DREPTUL MARITIM SI FLUVIAL IN DREPTUL INTERNATIONAL

COMPONENTA TERITORIULUI DE STAT

Teritoriul de stat este spatiul geografic alcatuit din suprafete terestre, acvatice si marine, din
solul, subsolul si spatiul aerian asupra caruia statul si exercita suveranitatea sa deplina si
exclusiva. Teritoriul de stat reprezinta una din premisele materiale naturale care conditioneaza
existenta statului. Teritoriul defineste limitele spatiale ale existentei si organizarii statale
suverane constituind astfel o notiune politico-juridica.
Teritoriul se compune din: spatiul terestru, spatiul acvatic spatiul aerian.
A. SPAIUL TERESTRU.
Aceasta cuprinde partea uscata (sol si subsol) si poate fi formata dintr-o singura ntindere
terestra sau din mai multe insule despartite de ape maritime, care formeaza un stat arhipelag (de
exemplu, Indonezia, Filipine).
B. SPAIUL ACVATIC.
Acesta este reprezentat de apele interioare (nationale) si marea teritoriala. La rndul lor, apele
interioare cuprind: cursuri de apa (fluvii, ruri, canale) lacuri, mari care se afla n ntregime pe
teritoriul aceluiasi stat, precum si apele maritime interioare. n ce priveste cursurile de apa, n
afara celor situate n ntregime pe teritoriul unui stat, exista si cursuri de apa care formeaza
frontiera de stat ntre doua sau mai multe state (denumite si continue) si cursuri care traverseaza
teritoriile a doua sau mai multe state (denumite si succesive).
Apele interioare facnd parte din teritoriul statului sunt supuse suveranitatii sale, ceea ce
nseamna ca statul exercita asupra acestora jurisdictia sa deplina, avnd dreptul de a reglementa,
prin legi interne, navigatia, exploatarea hidroenergetica si a resurselor naturale, masurile de
protectie a mediului nconjurator, de protectie mpotriva inundatiilor etc.
Ct priveste apele de frontiera fiecare stat exercita drepturile sale suverane numai asupra
sectorului de apa care se afla pe teritoriul sau, problemele care se pun n legatura cu navigatia, cu
exploatatia si utilizarea resurselor acestora fiind, de obicei, reglementate prin acorduri ncheiate
ntre statele riverane.
1

Apele maritime interioare cuprind: apa portului, rada sa, golfurile si baile interioare, precum si
apele maritime situate ntre tarm si limita interioara a marii teritoriale (n cazurile n care linia de
baza a acestora nu coincide cu linia tarmului).
APELE PORTURILOR
Apele porturilor sunt considerate ape maritime interioare pna la linia care uneste instalatiile
permanente facnd parte integranta din sistemul portuar si care nainteaza cel mai mult spre larg.
Apele portuare fiind supuse suveranitatii statului riveran, acesta stabileste regulile de intrare si
iesire a navelor straine, conditiile privind accesul, stationarea si activitatea acestora n apa
portului si, de asemenea, poate institui anumite interdictii. Statul riveran are dreptul sa permita
sau sa interzica accesul navelor straine n porturile sale si sa stabileasca porturile deschise pentru
navele straine.
De regula, porturile militare sunt porturi nchise iar celelalte porturi sunt de obicei deschise
navelor comerciale straine, n conformitate cu tratatele bilaterale de comert si navigatie, iar n
lipsa acestora, pe baza de reciprocitate, n cadrul Conventiei multilaterale de la Geneva din 1923
referitoare la regimul international al porturilor sau a dreptului international cutumiar.
Referitor la statutul navelor si echipajelor n apele porturilor straine, regula generala este cea
conform careia aceste nave sunt obligate sa respecte toate legile si regulamentele statului riveran.
Regulile aplicabile navelor straine sunt nsa diferite, dupa cum nava straina este militara (de
razboi) sau comerciala ori nave de stat afectate unor scopuri necomerciale.
Navele militare sunt acelea care apartin unui stat, poseda armament, sunt manevrate de un
echipaj militar din fortele armate ale statului caruia i apartin, echipaj care este supus disciplinei
militare si este subordonat unui comandant cu grad militar.
Navele comerciale sunt cele care apartin fie unui stat, fie unor resortisanti, persoane juridice
sau fizice si care efectueaza transporturi de marfuri sau de pasageri ori exploateaza resurse
marine.
Navele de stat sunt destinate unor scopuri necomerciale cum sunt, de exemplu, navele de
cercetare stiintifica, de posta, control sanitar, vamal, pentru salvarea naufragiatilor etc.
n scopul asigurarii securitatii statului riveran, intrarea navelor de razboi straine n porturile
sale se poate efectua numai pe baza unei autorizatii prealabile din partea acelui stat (care poate
2

