Sunteți pe pagina 1din 8

Conceptul de credit si formele acestuia

Conceptul si necesitatea creditului


Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri, in evolutia acesteia, intr-un anumit moment,
relatiile de credit depasind sfera productiei si circulatia marfurilor, schimbul capatand forma unor relatii
monetare.
Aparitia creditului a depins de un anumit stadium de dezvoltare a schimbului, cand vanzatorul preda valori de
intrebuintare in schimbul unei promisiuni ca va primi candva o valoare. Acest fapt constituie o vanzare pe credit.
Sub aspect economic creditul consta, deci, in cedarea unor valori de intrebuintare prezente in schimbul unor
valori de primit in viitor.
Furnizorul X remite din gestiunea de marfuri, servicii, lucrari etc. unui beneficiar Y (debitorul), fara ca acesta
sa achite imediat contravaloarea acestora. Furnizorul ofera astfel beneficiarului posibilitatea sa valorifice
marfurile remise; pretinde insa sa I se achite la o scadenta stabilita in baza unui contract, de catre debitor, suma
aferenta, insotita de un adios care poarta numele de dobanda.
Creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, process caruia nu-I
poate face fata moneda lichida, in aceasta perspective creditul reprezentand o parghie a desfasurarii orcarui
process economic.
Creditul prezinta trei aspecte esentiale:
- existenta unei disponibilitati la unii agenti economici si acceptarea de catre acestia sa le cedeze (imprumut)
altor agenti (debitori);
- pierderea temporara a unor drepturi de catre cel care acorda imprumutul (imprumutant);
- obligativitatea imprumutatului de a restitui imprumutul la un termen numit scadenta, insotit in mod
obligatoriu de dobanda.
Caracteristicile creditului
In amplitudinea sa, relatia de creditare evidentiaza un set de caracteristici, prin care I se delimiteaza sfera si se
caracterizeaza continutul.
a) Subiectele relatiei de credit, creditorul si debitorul, acopera o mare diversitate in ceea ce priveste
apartenenta la structurile social-economice, motivatia angajarii intr-un raport de credit si durata acestui
angajament etc. Dupa natura participantilor la procesul de creditare, acestia pot fi grupati in trei categorii cu
ampla cuprindere: intreprinderile, populatia, statul.
b) Promisiunea de rambursare, elemental essential al relatiei de credit, presupune riscuri care necesita, in
consecinta, angajarea unor garantii.
In raporturile de credit riscurile probabile sunt riscul de nerambursare, si riscul de imobilizare.
Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita
conjuncturii, dificultatilor sectoriale, deficientelor imprumutatului. Prevenirea riscului se poate realize prin
diversificarea sa sau prin garantarea imprumutului.
Riscul de imobilizare survine la banca sau la detinatorul de depozite, care nu sunt in masura sa satisfaca
cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Prevenirea unui asemenea
risc se poate obtine prin administrarea judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci, angajarea de credite pe
hartii de valoare, mobilizarea efectelor prin rescont si prin alte operatiuni. In acest sens, banca trebuie sa-si
intareasca pozitia sa de creditare prin garantii personale si garantii reale.
Garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in
incapacitate. Garantia poate fi simpla si solidara.
Garantia reala cuprinde dreptul de retinere, gajul, ipoteca si privilegiul.
Dreptul de retinere permite creditorilor sa retina un bun corporal, proprietate a debitorului, atata timp cat el nu
a fost achitat integral.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun in garantia creditului, gajul. Aceasta poate
avea loc cu sau fara deposedare.
