Sunteți pe pagina 1din 2

Obezitatea si diabetul

Numeroase studii au aratat ca diabetul este ereditar si cei cu gene mostenite


sunt susceptibili de a dezvolta diabet.
Metabolismul alimentelor depinde de activitatea enzimelor . Reglarea secretiei
acestor enzime se face sub controlul sistemelor endocrin si nervos.
Individul susceptibil de a dezvolta diabet prezinta probabil din nastere o
deficienta la nivelul unuia dintre ele si ca atare acestea pot ceda la un stres
intens si prelungit.
Obezitatea in sine nu poate fi considerata cauza diabetului deoarece s-a
constatat ca doar 5% dintre pacientii obezi dezvolta diabet. In schimb, poate fi
considerata cel mai important factor in aparitia sindromului clinic diabetic, 75%
din diabetici sunt obezi.
Numeroase dovezi arata ca obezitatea determina un necesar crescut de insulina.
Daca functionarea pancreasului este buna, necesarul de insulina poate fi
satisfacut. In caz contrar, apare o insuficienta a acesteia si in final diabetul.
De regula tulburari ale dezvoltarii emotionale a individului determina tendinta
acestuia de supraalimentare. In acest caz putem considera ca sursa etiologica a
diabetului zaharat factori psihologici.
De asemenea , studii psihanalitice ale unui numar mare de pacienti cu diabet
zaharat arata ca pacientul cu diabet zaharat prezinta un conflict fundamental
legat de procurarea hranei si ca acesta se reflecta in tendintele exagerate de
incorporare oral - agresiva.
Unii medici considera ca aportul alimentar al diabeticului trebuie restrictionat
serios. Altii sustin o dieta libera atata timp cat nu exista simptome cinice.
Restrictionarea hranei diabeticului implica nu doar mancare mai putina, ci
determina frustrare si intensifica insecuritatea pacientului diabetic. Acesta
constientizeaza la fiecare masa in grup ca este diferit de ceilalti membri sanatosi
ai grupului.
Medicul care impune o disciplina stricta prelungeste revolta si resentimentele
existente la adresa autoritatii parintesti. Acesta isi asuma rolul de a pedepsi si
respinge.
Medicul care nu impune rstrictii in alimentatie poate fi considerat de pacient
dezinteresat. Pacientul nu respecta dieta, si ca atare, favorizeaza obezitatea. Si in
acest caz acest comportament poate fi daunator pentru pacient. Pacientul
considerandu-l pe medic dezinteresat poate trezi in acesta, ostilitate si vinovatie
care randul lor pot influenta nefavorabil evolutia bolii.

Medicul ar trebui sa urmareasca mai bine cantitatea de calorii pe care le retine


organismul pacientului decat cele ingerate sau eliminate. In conditiile unei
alimentatii normale, utilizarea corecta a insulinei nu agraveaza boala.

Alexander, F., Medicina psihosomatica, Ed. Trei, Bucuresti, 2008.