3.

Aspecte privind situaia procesual a nstrintorului i

succesorilor si (art. 39 NCPC).
Cererea de ~intervenie a succesorului cu titlu particular se identific cu
una din formele de intervenie voluntar sau forat consacrate n NCPC
sau este o figur juridic aparte?
Introducerea n cauz a succesorului cu titlu particular nu se identific cu
niciuna din formele de intervenie a terilor n proces. Ea reprezint o
instituie juridic aparte, reprezentnd mijlocul procesual prin care se pune n
discuie transmiterea calitii procesuale active sau pasive a nstrintorului.
Din aceasta decurg unele consecine:
instana nu se pronun asupra admisibilitii n principiu a cererii, ci
citeaz numai pe cel indicat drept succesor cu titlu particular;
introducerea n cauz poate interveni n orice moment al procesului,
inclusiv n cile de atac, deoarece nu presupune modificarea cererii de
chemare n judecat;
dobnditorul cu titlu particular, introdus n cauz, nu datoreaz o tax
judiciar de timbru distinct de nstrintor, obiectul procesului rmnnd
neschimbat;
nici partea care a formulat cerere de introducere n cauz a dobnditorului
cu titlu particular nu datoreaz tax judiciar de timbru pentru aceast cerere,
deoarece din perspectiva acesteia, cererea nu reprezint dect un incident
procedural care pune n discuie cadrul procesual sub aspectul prilor, fr
implicaii n ce privete obiectul procesului.
Care sunt criteriile n funcie de care instana decide pstrarea sau
nlturarea din proces a nstrintorului?
Instana va putea decide pstrarea n proces a nstrintorului, de principiu,
dup cum exist sau nu poziii contrare ntre acesta i dobnditor n legtur
cu transmiterea calitii procesuale n cauz respectiv. n msura n care
nstrintorul confirm transmiterea calitii, prezena acestuia n proces este

inutil. Dac ns nstrintorul ridic obiecii cu privire la actul de

transmitere a calitii, atunci prezena n proces a acestuia este necesar,
deoarece tranarea problemei legate de calitatea procesual nu se va putea
face n mod legal fr ascultarea acestuia. Instana se va pronuna asupra
scoaterii din proces a nstrintorului prin ncheiere interlocutorie. Legea nu
determin ct timp va putea fi inut n proces nstrintorul, dar se deduce c
instana l va pstra n proces pn se va lmuri asupra transmiterii
dreptului, in extremis, acest moment putnd fi i cel al hotrrii finale, prin
care va decide fa de cine a admis sau a respins aciunea.
Potrivit art. 39 alin. (3) NCPC este posibil executarea hotrrii
judectoreti n contra dobnditorului cu titlu particular, chiar i n cazul n
care acesta nu a fost introdus n cauz?[7]
n conformitate cu art. 39 alin. (3) hotrrea pronunat mpotriva
nstrintorului produce de drept efecte i contra succesorului cu titlu
particular. Se are n vedere mai ales situaia n care succesorul cu titlu
particular nu a intervenit i nici nu a fost introdus n proces, deoarece n
situaia n care a figurat ca parte n proces, dispoziia ar fi avut un caracter
superfluu. Este vorba nu numai de opozabilitateahotrrii, care presupune
numai opunerea situaiei juridice consacrate prin hotrrea judectoreasc i
care este aplicabil n raporturile cu orice ter, ci chiar de
efectele obligativitii i executorialitiihotrrii, astfel cum sunt acestea
consacrate n art. 433 i 435 alin. (1) NCPC. Aceasta nseamn c, atunci cnd
este cazul, hotrrea judectoreasc ar putea fi pus n executare fa de
succesorul cu titlu particular, chiar dac acesta nu a figurat n proces, fr a fi
nevoie de alte formaliti dect cele necesare pentru executarea silit, n
general[8]. Se excepteaz cazurile prevzute la art. 39 alin.(3), precum cel care
a dobndit un drept tabular cu bun-credin prin act juridic cu titlu oneros,
conform art. 901 NCC (principiul publicitii materiale), adjudecatarul n
cadrul unei urmriri silite imobiliare, conform art. 859 alin.(1) NCPC sau n
cadrul unei urmri silite mobiliare, conform art. 776 alin. (1) NCPC sau n

