Sunteți pe pagina 1din 11

Diagnosticul oro-dentar si ergonomie

Defenitie:
Reprezinta arta si stinta de a recunoaste bolile,pe baza datelor clinice si a celor obtinute prin
investigatii paraclinice.
Elaborarea unui diagnostic presupune respectarea unei anumite succesiuni in examinare:
diagnosticul clinic,
Diagnosticul diferential,
diagnosticul
prezumntiv,
diagnosticul
final.
Diagnosticul clinic:
Este prima etapa de evaluare si se refera la diagnosticul rezultat in urma examenului
obiectiv si subiectiv al pacientului cu detectarea cauzei (leziunea,boala) care a
provocat durerea si aflarea antecedentelor pacientului.
Diagnosticul clinic este stabilit doar pe baza datelor provenite din examinarea pacientului.
Fara rezultatele unor eventuale investigatii de laborator.
Diagnosticul diferential:
Este o a doua etapa de diagnostic, de rearanjare a listei de diagnostice posibile si de eliminare a
unor diagnostice;
se realizeaza printr-o analiza succesiva , comparativa cu bolile ce se manifesta prin semne si/sau
simptome asemanatoare.
De multe ori aceste informatii sunt suficiente pentru a se ajunge de la diagnosticul diferential
direct la diagnosticul final, fara a mai trece prin etapa diagnosticului prezumtiv.
Diagnosticul prezumntiv(diagnosticul in lucru):
Este o alta etapa de diagnostic,in care medicul va ordona lista de diagnostice in ordinea
probabilitatii lor.In aceasta etapa sunt efectuate teste aditionale si un tratament preliminar.
Diagnosticul final(definitiv) sau simplu:DIAGNOSTICUL:
Este rezultatul colaborarii informatilor detinute din etapele anterioare,cu rezultatele
examenelor complementare ce determina managementul adecvat al afectiunii.
In practica mai sunt utilizate ca
sub
etape ale diagnosticului:
diagnosticul anatomic sau morfologic,
Diagnosticul
-etiologic-cu stabilirea cauzei bolii,
-functional-influenta bolii asupra functiilor organului sau organelor afectate,
-complicatiilor,
-de evolutie sau de activitate a bolii,
-altor boli sau stari coexistente.

Diagnosticul oral
cuprinde toate elementele sistemului stomatognat si in relatia lor cu organismul,ce ea in
considerare semnele si simptomele precizate prin:
- anamneza,
-examen extraoral,
-examen intraoral,
-examen complementar.
Elemntele diagnosticul oral sunt:
Diagnosticul starii generale formularea diagnostica de stare generala urmareste sa
precizeaze in ce masura echilibrul hemeostatic este perturbat de afectiunea generala a
pacientului avandu-se in vedere interrelatia dintre afectiunile generale ,structura tesuturilor
orale si tratamentul gnatoprotetic de specialitate.
In practica se pot intalni urmatoarele situatii:
Stare
*generala echilibrata - ce nu pune probleme in raport cu tratamentul stomatologic;
*generala afectata ce permite tratamentul stomatologic;
*generala afectata ce impune anumite precautii in vederea aplicarii procedurilor terapeutice;
* generala afectata contraindicata tratamentului stomatologic,caz in care se recomanda a se
proceda la compensarea pacientului ,care va fi tratat ulterior cu avizul medicului de specialitate.
DIAGNOSTICUL LOCAL
Este un diagnostic functional si de integritate ,vizand regiunea odontala,parodontala,a arcadei si
al relatilor mandibulo-craniene si cuprinde axa verticala:
diagnostic de integritate odontala,
Diagnosticul de integritate parodontala,
Diagnosticul de integritate a arcadei,
Diagnosticul de integritate ocluzala,
Diagnosicul
de integritate mandibulo-craniene,
Diagnosticul hemostazic si functional,
Diagnosticul de integritate a mucosei ,limbii si glandelor salivare ,
Diagnosticul de integritate chirurgicala.

datorita faptului ca un pacient care se adreseaza unui cabinet dentar are o singura problema si
deci un singur diagnostic ,in mod normal,evaluarea conditiei pacientului presupune stabilirea
unui diagnostic complex.
Semiologia stomatologica
Defenitie:
Semiologia stomatologica este stiinta care se ocupa cu studiul ,descrierea si interpretarea
semnelor clinice si a simptomelor de la nivelul sistemului stomatognat.
In stabilirea diagnosticului ,semiologiei ii revine un rol esential.
Semiologia provine de la doua cuvinte de origine greaca
logos=stiinta,studiu.

