Don Quijote este un hidago sarac din La Mancha,om cu mintea ratacita din pricina lecturilor

insistente profilate pe un singur tip de carti:romanele cavaleresti;intre care Amadis de Gaula

ocupa un loc de cinste.Astfel sub influenta de lecture,Don Quijote porneste la drum ca un
adevarat cavaler,incalecand pe Rosinanta,o martoaga,alegandu-si niste arme din carton si
consacrandu-si faptele alesei inimii sale,Dulcineea din Toboso,de fapt o simpla taranca nu prea
frumoasa.
In drumul sau se opreste mai intai la un han unde il ia pe hangiu drept castellan.Intalnind un
taran ce-si batea servitorul legat de un copac,il oblige pe acestasa-l dezlege si sa-I plateasca
simbria.Intalneste apoi niste negustori carora le cere sa proclame pe Dulcineea drept cea mai
frumoasa doamna din lume.este insa grav batut si astfel trebuie sa se intoarca acasa,imbolnavidu-
se.prietenii lui stiu ca responsabile pentru dementa lui sunt cartile de aventuri,pe care hotarasc sa
le arda,crutand doar doua:Dina de Montemayor si Amadis de Gaula.

Dupa insanotasire,eroul hotaraste sa plece din nou,de aceasta data luandu-si un insotitor,Sancho
Panza,pe care il convinge sa-I fie scutier.Ia niste mori de vant drept uriasi,cu care vrea sa se
bata,iar in trasura pe care o isotesc niste calugari benedictiniisi inchipuie ca se afla o printesa
rapita.Pornind la atac impotriva convoiului,este din nou lovit.

Unor pastori care il adapostesc le tine niste discursuri despre varsta de aur a omenirii,cand
“miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu naivitate,fara ca cineva sa caute a le pune intr-o
lumina mai buna,prin ocolul mestesugit al cuvintelor.Nu exista inselaciune miciuna si
rautate,care sa se amestece cu inima deschisa si cu buna credinta”.

De la pastori afla Don Quijote de povestea lui Grisostomo,care isi daduse viata pentru a obtine
iubirea frumoasei pastorate Marcela.Dupa ce pleaca de la pastori,cei doi sunt atacati de pazitorii
unor iepe,din pricina Rosinantei,care fusse atrasa de nechezatul acestora.O turm de oi capata in
ochii celor doi aspectul unei armate de dusmani,si o ataca.Ciobanii ii bat din nou.Elibereaza un
convoi de condamnati in lanturi,convins ca a reparat o nedreptate.

Puscariasii,in schimb,ii ataca cu pietre,iar unul ii fura magarul lui Sancho.Intalnind pe barbierul
unui sat,ii iau lighenasul,pe care il cred coiful unui vrednic cavaler,coif pe care Don Quijote
hotaraste sa-l poarte ca pe un trofeu de cinste.In Sierra Morena afla pe nefericitul
Cardenio,nebun din pricina unei iubiri neimpartasite.

Pe malul unei ape o descopera pe Dorothea,iubita lui Fernando.Dorothea ii povesteste lui Don
Quijote de Lucinda,iubita rapita a lui Cardenio.Ajunsi la un han,Don Quijote si Sancho Panza iau
butoaiele cu vin drept uriasi si le spinteca,spre marea suparare a hangiului.La han apar calatori
mascati.Sunt Don Fernando si Lucinda,pe care Don Quijote o reda lui Cardenio,iar Fernando o
regaseste pe Dorothea.Dupa alte intamplari,Don Quijote este dus acasa ,in La Mancha intr-o
colivie.Ajunge intr-o duminica dupa-amiaza,mai mult mort decat viu.

Dupa o luna ,el inca nu este vindecatde nebunie si incearca sa-l convinga pe Sancho sa porneasca
din nou spre El Dorado.Palatul Dulcineei nu se vede nicaieri si cand,spre al consola Sancho ii
arata lui Don Quijote o taranca oarecare,acesta considera ca ceva necurat s-a intamplat si ca sub
chipul had al aceleia se afla gingasa doamna sufletului sau.Dupa un duel cu bacalaureatul Sanson
Carrosco,un compatriot,invingatorul Quijote ataca un transport de lei care obositi,nu
reactioneaza.Don Quijote “cavalerul tristei figure”se va autointitula de acum “cavalerul leilor”.

Quijote ii fagaduise de multa vreme lui Sancho guvernamantul unei insule,ca rasplata pentru
osteneala si loialitatea lui.Ajunsi la castelul unui duce,acesta ildetermina pe Quijote sa-si tina
promisiunea.El il numeste pe Sancho drept guvernator al insulei Barratoria.Sancho se dovedeste
insa incapabil si renunta la la inalta insarcinare ce-i fusese oferita.

Dupa o multime de alte peripetii,Quijote se intoarce in casa sasi cade intr-un somn greu.Cand se
trezeste este vindecat de nebunie,intelege tot ceea ce facuse inainte si simte ca i se apropie
sfarsitul.Sancho Panza il plange,pentru pentru ca-I placuse jocul nebunesc al stapanului sau,desi
de nmulte ori el fusese cel care increase sa-i arate absurditatea si inutilitatea tuturor actelor
sale,in care,de altfel,se va complace el insusi.Don Quijote moare cu mintea vindecata complet,ca
prin minune.

