Sunteți pe pagina 1din 9
n SPINTUL_GRICONIR DE NYE de curatirea de cele f&cute tn viata lor trecut&, unii din cei nespalati si cu vesmintul vietii patat, mpinsi de simtirea necuvint&toare, Indraznesc s& se apropie de urcusul dumnezeiesc, din care pricin& sint ingropati In propriile lor cugetari, Caci parerile Jor eretice sint ca niste pietre necioplite care doboara si ingroap& pe propriul n&scocitor al relelor in- vataturi, Der ce inseamna intrarea lui Moise in intuneric $i vederea lui Dumnezeu in acesta? Caci ceea ce istoriseste acum pare oarecum con- trar primei aratari a lui Dumnezeu, Caci atunci, Dumnezeu S-a aratat fn luming, iar acum, in intuneric, Dar nici acest lucru nu-] socotesc aba- tindu-se din sirul celor tilcuite de noi dupa infelesul lor mai inalt, C&ci cuvintul,ne invat& prin acestea ci cunoasterea dreptei credinje se arata prima data in lumina celor ce o primesc, Pentru cd ceea ce se cugeti contrar dreptei credinje e intuneric ; iar alungarea intunericului se face prin tmpart&sirea de lumina. Dar mintea inaintind si, printr-o Iuare- aminte din ce in ce mai mare si mai desavirsita, ajungind la intelegerea adevaratei cunoasteri, cu cit se apropie mai mult de vedere (contem- plare), cu atit vede mai mult cd firea dumnezeiasc& este de nevazut (de necontemplat, de neinfeles) «7, Parasind deci tot ce se vede, nu numai 47, La Inceput i s-a artat Dumnezeu ui Moise prin lumina din rug, De aceea Se naste Intrebarea: cum, acum dupa ce a inaintat atit de mult in virtute, Dumnezeu § So arat& tn intuneric? Sfintul Grigorie face deosebire intre intunericul dinainte de cunoasterea cea dintii a lui Dumnezeu, sau de o cunoastere peste tot a Lui, si intune- ricul in care intr& dup tnaintarea in lumina cunoasterii Lui, aratat’ in rug si in atflpul de foc, ca in ceva superior ef. De aceea el si foloseste pentru intunericul de la Inceput termenul de cxécos (bea), iar pentru cel superior ortc&rei cunoasteri, termenul de yvé¢0s (tenebre). Dac primul intuneric era o credinfA gresita despre Dum- hozou sau necredinja, sau ipsa unei constiinje a existentei Lui — starea din care scoate Be om lumina dreptel credinje, sau a credinfei peste tot in El, sau a constlinjet despre il — intunericul de deasupra, sau de dincolo de aceast& lumina, nu consta intr-o lipsd @ cunogtinfel sau a constiinjei peste tot despre Dumnezeu, ci o inaintare in ea pind dincolo de ea, Decl, intr-un alt sens tntunericul de deasupra luminii este o ridicare in lumin& pind dincolo de ea, o intensificare suprema a credintel celei drepte si a con- atlintel despre Dumnezeu ‘si a cunostinfei Lui, De aceea, sfintul Grigorie spune c& Gent Intuneric € «stralucitor» (Layxpds jvégos) sau e intuneric din prea mult& lumind. Reluind ideca Imbinarii paradoxale a intunericului si a luminli in cunoasterea Jul Dumnezeu, tn sensul ci lui Dumnezeu nu I se potriveste nici unul din cei doi ter- men|, flind mai presus de cea ce exprima ei, Dionisie Areopagitul va spune ci Dum- Rozeu loculeste in «intunericul supraluminos» si explicé aceasta in urmétorul fel: «intunericul dumnezeiesc este lumina neapropiata in care se spune ca locuieste Dumnezeu (I Tim, 6, 16). $i lind nevazut din cauza luminil covirsitoare, si neapro- Plat, pentru abundenta revarsarii suprafifnfiale de lumina, in El ajunge oricine se Snvredniceste s& cunoascd si sé vada, prin faptul ci mu-L vede, nici nu-L cuncaste, ‘ajungind tn realitate in Cel mai presus de vedere si de cunoastere, cunoscind aceasta : cA este dincolo de toate cele sensibile si inteligibile (de toate cele cunoscute cu sim- turile sl cu mintea)» (Epist. V cdtre Dorotei; P.G., Ill, col. 1073'D). Cel ce se ridic& in amblanta Lui are constiinfa de suprema intensitate nu numai a faptului ca Dum- nezou exist’, ci si a felului cum exist’ El, sau o simfire covirsitoare a prezenjei Lui. Dar tntructt’ aceasté constiinfa a prezentei Lui se uneste cu constiinfa ca El existé sie prezent intr-un mod mai presus de putinta noastré de cuprindere si de definire, VIATA LUI MOISE 3 cite le cuprinde cu simfurile, ci si pe cele cite socoteste mintea ca le vede (le infelege), inainteaz& mereu spre cele dinauntru pina ce, stra- batind prin multa straduinta