semeion=semn si

Terminologie.
I. Simptomele reprezinta manifestari subiective,tulburari functionale sau senzati anormale
resimtite de bolnav,care indica prezenta unei boli.
II. Simptomatologia reprezinta suma semnelor si simptomelor intilnite la un bolnav pe parcursul
examinari clinicie si paraclinice.Simptomatologia ne orienteaza spre diagnosticarea unei boli si
permite diferentierea ei de alta afectiune.
Simptomatologia poate fi de doua tipuri:
-specifica,
-nespecifica.
Obiectivele semiologiei stomatologice sunt:
-insusirea corectata a metodologiei examinari clinice si paraclinice,
-culegerea informatilor ,interpretarea simptomelor si semnelor clinice si paraclinice de la nivelul
sistemului stomatognat,in contextul hemostazei biologice,
-analiza si sinteza datelor obtinute prin examinarea ,
-formularea ipotezelor diagnosticului.
Evaluarea clinica
Evaluarea clinica este un proces complex sistematic de obtinere a unei informatii medicale
cat mai complete cu privire la pacient,ce combina modalitati diverse de abord.In timpul
examinarii,medicul poate apela la o lista a punctelor ce trebuiesc atins in procesul de
diagnosticare.
In prezent ,trebuie sa se tinem seama de faptul ca tot mai multi pacienti recunosc necesiatea
unei ingrijiri corespunzatoare a danturii,apeland rugulat la cabinetele stomatologice ,din diferite
motive,plecand de la controale periodice si termind cu probleme grave de sanatate orala,ce le
pot afecta chiar viata.
Evaluarile clinice complete au in vedere atat stare generala a pacientului cat si afectare
sistemului stomatognat,cu indentificare a factorilor de risc ce pot implica modificari ale
tratamentului initial.
In functie de starea pacientului de scopul urmarit si de tipul de diagnostic ce urmaza a fii
stabilit,evaluarea clinica poate fii o:
1.evaluare prescurtata,
2.evaluare comprensiva.
Controlul periodic
Controlul periodic care se face pentru a determina
statusul pacientului dupa terminarea terapiei,la un
interval de 3, 6 sau 12 luni de la interventie.

Etapele examinari in cadrul controlului periodic sunt:


Aflarea antecedentelor pe scurt,
Examinarea clinica punctata,
Efectuarea de radiografii selective,
Stabilirea diagnosticului,
Recomandari terapeutice.
Diagnosticul de urgenta:
Este necesar pentru rezolvarea rapida a unor
urgente ,cum sunt:

-durerea,
-sangerarea,
-infectia acuta ,etc.
-sau atunci cind pacientul crede ca ar avea o urgenta.

Etapele diagnosticului de urgenta sunt:


-aflarea antecedentelor pe scurt,
-examinarea clinica ce consta in indentificare sursei de problema ,evaluarea generala a
restului cavitati bucale,
-efectuarea de radiografie selective,
-stabilirea diagnosticului,
-recomandari terapeutice.
25.11.15
Evaluarea stomatologica extinsa
Este o
evaluare complexa care presupune ca medicul sa
detina bune abilitati
de comunicare in vedere sustinerii interviului si spirit de observatie pronuntat ,in
vederea indentificarii acelor semne oro-dentare cu caracter diagnostic.
Se procedeaza la o evaluare extinsa in urmatoarele situatii:
1.In cazul pacientilor noi,
2.In cazul pacientilor veniti la control la care s-a produs o modificare semnificativa a statusului
fizic sau dentar.
3.La pacienti cu probleme complexe ,care necesita consultati interdesciplinare.
Evaluarea extinsa cuprinde aceleasi elemente ca si evaluarea prescurtata fiind insa mult mai
detaliata.

Etapele evaluarii stomatologice extinse vor fi:


1.Antecedentele pacientului,
2.Examinarea clinica,
3.Examinarea radiologice si complimentare,
4.Concluzia diagnostica,
5.Planul de tratament.
1.Antecedentele pacientului
Informatiile obtinute se refera la cauza principala si istoria sa : datele
biografice ale pacientului ,antecedentele sociale ,familie ,comportomentale si emotional
,antecedentele medicale sistematice ,precum si antecedentele stomatologice
2.Examinarea clinica
In cadrul acestei etape medicul trebuie sa fie pregatit sa recunosca toate anomaliele din zona ce
urmaza a fii examinate.Examinarea clinica consta in:
-examinarea intraorala,
-examinarea extraorala,
- examinarea neurologica

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (in plus in caiet) inspectia fetei,contur,palpare s.a.


