Tudor Arghezi

-lucrare-

Tudor Arghezi (pseudonim luat de la numele vechi al raului

Argses , Arghesis) , pe numele adevarat Ion N.
Theodorescu , s-a nascut in Bucuresti, la 21 mai 1880, cu
origini parintesti din Gorj . Vede lumina zilei in strada
Tarani , nr 46, in casa parintilor sai : Fiu legitim al domnului
Nae Theodorescu, de ani treizeci si unu, comersant , si al
doamnei Maria, de ani optsprezece ( certificat act de
nastere nr 542 ) . Urmeaza scoala primara Petrache
Poenaru, situata in apropierea Pietei Amzei . Numele
primului dascal , parintele Nicolae Abramescu, revine ca o
delicata amintire , ori de cate ori Tudor Arghezi il va convoca
in scrierile sale. Urmeaza cursurile gimnaziului Dimitrie
Cantemir si apoi pe cele ale liceului Sf Sava din Bucuresti
. De la varsta de 11 ani , datorita situatiei vietii familiale,
este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii . Vacantele
nu si le iroseste, ci isi gaseste diferite indeletniciri ce ii vor
asigura si completa necesitatile existentei . Astfel , in vara
anului 1896, intra in custode la o expozitie de pictura
organizata de societatea Ileana , in holul hotelului
Union . Aici cunoaste o serie de personalitati ale timpului,
printre care us I.L. Caragiale. Isi face debutul literar in anul
in acelas an. In primele zile de februarie ale anului 1990,
intra la manastirea Cernica . Dupa un noviciat de sase luni
este hirotonisit diacon, primind numele de Iosif. Mitropolitul
Iosif Gheorghian il aduce la secretariatul Mitropiliei din
Bucuresti si va fi mentorul tanarul diacon Iosif , in toata

aceasta perioada . In anul 1905, pe 30 ianuarie se naste, la

Bondy, langa Paris, Eliazar-Lotar, fiul nelegitim al lui Tudor
Arghezi si al Constantei Zissu. Mama copilului, profesoara,
este nevoita sa-si ascunda maternitatea . Il lasa in grija unei
doici si revine in tara . Ingrijorat de soarta copilului, lasat pe
un brat strain, Tudor Arghezi se hotareste sa plece la Paris,
pentru a-ireglementa situatia . In acelas timp ,intentiona sasi continue si studiile . Astfel, in luna decembrie, cu
ingaduinta Mitropolitului Iosif Gheorghian, pleaca in
strainatate; intai la Paris, si apoi in Elvetia . Calatoreste si in
Italia, si traverseaza peninsula pana la Messina, dupa
cutremurul din 1908 , care distrusese orasul . IN anul 1916,
pe data de 5 noiembrie, se insoara cu Paraschiva Burda, pe
care o cunoaste in anul 1910 , cand se intoarce in tara .
1925, se naste Mitzura Domnica, primul copil al lui Tudor
Arghezi si al Paraschivei Arghezi .In anul 1926 cumpara un
teren de 17.000 m , in vecinatatea inchisorii Vacaresti, pe
care incepe sa-l planteze si sa construiasca, timp de 15 ani ,
casa si atenansele, dupa posibilitatiile materiale . La 18
decembrie se naste Iosif Barutu .In 1927, la varsta de 47
ani, Tudor Arghezi publica primul sau volum de versuri ,
Cuvinte potrivite .Din acest volum, sunt foarte cunoscuti
cei noua Psalmi , cantecele de slava pentru Dumnezeu, in
care , evident , se evidentiaza apropierea de Dumnezeu . Ca
exemplu, psalmul Ruga mea e fara cuvinte. Aici,
Arghezi intelege ca viata lui Dumnezeu este vesnica, pe
cand cea a omului este marginita , si pe langa aceasta
vesnicie, nu inseamna nici macar un ceas. O metafora
extraordinara, Ochiul mie viu , arata ca Arghezi gandeste
limpede, si intelege tot ceea ce inseamna viata.De
asemenea, intalnim si tema mortii, evidentiata in poezia
de-a v-ati-ascuns, unde Tudor Arghezi vorbeste frumos
despre plecarea omului dintre cei vii , ca o lunga calatorie
din care nu se mai intoarce. In anul 1929 apare volumul
Icoane de lemn. In luna decembrie , a anului 1930,
publica volumul Poarta neagra. In anul 1931 publica un
nou volum de versuri, Flori de mucegai, insotit de un
autoportret schitat in fata oglinzii, dupa incercarile mai putin
izbutite ale pictorilor Iser si Pallady, desene care se afla in