impune anumite restrictii, att n legatura cu numarul navelor, ct si cu durata stationarii lor n
apele sale portuare), ori a unei notificari prealabile.
n caz de forta majora, (furtuni, avarii etc.) navele de razboi pot intra ntr-un port strain fara
autorizatie.
n ultimii ani, o serie de state, ntre care si Romnia au interzis prin legi interne, accesul n
marea teritoriala, n apele maritime interioare si n porturi a oricarei nave care are la bord arme
nucleare, chimice ori alte arme de distrugere n masa.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 17/1990, n marea teritoriala, n apele maritime interioare
si n porturile Romniei este interzis accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare,
chimice ori alte arme de distrugere n masa, sau care transporta asemenea arme sau munitie
pentru acestea, precum si orice alte marfuri sau produse interzise de legile Romniei.
Navele straine cu propulsie nucleara pot intra n rade sau n porturi numai cu aprobarea
prealabila a organelor romne competente, care va fi solicitata cu cel putin 30 de zile nainte de
data intrarii.
Nava de razboi care e afla n mod legal ntr-un port strain se bucura de imunitate de jurisdictie
penala si civila, neputnd fi sechestrata, confiscata sau rechizitionata. De acelasi regim
beneficiaza si navele de stat afectate unor scopuri necomerciale. Daca nava ncalca legile si
reglementarile statului riveran si nu tine seama de avertismentul dat de a se conforma acestora,
va fi somata sa paraseasca imediat apele portuare sau marea teritoriala, iar n cazul n care
interesele statului riveran sunt prejudiciate aceasta atrage raspunderea statului de pavilion.
n apele portuare, nava comerciala este supusa unei duble jurisdictii: a statului de pavilion si a
statului riveran.
Jurisdictia penala a statului de pavilion se aplica faptelor pe care le comit ntre ei membrii
echipajului, ca si faptelor care privesc disciplina interna a navei. Jurisdictia penala a statului
riveran se aplica cnd infractiunea a fost comisa:
a) la bordul navei de catre sau mpotriva unei persoane care nu apartine echipajului;
b) pe uscat, de catre membrii echipajului si a avut ca rezultat tulburarea ordinii publice a
statului riveran;
3

c) atunci cnd, desi fapta a fost savrsita la bordul navei, capitanul acesteia solicita sprijinul
autoritatilor locale.
Daca problema este altfel reglementata prin tratatele ncheiate de statele n cauza, vor avea
prevalenta prevederilor acelor tratate.
Jurisdictia civila a statului riveran se exercita pentru asigurarea executarii obligatiilor
contractate de nava respectiva n timp ce se afla n apele maritime interioare sau n marea
teritoriala, precum si pentru alte pretentii rezultnd din evenimente de navigatie care au avut ca
urmare avarii asupra navei ori ncarcaturii, ca si pentru despagubiri si taxe.
n astfel de mprejurari, nava poate fi retinuta sau sechestrata, mpotriva acesteia putndu-se
lua masuri de executare silita.
MAREA TERITORIAL
Marea teritoriala cuprinde fsia de mare adiacenta tarmului, avnd o latime de 12 mile marine,
masurata de la liniile de baza, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul
tarmului sau, dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului.
Conventia din 1982 privind dreptul marii stabileste latimea marii teritoriale la 12 mile marine.
Aceasta limita este consacrata si de catre Legea nr. 17/1990 (art. 1).
Statul riveran exercita n marea sa teritoriala, asupra solului si subsolului acesteia toate
drepturile decurgnd din suveranitate, cum sunt dreptul de explorare si exploatare a tuturor
resurselor naturale reglementarea navigatiei, aplicarea masurilor de securitate de protectie a
mediului, de control vamal si sanitar etc.
n marea teritoriala, suveranitatea statului riveran se exercita n conformitate cu legislatia sa
interna, cu prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinnd seama de principiile
si normele dreptului international.
Navele straine pot intra n naviga prin marea teritoriala a statului riveran n exercitarea
dreptului de trecere inofensiva. Navele de razboi sunt supuse de regula regimului autorizarii sau
notificarii prealabile.
Articolul 8 din Legea nr. 17/1990 prevede ca trecerea inofensiva se efectueaza n conditiile
stabilite de prezenta lege si de alte reglementari n vigoare, cu respectarea normelor dreptului
4