de a fnfelege, la ceea ce este de nevazut si de neinfeles, acolo vede pe Dumnezeu, Caci in aceasta consta adevarata cunoastere a Celui céutat : c& a-L cunoaste sta chiar in faptul de a nu-L cunoaste “, Pentru ca Cel cautat e mai presus de orice cunoastere, in- conjurat din toate p&rfile de necuprinsul Lui, ca de intuneric, De aceea zice $i infeleptul Ioan, ajuns in acest intuneric stralucitor, cé «pe Dum- nezeu nimeni nu L-a vazut vreodata» (In, 1, 18). C&ci cunoasterea fi- infei dumnezeiesti ramine neapropiata nu numai oamenilor, ci si intregii firi gindite cu mintea (inteligibile) *, ea Se Aumeste s intuneric, Deci ¢ 0 sirre paradoxald - pe de o parte, e o vedero, 0 contemplare a Tui Dumnezeu, pe de alta o infelegere cé El © mai presus de inlele- gere, Cind nu vad o persoan& deloc sau nu stiu de ea, sint in intunericul nestiintet despre ea, pur si simplu; cind o vad de la o distanta sau am aflat despre ea prin altul, am intrat in lumina constiinjel ci ea exist; dar pe masur& ce am inaintat in apropierea de ea, in intimitatea ef, imi dau seama de complexitatea, de adincimea ei indefinité, de necuprins. In caztl persoanei omenosti Inst al ceva din ea ce se poate defini intructtva : trupul. In cazu} lui Dumnezeu fnsé, lipsind trupul, prezenja Lui nu e incaputa in ceva vazut_concret, in ceva definit. Pe de o parte El nu este vazut in mod concret, pe de alta, El este trdit ca infinit. El este cunoscut totusi, sau este trait: dar este cunoscut sau este trait ca indefinit, in infinitatea Lui. El este trait ca o presiune spirituala bin voitoare, infinit& in posibilitatile ei de a se face simfité in diferite grade de intensi tate. 48, "Ey coirw Tap i AdnOrie Lorey eiByors too Myrovuévon ‘2d ev toitw xd iBety, Ev wd wi ety (P.G, 44, 377 A). Socrate spusese: «stiu ca nu stu nimics. Stintul Grigorie ny afirma c& mu stie nimic, ci ca chiar in a nu sti se aflé o cunoastere. Pentru el, a sti sau_a cunoaste are Infelesul de a defini ceva. Dumnezeu nu poate fi cunoscut in acest infeles, Dare cunoscut In Injelesul ci nu poate fi definit. Cunoasterea in injelosul de definibil se referé numai la fapturile ce pot fi definite, Planul cunostibilului, in acest Injeles, coincide cu planul definibilului, deci al marginitului, sau al creatului Dumnezeu e mai presus de cunoastere in acest Infeles, dar in altfel stim de El; adic& stim de El intr-un mod superior cunoasterii in injelesul obisnuit, in intelesul in care se aplicé fapturilor. De altfel, nici fapturile nu le putem defini complet, ci numai in Parte. De aceea, exist un progtes in cunoasterea lor ca definire tot mai bogat8, dar niciodaté terminaté. Din Dumnezeu ins& nu putem defini nimic. De aceea nici nu putem Snainta in acest fel de cunoastere a Lui, ca si-L definim In mod exact tot mat mult, Nimic din ce spunem despre El nu are caracterul unci definirl exacte yi, cu cit inaintim in cunoasterea Lui adevarata, inaintém in cunoasterea c& nu-L putem defini. Inaintarea In cunoasterea Lui inseamna inaintarea in necunoasterea Lui in in- elesul de definire, sau in cunoasterea continuu progresata a noputimei de a-L defini, sau a infinitatii Lui mai presus de cunoastere in sens de definire. Faptul ca, dup. sfintul Grigorle, exist un progres in a cunoaste ci Dumnezeu e mai presus de cu- noastere este 0 dovada c& aceasta cunoastere a necunoasterii, nu e una cu teologia negativa intelectuala, in care nu e nici-un progres. 49, «ln acest intuneric strélucitor» : Este vorba de un paradox, Dumnezeu nu e acoperit de un intuneric, pur si simplu. Ci intunericul ¢ strilucitor, adica el ne di cu- nostinfa siguré a lui Dumnezeu ca necuprins, ca neinteles. Nu trim un gol pur si simplu, ci trim necuprinderea Ini Dumnezeu, realitatea Lui covirsitoare si de aceea mai presus de orice infelegere. Tréirea Lui nue una cu tréirea oricarel lipse de exis- tenja, ci cu tréirea a ceva mai presus, mai mult, mal covirsitor dectt existenfa pe care ‘© cunoastem. Dar intunericul de pe Sinai e §i 0 uitare a celor de jos, a celor ce se vad. MIATA LUI MowE n lor s& fie alcdtuita din pinze de par si din piei vopsite In osu; si toate cite sint ardtate in Scriptura. Ce rajiune ar putea intelege in amanunte