Ipoteca este actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare si cu
publicitate, conferandu-i creditorului dreptul de preferinta si dreptul de urmarire. Ipoteca poate fi legala,
convenita sau juridical.
Privilegiul este dreptul conferit de lege unor creditori de a avea prioritate in a fi platiti atunci cand dispun de o
garantie asupra unei parti sau asupra totalitatii patrimoniului debitorului.
Privilegiile pot fi generale si speciale, respective mobiliare si imobiliare.
c) Termenul de rambursare, caracteristica esentiala a creditului, are o mare varietate. De la termene foarte
scurte (24 de ore) se ajunge la termene de la 30 la 50 de ani si chiar la 100 de ani (pentru constructia de locuinte).
Pentru creditele pe termen scurt este specifica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mijlociu
si lung implica adesea rambursarea asalonata, fapt ce inseamna ca, pe parcurs, la termene stabilite, lunare,
trimestriale etc., o data cu platile cuvenite pentru dobanzi se ramburseaza o parte din imprumut.
d) Dobanda reprezinta caracteristica definitorie a creditului. Clauza dobanzii fixe, convenita in cadrul
acordului de credit, este acceptabila pentru ambele parti, pentru intregul imprumut sip e toata durata creditului.
e) Acordarea creditului (Tranzactia). Creditul poate fi constituit in cadrul unei tranzactii unice: acordarea
unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui deposit.
In cadrul sistemelor de credit deschis (linii de credit), imprumuturile effective intervin la intervale liber alese
de catre debitor, cartile de credit fin modalitatile cele mai raspandite pentru aceasta forma.
f) Consemnarea si transferabilitatea sunt caracteristici necesare ale creditului. Acordurile de credit sunt
consemnate, in marea lor majoritate, prin inscrisuri, instrumente de credit a caror forma de prezentare implica
aspecte multiple si diferentiale, esentiala fin obligatia ferma a debitorului privind rambursarea imprumutului,
respective dreptul creditoruluide a i se plati suma angajata.
Transferul direct este desfasurat in cadrul raporturilor directe intre creditori sau intre banci privind circulatia
cambiei (scontare si rescontare), a cecului etc., in timp ce transferal pe pietele financiare are ca obiect
obligatiunile si alte hartii de valoare assimilate.
Practica bancara releva ca transferabilitatea detine un loc important, deoarece permite utilizarea fluxurilor
firesti de constituire si utilizare a capitalurilortemporar disponibile.
Formele creditului
Delimitarea principalelor tipuri de credite se realizeaza dupa urmatoarele criterii:
- persoana creditorului;
- modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile;
- persoana debitorului;
- dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor imprumuturilor;
- obiectul creditului si sfera de utilizare;
- duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre imprumutati.
Din punct de vedere al obiectului, creditul poate fi de productie, de investitie, de consum.
Sub aspectul intervalului de timp pe care se acorda, exista credit pe termen scurt (sub un an), credit pe termen
mediu (intre 1 si 5 ani) si credit pe termen lung (peste 5 ani).
Avand in vedere calitatea debitorului, se disting: creditul privat (cel acordat pe efecte de comert) si creditul
public (se acorda, in general, pe baza de bonuri de tezaur).
Sub aspectul garantiilor materiale, exista creditul personal si creditul real.
In literature de specialitate, luandu-se in considerare natura si continutul creditului, au fost delimitate cinci
forme fundamentale de credit: creditul comercial, creditul obligatar, creditul ipotecar, creditul de consum si
creditul bancar.