arhiva familiei . Tudor Arghezi este inzestrat cu un evident

talent pentru desen si pictura. In volumul acesta, Tudor
Arghezi doreste sa reflecteze estetica uratului , estetic
evidentiat si in poezia Tinca, unde Arghezi arata uratenia
sufletului .In anul 1933 , apare volumul Tablete din Tara
de Kuty. Incepe traducerea comediilor lui Moliere .In 1934
publica poemul in proza Ochii Maicii Domnului
(dragostea materna si devotamentul filial) si in colaborare cu
prof. Popescu Rebus, editeaza volumul
Cuvinte
potrivitesi incrucisate. Primeste premiul national de
poezie, impreuna cu George Bacovia . In 1935, ii apare o
noua carte de versuri , a treia ,intitulata Carticica de
seara .In anul 1936 apare volumul de proza Cimitirul
Buna-Vestire .In 1939 pregateste un nou volum de versuri
Hore . Se imbolnaveste foarte grav . Cosultat de toate
somitatile medicale, nu I se acorda nici o sansa, Este
vindecat in mod miraculos, de doctorul Grigoras Argesc.
In 1942 apare romanul Lina , sub intitulat poem.In anul
1943 colaboreaza la diverse reviste , si la rubrica Bilete de
papagal , publica zilnic , in ziarul Informatia zilei ,
cate o tableta . In ultimul articol, pe data de 30 septembrie,
cunoscutul antifascist Baroane , ii atrage arestarea si
internarea in lagarul de detinuti politici de la Targu Jiu . Aici
VA scrie piesa Seringa. In 1944 este eliberat din lagar, iar in
anul 1946 la 15 iunie, cu prilejul implinirii a 50 de ani de
activitate literara, I se decerneaza Premiul national pentru
literatura, si Meritul cultural . IN anul 1947 apar doua volume
de versuri Una suta una poeme (de fapt, o suta de
poeme , poezia Aci, la noi fiind eliminata ) si Tara piticilor . Intre
anii 1937-1947 Tudor Arghezi si-a injghebat o mica tipografie, compusa
dintr-o masina placa n.12 , un boston, un tighel, o masina de taiat hartie si
alte materiale necesare. In acesta mica tipografie, intentiona sa-si publice
intreaga opera . Mesterul tipograf era chiar Tudor Arghezi , cu cei doi copii ,
ucenici. Aici s-a editat o singura carte , Drumul cu povesti . In 1948 aparitia
articolului Poezia putrefactiei si putrefactiei si putrefactia poeziei
determina eliminarea din viata literara a numelui si a creatiei lui Tudor
Arghezi . Familia intreaga a trecut prin momente grele, dar forta morala a
scriitorului nu a slabit nici o clipa, creand celor din jur echilibrul si linistea
necesara . Singura cale de supravietuire literara si materiala sunt traducerile.

Talmaceste in limba ruse :Suflete moarte de Gogol, Povestiri de

altlcov-Scedrin, Moloh de Cuprin si Fabule de Krlov. Din limba
franceza traduce In floarea vietii de Anatole France . In anul 1954, dupa
acesta lunga absenta , apare volumul de versuri pentru copii Prisaca, unde
Arghezi adopta tema Ludica , jucandu-se ca un copil cu versurile . In
1955 publica volumul de versuri 1907 Peizaje si culegerea de publicistica
literara intitulata Pagini din trecut . Cu prilejul implinirii varstei de 75 ani
, este ales membru al Academiei . In 1956 apare Cantarea Omului, in 1957
volumul Stihuri pestrite, in 1958 , volumele Lume veche , lume noua
publicisitica , si Cartea mea frumoasa , versuri pentru copii . In 1959,
publica editia bibliofila Verusir , care cuprinde inrteaga lirica argheziana . In
1960, apare volumul Tablete de cronicar , culegere de articole . Academia
si Uniunea Scriitorilor il sarbatoresc pe Tudor Arghezi , la implinirea varstei
de 80 ani . In 1961, publica volumul de versuri Frunze , inaugurand sirul
annual al plachetelor de poezie si volumul de publicistica Cu bastonul
prin Bucuresti . In 1965 , cand implineste 85 ani , Arghezi este sarbatorit pe
plan national. Prin Universitatea de la Viena, ii se decerneaza premiul
Herder . Este ales membru al Academiei sarbe de Stiinte si Litere . La 29
iulie, 1966 , Paraschiva Arghezi , sotia poetului ,se stinge din viata . Este
acceptata donatia prin care Tudor Arghezi isi exprima dorinta ca intregul
domeniu al Martisorului , asa cum arata dupa aproape 59 ani de stradanie,
sa fie transformat in muzeu. Casa memoriala Tudor Arghezi-Martisor isi
va deschide portile in anul 1974. La 14 iulie 1967, la orele noua seara, Tudor
Arghezi inchide ochii pentru totdeauna . Este inhumat in gradina casei din
Martisor alaturi de sotia, sora, si prietena de o viata .
Arghezi a avut o legatura stransa cu Dumnezeu , legatura
consolidata si pe timpul cat a stat la manastire. Raportul
spiritual dintre om si Divinitate definirea omului si a
Divinitatii , precum si relatia dintre acestia sunt exprimate de
Arghezi intr-o viziune complexa asupra legaturii sufletesti
dintre om si Dumnezeu . In Psalmi, poetul are atitudini foarte
variate privind atat omul, cat si Divinitatea. Dumnezeu este
vazut ca un spirit justitiar, necrutator, care se manie pentru
nelegiurile oamenilor , dar si darnic si milostiv . Dumnezeu
nu poate fi cunoscut de catre om , acesta fiind facut anume
limitat in simtire si inteligenta ca sa nu poata ajunge la El .
De la credinta la tagada , de la resemnare la cutezanta,
Arghezi strabate o cale lunga a indoielii, a cautarii lui
Dumnezeu.

Cu totii recunoastem originalitatea argheziana pe care a

avut-o ARGHESIS . Exprimarile metaforice si metaforele
sunt inedite : crampeie mici de gingasie, esti visul meu
din toate cel frumos , pari cand a fi, pari cand nu , prin
adanc intre veci si ceata si multe altele.
Daca exista ceva mai presus decat viata, pentru Arghezi a
fost opera sa.