cele spuse ? $i ce lucruri nefacute de mina pot inchipui acestea? $i ce folos aduce celor ce pri- -vesc inchipuirea in materie a celor vazute acolo de Moise ? Dar eu so- cotesc ca e bine sa ldsim tilcuirea infelesului acestora, acelora care au puterea sd cerceteze prin Duhul adincurile lui Dumnezeu (I Cor., 2, 10), dac& e cineva de felul acesta ca si poata «grai taine in Duhul» (I Cor. 14, 2), cum zice Apostolul. Ceea ce spunem noi pe temeiul presupunerilor noastre despre acest infeles lasim la judecata cititorilor, si primeasca sau s& respinga, dup cum va socoti cugetarea celui obisnuit sa judece. Zicem, deci, dupa ce Pavel a dezvaluit in parte taina (Evr. 9, 11), Iuind ca temei scurta lui tilouire, cd lui Moise i s-a descoperit mai ina- inte ca printr-un chip, taina despre cortul care cuprinde totul. Cortul acesta este Hristos, puterea si intelepciunea lui Dumnezeu, Care, nefiind facut de mind dupa firea Lui, primeste s& se plasmuiasca atunci cind e de trebuinf& s& fixeze acest cort intre (in) noi, Astfel, in oarecare fel, acelasi cort este si nefacut si facut, in prima calitate existind de mai fnainte ca necreat, iar in a doua primind aceasta alcdtuire vazuta, fa- cindu-se creat >, 54 b. Cortul pe care-] vede Moise in intunericul de pe Sinai cuprinde totul. Dar ‘ca cuprinzitor al tuturor celor create si al rafiunilor tor dumnezciesti, El este Cuvin- tul lui Dumnezeu, Care, fiind cortul nefacut de mind, cuprinde ratiunile tuturor, dar pe urmé, facindu-Se si om, cuprinde si In alt mod cele create pe baza ratiunilor aflate in El din veci. El este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu, pentru ca poate crea, cuprinde, sustine, conduce cu o minunata rinduiala si aduna in Sine toate, pentru c& puterea si intelepciunea ce se vede in toate Il are pe El ca subiect, sau pentru ca El Insusi Se arat& pentru cei ce vid cu adevarat in aceasta putere si intelepciune ce le-a creat, le cuprinde si le conduce spre Sine pe toate. El este astfel ipostasul ultim 4 tuturor, este ipostasul prin fire al celor dumnezeiesti si ipostasul prin intrupare al celor create. El Se poate face si cort facut, sau omenesc, pentru ca e Modelul ‘omului, pentru cd omul e si el un cort, sau un subiect care cuprinde toate cele ‘create ‘In idelle lor, care e facut s& aibé si pe Dumnezeu Cuvintul in sine, fiind ‘Mntarit prin El in capacitatea de a cuprinde toate. Intrupindu-Se ca om Cuvintul lui Dumnezeu insusi fixat in calitate de cort fntre noi, sau in firea noastré ome- neasci, cuprinzind din insusi interlorul omenesc toate si in acelasi timp Intérind in Omenescul nostru la maximum capacitatea de a cuprinde toate. Apoi, prin unitea Sa eu moi, ne face pe fiecare impreuna-cuprinzstor cu El al tuturor. El cuprinde prin noi toate intr-un mod omenesc si noi cuprindem prin El toate, intr-un mod dumnezeiesc. E] Se face din Biserica ce le cuprinde intr-un anumit fel pe toate inca inainte de in- trupare, prin intrupare, Biserica ce le stringe si mai mult in Sine, intr-un mod In parte vérst, impacindu-le prin stagele crucii Lui (Col, 1, 1520). S-a facut Bisericé si, in acelasi timp, Arhiereul ei, adunindu-le si ca om pe toate in Sime ca intr-o incapere, dar in aceeasi calitate si'ca subject mijlocitor la Tatal, ca si le ofere Impreuna cu ‘Sine Sie-Si ca Dumnezeu si lui Dumnezeu Tatal insusi, dindu-le putere s& se aducd si ele impreuna cu El, ca jertfa lui Dumnezeu. [ar omul, fiind chemat sa fie si el cort in cortul dumnezeiesc, iar Cuvintul dummezeiesc, cort deplin infaptuit in cortul fomenesc, sau un singur cort in corturile omenesti, omul e chemat s8 fie si el Biserica, sau fn Biseric¥, adica si le cuprinda po toate tmpround cu ceilalti semeni si s& fie Cupring de toll, dur in acclusl timp sd fie preot al lor, Separarea lui de ceilalti si ne- a0 SPINTUL ORIGORIK DK NYESA lar chivotul legém{ntului, acoperit cu aripile lor, s& nu ni se par& strdin auzului *®, Caci la Isaia se poate afla aceeasi numire data ari- pilor, ca chip, de c&tre prooroc. Ceea ce se spune despre chivot mie mi se pare cd are aceiasi injeles cu ceea ce se spune de cdtre proorocii aceia. Aceasta mi se pare ci inseamna necuprinsul (neinjelesul) con- templat al celor