cazul bunurilor mobile corporale, prin incidena dispoziiilor art. 937 NCC (en
fait de meubles la possession vaut titre)[9].
4. Aspecte pe care le implic introducerea forat n cauz, din
oficiu, a altor persoane, n cererile cu caracter contencios (art. 78,
79 NCPC).
n materia contencioas Noul Cod de procedura civil distinge ntre:
introducerea n cauz, din oficiu, aplicabil numai n cazul n care legea
prevede n mod expres aceast posibilitate;
punerea n discuia prilor de ctre instan a introducerii n cauz a
terelor persoane, atunci cnd raportul juridic dedus judecii o impune[10].
Instana nu trebuie s supun cererea de introducere n cauz a terului unei
proceduri de admitere n principiu.
Calitatea procesual a terului introdus n cauz, la cerere sau din oficiu.
n principiu, terul dobndete calitatea procesual corespunztoare poziiei
sale n raportul juridic dedus judecii, respectiv reclamant sau prt. Astfel,
exist i situaii n care terul figureaz n proces exclusiv pentru c hotrrea
s-i fie opozabil, aa cum se ntmpl n cazul citrii prinilor i copilului n
procesele relative la filiaie (art. 436 NCC) sau n cazul citrii asiguratorului n
procesul privind plngerea contravenional mpotriva procesului-verbal de
contravenie, n cazul n care fapta a avut urmare un accident de circulaie
(art. 33 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraveniilor).
Calitatea procesual pe care terul introdus n cauz o dobndete n cadrul
procesului determin o serie de consecine:
n cazul n care terul ar fi trebuit s aib calitatea de prt, acesta ar putea
fi obligat fa de reclamant, ntruct, n acest caz, instituia introducerii n
cauz a terilor nu reprezint altceva dect acceptarea unei veritabile
modificri tardive a cererii de chemare n judecat, din raiuni ce in de

opiunea legiuitorului pentru salvgardarea aciunii aflate n curs, n msura n

care prile sunt receptive la indicaiile instanei; evitarea pe ct posibil a unei
soluii de respingere a cererii fr analiza n fond, reprezint o opiune logic
din partea legiuitorului, tiut fiind c n asemenea situaie reclamantul ar
putea relua procedura prin formularea unei noi cereri de chemare n judecat,
sistemul judiciar nefiind descrcat cu adevrat de cazul respectiv;
sunt i situaii n care terul ar putea s primeasc ceva, n sensul de
stabilire a unor drepturi n favoarea sa, prin hotrrea final, aa cum se
ntmpl n cazul partajului judiciar, cnd terul este unul dintre
coproprietari, omis iniial din aciunea introductiv de instan[11];
n funcie de poziia pe care o are n raportul de drept dedus judecii, terul
ar putea s formuleze cereri de atragere n proces a unor tere persoane;
n toate cazurile, n ce privete drepturile i obligaiile sale, terul introdus n
cauz are independena procesual, avnd posibilitatea de a face acte
procesuale de dispoziie, de a ataca hotrrea judectoreasc[12];
n cazul n care terul este introdus n proces fr a avea calitate n raportul
juridic dedus judecii, legiuitorul dorind numai s asigure fa de acesta i
efectul de relativitate al hotrrii judectoreti, iar nu o simpl opozabilitate,
hotrrea se va pronuna i fa de terul introdus n cauz;
nefiind vorba de o modificare a obiectului cererii, apreciem c atunci cnd
introducerea n cauz a terului este solicitat de una dintre pri, dup ce
instana a pus n discuie aceast problem, nu se datoreaz taxa judiciar de
timbru.

