Sunteți pe pagina 1din 5

Pilda samarineanului milostiv

http://www.alternativaonline.ca/Ortodoxie0711.html

Caci daca iubiti doar pe cei ce va iubesc si


faceti bine numai celor ce va fac bine, ce rasplata
puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac.
(Luca 6, 32-33)

Intr-una din zile, un invatator, bun cunoscator al Legii Vechiului


Testament, se apropie de Iisus si il intreaba: Invatatorule, ce sa fac ca sa
mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a raspuns: Ce este scris in Lege?
Cum citesti? Invatatorul de lege, raspunzand, a zis: Sa iubesti pe Domnul
Dumnezeul Tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata
puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Auzind aceasta, Iisus i-a zis: Drept ai raspuns; fa aceasta si vei trai.
Cei mai multi oameni din acele vremuri ajunsesera sa considere ca
aproapele este rudenia, vecinul sau cel din acelasi neam. De aceea,
invatatorul continua cu inca o intrebare: Si cine este aproapele meu?
Pentru a-i da adevaratul raspuns si pentru a arta cine este aproapele
pe care Dumnezeu ceruse prin lege sa fie iubit, Iisus spune urmatoarea
pilda:
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari,
care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape
mort.
Din intamplare un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut
pe alaturi.
De asemenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe

alaturi.
Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a
facut mila,
Si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin,
si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat
grija de el.
Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el
si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.
Care din acesti trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre
talhari?
Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si
tu asemenea. (Dupa Luca 10, 30-37)
Samarinenii erau considerati in vemea aceea pacatosi si necurati, iar
evreii se fereau sa aiba vreo legatura cu ei. Dar in pilda pe care o
spusese Mantuitorul, tocmai un samarinean, un strain de alt neam,
salveaza viata omului aproape mort. Iar pentru fapta sa cea bna si
milostiva, invatatorul de lege a fost nevoit sa-l recunoasca si sa-l
numeasca pe samarinean aproapele celui cazut intre talhari.
Intelesul acestei pilde este foarte bogat si adanc. Omul cazut intre
talhari, ranit si pradat de acestia, simbolizeaza pe primii oameni care,
fiind inselati de diavol, au fost pradati ca de niste talhari de
binecuvantarea lui Dumnezeu si de fericirea raiului Sau, fiind alungati
afara.
Preotul si levitul care au trecut pe cale fara sa-l ajute pe cel ranit
simbolizeaza Legea Vechiului Testament si pe slujitorii ei, care n-au
reusit sa-i vindece pe oameni de urmarile pacatului stramosesc si sa le
deschida din nou portile raiului. De aceea a fost nevoie ca Fiul lui
Dumnezeu sa sa faca Om, sa vina intre oameni, ca si un samarinean
smerit si dispretuit.
El, Samarineanul cel Milostiv, vindeca pe om de ranile pacatului,
ungandu-le cu untdelemn si cu vin.
Untdelemnul inseamna darurile Duhului Sfant, pe care oamenii le
primesc imediat dupa Botez prinTaina Mirungerii. Iar vinul reprezinta
Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos varsat pe Crucea Golgotei
pentru vindecarea si mantuirea omului, prezent in Taina sfintei
Euharistii sau Impartasanii.
Casa de oaspeti unde este dus cel ranit esteBiserica, unde toti cei
pacatosi primesc iertare si vindecare de pacate, iar gazda simbolizeaza
pe preotii Noului Testament, slujitorii lui Hristos si ai Bisericii Sale.
In Biserica Hristos este pururea prezent. Casa Sa este deschisa
pentru toti oamenii, indiferent de neam, varsta, sex sau culoarea pielii,
pentru ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii. In iubirea Sa parinteasca,
toti oamenii sunt fii si fiice, frati si surori intreolalta, fiecare fiind
aproapele celorlalti.
De aceea, suntem datori sa iubim si sa ajutam nu numai pe rudenii,
prieteni sau cunoscuti, ci pe orice om care are nevoie de dragostea si
ajutorul nostru.

http://www.alternativaonline.ca/ORTODOXIE.html

Floarea lacrimilor
de Emil Garleanu
Share on facebookShare on twitterShare on emailShare on printShare on gmailShare on pinterest_shareShare on favoritesShare on
redditShare on tumblrShare on googleShare on mailtoShare on linkedinShare on bloggerShare on myspaceShare on hackernewsMore
Sharing Services11

Poruncise Irod: de la un capat la altul al Betleemului misunau calaii. Fierul sabiilor se pata de
sangele copiilor nevinovati. Mamele isi sfasiau sanul care ii hranise; innebunite de durere,
strangeau la piept papusi de zdrente si strigau: "Mi l-ati luat pe unul, acum am altul! Ah. Din
fundul palatului, Irod n-auzea gemetele de durere, nici scrasnirile de furie, nici suspinele de
deznadejde. Dar Irod credea ca printre copiii ucisi fi-va si cel a carui nastere cei trei crai de la
rasarit o vestisera.
In vremea aceasta, Iosif strabatea pustiul, ducand de capastru asinul pe care calatorea Maria
cu Iisus in brate.
Fugeau de urgie.
Spaima ii gonea; arsita le topea puterile; nadejdea ii chema.
In miezul zilei, soarele prajea nisipul; asinului i se muiara genunchii. Iosif il opri o clipa, ajuta
Mariei sa se coboare si o sfatui sa se odihneasca vreo cateva clipe la umbra rara a unor spini.
Maria se aseza jos sa hraneasca pruncul. Iosif ramase in picioare, cu privirile la copil; iar asinul
se apropie, adulmecand cu botul umed spre fecioara, ca si cum ar fi mirosit si el izvorul laptelui
binefacator.
Pruncul sugea dormind; ii era obrazul fraged; gura rumena ca margeanul; de sub scufita alba
parul, galben ca aurul, iesea aruncand parca o cununa de raze de jur-imprejurul capului.
Si, cum il privea, ochii Mariei se umezira. Ce le facuse copilul oare? Cu ce le gresise? De ce-l
prigoneau?
Ridicandu-si privirile, Maria si le tinti in zare. Dar acolo, departe, ele intalnisera o vedenie
grozava. Mama tresari din adancul maruntaielor ei si,f ara sa spuie un cuvant, izbucni intr-un
plans sfasietor.
Cazand pe obrazul copilului, lacrimile fierbinti il trezira. Zambind, Iisus isi duse atunci manuta la
obrazul mamei. Iar Iosif o intreba:
-De ce plangi tu, Marie?
Femeia nu raspunse, dar, diindc anu avea cu ce sa-si stearga lacrimile, lua scufita copilului si o
duse la ochi.
Intr-un tarziu, cand sa plece iar la drum, Maria vazu ca scufita ii uda de lacrimi. Si, cautand, zari
tulpina uscata a unui spin si puse scufita in varful ei sa se usuce.
Iosif mangaie asinul, ajuta mai apoi Mariei sa se ridice, dar, cand Maria se intoarse sa ia scufita,
ramase locului uimita; tulpina spinului se prefacuse in luger verde, si in locul sucufitei stralucea o
floare alba ca zapada, deschisa ca un potir de cristal.
Si pruncul iar zambi, iar Maria lasa pe Iosif sa potriveasca inainte capastrul asinului si nu-i
spuse nimic despre floare, de teama sa n-o rupa.

Si plecara.
Maria isi desfacu parul, care parca luase ceva din mireasma neasemanata a florii, si feri capul
lui Iisus in umbra lui...
Si de atunci pana astazi crinul culege, in potirul floarei lui, cele dintai lacrimi de roua ale
diminetii.