ascunse si negraite. Iar auzind despre bratele sfesnicu- lui ce se inalfa ca niste ramuri dintr-o singura tulpina, pentru ca lumina 88 se reverse imbelsugat si darnic din toate partile, nu vei gresi de te vei Gindi la razele de multe feluri ale Duhului, care impodobesc acest cort, cum spune Isaia, imp&rtind in sapte iluminarile Duhului (Is. 7, 1). lar acoperaémintul impacérii socotesc c& nu mai are nevoie de vreo tilcuire, odata ce Apostolul i-a dezvelit intelesul cind a spus: «Cel pe care Dumnezeu l-a pus impacare pentru sufletele noastre» (idastipiov). lar cind aud de jertfelnic si de altarul tamiierii, infeleg inchinarea adus& neincetat in acest cont de c&tre cele ceresti, Fiindcdé nu numai limba celor de pe pamint si a celor de deasupra pamintului®, ci sia celor ce- Testi se zice c& inalfa cintare de lauda Incepatorului a toate, Aceasta este jertfa placuta lui Dumnezeu, roada buzelor, cum zice Apostolul (Evr. 13, 15) si buna mireasma a rugaciunii. lar dac& in cort sint vazute si piei vopsite in rosu si fesaturi din par, nici prin acestea nu se intrerupe firul contemplatiei (tilcuirii duhov- nicesti). Caci ochiul proorocesc ajuns la vederea celor dumnezeiesti a vazut de mai tnainte patima mintuitoare, inchipuita prin fiecare din cele spuse : prin pielea rosie, singele, iar prin par, moartea, Fiindca parul in trupul omului este fara simfire ; de aceea e chipul mortii. Deci cind proorocul Moise vede cortul de sus, acestea le vede. lar cind cineva gindeste la cortul de jos (fiindcd adeseori acesta sau Bi- serica e numit& de Pavel, Hristos) 58, bine este s infeleag’ prin stilpii Bisericil pe slujitorii tainei dumnezeiesti, Caci asa ti numeste Scriptura pe apostoli, pe invafatori si pe prooroci. Pentru c& nu numai Petru si Ioan 1 Iacov sint stilpi ai Bisericii, nici numai Ioan Botezatorul nu a 56 b. In chivot se aflau acoperite legea lui Moise, care reprezenta pe Cuvintul lut Dumnezeu, nedescoperit inc& in mod direct, toiagul inflorit al lui Aaron, sau firea noastr& din nou refacutd, care se va ardta dupa descoperirea directé a Cuvintului lul Dumnezou, si nastrapa cu mana, care tnsemna trupul lui Hristos ce ni se va im- p&rtdsi dup& ‘intruparea Lui, Acestea inchipuiau cele ascunse si necuprinse ale lui Dumnezeu, sau mai bine zis ale planului lui Dumnezeu cu lumea, pe care nici heru- vimit nu le cunosteau inci, desi strajulau deasupra locului unde erau ascunse, sau tn Jurul lul Dumnezeu. 57, «Cele de deasupra pimintului» pot sa fie stelele, sau pot sa fie cei plecafi do pe pamint in dreapta credint&, de care se deosebesc Ingerii, ca cel cerestin. 58, Cortul de sus e Cuvintul dumnezelesc, sau Dumnezeu ‘neintrupat. lar cortul do Jos, sau Biserica, poate fi numit& si ea Hristos, sau Dumnezeu-Cuvintul cel in- trupat 91 prelungit In trupul Sdu tainic. VIATA LUT Moun ow sdu), ajungind acl, ca gi cind nu s-ar fi Impartasit din cele ce, dup& mar- turia Scripturii, s-a Imp&rtagit, cere lui Dumnezeu sé i Se arate, ca si cum Cel mereu vazut de el nu i S-ar fi aratat ? Si glasul de sus raspunde acum dorintei celui co cere gi nu respinge s&-i fac& lui acest adaos. Dar il intristeaza iardyi, spunindu-i ci ceea ce cere el nu poate incipea in viata oamenilor. Dar stim c& este un loc linga Sine, cum zice Dum- nezeu insusi, si pe locul acela, o stinca si in stinc&, o deschizatura in. care porunceste lui Moise sa stea. Apoi Dumnezeu va acoperi cu mina Sa gura acestei deschizaturi pina ce El va trece pe din afara ei, che- mind pe Moise s&-I vada spatele (Jes., 33, 21—22). Si asa a vazut Moise pe Cel cdutat, odata ce cuvintul lui Dumnezeu i-a facut fagaduinja Lui nemincinoasa. Daca ia cineva acestea dupa litera, nu numai c& infelesul lor ra- mine nelaémurit celor care-1 cauta, dar nici macar nu e curajit de o in- felegere necuvenita a lui Dumnezeu. Fiindc& numai la cele ce au chip se poate vorbi de fafa sau de spate. Dar orice chip margineste un trup. Deci cel ce cugeti un chip la Dumnezeu nu va socoti ca El e liber de o natura trupeasca. Ins& orice corp este, faré indoiala, compus si ceea ce este compus isi are fiinja alc&tuita din imbinarea unor elemente de- osebite, Iar ceea ce este compus nu va spune nimeni ca este de nedesfacut. lar ceea ce se poate desface, nu poate fi nestricacios, fiindca stricarea este desfacerea compusului, Daca, deci, infelege cineva «spatele lui @5. 