international. Totodata se mentioneaza ca prin "trecere" se ntelege faptul de a naviga prin marea
teritoriala n scopul de a traversa fara a ancora sau a face escala ntr-o rada sau port. Trecerea
trebuie sa fie rapida si nentrerupta. Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau
ancorarea, exceptnd cazurile de forta majora sau nevoile impuse de navigatie. n art. 9 se
precizeaza ca "trecerea unei nave straine prin marea teritoriala este inofensiva atta timp ct nu
aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale".
13.2. Regimul juridic al apelor nationale navigabile ale Romaniei
Art. 5. - Apele nationale navigabile ale Romaniei sunt formate din marea teritoriala si apele
interioare navigabile.
Regimul si intinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege.(vezi Legea 17/1990 privind regimul
juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue a Romaniei)
In sensul prezentului act normativ, constituie ape interioare navigabile ale Romaniei:
a) fluviile, raurile, canalele si lacurile situate in interiorul teritoriului Romaniei, pe portiunile
navigabile;
b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanesc pana la linia de frontiera;
c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare.
Pentru apele de frontiera se tine seama de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat.
Art. 6. - Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata
in lungul tarmului marii teritoriale sau ai apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri.
In cazuri justificate, Ministerul Transporturilor poate mari latimea zonei maritime,
fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administratiei de stat
interesate.
In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigatie coincide cu incinta
portuara.
13.3. Regimul juridic al ape1or interioare, marii teritoriale, zonei contigue, platoului continental
si al marii librere. Prevederile Conventiei internationale asupra dreptului Marii Montego Bay,
1982.. Trecerea inofensiva.
5

REGIMUL JURIDIC AL MARII TERITORIALE

NATURA JURIDICA A MARII TERITORIALE
Marea teritoriala, delimitndu-se de apele maritime interioare prin linia sa de baza, face parte
integranta din teritoriul de stat, fiind supusa - mpreuna cu resursele sale - suveranitatii nationale
a statului riveran iar regimul sau juridic este stabilit prin legislatia interna a statului riveran,
tinndu-se seama si de prevederile dreptului international. Asupra marii teritoriale statul riveran
exercita toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, n ce priveste apele, solul si subsolul,
coloana de aer de deasupra, drepturi ce consta n: pescuit, navigatie, jurisdictia, protectia
mediului, etc. avnd si obligatiile corespunzatoare.
Pescuitul, exploatarea resurselor minerale, revin, n exclusivitate, statului riveran. Acesta poate
nsa ncheia acorduri cu alte state, prin care sa stabileasca modul si conditiile de pescuit n marea
sa teritoriala pentru alte state cu sau fara clauza reciprocitatii.
Statul riveran are dreptul de a reglementa, n conformitate cu dreptul international, exercitarea
de catre navele comerciale ale altor state a dreptului de trecere inofensiva. Ct priveste navele
straine, statul riveran determina, prin legea sa si n conformitate cu acordurile la care este parte
conditiile de intrare si navigatie n marea sa teritoriala, activitatile interzise n aceasta zona,
sanctiunile pentru ncalcarea acestor interdictii, statul putnd, de asemenea, sa stabileasca zone
maritime de securitate interzise intrarii navelor straine de orice fel sau numai unora dintre
acestea. De exemplu, o serie de state (ntre care si Romnia), au interzis accesul n marea
teritoriala, n apele maritime interioare, oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice sau
alte arme de distrugere n masa ori care transporta arme sau munitie (art. 10 din Legea nr.
17/1990).
Dreptul de control si supraveghere vamala urmareste prevenirea contrabandei si aplicarea de
sanctiuni pentru astfel de infractiuni, navele comerciale straine avnd obligatia de a stationa n
locuri determinate, de a nu ncarca si descarca marfuri n afara punctelor de control stabilite.
Statele pot crea pe teritoriul lor porturi si zone libere, n interiorul carora sunt acordate facilitati
vamale si fiscale pentru activitati de comert, exterior, tranzit, depozitare, productie etc. Controlul
sanitar se realizeaza n porturi si n apele maritime interioare si are ca scop asigurarea sanatatii
populatiei.
Reglementarea navigatiei n marea teritoriala de catre statul riveran are ca scop asigurarea
securitatii traficului, separarea cailor de trafic, pilotajul si prevenirea abordajelor, protectia
6

