Sunteți pe pagina 1din 2

În grădina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu
„Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul
Căzut pe brânci, în iarbă se-mpotrivea întruna
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mână ne-ndurată, ţinând grozava cupă


Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere


Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă
Dar fălcile-ncleştându-şi cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă.

Deasupra fără tihnă se frământau măslinii


Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă.
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roată după pradă. ”
1. Geneza poeziei. Sursa de inspiraţie
Poezia face parte din volumul „Pârgă”(1921) şi se înscrie într-o tendinţă mai largă a
poetului spre poezia de inspiraţie religioasă. Este inspirată din Evangheia după Luca, 22,
40 - 46 pasajul care relatează episodul rugăciunii lui Isus din grădina Ghetsemani,
înaintea prinderii şi crucificării lui „Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: „Rugaţi-vă ca
să nu cădeţi în ispită”. Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi,
îngenunchind, Se ruga, zicând ”Părinte, de voieşti treacă de la Mine acest pahar...Dar
nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” Iar un înger s-a arătat Lui şi-l întărea. Iar El, fiind
în chin de moarte mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge
care picurau pe pământ.” . Isus se retrăsese să se roage împreună cu trei discipoli
apropiaţi (Petru, Ioan şi Iacov). Rugăciunea aceasta dezvăluie lupta interioară din
sufletul lui Isus. De fapt lupta se dădea între cele două laturi ale personalităţii sale: partea
divină şi partea umană. În umanitatea sa, Isus ar fi vrut să evite suferinţa, se temea de
severitatea pdepsei divine; divinitatea Lui îi cerea să-şi ducă până la capăt misiunea de
salvare a omenirii din păcat.
2. Tema poeziei
Este o poezie de inspiraţie biblică dar poetul nu versifică doar episodul
din Ghetsemani, ci se procupă de aspectul filozofic al dublei naturi a lui Hristos: de om şi
Dumnezeu în acelaşi timp. Raportul dintre divin şi uman, dintre spiritual şi material,
dintre Bine şi Rău l-a preocupat mereu pe Voiculescu. (vol. Poeme cu îngeri, Călătorie
spre locul inimii)
3. Structura poeziei
Versurile sunt grupate în patru catrene, cu rimă încrucişată, cu o măsură a versurilor
egală (14 silabe). Ritmul poeziei este iambic, deoarece accentul cade pe cea de a doua
silabă (I- sus lup-ta).

1
 Strofa I prezintă lupta lui Isus, oglindită mai ales în atitudinea Lui şi pe trăsăturile
chipului său. Suferinţa este sugerată prin imagini vizuale: „căzut pe brânci”, „curgeau
sudori de sânge”, „chipu-i alb ca varul”(contrastul cromatic alb- roşu plasticizează
portretul lui Isus, accentuând durerea fizică şi morală) şi imaginea auditivă:
„amarnica-i strigare”. Zbuciumul lui se transmite întregului univers: „amarnica-i
strigare stârnea în slăvi furtuna”.
 Strofa a II-a se axează pe simbolul cupei care reprezintă suma suferinţelor pe care
urma să le îndure Isus. „Mâna ne-ndurată” care „ţinea grozava cupă” simbolizează
voinţa divină implacabilă care hotărâse că Isus trebuia să-şi ducă până la capăt
misiunea pe pământ.
 Strofa a III-a prezintă conţinutul cupei printr-o serie de antinomii: apă verzuie
//sterlici de miere, venin groaznic// dulceaţă, moarte//viaţă. Compoziţia duală a
infamei băuturi se referă la dublul aspect al sacrificiului lui Isus: pe de o parte el
presupunea suferinţă, umilinţă, teamă (veninul groaznic) dar, pe de altă parte,
îndeplinirea lui îi va aduce satisfacţia datoriei împlinite, bucuria de-a-i fi salvat pe
muritori (dulceaţa, mierea).Însă în momentul rugăciunii din Ghetsemani omul Isus nu
mai percepea decât veninul, ameninţarea suferinţei iminente: „Bătându-se cu
moartea, uitase de viaţă.”
 Strofa a IV-a mută centrul atenţiei asupra cadrului exterior care împărtăşeşte
suferinţa lui Isus. Prin personificările „se frământau măslinii”, „păreau că vor să
fugă”, „treceau bătăi de aripi” se sugerează o stare de agitaţie care a cuprins natura,
care participă înfiorată la suferinţa Lui. În ultimul vers prezenţa unor păsări de pradă
„uliii de seară”care deja „dau roată după pradă” este un semn prevestitor de moarte.
4. Limbajul este presărat cu termeni religioşi, preluaţi din textul biblic şi are o tentă
arhaică, datorată de asemenea sursei de inspiraţie: „soarta”, „pe brânci”, ”sudori”,
„slăvi” „amarnică”, „a stârni”, „sterlici”, „vraişte”, „a îmbia” , „”tihnă”.
Din punct de vedre stilistic observăm prezenţa figurilor de stil care sporesc
expresivitatea textului, fără a-l încărca în mod inutil şi ostentativ cu podoabe retorice.
Remarcăm astfel metafore: ”paharul”, „mînă ne-ndurată”, „infama băutură”, „veninul
groaznic”, „sterlici de miere”, epitete: „sudori de sînge”, „chipu-i alb” „veninul
groaznic”, „sete uriaşă” „grozava cupă” , „amarnica-i strigare” „infama băutură”(aceste
ultime exemple sunt şi inversiuni), comparaţia „chipu-i alb ca varul”, personificări: „se
frământau măslinii”, „păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă”.
Titlul poeziei stabileşte coordonatele locale ale evenimentului descris „În grădina
Ghetsemani”, anunţă tema biblică şi direcţionează aşteptările cititorului spre o poezie
religioasă .
5. Trăsături tradiţionale în poezie:
-influenţa religioasă (sursa biblică de inspiraţie)
-cultul trecutului prin valorificarea limbajului arhaic;
-compoziţia riguroasă ( versificaţia respectă canoanele clasice, prin simetria strofelor,
măsura egală a versurilor, ritmul iambic şi rima încrucişată ).
Concluzii: Textul poeziei este o transpunere lirică a naraţiunii din Evanghelia
după Luca. Faţă de evanghelistul Luca, Voiculescu subliniază mai mult trăirile interioare
ale personajului central şi plasticizează dilema în care este pus Isus datorită personalităţii
sale duale: om şi Dumnezeu în acelaşi timp.