Rolul activ al judecatorului si interventia fortata in cauza,

din oficiu, a altor persoane
In Noul Cod de procedura civila, printre principiile fundamentale ale procesului
civil, este prevazut la art. 22 rolul judecatorului in aflarea adevarului. O
modificare pe care o putem considera de substanta este cuprinsa in art. 22 alin.
3, care prevede ca judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor
persoane, in conditiile legii. Persoanele astfel introduse in cauza vor avea
posibilitatea, dupa caz, de a renunta la judecata sau la dreptul pretins, de a

achiesa la pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului printr-o

tranzactie.
Care sunt conditiile sau in ce situatii poate judecatorul sa introduca in cauza un
tert? Raspunsul la aceasta intrebare ne este oferit de art. 78 din Noul Cod de
procedura civila care reglementeaza introducerea fortata in cauza, din oficiu, a
altor persoane. Astfel, conform alin. 1 si 2 al acestui art., in cazurile expres
prevazute de lege, precum si in procedura necontencioasa, judecatorul va putea
dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se
impotrivesc.
In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus judecatii o impune,
judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor
persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar
judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului,
va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond. Putem desprinde concluzia ca
in materie contencioasa regula este ca judecatorul nu va putea dispune
introducerea unui tert din oficiu, ,,cu exceptia cazurilor expres prevazute de
lege, iar in materie necontencioasa, intotdeauna cand considera necesara
interventia unei terte persoane, judecatorul poate dispune introducerea in proces
a acesteia din oficiu, chiar daca exista o impotrivire a partilor.
Unul dintre extrem de putinele cazuri din cod in care instanta poate sa faca
aplicatia textului de lege referitor la ,,introducerea fortata in cauza, din oficiu, in
materie contencioasa,il regasim in cuprinsul art. 39 care reglementeaza situatia
procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai in cazul transmisiunii calitatii
procesuale. Asadar, in alin. 1 legiuitorul prevede ca, daca in cursul procesului
dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va
continua intre partile initiale. Daca insa transferul este facut, in conditiile legii,
pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu
universal al autorului, dupa caz. Deci, in aceasta din urma ipoteza, personalitatea
defunctului este continuata de succesorul universal sau cu titlu universal.
In toate cazurile insa, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in
cauza, daca are cunostinta despre existenta procesului, sau poate fi introdus in
cauza, la cerere sau ,,din oficiu.
Iata deci, in cazul in care succesorul cu titlu particular, sau dupa caz
cumparatorul, nu inteleg sa intervina in proces (desi exista o obligatie in acest
sens fata de acestia), si nici nu exista o cerere de introducere din partea partilor,
iar instanta are cunostinta despre transmisiunea calitatii procesuale, devine
incident textul articolului 78 alin. 1 care prevede ca judecatorul va dispune din
oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se impotrivesc. In
cazul in care tertul intervine in proces (la cerere sau din oficiu), instanta va
decide, dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti, daca

instrainatorul sau succesorul universal sau succesorul cu titlu universal al

acestuia va ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces.
Este necesar a se distinge intre doua ipoteze: prima, instrainatorul sau
succesorul universal ori cu titlu universal este scos din proces si judecata va
continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in
care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza,
si cea de-a doua, succesorul cu titlu particular nu a fost introdus in cauza, caz in
care hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal sau
cu titlu universal al acestuia, va produce de drept efecte si contra succesorului cu
titlu particular si va fi intotdeauna opozabila acestuia din urma. Aceasta
inseamna ca desi nu a fost parte in proces, (exceptand cazul in care a dobandit
dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul
titular), hotararea poate fi executata si in contra succesorului cu titlu particular.

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/5299/rolul-activ-al-judecatoruluisi-interventia-fortata-in-cauza-din-oficiu-a-altor-.html#ixzz3p8CuBkO7