3.Examinarile radiologice si complementare :
In aceasta etapa medicul are format deja o parere generala asupra starii de sanatate orala a
pacientului si poate decide suplimentarea datelor prin efectuarea unui examen radiologic sau
efectuarea altor teste complementare
Este important de mentionat ca de ajutor in procesul de diagnosticare sunt radiografiiele de buna
calitate ,uneori pentru stabilirea antecedentelor,fiind de ajutor si radiografiele anterioare,in cazul
in care acestea sunt disponibile.
4.Concluzia diagnostica:
Este o naratiune scrisa ,ce imparte diagnosticulul pe discipline stomatologice,ce contine toate
problemele de sanatate orala ale pacientului.Diagnosticul oral,este deci o insumare a tuturor
diagnosticelor de tip:
etiologic,
odontal,
parodontal,
protetic,
chirurgical.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (in plus in caiet: inform. Obt. De la varstnici; 5 imagini ce se modif. in
permanenta** eu cel care )
5.Planul de tratament
Este elaborat in urma unui diagnostic final,fiind axat pe rezolvarea prioritara a cauzei
principale.In stabilirea acestuia se are in vedere atat preferinta pacientului pentru anumite
manopere,abilitatile medicului de a le rezolva cit si dotarea cabinetului cu echipamentului
adecvate.
Pe tot parcursul derularii manoperelor,,pacientul trebuie sa fie informat cu privire la mersul
tratametului,dat fiind faptul ca apar momente cand este necesar un compromis intre dorintile si
posibilitatile materiale ale pacientului si metoda indicata de rezolvare a afectiunii tratate.
Tratamentul complet al pacientilor trebuie sa cuprinda:
-rezolvarea problemelor prioritare ,
-controlul si eliminearea bolilor depistate in urma examinarilor efectuate,
-restuararea functiei fizionomice si a integritati arcadelor,
-reevaluarea starii de sanatate orala,
-chemarea pacientului in vederea controlului periodic,reevaluarea acestuia si tratamentul
problemelor medicale depistate la control.
Surse de informati
O parte de informatiilor prodiagnostice sunt furnizate direct de pacient,in timp ce alte informati
sunt obtinute din studiul mediului in care acesta traieste si desfasureaza activitatea sau din
sursele epidemiologice.
Pacientul reprezinta cea mai importanta sursa de informatie in culegerea informatilor
prodiagnostice.Unele informatii sunt oferite in mod spontan de catre bolnav (la prima vedere
,prin observarea bolnavului ),simptomele.
Alte informati trebuie cautate in mod activ de catre medic semnele obiectiveprin diferite
metode clinice si paraclinice.
In mod obisnuit informatile oferite de catre bolnav sunt:
-tipul constitutional-terenul ,tipul morfologic
-aspectul exterior general-tinuta,postura,mersul
-antecedentele sale generale si stomatologice,

