derulează lent.

Monta pe clase are loc tot în condiții de libertate și se bazează pe gruparea oilor în funcție de anumite criterii. Fiecărei grupe de oi mame constituite i se repartizează reproducători masculi din aceeași clasă sau dintr-o clasă superioară, permițând astfel o împerecherea omogenă a efectivelor destinate reproducției și o anumită intensitate a selecției în procesul de ameliorare. Monta în harem se desfășoară fie în libertate fie la boxe și se bazează pe desemnarea unui berbec, pe durata campaniei respective, pentru 30 - 50 femele utilizate la reproducție. Aplicarea acestei metode permite cunoașterea originii produșilor. Monta naturală dirijată, constă în efectuarea controlată a împerecherilor. În aceste condiții se poate elabora, organiza și derula un program concret de ameliorare a efectivelor la nivelul fiecărei rase. De asemenea, aplicarea acestui sistem elimină toate neajunsurile întâlnite în cazul celorlalte procedee de montă naturală. În funcție de modul de aplicare a acestui sistem se disting două variante și anume: monta la boxă și monta în contenție. În cazul ambelor variante este necesar ca depistarea oilor în călduri să se facă cu ajutorul berbecilor încercători, iar monta fecundă va fi efectuată cu ajutorul berbecilor pepinieri stabiliți cu prilejul definitivării listei de împerecheri. Însămânțarea artificială reprezintă procedeul cel mai eficace de reproducție și ameliorare a efectivelor de oi. Problemele de ordin tehnic privind însămânțarea artificiale s-au acumulat și rezolvat treptat în decursul timpului. Actualmente, operațiile tehnice ale recoltării materialului seminal, evaluarea acestuia, conservarea și inocularea spermei sunt într-un stadiu avansat și influențează favorabil procesul de selecție și ameliorare.

13

 

Specificare

 

Trimestrul I

 

Trimestrul II

 

Trimestrul III

 

Trimestrul IV

Total

 

I

II

III

Total

IV

V

VI

Total

VII

VIII

IX

Total

X

XI

XII

Total

anual

Anul

Oi

Gestante

                   

42

42

191

38

 

229

271

precedent

care au

Negestante

                                 

fatat

Fatate

                                 

Miei fatati

                                 
   

Oi

                   

35

35

161

34

 

195

230

Monte

Mioare

                   

5

5

24

5

 

29

34

Total

                   

40

40

185

39

 

224

264

Anul

 

Oi

 

35

161

196

34

   

34

               

230

curent

Fatari

Mioare

 

5

24

29

5

   

5

               

34

Total

 

40

185

225

39

   

39

               

264

Produsi

Masculi

 

22

100

122

19

   

19

               

141

obtinuti

Femele

 

21

100

121

19

   

19

               

140

Total

 

43

200

243

38

   

38

               

281

Mortalitati

 

2

7

9

2

   

2

               

11

Miei intarcati

 

41

193

234

36

   

36

               

270

2.2. Programarea evoluţiei lunare a efectivului de ovine

15

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE în perioada 1 - 31 ianuarie

     

Intrări

   

Ieşiri

           

Efectiv la

   

Treceri

   

Vân-

   

Sacri

   

Efectiv

Zile

Categoria de ovine

inceputul

Naş-

Cumpă-

de la

Efectivul

zări

vânzări

treceri

ficări

la sf.

anim

Smz

Ef.

Refo

 

perioadei

teri

rări

alte

Spor

Total

iniţial +

pt

pt

la alte

de

Pier-

Total

Perioa-

furaj

(g)

mediu

(%)

catego-

intrări

intrări

pra-

îngră-

catego-

nece-

deri

ieşiri

dei

rii

silă

şat

rii

sitate

 

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

1

Berbeci

nr

10

         

10

           

10

       

reproducători

t.

0,8

         

0,8

           

0,8

       

2

 

Oi

nr

236

         

236

           

236

       

adulte

t.

11,8

         

11,8

           

11,8

       

3

 

nr

                                   

Tineret

femel 0-3

t.

                                   

4

 

nr

                                   

Tineret

femel 3-6

t.

                                   

5

 

nr

34

         

34

   

34

   

34

         

Tineret

femel 6-9

t.

1,02

     

0,064

0,064

1,084

   

1,084

   

1,084

   

60

   

6

 

nr

                                   

Tineret

femel 9-12

t.

                                   

7

Tineret

femel 12-

nr

35

         

35

           

35

       

18

t.