1. Creditul comercial
Creditul comercial este forma cea mai reprezentativa a creditului in economia de piata, constand in acordarea
reciproca a unei amanari a platii, de catre agentii economici active, cu prilejul vanzarii marfurilor. El apare din
faptul ca, in timp ce unii agenti economici dispun de marfuri deja fabricate, gata spre a fi vandute, alti agenti care
au nevoie de aceste marfuri nu dispun o perioada de timp de mijloace banesti pentru a le cumpara.
Motivatia amanarii termenelor de plata si respective durata si dimensiunile creditului comercial sunt
determinate de trei factori interconditionali, cu actiune convergenta, si anume:
- factorul economic, decurgand din interesele comune ale platilor in cresterea fluiditatii schimburilor si
diminuarea costurilor de organizare.
- factorul comercial implica utilizarea creditului ca forma de promovare a vanzarilor, practicata de catre
furnizor in conditii concrete, generand o varietate de termene de plata si de dimensiuni ale creditului.
- factorul financiar implica punerea la dispozitia clientului, de catre furnizor, pentru o perioada data, a unei
parti a capitalului sau, sub forma de marfa a carei plata este amanata.
In ansamblu, creditul comercial favorizeaza un transfer reciproc de resurse, avantajand pe fiecare
intreprinzator.
2. Creditul obligatar
Aceasta forma de credit exprima relatii intre unitati economice si institutii in calitate de debitori, care emit
obligatiuni, pe de o parte, iar, pe de alta parte, subscriitorii de obligatiuni, in calitate de creditori, care isi
avanseaza capitalul in scopul obtinerii unei dobanzi.
Pentru ca o intreprindere sa poata avea acces pe piata obligatara, trebuie sa indeplineasca cateva conditii:
- sa fie societate pe actiuni;
- intreprinderea sa fi desfasurat activitate reflectata in bilantul aprobat de actionari un numar minim de ani;
- emiterea de obligatiuni prin subscriptie publica se face pe baza prospectului de emisie publicat de
administratorii societatii in conditiile Legii privind valorile mobiliare si bursele de valori care va cuprinde:
a) denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;
b) capitalul social si rezervele;
c) data publicarii in Monitorul Oficial a incheierii de inmatriculare si modificarile ce s-au adus actului
constitutive;
d) situatia patrimonului social dupa ultimul bilant contabil aprobat;
e) categoriile de actiuni emise de societate;
f) sarcinile ce greveaza imobilele societatii;
g) suma totala a obligatiunilor ce urmeaza a fi emise si a celor care au mai fost emise, modul de rambursare,
valoarea nominala a obligatiunilor, indicarea daca sunt nominative sai la purtator;
h) data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea de
obligatiuni.
Decizia de a emite obligatiuni necesitastabilirea caracteristicilor administrative ale contractului de emisiune,
stabilirea caracteristicilor financiare ale imprumutului, precum si caracteristicile juridice ale contractului de
emisiune.
Caracteristicile administrative ale contractului de emisiune privesc asigurarea urmatoarelor informatii:
a) Denumirea emitentului si precizarea numelui persoanei care a organizat emisiunea este necesara nu numai
pentru ca potentialii subscriitori trebuie sa stie pe cine crediteaza, dar si pentru ca plasarea completa a
imprumutului este garantata de un grup de societati de servicii de investitii financiare;
b) Forma titlurilor precizeaza daca obligatiunile se prezinta sub forma nominative sau la purtator;
c) Rambursarea - se precizeaza conditiile rambursarii si regimul cupoanelor care nu au ajuns la scadenta;
d) Tragerea se precizeaza conditiile tragerii titlurilor de rambursat si perioada de timp cand aceasta are loc
fata de data rambursarii;
e) Publicarea emitentul este obligat sa publice emisiunea intr-o publicatie de specialitate;