-acuzele subiective rezultate din motivele prezentari,


-rezultatele anterioare ale examenelor paraclinice.
Atunci cand datorita varstei pacientilor nu se pot obtine informatii concrete,coerente,sunt
utilizati ca sursa de informatii de la rude,vecini ,colegi sau cadrele sanitare medii.
Informatile despre pacien trebuiesc complementate cu informatile despre mediul in care acesta
traieste si isi desfasoara activitatea.
Erorile de diagnostic
Uneori in practica medicala se intilnesc erori de diagnostic,ce au cauze diverse,dependente
de medic sau bolnav.Cele mai frecvente erori de diagnostic depinde de datele
false,inexate,icorecte ,furnizate de pacient in mod voit sau involuntar.
Cauzele ce depind de medic se refera la :
-cunoasterea insuficienta a modalitatii de obtinere ,interpretare si utilizarea datelor,
-erori de interpretare si utilizarea datelor datorita experientei reduse ,in special la identificare
bolilor nonstomatologice,
-efectuarea unei examinar i incomplete sau incorecte.
Alteori eroile de diagnostic au la baza relatia defectuoasa medic- pacient,existenta unor
afectiuni cu tabloul necaracteristic sau coexistenta altor afectiuni ce modifica tabloul
clinic.
INTERRELATIA SISTEM STOMATOGNAT-ORGANISM UMAN
Sistemul stomatognat reprezinta un ansamblu de elemente interdependente, care
functioneaza ca un tot unitar cu restul organismului din care face parte.Trebuie studiat ca
subsistem al organismului uman integrat , in care orice manifestare locala poate produce
afectiuni la nivel general si reciproc, unii factori generali influenteaza dezvoltarea si reactivitate
la nivelul tesutului sistemului stomatognat.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------NOTIUNI ELEMENTARE DE MORFOLOGIE FUNCTIONALA A SISTEMULUI STOMATOGNAT
Pentru a diferentia normalul de patologic, diagnosticul oro-dentar trebuie sa se bazeze pe
o tematica de cunoastere a anatomiei si morfologiei functionale a organismului uman in general
si a sistemului stomatoganat in particular.
Elementele componente ale sistemului stomatognat ce vor fi analizate in procesul de
diagnosticare sunt:
1.Tegumentele cervico-faciale.
2.Tesutul celular subcutanat.
3.Sistemul osos.
4.Sistemul muscular cervico-facial.
5.Cavitatea orala propriu-zisa.
6.Glandele salivare.
7.Inervatia sistemului stomatognat.
8.Sistemul limfatic.
9.Sistemul vascular.
10.Articulatia temporo-mandibulara .
Homeostazia sistemului stomatognat
In conditii normale organismul in totalitatea lui , ca si elementele componente a sistemului
stomatognat, se afla intr-o stare de echilibru.Acesta este asigurat printr-un proces biologic

complex ce asigura reglarea continua si protectia sa fata de fortele din afara ce tind sa-l
dezorganizeze, proces numit homeostazie.

Homeostazia sitemului stomatognat este guvernata de urmatorii factori:


*Factorii suprasistematici;
*Factorii intrasistematici
Evaluarea semiologica a pacientului in stomatologie cuprinde:
*aprecierea simptomatologiei bolii prezente ;
*aprecierea terenului general si local in raport de care se pot prevede o evolutie si
prognosticul bolii precum si aparitia altor boli
*individualizarea examinarii, diagnosticului si tratamentului;
*aprecierea reactivitatii fata de tratament.
Factori suprasistemici:
Factorii suprasistemici asigura conditiile generale de sanatate locala a structurilor
stomatognat pe filiera nespecifica:imunocelulara, genetica,morfologica, neurologica,endocrina,
comportamentala si functionala
Factori intrasistematici:
Factorii intrasistematici ai sistemului stomatognat actioneaza pe filiera specifica
biomecanica si biologica, asigurand echilibrul morfologic si functional al acestuia.
Parametrii intrasistematici ai homeostaziei sunt reprezentati de:
*Morfologia si functia elementelor sistemului stomatognat: arcade,
muschi , ATM
,oasele maxilare;
*Raporturi statice si dinamici mandibulo-craniene ce asigura constantele de baza ale
sistemului:relatia de postura, relatie centrica, relatia de ocluzie, dinamica mandibulara.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------- nu s-a predat
11.11.15
EXAMENUL CLINIC IN STOMATOLOGIE
Examenul clinic reprezinta modalitatea de investigare a bolnavului in vederea culegerii
informatiilor necesare stabilirii diagnosticului si instituirii unui plan de tratament.
Examenul clinic urmareste atingerea urmatoarelor obiective:
1.Descoperirea abaterilor de la normal, atat la nivel general cat si la nivelul sitenului
stomatognat;
2.Decelarea semnelor si simptomelor , ca manifestari ale unor afectiuni stomatologice sau ca
manifestare orala a unor boli generale;
3.Descrierea semnelor si simptomelor;
4.Stabilirea relatiilor cauzale;
5.Stabilirea directiilor de evolutie si a prognosticului;
6.Identificarea complicatiilor
7.Precizarea tratamentelor efectuate anterior;
8.Stabilirea diagnosticului ce sta la baza unui plan de tratament individualizat.
Examenul clinic poate fi:

1. SUMAR : trebuie sa permita stabilirea unui diagnostic alal urgentei atunci cand pacientul se
prezinta intr-o stare critica ;dupa rezolvarea acestuia se va efectua examenul clinic final.
2. FINAL POST-TRATAMENT: este examen complet diferentiat de elementele sistemului
stomatognat cu reevaluarea stari de sanatate a pacientului si precizarea diagnosticului
final,care va reflecta si eficienta tratamentului.
3. EFECTUAT IN CADRUL DISPENSARIZARII: reevaluarea starii de sanatate , comparabila ca
studiu evolutiv cu situatia initiala si diagnosticul final

INSTRUMENTAR NECESAR EXAMINARII IN STOMATOLOGIE:


Oglinda dentara
!!!!!!!!!!!!!!! (in plus in caiet)
Sonda dentara
Pensa dentara
Excavator dentar

ALGORITMUL EXAMENULUI CLINIC STOMATOLOGIC


Avantajele examinarii pe etape sunt:
Eficienta
Complexitatea
Randamentul
Principalele etape ale examinarii clinice stomatologice ale pacientului sunt
EXAMENUL SUBIECTIV:
1.Culegerea datelor informative;
2.Anamneza ;
EXAMENUL OBIECTIV:
1.Examenul obiectiv general ;
2. Examenul obiectiv loco-regional;
-examenul extraoral
-examenul
intraoral
3.Examenul relatiilor mandibulo -craniene;
4.Examenul dinamicii mandibulare;
5.Examenul functional
6.Examinarea starii de igiena si a gradului de educatie sanitara.
Examenul clinic subiectiv
Datele informative cuprinse in foaia de observatie sunt:
-numele si prenumele,
-sexul,
-varsta (anul nasteri),
-profesia si locul de munca,

-adresa si numarul de telefon,


-numarul de telefon al medicului de familie (care il are sub supraveghere ),
-date legate de asigurare,
-date legate de categoria sociala(veteran de razboi,invalid,pensionar).

Antecedentele personale generale(anamneza generala)


Prin istoricul medical se intelege o enumerare a afectiunilor generale ale pacientului de la
nastere si pana in momentul prezentarii,sub aspect fiziologic si patologic.
Se are in vedere ca sistemul stomatognat este un sistem integrat ce nu poate fi separat de
contextul general si ca patologia este in stransa coleratie cu patologia generala.
Cunoasterea si includerea in diagnostic a bolilor generale este important din urmatoarele motive:
-permite stabilire individualitatii biologice si pshiologice a pacientului,
-permite evaluarea manifestarile locale in context general manifestare orale determinate de boli
generale,
-influenteaza conditi terapeutica in afectiune stomatologice,
-permite luarea unei masuri de reducere a riscurilo de contaminare pentru bolnavii sau personal
medical ,in cazul bolilor contagioase sau cu risc viral,
-este o obligatie legala ce poate avea implicati juridice in cazul unei manopere stomatologice
cu risc,care nu au fost corect interogati.
Antecedente personale generale fiziologice:
Antecedente personale generale fiziologice sunt mai importante la femei in cazul tulburari
hormonale ce influenteaza elementele stomatognate,cum sunt tulburari ce apar:
-in sarcina,
-lactatie,
-sau in cazul tratamentul cu anticonceptionale.
In aceste cazuri se iau in cosideratie urmatoarele elemente:

In perioada sarcinii:
-influenta hormonale actioneaza asupra vaselor gingivale ,facand gingia mai sensibila la
inflamatie si la factori iritativi,ce duc la aparitia gingivita de sarcina,indicatii de tratament este
igienizare.
Gingivita de sarcina
INDICATII IN PERIOADA SARCINII
*se va evita pe cat posibil medicatia ,fiind permise doar medicamente ce nu au influenta
asupra ftului;
*se permite administrarea antibioticeleor de tip penicilina, eritromicina sau ampicilina si a
anestezicelor de tip lidocaina, xilina fara vasoconstrictor, doar cu avizul scris al
obstetricianului;
*NU este permisa administrarea de tetraciclina;
*sunt contraindicate examenele radiologice si anestezia generala;
*se va evita interventiile chirurgicale si anestezia loco-regionala in primele 3 luni si in
ultimele 2 luni de sarcina;

*se evita procedurile lungi si dureroase;