1 se recunoaste lui Dumnezeu insusirea simplitatli, in sensul c& El nu este compus, lar datorita simplitatii, este de nedesfacut si deci nestricécios, incoruptibil. Caci orice corupere sau alterare este 0 desfacere in elementele componente, 0 des- facere in progres, Simplitatea lui Dumnezeu inseamna deci o unitate desavirsita a fin- fel Lui, nesupusd nici unei coruperi, nici unui proces de desfacere. O forja a unitati mentine si pe cele compuse in unitate, atit timp cit dureaza, céci simpla aléturare a clementelor lor compoxente nu le-ar putea constitui ca intreguri, Accasté unitate face elementele lor complementare, Dar forfa acestei unitali dintre ele nu dureazd prea mult, Ins o anumil’ fort a unitajii tot rémine intre elementele care au com- bus @numite Intreguri, cdci numai ca poate sé le mine la formarea altor intregurr. Mai ales, persistio unitate inte componentele cosmosulai. Caci numai aceasta ex- plic& persistenfa Tui ca un intreg. Dar aceasta fort’, care fine legate toate in acclasi cosmos, implic’ in ca fore ramificate, mobile, care se combina in alte si alte unitati ca parti ale cosmosului intreg. Unitatea aceasta general strabate prin toate elemen- tele cosmosului, dirijind forjele ramificate spre unificari provizorii, in varietate con- tinua. Forfa aceasta a unitéjii generale nu-si poate avea oblrsia si suportul de sus finere decit in forja unei unita{i supreme desavirsite, cici ‘altfel ce-er impiedica cosmosul de a se desface complet odaté cu elementele diferitelor unitaticompuse, sau sé {ind piept acestei tendin{e de desfacere a lor si si le readuc& in alte unitati? O unitate sau o simplitate superioara cosmosului mentine unitatea lu, dar o lasé sa se adapteze une| lumi care, odati cu unitatea ei si cu permanenta anumitor forme de combina{ie, manifesta $i 0 schimbare In aceasta unitate si tn individuatiunile unor for- ie (specii} durabile de compozitie, In orice caz, In lume, oricit s-ar mentine ea ca Intreg intr-un fel de identitate cu sine Insdsi, este 0 stricare, o corupere continua. Tar 0 unitate Individual’, care s-a siricat odat& sau a pornit spre stricare, nu se mai ponte reface. Mentinerea’Jumil nu ¢ 0 niontinere care s& se extindd si asupra indivi- Guatiunitor ef, Tar constiintele existente In ei stnt proprii unor individuatiunt. Deci mentinerea Tumit In Identitatea ci co mentinere de care nu sint satisfécute tocmat SYINTUL_OMIOORIN_DE_NYSEA Dumnezeu» dupéi liter8, e condus la aceasté nebunle in chip necesar de Inl&nfuirea fireasc& a cugetarii, Pentru c& partea dinainte si spatele tin nu- maidectt de un chip, iar chipul e propriu trupului. Iar acesta putindu-se desface se poate desface prin ins&si firea lui. C&ci tot ce este compus se poate desface, Iar ceea ce se poate desface nu poate sé fie nestrica- clos, Deci cel ce slujeste literei, pe temeiul unei cugetari ce se desfai- goaré ca in lant, va socoti stricéciunea ca apartinind lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este nestricacios si netrupesc. Dar atunci, care e infele- sul potrivit al celor scrise, in afar& de cel dupa litera? Si dacd partea aceasta a celor scrise in cuvintul Scripturii ne sileste si gasim un alt Infeles, se cade, fra indoiala, s& intelegem in acelasi fel intreaga istorie. C&ci intelesul pe care fl g&sim intr-o parte, trebuie s-1 vedem in intreg. Asadar si locul de ling’ Dumnezeu si stinca din acel loc si inca- perea din stincé numita deschizatura si intrarea lui Moise in ea si aco- perirea gurii ei de c&tre mina dumnezeiasca, si trecerea si chemarea lui Dumnezeu si apoi vederea spatelui Lui va fi potrivit sa fie cugetate prin tidicarea Ja un plan mai fnalt. Care este deci infelesul acestora ? Asa precum corpurile ce tind in jos, dacé pornesc la vale, chiar dac& nimeni nu le mai impinge dup& prima miscare, se avinta prin ele tnsele intr-o miscare si mai repezita in jos, atita vreme cit rémin cu chipul inclinat si supus acestei porniri, neaflindu-se nimic care, prin im- potrivire, s& opreasca pornirea lor, tot asa, dar dimpotriva, sufletul eli- berat de impatimirea sa piminteasc& se avinté usor si repede in mis- carea catre cele de sus, ridicindu-se de la cele de jos, spre Inaltime. Si neflind nimic care s8-i opreasc& de sus pornirea (pentru cé firea binelui este atragatoare pentru cele ce privesc spre el), sufletul se ridic’ mereu mai sus de la sine, intinzindu-se impreuna cu dorinfa dupa cele ceresti spre cele dinainte, cum zice Apostolu] (Filip. 