1,5

     

0,044

0,44

1,544

           

1,54

 

40

   

8

 

nr

                                   

Tineret

mascul 0-3

t.

                                   

9

Tineret ovin la îngrăşat

nr

                                   

t.

                                   

10

Ovine adulte la recondţionat

nr

                                   

t.

                                   
 

Efectiv de ovine total

nr

315

         

315

   

34

   

34

281

       
t. 14,9 0,108 0,108 15,24 1,084 1,084 14,156 16
t.
14,9
0,108
0,108
15,24
1,084
1,084
14,156
16

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE în perioada 1 – 28 februarie

     

Intrări

   

Ieşiri

           
   

Treceri

   

Efectivul

Vân-

vânzări

Treceri

Sacri

   

Efectiv

 

Categoria de ovine

 

Efectiv la

Naş-

Cumpă-

de la

Total

iniţial +

zări

pt

la alte

ficări

Total

la sf.

Zile

Smz

Ef.

Refo

 

inceputul

teri

rări

alte

spor

intrări

intrări

pt

îngră-

catego-

de

Pier-

ieşiri

Perioa-

anim

(g)

Me-

(%)

perioadei

catego-

pra-

şat

rii

nece-

deri

dei

furaj

diu

rii

silă

sitate

 

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

1

Berbeci

 

Nr

10

         

10

           

10

112

 

4

 

reproducători

t.

0,8

         

0,8

           

0,8

       

2

 

Nr

236

         

236

           

236

       
 

Oi

t.

11,8

         

11,8

           

11,8

       

adulte

3

 

Nr

 

21

     

21

21

       

1

1

20

       

Tineret

femel 0-3

t.

 

0,084

   

0,053

0,14

0,14

       

0,004

0,004

0,136

 

180

   

4

 

Nr

                                   

Tineret

femel 3-6

t.

                                   

5

 

Nr

                                   

Tineret

femel 6-9

t.

                                   

6

 

Nr

     

34

 

34

34

           

34

       

Tineret

femel 9-12

t.

     

1,084

0,057

1,141

1,141

           

1,141

 

60

   

7

Tineret

femel 12-

Nr

35

         

35

   

6

   

6

29

       

18

t.

1,54

     

0,04

0,04

1,58

   

0,28

   

0,28

1,3

 

40

   

8

   

Nr

 

22

     

22

22

       

1

1

21

       

Tineret mascul

0-3

t.

 

0,011

   

0,055

0,17

0,17

       

0,005

0,005

0,165

 

180

   

9

Tineret ovin la îngrăşat

 

Nr

                                   

t.

                                   

10

Ovine adulte la recondţionat

Nr

                                   

t.

                                   
 

Efectiv de ovine total

 

nr.

281

43

 

34

 

77

358

   

6

 

2

8

350

       
t. 14,14 0,194 1,084 0,205 1,491 15,63 0,28 0,009 0,289 15,34
t.
14,14
0,194
1,084
0,205
1,491
15,63
0,28
0,009
0,289
15,34

17

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE în perioada 1 - 31 martie

     

Intrări

   

Ieşiri

         

Refo

   

Treceri

   

Efectivul

Vân-

vânzări

Treceri

Sacri

   

Efectiv

Zile

Smz

Ef.

(%)

 

Categoria de ovine

Efectiv la

Naş-

Cumpă-

de la

Total

iniţial +

zări

pt

la alte

ficări

Pier-

Total

la sf.

anim

(g)

Me

 

inceputul

teri

rări

alte

Spor

intrări

intrări

pt

îngră-

catego-

de

deri

ieşiri

Perioa-

furaj

 

diu

perioadei

catego-

pra-

şat

rii

nece-

dei

rii

silă

sitate

 

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

1

Berbeci

nr

10

         

10

           

10

124

     

reproducători

t.

0,8

         

0,8

           

0,8

       

2

 

Oi

nr

236

   

6

 

6

242

       

3

3

239

       

adulte

t.

11,8

   

0,28

 

0,28

11,8

       

0,16

0,16

11,92

       

3

 

nr

20

100

     

100

120

       

4

4

116

       

Tineret

femel 0-3

t.

0,136

0,4

   

0,37

0,77

0,9

       

0,016

0,016

0,884

 

180

   

4

 

nr

                                   

Tineret

femel 3-6

t.

                                   

5

 

nr

                                   

Tineret

femel 6-9

t.

                                   

6

 

nr

34

         

34

           

34

       

Tineret

femel 9-12

t.

1,141

     

0,061

0,061

0,62

           

1,18

 

60

   

7

Tineret

femel 12-

nr

29

         

29

   

25

   

25

4

       

18

t.

