INDICELE BIG MAC (1976, The Economist)

Indicele Big Mac este bazat pe teoria paritatii puterii de cumparare (the purchasing power
of parity PPP). Conform acestei teorii, cursul de schimb dintre diferite valute ar trebui sa
se ajusteze astfel incat pretul unui cos de bunuri si servicii sa fie acelasi
in toate tarile.
Practic, se considera un ansamblu de bunuri si servicii considerate a fi de baza (se
tine cont si de specificul consumului national) si se compara puterile de cumparare ale
monedelor precum si ratele oficiale de schimb ale acestora. Teoretic ar trebui ca cele 2
cosuri din tari diferite ar trebui sa coste la fel, insa in viata economica reala monedele pot
fi supraevaluate sau subevaluate.
In cazul indicelui Big Mac, cosul este simplu: contine doar acest sandvis ce poate fi
achizitionat din peste 120 de tari. Prin urmare este un produs foarte raspandit. Fireste ca
in realitate exista mai multe bunuri care se iau in considerare pentru a aprecia marimea
unei economii raportata la o alta, insa unul dintre scopurile lansarii acestui indice este
acela de a populariza teoria economica, de a o face mai digerabila.
Paritatea Puterii de Cumparare
Cursul de schimb dintre 2 monede este obtinut prin acest procedeu al indicelui Big Mac
impartind pretul sandvisului dintr-o tara la pretul acestuia din alta tara. Apoi acest raport
este comparat cu rata de schimb reala, din piata. Daca Big Mac PPP este mai mare decat
cursul real, atunci prima moneda este supraevaluata (conform teoriei paritatii puterii de
cumparare).
De exemplu sa presupunem ca pretul unui Big Mac este de 4.79$ in Statele Unite iar in
Romania 10 lei. Conform PPP cursul de schimb ron/usd ar trebui sa fie 2.08 lei/dolar. Un
dolar American era echivalent cu 4,15 lei, in functie de ultimul curs din piata publicat de
BNR. Asadar am putea spune ca moneda autohtona este puternic subevaluata in raport cu
dolarul.
Exista mai multe institutii care au preluat ideea The Economist, utilizand diferite active
support. De exemplu in anul 2007 Commonwealth Securities, o banca australiana a crat
indicele iPod. Specialistii bancii au plecat de la ipoteza ca in comparatie cu celebrul
sandvis, gadgetul respectiv are avantajul ca este fabricat intro singura tara, prin urmare
elimina inconvenientele determinate de costurile diferite de productie. Totusi, criticii au
subliniat ca nu se iau in calcul cheltuielile cu transportul.

Limitari ale modelului

Cele mai importante inconveniente ale indicelui provin din numarul ridicat de tari pe care
le ia in considerare fara a realiza o impartire prealabila a acestora in functie de diferentele
culturale la nivelul fiecarei tari sau de stadiul diferit de dezvoltare al
economiilor respective.
Exista tari in care este mai ieftin sa mananci la restaurantele locale decat la McDonalds
sau alte fastfooduri, iar cererea pentru Big Mac nu este la fel de nare in India ca in
Statele Unite.
In tot acest timp, mai sunt o gramada de alti factori ce influenteaza pretul final al unui
Big Mac, in functie de punctul de vanzare al acestuia. Chiriile vor fi mai mari in
Manhattan comparat cu o zona rurala, cererea va fi diferita in China si in SUA si, pana la
urma, pretul e format si de cerere si de oferta.
Date:
Cele mai scumpe 6 tari (15 November 2015)
1.

Switzerland - $6.82 (6.50 CHF)

2.

Norway - $5.65 (46 NOK)

3.

Sweden - $5.13(43.70 SEK)

4.

Denmark - $5.08 (34.59 DKK)

5.

USA - $4.79

6.

Israel - $4.63 ( 18.05 ILS)

Cele mai ieftine 6 tari (July 2015)

1.

Venezuela - $0.67 (In Venezuelan Bolivar 4.22)

2.

Ukraine - $1.55 ( In Ukrainian Hryvnia 15.74)

3.

India - $1.83 ( In Indian Ruppee 121.21)

4.

Russia - $1.88 ( In Russian Ruble 133.75)

5.

Malaysia - $2.01 ( In Malaysian Ringgit 8.63)

6.

South Africa - $2.09 ( In South African 31.48)

Timp mic de obtinere (July 2015) Acesta statistica arata timpul mediu de lucru necesar
pentru a cumpara un Big Mac in orasele selectate pentru studio, in anul 2015.
Sunt prezentate orasele cu cei mai mici timpi, respectiv cei mai mari timpi necasari.
1.

Hong Kong - 8.7 min

2.

Luxembourg - 10.3 min

3.

Japan, Tokyo - 10.4 min

4.

Switzerland, Zurich - 10.6 min

5.

USA, Miami - 10.7 min

6.

Switzerland, Geneva - 10.8 min

1.

Kenya, Nairobi - 172.6 min

2.

Philippines, Manila - 87.5 min

3.

Mexico, Mexico City - 78.4 min

4.

Indonesia, Jakarta - 66.7 min

5.

Egypt, Cairo - 62.5 min

6.

Ukraine, Kiev - 54.7 min

Cum mai putem analiza acest indice? Putem face o comparatie intre salariile medii si
preturile nationale ale Big Mac-ului pentru a afla valoarea reala a banilor, prin
perspectiva menilui celui mai popurar lant de restaurante de tip fast-food din lume.