3, 14), continutnd zborul spre ceea ce e mai sus. C&ci, dorind ca prin cele ajunse s& nu piarda tndl{imea vazuté mai sus, e purtat neincetat de pornirea spre cele de sus, relnnoind mereu prin cele dobindite taria zborului, Fiindc& lucra- formele cele mal tnalte de existenta din ea, sau singurele forme in care lumea tsi arat{ un sens: constiintele umane, Pe ling& aceea constatam in constlinja umand, gu fn sublectul uman constfent, o unitate superioara tuturor unitafilor compuse din lume: ¢ unitatea simpla, necompusé, cu toat& varietatea simlirilor, a cuget&rilor, a continuturilor el. E o unitate a spiritului. Numat spiritul poate fi cu adevarat simplu. Numat el poate vedea si unitatea relativi a lumii materiale, sau i poate da acesteia © unitate in el tnsusi. O unitate de felul acestei unitati spirituale, dar existent& prin sine s{ fofinit mai puternic’, trebuie s fie aceea care mentine si o relativd unitate 1m lume $1 care a creat si spiritele necompuse legate de trupuri. Unitatea aceea su- Premf nu poate fi leqati de un trup compus, care prin descompunerea lul aduce sufe- rin{{ sufletului simplu, Numai puterea ei mai presus de fire va putea da si lumfi sf omuluf o unitate incoruptibilé tn viata viltoare, prin silstuirea tn el, a AFINTUL GRIGORIE DR _NVESA c& dorinta lui, dar nu {-a fag&dult vreo Incetare $i sdturare a dorintel Pentru ca nu S-ar arata slujitorului pe Sine insusi, dac& ceea ce se vede din El ar fi de asa fel, c& ar face s& inceteze dorinta celui ce vede. Caci a vedea pe Dumnezeu cu adevarat sti fn aceea c& cel ce priveste spre EI nu ajunge niciodata la sfirsitul dorintei de a-L vedea ®, Fiindc& spu- ne : «Nu vei putea vedea fafa Mea; c& nu va vedea vreun om faja Mea Si S& fie viu» (Ies., 28, 20), Aceasta nu pentru c& cuvintul (Scriptura) l-ar arata pe Dumnezeu cauza morfii celor ce-L vad (céci cum s-ar face fafa Vielii vreodati cauzé a morfii celor ce se apropie de ea?), ci fiindca Dumnezeu, find prin fire de-viaté-facator, iar semnul firii dumnezeiesti tiind acela cd intrece orice cunoastere, cel ce socoteste c&é Dumnezeu este ceva din cele ce se cunos¢, intrucit s-a abatut de la Cel ce este spre ceea ce i se pare inchipuire cunosc&toare ca este, nu mai are viata. Cdci adevdrata viafa este Cel ce este cu adevarat. Iar Acesta ramine neapro- plat cunoasterii, Daca deci firea de-viafa-faicitoare e mai presus de cu- noastere, ceea ce se cuprinde, fara indoiala, nu este viata. lar ceea ce nu este viaté nu are o fire in stare s& se facd datitoare de viata. Deci nici nu Implineste dorinta lui Moise prin cele prin care dorinfa lui ramine 67, Dumnezeu Si d& lui Moise, care 11 roag’ si-i arate fata Lui Insusi, ceea ce core, prin faptul ca refuzé s8-1 dea. Adic& tocmal intrucit nu-i d& vederca feel, 11 da si-L' cunoascd ca ceea ce este El: ca Cel cu neputinié de vizut, ca Cel ce mu are 0 Jaya marginita, definita. Daca s-ar aréta ca avind o fala definité, marginita, Moise sau vel co a uroat atft de sus ca el, s-ar opri la aceasta si n-ar_urca si mai sus. lar acoasta ar insemna ca pentru el Dumnezeu nu e infinit, nu e Cel a cérui cunoastere nu are hotar, si ar ajunge la o siturare, 1a 0 Incetare a dorinjel Iui de a se ridica si mal sus, De accea, Dumnezeu nui-i promite vreo oprire si siturare a dorinfei de a-L Vedea (ordaty Bé civ2 203 néov xai xépov). E straveriu cd sfintul Grigorie combate jworia_platonic-origenista despre ajungerea sufletuiui lao oprire sau la o sétu- rare a dorintel de a vedea pe Dumnezeu in viata viitoare, fapt care fl va face sé doreaycd noud coborire In trup. (8, Acclasi paradox al cunoasterii de Dumnezeu, exprimat astfel: a vedea pe Dumnozeu (Ikeiy tv Gedy) consté in a nu ajunge la ‘sfirsitul dorintei de a vedea st mat mult din El; a vedea pe Dumnezeu, este