f) Cotatia emitentul trebuie sa precizeze cand imprumutul va fi cotat la bursa


g) Serviciul financiar al platii emitentii vor informa subscriitorii care este numele societatii financiare la
care acestia pot sa se prezinte pentru a obtine plata cupoanelor si rambursarea titlurilor.
Caracteristicile financiare ale imprumutului se refera la:
a) Valoarea (suma totala) a imprumutului emis este egala cu produsul dintre numarul titlurilor obligatare
emisesi valoarea nominala de emisiune a titlurilor;
b) Valoarea divizionara reprezinta valoarea unei obligatiuni, a carei evolutie reflecta evolutia inflatiei;
c) Pretul de emisiune al titlului reprezinta suma care se plateste in momentul emiterii titlului, de catre
persoanele care subscriu la aceasta. Obligatiunile se pot vinde:
- sub paritate (pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala a obligatiunii);
- la paritate (pretul de emisiune este egal cu valoarea nominala);
- peste paritate (pretul de emisiune este mai mare decat valoarea nominala a obligatiunii).
d) Prima de emisiune reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a titlului emis si pretul de emisiune (de
subscriptie);
e) Venitul brut si net
Venitul brut al imprumutului reprezinta produsul dintre numarul titlurilor emise si pretul de emisiune.
Venitul net al imprumutului se obtine scazand din venitul brut, cheltuielile si comisioanele platite, legate de
emisiunea acestuia.
f) Dobanda reprezinta recompense (venitul) platita obligatarului, respective venitul adus de titlurile obligatare
detinatorului. Aceasta poate fi fixa sau variabila.
g) Durata reprezinta durata de viata a imprumutului, adica intervalul de timp de la data emisiunii si pana la
data rambursarii ultimei obligatiuni din imprumut;
h) Data lichidarii reprezinta ziua in care subscriitorul plateste pretul de emisiune;
i) Pretul rambursarii reprezinta suma total ace va fi primita de obligatar pentru obligatiunile rambursate pe
care le detine;
j) Prima de rambursare reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune si pretul de rambursare. Rambursarea se
face cel putin la valoarea nominala a obligatiunii.
k) Amortizarea imprumutului reprezinta recuperarea treptata intr-o perioada determinate sau la o anumita data
a capitalului banesc investit. Aspectele care se impugn a fi precizate sunt: ritmul amortizarii si posibilitatile de
amortizare.
Ritmul amortizarii:
- Metoda amortizarii pe transe anuale acestea cuprind numarul de titluri obligatare (care se desemneaza
printr-un numar care le individualizeaza) care urmeaza a se amortize in fiecare an.
- Metoda anuitatilor constante este un caz special de amortizare pe transe, care consta in stabilirea numarului
titlurilor obligatare amortizabile, astfel incat suma platita de emitent in contul dobanzii si valoarea rambursarilor
sa fie constante.
- Metoda seriilor egale consta in rambursarea unui numar egal de titluri si impartirea imprumutului in atatea
serii cate scadente sunt.
-Metoda la sfarsit, consta in rambursarea titlurilor imprumutului, o singura data, la scadenta finala.
In ce priveste posibilitatile de amortizare intr-o perioada determinate sunt:
- Prin tragere la sorti, la anumite intervale a unui numar de titluri.
- Prin rascumparare, cand emitentul cumpara, retragand de pe piata titluri de o anumita valoare.
- Prin amortizare anticipate fata de datele inscrise in tabloul de amortizare, emitentul poate sa stabileasca
conditiile in care sa procedeze la rambursarea anticipate a imprumutului.
l) Rata randamentului actualizat brut, estimate la data lichidarii pentru titlurile obligatare cu dobanda fixa,
trebuie prevazuta in prospectul de emisiune.
Caracteristicile juridice ale contractului de emisiune sunt:
- data la care Adunarea generala a autorizat si data la care Consiliul de administratie a decis emisiunea
obligatara;
- drepturile ansamblului general al obligatiunilor, care reuneste pe toti detinatorii de titluri obligatare;
- garantarea drepturilor prioritare ale creditorilor;