cablurilor submarine si conductelor petroliere, stabilirea semnalelor obisnuite si de alarma n caz

de primejdie sau naufragiu etc.
Statul riveran este obligat sa comunice prin avize pentru navigatori orice modificare adusa
acestor reguli si de a face publicitatea necesara, prin harti maritime, culoare de navigatie si
sistemelor de separarea traficului.
CAPITOLUL III. Trecerea inofensiva prin marea teritoriala (Art. 8-25)
DREPTUL DE TRECERE INOFENSIVA (Montego Bay)
Dreptul de trecere inofensiva este recunoscut navelor comerciale ale tuturor statelor, constituind n conditiile actuale - un principiu general al dreptului marii. Trecerea inofensiva a navelor
straine prin marea teritoriala este reglementata prin legi interne, tinndu-se seama de normele
dreptului international. n aceasta privinta, Conventia din 1982 reprezinta un progres, prevaznd
reglementari mai detaliate si clare (art. 14-93), n comparatie cu Conventia din 1958.
Conform art. 18-19 din Conventie (1982), termenul pasaj este aplicabil navelor straine care
intra n marea teritoriala sau traverseaza marea teritoriala spre porturile si instalatiile maritime
ale statului riveran, spre apele interioare, porturile si instalatiile acestora sau dinspre acestea spre
marea libera, precum si apelor aflate n trecere spre porturile altor state. Trecerea trebuie sa fie
nentrerupta si rapida; oprirea sau ancorarea sunt interzise, exceptndu-se cazurile impuse de
nevoile navigatiei sau ca urmare a unui caz de forta majora, sau avarie, pentru salvarea
persoanelor sau pentru ajutorarea navelor si aeronavelor n primejdie.
Trecerea este inofensiva att timp ct nu aduce atingere pacii, ordini publice sau securitatii
statului riveran.
Se considera ca trecerea nu mai este inofensiva daca nava straina desfasoara n marea
teritoriala una din urmatoarele activitati, prevazute n art. 19 din Conventie:
a) ameninta cu forta sau foloseste forta mpotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau
independentei politice a statului riveran, sau n orice alt mod contrar dreptului international;
b) efectueaza exercitii sau manevre cu arme de orice fel;
c) culege informatii care pot sa aduca prejudicii apararii sau securitatii statului riveran;
d) desfasoara propaganda care prejudiciaza interesele apararii sau ale securitatii;
7

e) decolarea de pe nave sau mbarcare, pe nave a oricaror aparate de zbor;

f) lansarea, debarcarea sau mbarcarea de tehnica militara, scafandri, submarine, orice alte
instalatii n masura sa execute cercetari subacvatice;
g) mbarcarea sau debarcarea de marfuri, bani sau persoane cu ncalcarea reglementarilor
statului riveran;
h) savrseste acte de poluare grava, desfasoara activitati de pescuit, de cercetare, sau orice alte
activitati care nu au o legatura directa cu navigatia.
Intrarea navelor straine cu propulsie nucleara n marea teritoriala este supusa n unele state (ca
si n Romnia) unei aprobari prealabile. Aceste nave, precum si cele care transporta substante
radioactive sau alte substante periculoase sunt obligate, ca atunci cnd se afla n trecere
inofensiva sa ia masuri speciale de precautie.
Submarinele si celelalte nave submersibile au obligatia ca n marea teritoriala sa navigheze la
suprafata si sa arboreze pavilionul national.
Statul riveran are obligatia de a nu mpiedica trecerea inofensiva, de a semnala prin
publicitatea necesara orice pericol cunoscut pentru navigatia prin marea sa teritoriala, de a indica
prin harti maritime culoarele de navigatie si sistemele de separare a traficului.
Totodata, el are dreptul de a adopta si aplica masurile legale necesare pentru a mpiedica orice
trecere care nu este inofensiva el poate interzice navei straine intrarea n marea sa teritoriala, sau
daca nava, este n trecere, sa-i ceara respectarea obligatiilor aferente sau chiar parasirea apelor
sale.
mpotriva navelor straine infractoare, statul riveran are dreptul de urmarire a acestora n marea
sa teritoriala si n anumite conditii (nava a ncalcat legile statului riveran pe timpul ct se afla n
apele sale nationale, apele maritime interioare sau marea teritoriala si dincolo de limitele
acesteia, n marea libera).
Daca o nava a fost retinuta n afara marii teritoriale, a zonei exclusive, n mprejurari care nu
justifica exercitarea dreptului de urmarire, ea va fi despagubita, pentru orice pierdere sau dauna
suferita ca urmare a acestei actiuni.