a vedea nemarginirea Lui, care nu poate fl cuprins® niclodata ; ba, mai bine zis, a trai aceasta nemarginire. Dar aceasté vedere (contemplare), care nu se satur’ niciodataé de a vedea si a trai si mai mult nemargi- flrwe Iu Dumnezeu, nu inseamna o nevedere a lui Dumnezeu Cel nemarginit, sau o §nctemenire in eceeasi constiin{é a neputintel de a cuprinde pe Dumnezeu; nu in- neamn& o etdais, pur si simplu. Ci vederea necuprinderii lui Dumnezeu este in ace- lay! timp o migcare continua la un grad mai mare de vedere si de traire a necuprin. declt Lui. Dect ea nu este o simpla teologie negativa, resemnat’ la aceeasi constiimta a nocunoasteri! totale @ unui Dumnezeu in afara oricirei experiente a Lui. Vederea au experienta necuprinderii tui Dumnezeu e in acelasi timp o insetare de a vedea saya Cuprinde si mai mult din_ ea. S{intul Simeon Noul Teolog a exprimat aceasta cxperlent& paradoxala astiel: «Cind beau, totodata insetez... Sint mereu insetat, dest in gure mea e mereu apa ce curge si ea se revarsa in piraie. Dar cind vad oceanul, mi se pare ci nu beau deloc, pentru c& doresc sé am tot, desi am din belsug toata apa tn gura mea» (Hymne XXIII, in Hymnes, Sources Chrétiennes, nr. 170, p, 211). Nic. Cusanus spune: «In cunoasterea de Dumnezeu cel infinit transcenderea nu are sfir- sit, Cu elt e cineva mai stiutor, cu allt se stie mai nestiutor» (Karl Jaspers, Nik. Cu sunus, Miinchen, Piper, 1964, p. 26 si 31). ry} SFINTUL GRIGORIE DE NYSBA veligul este mai larg decft continutul. Reiese deci numaidecit c& cei ce socotesc pe Dumnezeu ca avind o margine trebuie s& primeasca si gin- dul c& este cuprins de rau, Iar dac& orice continut e mai mic decit in- velisul, urmeaz& c& ceea ce e mai mare stapineste peste ceea ce este mai mic, Deci cel ce inchide pe Dumnezeu intre margini, pune binele sub stipinirea a ceea ce este protivnic”, Dar aceasta este o nebunie. Agadar nu se va cugeta vreo inconjurare a firii nevazute. lar ceea ce este neinconjurat nu are o fire ce poate fi cuprins’, ci toata dorinta c&tre bine, atras& de urcugul spre ea, se intinde pururea impreuna cu drumul ce duce spre ea. $i in aceasta consti a vedea cu adevarat pe Dumnezeu: in a nu afla niciodati o s&turare a dorinfei de a-L afla. Totdeauna privitorul, prin cele ce le poate vedea, trebuie si ard& de dorinta de a vedea simai mult, Astfel nici un hotar nu ar putea sé opreas- ¢U Inaintarea fn urcusul spre Dumnezeu, prin faptul cd, pe de 0 parte, nu se afli nici o margine a binelui si pe de alta, prin nici o siturare nu 8c tale sporirea dorintei spre bine *, 72, Dack Dumnezeu este Binele, ceea ce este in afara Lui e réul, sau numai riul Jar dact Dumnezeu este inconjurat din toate parfile de un rau decit care nu este mat fare, atunct raul e mai extins decit Dumnezeu si Dumnezeu nu are unde Se extinde. Jar cum binele e prin firea lui extensiv, un bine neextensiv sau neputincios s& se extindd nu este un bine deplin. Astfel un Dumnezeu hotarnicit este lipsit si in acest sens de insusirile unui adevérat Dumnezeu, Lucrurile acestea se pot spune si despre © lume care e considerati ea insési dumnezeu (in sens pantelst), dar care e ameste- cat cu réul. In ea niciodaté binele nu poate Invinge, ci, dimpotriva, raul face ca niclodeta sé nu se tmplineasc& un sens in ea, Dacé aceasta lume este infinita, iar raul ‘este amestecat pretutindeni in ea, ea este un Infinit cu dublu aspect, al binelul si al rhululy sau un infinit, tn care binele este finit, iar raul nimiceste curtnd orice rod al Dinelul (orice fiint& inzestrata cu constiinia). Sau dac& se socoteste cA si raul este Umitat do bine, cum se poate si rezulte un infinit din dod realitati finite? In orice caz, {ntr-o lume socotita dumnezeu, in care raul nimiceste tot ce produce binele mai corespunz&tor lul (persoanele constiente), rdul e mai tare decit binele. Aceasta ar putea Indemna pe unil si spuni cé binele nu face parle din categoriile existentel, e& oxlstenja e indiferent’ in raport cu binele. Dar aceasta umple iarasi de un non- unm existent, 73, Chlar in faptul c& niciodati dorinta noastré nu ajunge la o séturare de bine, ne ural c& trebule s& existe undeva un bine realizat din veci in nemarginitea Ii, si