- clauza de asimilare, care permite fuzionarea operatiunilor administrative care privesc doua imprumuturi
obligatare care au caracteristici identice (cazul emisiunii in transe);
- regimul fiscal al veniturilor obligatare si angajamentul eminentului ca nu va face pe detinatorii titlurilor sa
suporte decat impozitele si retinerile retinute la sursa la care legea ii oblige.
3. Creditul ipotecar
Creditul ipotecar presupune o conventie intre imprumutant si imprumutat, in care se prevede in general:
- obiectul (proprietatea) ca garantie a rambursarii imprumutului;
- conditiile de remunerare si scadentele de rambursare;
- penalitatile in caz de rambursare anticipate, partiala sau completa a imprumutului;
- circumstantele in care, prin nerespectarea conditiilor de imprumut, debitorul poate pierde proprietatea.
Adaptandu-se conditiilor concrete, nevoilor beneficiarilor, au fost dezvoltate tipuri alternative de credite
ipotecare, cum ar fi: imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile; imprumut pe ipoteca cu rambursare progresiva;
imprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati.
Ultimul tip de credit ipotecar urmareste sa valorifice capitalul imobilizat in locuinte proprietate, fara a renunta
la dreptul de proprietate si la usufruct. Ca atare, imprumutul obtinut prin ipotecarea unei parti a proprietatii
serveste la achizitionarea unui contract de anuitati, aducand proprietarului un venit regulat.
4. Creditul de consum
Aceasta forma de credit reprezinta un credit pe termen mijlociu sau scurt, acordat persoanelor individuale si
destinat acoperirii costului bunurilor si serviciilor de care beneficiaza, prin reteaua de comercializare si de servicii
sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop.
Elementele caracteristice acestui credit sunt:
- se acorda in cadrul unei conventii stabilite intre parti;
- permite consumatorului sa efectueze cumparaturile sau sa obtina imprumuturi, fie direct, asupra creditorului,
fie indirect, prin cartile de credit, la momentul oportun pentru el;
- consumatorul are posibilitatea sa efectueze plata fie in totalitate pentru creditul in curs, fie prin plati partiale,
periodice, dupa posibilitati.
Pe plan general, asa cum experienta a evidentiat, creditul de consum a contribuit direct la cresterea in ritmuri
rapide a nivelului de tari al populatiei, stimuland, totodata, productia de bunuri de consum de nivel ethnic si
oportunitate ridicate.
5. Creditul bancar
Creditul bancar constituie o forma de suplinire si completare a celui comercial, avand insa o sfera mai larga,
fiind mai elastic si mai efficient. La baza formarii creditului bancar se afla disponibilitatiledevenite temporar
libere in urma rotatiei de ansamblu a fondurilor participante la procesele economice.
Operatiunile de credit bancar, in sensul raporturilor banca-intreprindere, se realizeaza intr-o diversitate de
modalitati, putand fi grupate in functie de criterii determinante, in tipuri de credite.
a) conform perioadei de acordare a creditului, sunt evidentiate, in mod traditional, trei scadente: termen scurt
(2 ani), termen mediu (2-7 ani), termen lung (>7 ani);
b) conform formarii ratei dobanzii, se pot distinge credite cu rata a dobanzii formata pe piata (in mod liber) si
credite bancare cu rata dobanzii privilegiata;
c) conform beneficiarilor creditelor, se disting trei tipuri de credite: acordate particularilor, acordate
intreprinderilor, acordate statului.
In cazul creditelor acordate particularilor, un rol important il detin creditele de trezorerie, care imbraca mai
multe forme, toate caracterizandu-se prin formarea libera a ratei dobanzii.
Creditele acordate intreprinderilor reprezinta intre 35-50% din creditele bancare totale, putand fi delimitate,
avand in vedere scadenta, creditele pe termen mediu si lung si creditele pe termen scurt.

