Imaginea de sine

Imaginea de sine, ca si reprezentarea persoanei celuilalt, formeaza o categorie speciala a

reprezentarilor sociale. Ele se constituie, pe de o parte, ca ansambluri de informatii, intuitv configurate despre
propria persoana, ori despre celalalt (ceilalti), iar pe de alta parte, ca efect ale perceptiilor sociale in care intervine
intreaga experienta cogniti- va a subiectului.
Aceste reprezentari sociale se realizeaza in procesul intercunoasterii persoanelor, fiind intotdeauna
raportate si ajustate la imaginea grupului despre persoana data.
Continutul imaginii de sine implica urmatoarele aspecte principale (Dumitru Cristea, Tratat de psihologie
sociala, pag. 118):
- imaginea despre propriu corp si despre calitatile fizice si psihice de care suntem constienti;
- identitatea sociala, caracterizata prin nume varsta, domiciliu, o anumita familie, profesie, statut
social,economic, politic, etc.;
- modul de intelegere aceea ce facem, simtim si gandim la un moment dat, prin raportarea la anumite
repere valorice si atitudinale pe care le constientizam ca fiindu-ne caracteristice;
- reprezentarile pe care le avem despre pozitia noastra in societate si despre rolurile jucate in situatii si
imprejurari de viata relevante;
- sentimentele fata de noi insine, fata de ceilalti si fata de evenimentele si situatiile semnificative in care
suntem sau am fost implicate;
-istoria personala marcata de evenimente semnificative si unice, care confera sentimentul continuitatii si
unitatii propriei existente;
- un puternic sentiment al prezentului, in care totul se focalizeaza pe ideea de eu, aici, acum;
- un proiect de viata, caracterizat prin idealuri, scopuri si interese de viitor, impreuna cu strategiile de
realizare a acestora;
- sistemul de relatii interpersonale semnificative, trecute sau prezente, reale sau virtuale, principale sau
secundare;
- spatiul fizic si psihosocial personalizat (care poarta amprenta optiunilor, vointei, actiunilor si
personalitatii noastre).
Imaginea de sine se elaboreaza printr-o continua sinteza intre perceptia de sine si perceptia de altul ,
procese mediate de modele si repere valorice interiorizate prin socializare si invatare sociala. In procesul de
relationare sociala a persoanei, imaginea de sine indeplineste urmatoarele functii principale (vezi Dumitru
Cristea, pag. 119);
- mediaza perceptia si cunoasterea interpersonala, datorita calitatii de referential in procesul evaluari de
sine si a cunoasteri si evaluarii celor din jur;
- asigura autoreglarea atitudinala si comportamentala in raport cu valorile, scopurile si idealurile
constient asumate;
- mediaza raporturile interpersonale, prin jocul complex dintre eul subiectiv, eul autentic, eul reflectat si
eul ideal;
- conditioneaza nemijlocit stabilirea nivelului de aspiratii in diferite domenii de activitate, precum si
alegerea mijloacelor optime de atingere a acestuia si a scopurilor propuse;

- constituie elementul central in procesul de structurare a prezentului psihologic, inserat dinamic in

lantul istoriei individuale.

Formarea imaginii de sine, ca reflectare subiectiva si constienta a eului aflat intr-o situatie concreta,
reala sau ipotetica, presupune existenta unei strategii care cuprinde: scopul, obiectivele, mijloacele, procedee si
tehnici de construire a imaginii. La stabilirea scopului si a obiectivelor se are in vedere urmatoarele deziderate;
- imaginea de sine pe care vreau sa o transmit;
- imaginea de sine pe care cred ca o transmit;
-imaginea de sine pe care o transmit in mod real;
- imagine de sine pe care o asteapta ceilalti de la mine.
In formarea imaginii de sine sunt implicati o serie factori psihosociali. Dintre cei mai importanti se pot
aminti:
- reflectarea sociala (oglinzile sociale): acceptarea (neacceptarea) si interiorizarea proiectiei asupra
persoanei noastre a unei definiti si a unui etalon de catre mediul sociocultural caruia ii apartinem si, o proiectie din
parte grupului din care facem parte, a unei imagini asupra a ceea ce se considera ca suntem;
- compararea sociala: proces social continuu (educatie, grup de apartenenta, statut social- economic,
politic, profesional,etc.) si mijloc prin care ne reglam imaginea de sine si atitudinile fata de noi insine si fata de cei
din jur;
- jocul de rol: rolurile sociale pe care ni le asumam si le jucam sunt de natura sa influenteze, in mare
masura, imaginea de sine. Rolurile care sunt interpretate din convingere modeleaza cel mai adesea
personalitatea noastra, conferindu-i calitati care initial apartineau numai rolului jucat, nu si persoanei puse sa
interpreteze acel rol. Deci, personajul se insinueaza in structura persoanei, inducandu-i caracteristicile sale.
(Dumitru Cristea pag. 124)
- diferentierea sociala: realizarea unei distinctii clare intre eu si celalalt si intre eu si lume se mentine
de-a lungul intregii vieti. Constituie un important factor motivational si activ, datorita caruia majoritatea
oamenilor face un efort intens si permanent pentru a-si crea un eu distinctiv si original, actionand in acest sens
atat asupra propriei persoane, cat si asupra mediului imediat. Comparatia sociala, pe langa capacitatea de a oferi
referentiale in procesul evaluarii psihosociale, constituie si o modalitate directa de identificare a acelor atribute
care ofera distinctivitate proprie personalitati(Dumitru Cristea, pag. 124).
-memoria: datorita capacitatii sale de reactualizare selectiva a unor informatii privind istoria individuala,
poate influenta profilul si dinamica imaginii de sine.
Principalele modalitati de automentinere a imaginii de sine in diferite imprejurari de viata sunt
urmatoarele:
- autovalidarea ipotezelor despre sine: mentinerea ipotezei despre sine capata, prin simplul fapt al
existentei lor, o deosebita capacitate structuranta pentru sistemul nostru atitudinal si comportamental.
- afilierea selectiva la mediul social: persoana cauta acele medii sociale (persoane, grupuri, organizatii,
activitati, profesii etc.) care sa-i corespunda in cea mai mare masura aspiratiilor si motivatiilor esentiale al eului.
- rationalizarea opiniilor contrare: se cauta explicatii rationale pentru a face compatibila o anumita
imagine pe care ne-am format-o despre noi insine cu opiniile care o contrazic.