el trebule s& exercite o atractie asupra fiintei noastre, deci ca aceasta trebuie sii tle crent& de el si pentru el. Numai tendinta spre bine di existentei noastre un sens. Dar flinta noastr& nu poate face parte-din acel bine infinit, pentru ck in acest caz si ea ar avea in sine binele fn gradul infinit, nemaisimtind o trebuinfé s& inainteze spre si_mal mult bine. Si cum binele din nof, pe masuré ce-] realizm intr-o mai mare misur&, e pe de alt parte mai expansiv 51 mai atractiv in report cu alte flinfe, fara ca aceast expansiune si atractie si exercite vreo sil asupra lor, ci facindu-le si i se deschid’ tn mod Iber si si tind& In mod liber spre fiinta care {si fntinde binele spre ele, Binele nomarginit trebuie s& fie si el expansiv si atractiv fajii de _fiinfele constiente, m&rginite, intr-un mod absolut, dar fra s& exercite vreo sili asupra lor. Caractorul absolut al atractiei lui se vede in faptul c& flinta constienta creaté nu poule sA_nu tnd’ spre bine, chiar dac& alege liber forma de bine spre care tinde si chiar dact se poate Inscla asupra bineiui pe care-I alege, socotind drept bine ceca ce nue bine, Cateaorla binctul domin& tr mod absolut flinta creat constient’, ceea ce dovedeste ci bincle + leqat prin tlre de existent VIATA LUT Mots, ” cum a f&g&duit Scriptura, (iar mina lul Dumnezeu este puterea fAcktoa- Te a tuturor, adic’ Cel Unul N&scut prin Care toate s-au facut, Care e $1 loc al celor ce alearg& spro El si calea alerg&rli, dup& cum El Insusi spu- ne, facindu-Se gi stincd celor neclintiti $i cale celor ce se odihnesc), va auzi pe Cel ce l-a chemat si va merge pe urmele Lui, adicé va umbia pe urmele Domnului Dumnezeu, precum porunceste legea. Chemarea aceasta auzind-o si marele David, fi spune celui ce lo- cuieste intru ajutorul Celui Prea Inalt : «El te va acoperi cu umerii Lui» (Ps. 90, 4), ceea ce inseamna c& te vei afla pe umerii lui Dumnezeu, pentru c& umerii sint in spate. lar despre sine insusi zice: «Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si dreapta Ta m-a sprijinit» (Ps. 62, 8). Vezi cum se potriveste psalmul cu istorisirea? Caci precum, dup& spusa psalmis- tului, celui lipsit de Dumnezeu fi este de ajutor dreapta Lui, asa si in istorisire, mina lui Dumnezeu se atinge de cel ce asteapti glasul dumne- zeiesc stind pe piatr& si se roagé si-I urmeze Lui. Dar si Domnul, Care a grait atunci lui Moise, dupa ce S-a facut El insusi plinitorul legii Sale, le spune ucenicilor Sai la fel, dezvaluind injelesul celor spuse odinioar& prin ghicitur&, zicind: «De voieste cineva sé-Mi urmeze Mie» (Mt., 10, 21). El nu zice: «De voieste cineva sé mearga inaintea Mea». Acelasi lucru 11 spume celui care Il roagi pentru viata vesnici: «Vino, zice, si-Mi urmeaz&» (Mt,, 19, 21). Tar cel ce urmeaz& vede spatele celui dinaintea lui. Asadar, Moise, care se straduieste si vad pe Dumnezeu, e invajat acum cum poate fi vazut Dumnezeu: a vedea pe Dumnezeu inseamna a urma lui Dum- nezeu oriunde te-ar conduce. Cici trecerea Lui inseamna conducerea de c&tre El a celui ce-I urmeaza. Fiindc& nu poate ajunge altfel fn chip sigur la El cel ce nu cunoagste calea, decit urmind celui ce-1 c&lauzeste. Deci cel ce c&lauzeste araté calea prin aceea ci merge inaintea celui ce-] urmeaza, Iar cel ce urmeaza nu se va abate de la calea cea dreapta, daci el va vedea mereu spatele indrumatorului. Caci cel ce se abate In miscarea sa intr-o Jatur& sau alta, sau isi indreapta privirea spre fata cdléuzitorului, isi taie siesi o alta cale, neurmind pe cea ar&tat& lui de c&tre indrumator, De aceea spune celui calduzit: «Fata Mea nu o vei vedea», adica : nu trece in fata celui ce te cdlauzeste! Fiind c& in acest caz ffi va fi drumul impotriva lui. Caci binele nu merge impotriva bine- lui, ci fi urmeaza. lar prin cel ce merge impotriva binelui, tnfelege pe cel ce se aseaz& in fata lui, pentru ca pacatul priveste Impotriva virtutii. Virtutea ins nu e vézuté mergind tmpotriva virtufii. Moise nu priveste contrar lui Dumnezeu, ci priveste cele dinapoi ale Lui. C&ci cel ce pri- veste Impotriva nu va trai, De aceea hot&ragte glasul dumnezelesc : «Ni- meni vazind fata Domnului nu va tral» (Ieg., 33, 20). 1 = Ortgorle de Nysae