Trecerea navelor militare straine prin marea teritoriala este controversata n doctrina si n
practica statelor. Conventia din 1958 si nici Conventia din 1982 nu consacra direct si clar un
astfel de drept, ci acesta este recunoscut n mod indirect. n esenta, se prevede ca n trecerea lor
inofensiva prin marea teritoriala navele trebuie sa respecte legile si reglementarile statului
riveran privind aceasta trecere si ca, daca nu tin seama de cerintele de a se conforma acestora,
statul riveran poate cere parasirea de catre ele a marii sale teritoriale. n aceste conditii, nu s-ar
putea vorbi de existenta unei reglementari clare de drept international privind dreptul absolut de
pasaj inofensiv al acestor nave. Legislatiile nationale dintr-o serie de state (ntre care si Romnia)
subordoneaza dreptul de trecere al navelor militare straine prin marea teritoriala, unei aprobari
prealabile a statului riveran.
L 17/1990 - Reguli aplicabile tuturor navelor straine (Art. 8-16)
Trecerea inofensiva a navelor straine prin marea teritoriala a Romaniei se efectueaza
in conditiile stabilite de prezenta lege si de alte reglementari in vigoare, cu respectarea normelor
dreptului international.
Prin "trecere" se intelege faptul de a naviga in marea teritoriala in scopul :
a) de a o traversa fara a intra in apele maritime interioare ori fara a ancora intr-o rada sau a face
escala intr-o instalatie portuara situata in afara apelor maritime
interioare ;
b) de a intra in apele maritime interioare si a ancora intr-o rada sau a face escala intr-o instalatie
portuara sau de a le parasi.
Trecerea trebuie sa fie neintrerupta si rapida. Navele vor urma drumurile maritime,
senalele si pasele recomandate, specificate de hartile maritime si in documentele de navigatie.
Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, in afara cazurilor cind
acestea sint impuse de nevoile navigatiei, sau ca urmare a unui caz de forta majora ori avarie,
pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor si aeronavelor aflate in pericol.
Trecerea unei nave straine prin marea teritoriala este inofensiva atit timp cit nu aduce
atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale.
Se considera ca trecerea aduce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii nationale
daca o asemenea nava desfasoara, in marea teritoriala sau in apele maritime interioare, una dintre
urmatoarele activitati :
a) amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau
independentei politice a Romaniei sau in orice alt mod contrar principiilor dreptului
international ;
9

b) manevre sau exercitii cu arme de orice fel ;