Creditul bancar pe termen mediu si lung


Acesta se acorda pe baza unor garantii temeinice si a unei documentatii tehnico-economice bine
fundamentate.
Garantiile sunt sub forma: ipotecii, gajului, cesiunii de creanta, cesiunii drepturilor de despagubire, scrisorile
de garantie.
Documentatia tehnico-economica cuprinde memorii justificative pentru listele de utilaje, studiul de
fezabilitate bazat pe analiza propriei activitati si a pespectivelor sale, proiectia surselor si a utilizarii lor, pana la
rambursarea creditului, ultimul bilant incheiat si documentele prin care se atesta proprietatea si neafectarea
bunurilor constituite ca garantii.
Imprumutul pe termen lung are trei mari avantaje oferite celor care recurg la el: rapiditate, flexibilitate si
costuri de obtinere reduse.
Operatiunile de credit-bail sau leasing
Operatiunile de leasing iau cateva forme diferite, dintre care cele mai importante sunt:
- vanzare si leaseback;
- leasing operational (functional);
- leasing financiar (de capital).
In cazulunui aranjament de tip vanzare si leaseback, o intreprindere ce detine pamant, cladiri sau echipamente
vinde proprietatea asupra acestora unei investitii financiare si simultan incheie un contract de inchiriere a
respectivei proprietati, pentru o anumita perioada de timp, in conditii bine precizate.
Leasingul operational include atat servicii financiare cat si de intretinere. In aceasta situatie, locatarul trebuie
sa asigure intretinerea si service-ul echipamentului inchiriat, iar costurile acestei intretineri sunt cuprinse fie in
chirie, fie in contract separate.
Leasingul financiar difera de cel operational din trei puncte de vedere: (1) nu ofera servicii de intretinere, (2)
nu poate fi reziliat si (3) este complet amortizat. Acest contract de leasing constituie o operatiune ingenioasa pe
doua planuri:
- In plan juridic, pe distinctia intre dreptul de proprietate sic el de folosinta.
- In plan fiscal, o disociere intre amortismente si ratele chiriei.
Fiind o tehnica complexa, leasingul presupune participarea mai multor parteneri:
- Locatarul (finantatorul, cumparatorul si proprietarul echipamentelor);
- Locatarul(chiriasul, utilizatorul si beneficiarul);
- Furnizorul (vanzatorul bunului);
- Societatea de asigurari.
Contractul de inchiriere de bunuri, ce urmeaza obiectul propriu-zis al contractului de leasin se caracterizeaza
prin anumite trasaturi si anume:
- este sinalagmatic (fiecare parte se oblige una fata de cealalta);
- este consensual (se incheie prin simplul accord de vointa al partilor si deci consemnarea contractului intr-un
inscris este necesara numai pentru proba);
- este intuitu personae (se are in vedere un anumit utilizator care ofera garantii serioase pentru succesul
afacerii).
Un element characteristic al contractului de leasing il constituie tripla optiune. Astfel, la expirarea contractului
de leasing, locatarul are de ales intre trei posibilitati:
- sa solicite achizitionarea bunului la valoarea reziduala stabilita ca diferenta intre valoarea bunului si chiria
platita in timp;
- sa restituie bunul la expirarea termenului;
- sa ceara prelungirea contractului de leasing pentru o noua perioada de timp si o chirie mai mica decat chiria
de baza initiala.
Riscurile sunt reprezentate de posibilitatea de a se inregistra pierderi datorita:
- gradului scazut de utilizare a activului specific;
- efectul uzurii morale;
- variatiilor de venit generate de modificarea conditiilor economice.

Beneficiile sunt reprezentate de:


- realizarea unei activitati profitabile pe durata de viata economica a activului;
- castigurile rezultate din cresterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.
Principalele relatii ce se stabilesc intre partenerii ce apar intr-o operatiune leasing

Creditele pe termen scurt sunt de mare diversitate, aceasta avand drept scop sa acopere insuficienta, trecatoare
sau permanenta, de fond de rulment a intreprinderilor, determinate de decalajul intre cheltuielile si veniturile lor.
De regula, acest tip de credite este divizat in doua categorii: credite de mobilizare a creantelor comerciale si
creditele de trezorerie. Prima categorie, al carui obiect sunt efectele de comert (scrisori de schimb, bilete de ordin
etc.) s-a concretizat initial sub forma scontului, definit ca cesiunea unui effect de comert, de catre beneficiarul
acestuia, unei banci inaintea scadentei prevazute.
Creditele de trezorerie se bazeaza pe garantii inferioare acelora care decurg din mobilizarea creantelor
comerciale, fiecare categorie de credit de acest tip fiind destinata unor nevoi specifice ale intreprinderii.
Creditele de trezorerie propriu-zis permite acoperirea, pe o perioada variind intre 10 si 6 luni, a insuficientelor
previzibile de fonduri pentru a regal aprovizionarile si finantarile de stocuri.
Tipuri de credite bancare pe termen scurt
a) Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt avand ca scop asigurarea echilibrului trezoreriei curente
a intreprinderii.
b) Linia de credit este o intelegere intre banca si intreprindere prin care aceasta din urma poate sa imprumute
pana la o limita maxima stabilita pentru o perioada de timp specificata.
c) Linia de credit revolving implica utilizarea curenta a sumei pusa la dispozitia acesteia deoarece
rambursarile efectuate permit intreprinderii, in perioada urmatoare, obtinerea de noi credite, in limitele stabilite
initial (creditul se reinoieste).
d) Creditele de mobilizare presupun mobilizarea pe langa aparatul bancar a creditelor comerciale pe care
intreprinderea le detine asupra clientilor, concretizate in hartii de valoare.