Intr-un studiu inchinat Cavalerului de la Mancha,se remarca faptul ca romanul Don

Quijote al lui Cervantes urmareste cu exactiate scenariul initiatic de sursa
medievala,multutmita caruia Don Quijote trece prin diverse experientecautand sa ajunga
la “starea reprezentata de varsta de aur” a omenirii.este Don Quijote victima unei false
perceptii a realitatii,sau nu?El nu vede sau nu vrea sa vada realitatea?

Romanele cavaleresti si pastorale,filozofia neoplatoniciana sunt cand atacate,cand-

paradoxal-folosite ca termeni de comparatie si elemente de constructie
fundamentale.Astfel,prin romanul Don Quijote apare unul din primele romane
moderne.Personajul Don Quijote vorbeste si gandeste intr-o permanenta intertextualitate.

Tocmai pentru ca acest apare in momentul perimarii unui nou model si al afirmarii
altuia,eroul lui Cervantes este unul cu o personalitate duala,fisurata,un erou tragic care
lupta “nebuneste” sa pastreze inca in fiinta vechea lume.in cele din urma planul realitatii si
cel al fictiunii se afla pe acelasi nivel si se intrepatrund:realitatea se literaturizeaza iar
lumea reala isi pierde din calitatile ei immediate,eroul –de tip modern,de altfel-suferind o
atractie irezistibila,victimizanta spre un model.

Don Quijote.Reîntors în Spania, se dăruieşte idealurilor literelor. Scrie un roman pastoral, versuri,
drame, mai multe comedii şi farse, 12 nuvele- adevărate capodopere ale genului.apoi devine perceptor
de birouri, timp de câţiva ani. Pentru fraudele săvârşite de un ajutor al său, face şi câteva luni de
închisoare, unde va medita asupra vieţii sale trecute, pline de deziluzii, înfrângeri şi amărăciuni.

Don Quijote.Bilanţul acestei vieţi,Cervantes l-a transfigurat sub forma unui roman :Don Quijote de la
Mancha , una din marile capodopere ale tuturor timpurilor.Subiectul romanului este bine cunoscut: un
nobil de la ţară, sărac, dar care e mândru de titlul său nobiliar de ,,hidalgo”( în spaniolă ,,hijo de algo”’-
fiul unuia care a fost ,,cineva”, om de viţă veche), cititor pasionat de romane cavalereşti, îşi propune să
reînvie instituţia ,, cavalerilor rătăcitori”de odinioară, şi astfel călare pe slăbănogul său cal, Rocinante, şi
însoţit de mucalitul ţăran Sancho Panza ca scutier,Don Quijote porneşte ,,în ajutorul celor slabi şi
năpăstuiţi” .

Din nesfârşita serie de aventuri,Don Quijote iese mereu înfrânt, suferind tot felul de necazuri şi umiliri,
mereu luat în râs de ceilalţi, chiar şi de ţăranca simplă Dulcineea, cum o botezase el, văzându-o în
închipuirea lui ca pe o frumoasă castelană, de care se îndrăgosteşte.

Până la urmă, după ani de asemenea nefericire şi ridicole aventuri, vindecat de închipuirile lui
cavalereşti, Don Quijote( pe numele său adevărat Alonso Quijano), se întoarce acasă. Ultimul capitol al
romanului, descriind sfârşitul eroului, este poate cel mai frumos din întreaga carte.

Cervantes se naşte la începutul celei de-a doua jumătăţi a ,,secolului de aur spaniol” şi trăieşte ultimii ani
ai apogeului Spaniei, dublaţi de apropiata decădere, al cărei preludiu începe cu înfrângerea Armada
(1588). El este fiul Renaşterii, prin toate fibrele spiritului şi fiinţei sale, reprezentant de geniu al
umanismului spaniol şi universal, ca şi precursor al modernităţii, fiind după opinia unanimă, părintele
primului roman modern.

Viaţa spaniolă în complexitatea ei, vegheată cu stricteţe de Inchiziţie, a fost imortalizată de Cervantes în
toată opera sa şi, mai cu seamă, în capodopera Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha apărută în
două părţi(1605,1615), operă reprezentativă pentru setea de sinteză a spiritului renascentist, Don
Quijote străluceşte ca un astru de primă mărime, pe un cer nu prea aglomerat, dar bine acoperit,
ocupându-şi locul în constelaţia lui Gargantua şi Patagruel, parodie magistrală a vieţii social-politice
franceze.

Umanistul francez s-a folosit de masca uriaşilor,precum Cervantes a folosit masca nebuniei, aceasta fiind
mult mai încărcată de semnificaţii.Dincolo de personajul tipic pentru un timp şi un spaţiu geografic şi
spiritual determinat, el explică omul tuturor timpurilor.Fiecare generaţie are ,,Don Quijote al său”.