c) culegerea de informatii in detrimentul apararii sau securitatii nationale ;
d) propaganda care prejudiciaza interesele apararii sau ale securitatii nationale;
e) decolarea de pe nave, apuntarea sau imbarcarea pe nave a oricarui fel de aparate de zbor ;
f) lansarea, debarcarea sau mbarcarea de tehnica militara, scafandri, submarine, alte vehicule
submersibile sau amfibii si de orice alte instalatii n masura sa execute cercetari acvatice sau
subacvatice;
g) mbarcarea sau debarcarea de marfuri, stupefiante si substante psihotrope, fonduri banesti
sau de persoane, contrar legilor si reglementarilor n vigoare, inclusiv vamale, fiscale,
sanitare sau de imigrare;
h) poluarea deliberata si grava, de orice natura, a apei si a mediului marin, a spatiului aerian
de deasupra apei sau afectarea deliberata si grava a ecosistemelor marine;
i) orice activitate de pescuit sau alta activitate de explorare ori exploatare ilegala a resurselor
naturale si biologice;
j) orice activitate de cercetari stiintifice, arheologice sau ridicari hidrografice;
k) orice activitate care se desfasoara cu incalcarea reglementarilor internationale in domeniul
radiocomunicatiilor sau care poate perturba functionarea sistemelor de comunicatii sau a
oricarui alt echipament sau instalatii ;
l) orice alta activitate care nu are o legatura directa cu trecerea sau care se desfasoara cu
incalcarea conditiilor prevazute in prezenta lege.
In marea teritoriala, in apele maritime interioare si in porturile Romaniei este interzis
accesul oricarei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa,
sau care transporta asemenea arme sau munitie pentru acestea, precum si orice alte marfuri sau
produse interzise de legile Romaniei.
Navele straine cu propulsie nucleara pot intra in rade sau in porturi numai cu aprobarea
prealabila a organelor romane competente, care va fi solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de
data intrarii.
Navele straine cu propulsie nucleara si navele care transporta substante radioactive sau
alte substante periculoase sint obligate, atunci cind se afla in trecere prin marea teritoriala, sa
aiba asupra lor documentele prevazute de acordurile internationale pentru aceste nave si
10

incarcatura pe care o transporta si sa ia masurile speciale de precautie prevazute de aceste

acorduri.
Navele straine care transporta substante radioactive sau alte substante ori deseuri periculoase sau
nocive pot trece prin marea teritoriala numai cu aprobarea organelor romne competente.
Aprobarea trebuie solicitata cu cel putin 30 de zile nainte de data estimata a intrarii n marea
teritoriala a Romniei.
Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevazute la alin. 2 oprirea sau ancorarea nu este permisa,
n afara cazurilor prevazute la art. 8.
Navele straine cu propulsie nucleara sau care transporta substante radioactive ori alte substante
sau deseuri periculoase ori nocive vor utiliza numai caile de navigatie desemnate de autoritatea
romna competenta si vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise.
Controlul documentelor de siguranta a navelor cu propulsie nucleara si a navelor care
transporta substante radioactive sau alte substante periculoase, controlul dozimetric si celelalte
controale legate de protectia mediului inconjurator se executa de organele romane competente, in
locuri stabilite de catre acestea. Pe timpul stationarii navelor in porturi sau in rade pot fi
executate controale suplimentare.
Daca in urma controlului se constata ca prezenta unei nave poate duce la consecinte
periculoase, organele romane competente pot dispune ca, intr-un termen stabilit, nava respectiva
sa paraseasca marea teritoriala.
Navele straine aflate in trecere prin marea teritoriala sau stationate in rade ori in porturi
nu vor folosi mijloacele de navigatie radio, aparatura hidroacustica si de radiocomunicatii,
sistemele electronice si optice de observare decit pentru necesitatile sigurantei navigatiei si
stationarii la ancora, precum si pentru a comunica cu autoritatile portuare si a realiza traficul
radio, in clar sau folosind coduri, cu statiile romanesti de pe uscat, potrivit regulilor si
procedurilor prevazute in Regulamentul radiocomunicatiilor care este anexa la Conventia
internationala a telecomunicatiilor.
Organele romane competente vor lua masurile necesare pentru a preveni orice incalcare a
conditiilor stabilite prin reglementarile in vigoare cu privire la admiterea navelor straine in apele
maritime interioare sau la instalatiile portuare si vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de
constringere pentru a impiedica trecerea oricarei nave straine prin apele maritime interioare sau
marea teritoriala, daca aceasta trecere nu este inofensiva.