e) Scontul este operatiunea de credit prin care banca pune la dispozitia unui client o suma de bani, in schimbul
unui effect comercial inainte ca aceasta sa ajunga la scadenta, dupa deducerea unei dobanzi, a unor cheltuieli
diverse si a unui comision.
Garantarea creditelor bancare pe termen scurt
Pentru ca unii furnizori de credite solicita la acordarea creditelor garantii sau pentru ca intreprinderile sa
obtina o finantare mai ieftina, adesea, acestea din urma utilizeaza stocurile si/sau clientii neincasati la obtinerea
finantarii pe termen scurt.
1. Finantarea pe baza clientilor neincasati presupune garantarea cu clientii neincasati sau factoringul (adica
vanzarea clientilor neincasati).
* Garantarea cu clientii neincasati are la baza folosirea de cel care solicita un imprumut a clientilor neincasati
pentru garantarea creditului. Aceasta modalitate de finantare se caracterizeaza prin faptul ca cel care ofera
imprumutul, nu numai ca are un drept asupra clientilor neincasati, dar el se poate, de asemenea, indrepta asupra
celui imprumutat in caz ca nu isi poate recupera capitalul din incasarea clientilor neincasati primiti in gaj.
* Factoringul sau vanzarea clientilor neincasati, de catre aderent presupune cumpararea clientilor neincasati
de catre creditor, care, in general, nu poate sa introduca actiune in regres impotriva celui care i-a cu imprumut.
Aceasta inseamna ca daca clientul nu plateste bunurile cumparate, factorul (creditorul) inregistreaza pierderea
aferenta.
2. Finantarea cu ajutorul stocurilor
Stocurile unei intreprinderi furnizeaza o a doua sursa de garantie pentru creditele pe termen scurt. Metodele de
finantare avand drept garantie stocurile sunt asemanatoare cu finantarea avand la baza clientii neincasati.
* Garantii asigurate (acoperite) de stocuri
In acest caz este data institutiei creditoare drept garantie gajarea stocurilor (in totalitate) apartinand
intreprinderii care solicita imprumutul. Totusi, aceasta din urma are controlul asupra stocurilor si, astfel, valoarea
garantiei poate fi redusa sub nivelul existent atunci cand a fost garantat creditul. Din aceasta cauza, banca are o
protectie redusa impotriva riscului nerambursarii creditului.
* Primirea in gaj (in pastrare)
Prin aceasta bunurile sunt pastrate in gaj de catre creditor; in cazul acestei metode de obtinere a imprumutului
de catre intreprindere, aceasta semneaza si inainteaza creditorului un document de dare in gaj a bunurilor, ca o
conditie a primirii fondurilor de la creditori.
Cele cinci forme de credit, cu tipurile si categoriile lor, dispun de o serie de caracterizari care le reunesc si le
deosebesc, in acelasi timp. Daca creditul comercial sic el obigatar presupun raporturi directe intre creditor si
debitor, posibil sa se desfasoare in sfera bancara, de la inceput pana la sfarsit, celelalte trei forme (bancar,
ipotecar, de consum) presupun desfasurarea unor raporturi de credit complementar, intermediate prin banci.
De fapt, raporturile de credit se desfasoara in mod necesar pe doua planuri:
- procesul de mobilizare a capitalurilor disponibile, in situatia in care creditorul este detinatorul de
disponibilitati, iar depozitar este banca, in acest caz raportul de credit fiind prealabil;
-procesul de redistribuire a capitalurilor disponibile, in care utilizatorii, in calitate de debitori, recurg in mod
necesar la banci comerciale sau specializate.