1,3

     

0.034

0,034

0,80

   

1,16

   

1,16

0,18

 

40

   

8

 

nr

21

100

       

121

       

3

3

118

       

Tineret

mascul 0-3

t.

0,165

0,5

   

0,38

0,88

1,05

       

0,015

0,015

1,04

 

180

   

9

Tineret ovin la îngrăşat

nr

                                   

t.

                                   

10

Ovine adulte la recondţionat

nr

                                   

t.

                                   
 

Efectiv de ovine total

nr

350

200

 

6

 

206

556

   

25

 

10

35

521

       
t. 15,34 0,9 0,28 0,85 2,03 17,37 1,16 0,19 1,35 16,02
t.
15,34
0,9
0,28
0,85
2,03
17,37
1,16
0,19
1,35
16,02

18

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE în perioada 1 - 30 aprilie

     

Intrări

   

Ieşiri

       

Ef.

 

Efectiv la

   

Treceri

   

Efectivul

Vân-

vânzări

Treceri

Sacri

   

Efectiv

Zile

Smz

med

Refo

 

Categoria de ovine

inceputul

Naş-

Cumpă-

de la

Total

iniţial +

zări

pt

la alte

ficări

Pier-

Total

la sf.

anim

(g)

iu

(%)

 

perioadei

teri

rări

alte

Spor

intrări

intrări

pt

îngră-

catego-

de

deri

ieşiri

Perioa-

furaj

     

catego-

prasi

şat

rii

nece-

dei

rii

sitate

 

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

 

13 14

15

16

17

18

19

1

Berbeci

nr

10

         

10

           

10

120

     

reproducători

t.

0,8

         

0,8

           

0,8

       

2

 

Oi

nr

239

   

25

 

25

264

           

264

       

adulte

t.

11,92

   

1,16

 

1,16

13,08

           

13,08

       

3

 

nr

116

19

     

19

135

         

1 1

134

       

Tineret

femel 0-3

t.

0,884

0,076

   

0,67

0,746

1,63

       

0,004

0,004

1,626

 

180

   

4

 

nr

                                   

Tineret

femel 3-6

t.

                                   

5

 

nr

                                   

Tineret

femel 6-9

t.

                                   

6

 

nr

34

         

34

           

34

       

Tineret

femel 9-12

t.

1,18

     

0,06

0,06

1,24

           

1,24

 

60

   

7

Tineret

femel 12-

nr

4

         

4

   

4

   

4

         

18

t.

0,18

     

0,005

0,005

0,185

   

0,185

   

0,185

   

40

   

8

 

nr

118

19

     

19

137

       

1

1

136

       

Tineret

mascul 0-3

t.

1,04

0,095

   

0,69

0,786

1,826

       

0,005

0,005

1,821

 

180

   

9

Tineret ovin la îngrăşat

nr

                                   

t.

                                   

10

Ovine adulte la recondţionat

nr

                                   

t.

                                   
 

Efectiv de ovine total

nr

521

38

 

25

 

63

584

   

4

 

2

6

578

       
t. 16,02 0,171 1,16 1,4 2,736 18,76 0,185 0,009 0,194 18,56
t.
16,02
0,171
1,16
1,4
2,736
18,76
0,185
0,009
0,194
18,56

19

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE în perioada 1 - 31 mai

     

Intrări

   

Ieşiri

           

Efectiv la

   

Treceri

   

Vân-

vânzări

Treceri

Sacri-

   
 

Categoria de ovine

inceputul

Naş-

Cumpă-

de la

Spor

Total

Efectivul

zări

pt

la alte

ficări

Total

Efectiv

Zile

Smz

Ef.

Ref

 

perioadei

teri

rări

alte

 

intrări

iniţial +

pt

îngrăşat

catego-

de

Pier-

ieşiri

la sf.

anim

(g)

medi

(%)

catego-

intrări

prasi-

rii

nece-

deri

Perioa-

furaj

u

rii

sitate

dei

 

1

 

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

1

Berbeci

Nr

10

         

10

           

10

124

     

reproducători

t.

0,8

         

0,8

           

0,8

       

2

 

Oi

Nr

264

   

4

 

4

268

           

268

       

adulte

t.

13,08

   

0,185

 

0,185

13,26

           

13,26

       

3

 

Nr

134

         

134

10

 

10

   

20

114

       

Tineret

femel 0-3

t.

1,626

     

0,75

0,75

2,38

0,23

 

0,23

   

0,46

1,92

 

180