*pozitia gravidei in fotoliu trebuie sa fie cu fotoliul ridicat;
INDICATII IN PERIOADA SARCINII
*orice tratament va cont de intelegerea echilibrului dintre necesarul tratamentului
stomatologic si riscul pentru ft;
*dezechilibrul hormonal asociat cu dezechilibrul ionic poate influenta : excitabilitatea neuromusculara ,aparitia spasmelor, oboselii sau durerilor musculare ;deasemeni poate influenta
elementele osoase si dento-parodontale, mucozale sau musculare;
*anamneza ofera informatii asupra evolutiei sarcinilor anterioare, a complicatiilor survenite,
a nasterilor distotice care pot semnala debutul unor afectiuni sau manifestarea lor corelata
cu acest moment;

ANTICONCEPTIONALELE
Anticonceptionalele influenteaza organismul prin modificarea constelatiei endocrine cu
consecinte specifice.
ANDROPAUZA
Andropauza poate constitui un moment dificil la barbati ,prin modificarile psihosomatice ce pot induce manifestari disfunctionale ale muschilor sau oaselor (osteoporoza) .
Actiunele cardio -vasculare
Cele mai importante afectiuni cardio-vasculare ce impune precautie in tratamentul stomatologic
sunt:
-angina pectorala,
-infarctul miocardic,
-hipertensiunea arteriala,
-proteze valvulare,
-insuficienta cardiaca.
In afectiunele cardio-vasculare,masurile de percautie sunt:
-colaborare cu medicul specialist si avizul scris a acestuia,pentru unele manopere stomatologice,
-tratamente mai putin dureroase,cu programari la ore fixe,sedinte scurte,matinale ,neobositoare,
-evitarea anesteziei generale ,utilizarea anesteziei locale fara vasoconstrictori,
-pacienti cu valvulare prezinta un grad mare de risc,orice interventie sangeranda necesitanad
internare,
-in cazul pacientilor cu infarct,tratamentele se vor efectua numai in colaborarea si cu avizul
medicului pentru orce manopera stomatologica ,cuverificarea semnelor vitale la fiecare sedinta.
Antecedentele personale stomatologice:
-accidente legate de eruptioa dintilor la varsta copilariei,eruptia molarilor de minte,
-afectiuni odontale si tratamentul acestora,
-afectiuni parodontale si tratamenmtul acestora,
-edentatie si tratamente protetice,
Obiceiuri viscioase:
-sugerea degetului,a buzelor sau a unor obiecte,
-roaderea unghilor,
-roaderea unor obiecte:radiera,rama de la ochelari,buza inferioara.
Simptomele subiective:
Simptomele subiective sunt stabilite in cadrul anamnezei fiind reprezentate de
principalele motive care le determina
pe pacient sa se prezinte la medic.
Cele mai frecvente simptome pe care le acuza pacientul sunt:

1.Tulburarea
de sensibilitate :durere, anestezie, parestezie, hipoestezie, hiperestezie,
parelezie.
2.Tulburare
functionala :masticatorii, fizionomice, fonetice.
3.Manefestare parafunctionale .
Tulburarile de sensibilitate la nivelul sistemului stomatognat
De si cele mai
multe
ori
durerea prorpiu-zisa este problema prioritare
de
care trebuie
rezolvata
de
catre medic.
Durerea:
este
o
senzatie
subiectiva, rezultata
in
urma
actiuni
unui
stimul nociv si traduce dereglare
pshica sau fizica.
Este
considerata sistemul
de
alarma ce
semnaliaza
actiunea unor
agenti
nocivi asupra organismului.
Clasificarea topografica a dureri:
Casificare dureri este o problema complexa ,cele mai frecvente utilizate criteri de
clasificare a dureri cranio-faciale fiind cele topografice, clinice si fiziopatologice.
Dupa criteri topografice ,durerea poate fii:
Durerea
localizata-preceputa la
locul
unde actioneaza
stimulul(traumatic,infectios),
Durerea
referita(iradianta)- nu este simntita la locul de origine, ci in zona
cutanata de distribuire,
Durerea proiectata- simntita intr-un teritoriu de distributie diferita de cele al
zonei afectate.
Durerea difuza-situata pe o zona
mai
intinsa ,dar fara
o
localizare precisa.
Exista mai multe tipuri de durere:
1.durere
articulara,
2.durere musculara,
3.durere
osoasa,
4.durere alveolara,
5.durere sinusala,
6.durere mucozala,
7.durere
cranio-faciale de origine dentara,
8.nevralgiele,
9.durere
in afectiuni ale glandele salivar,
10.durere vasculare.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------