Un iepure care privea mersul lene al unei estoase i spuse acesteia n
glum: - Vrei s facem o ntrecere, s vedem cine alearg mai repede? estoasa ncuviin. A doua zi, dis-de-diminea, venir la locul hotrt pentru nceperea cursei. Multe animale voiau s priveasc ntrecerea i ateptau cu nerbdare. Domnul oarece trase o linie roie pentru start i veveria ddu semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele porni val-vrtej, iar estoasa ncetinel, dup cum i era felul. Cum o luase cu mult naintea estoasei, iepurele se aez s mnnce civa morcovi proaspei. n timp ce mnca, trecu i estoasa, asudat, dar hotrt s nu se dea btut. Iepurele mai alerg un pic i, n dreptul unui sat, se aez sub un copac s se odihneasc. Trziu, estoasa l ajunse din urm, dar trecu mai departe fr s se opreasc. Iepurelui i se fcu somn. i spuse: - Soarele sta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! estoasa e nceat i voi avea timp s-o ntrec! Cnd se trezi, vzu c se lsa noaptea. Sri ca ars i porni pe urmele estoasei. n deprtare, o vzu cum trece linia de sosire i ctig ntrecerea. Toate animalele au aplaudat-o. I-au dat apoi o cup, ca unei mari ctigtoare. Iepurele a ajuns trziu, obosit i ruinat, tocmai el, care credea c este cel mai bun alergtor. Aa a aflat c strduina este un dar nepreuit.