11

Organele romane competente pot suspenda temporar, in anumite zone ale marii
teritoriale, trecerea inofensiva a navelor straine, ori de cite ori aceasta suspendare este ceruta de
asigurarea securitatii tarii sau este necesara pentru a se putea executa exercitii militare.
Masurile de suspendare a trecerii inofensive prevazute la alineatul precedent vor fi publicate
in "avize pentru navigatori" emise de organele romane competente.
JURISDICTIA STATULUI RIVERAN
Jurisdictia statului riveran n marea sa teritoriala rezulta din suveranitatea sa asupra acestei zone.
Totodata, statul de pavilion si exercita jurisdictia sa asupra navelor sale, indiferent de locul n
care s-ar afla acestea. Rezulta, ca n marea teritoriala, navele sunt supuse unei duble jurisdictii: a
statului riveran si a statului de pavilion. Totusi, ca regula generala, se aplica jurisdictia statului
riveran, iar cea a statului de pavilion actioneaza, mai mult ca o regula de curtoazie internationala.
n mare teritoriala se face, de asemenea, distinctie ntre nave comerciale si nave maritime.
Pentru navele comerciale n trecere prin marea teritoriala, jurisdictia penala a statului riveran se
exercita la bordul acestora prim acte de arestare sau de instructie cu privire la infractiunile
comise la bord n timpul pasajului atunci cnd:
a) consecintele infractiunii se extind asupra statului riveran;
b) a fost ncalcata linistea publica a tarii sau ordinea n marea teritoriala;
c) exercitarea jurisdictiei este ceruta de capitanul navei (ori de un agent diplomatic sau
consular al statului de pavilion;
d) pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.
Pe timpul ct se afla n marea teritoriala a unui stat, nava comerciala straina se bucura de
protectia legilor acestuia, revenindu-i obligatia respectarii lor.
Statul riveran poate recurge la acte de arestare sau de instructie si la bordul navei straine care
trece prin marea teritoriala dupa ce aceasta a parasit apele sale maritime interioare.
Conform legislatiei sale de politie, securitate fiscala si vamala n marea teritoriala, statul
riveran are dreptul de vizita, de captura sau de retinere a navelor comerciale straine, de
confiscare a produselor interzise aflate la bord lor, etc.
12

Statul riveran poate ncepe exercitarea dreptului de urmarire mpotriva navelor care au ncalcat
legile si regulamentele, n marea teritoriala si continua acest drept n marea libera. Dreptul de
urmarire se aplica si n cazul ncalcarii legislatiei referitoare la zona economica exclusiva.
n cazul savrsirii unei infractiuni nainte de intrarea navei n zona economica sau marea
teritoriala, statul riveran nu poate recurge la nici o masura de instructie sau arestare la bordul
navei, care venind dintr-un port strain se afla n trecere, fara a intra n apele maritime interioare
ale acestuia.
Jurisdictia civila a statului riveran nu se poate exercita asupra unei persoane aflata la bordul
unei nave straine n trecere prin marea sa teritoriala. Statul riveran poate sa dispuna potrivit
dispozitiilor sale legale, retinerea sau sechestrarea ori executarea silita mpotriva unei asemenea
nave dar numai n legatura cu obligatiile contractuale sau responsabilitatile asumate de nava n
timpul pasajului sau pentru trecerea prin apele statului riveran.
Navele de razboi si navele de stat straine afectate unor scopuri necomerciale se bucura de
imunitate de jurisdictie n marea teritoriala a altui stat. Acestea trebuie nsa, sa respecte legile
statului riveran, n caz contrar, ele putnd fi obligate sa paraseasca marea teritoriala.
LATIMEA MARII TERITORIALE
ncepnd cu sec. XVII s-au formulat o serie de criterii pentru delimitarea marii teritoriale fata de
marea libera, cum ar fi:
- criteriul de determinare a latimi marii teritoriale "bataia tunului", regula care a fost impusa
mai ales de cerintele militare, de aparare ale statelor;
- criteriul "linia orizontului";
- criteriul "matematic", constnd ntr-o distanta de 3 mile marine de la tarm.
Treptat, are loc precizarea si consolidarea regimurilor juridice diferitelor diferite, aplicabile
marii teritoriale si respectiv marii libere, pentru ca n n anul 1930 la Conferinta de la Haga
privind dreptul marii sa se recunoasca si conceptul de zona contigua, n care statul riveran
exercita drepturi speciale, cum sunt cele vamale, fiscale, de control sanitar etc. Datorita
intereselor divergente ale statelor, Conferinta de la Haga nu a reusit o codificare n materie.
Aceasta problema a ramas nesolutionata nici de catre cele doua conferinte de la Geneva (1958 si
1961).
13

Lucrarile pregatitoare pentru cea de-a 3-a conferinta O.N.U. asupra dreptului marii au creat un
climat favorabil pentru instituirea regulei celor 3 mile, iar Conventia din 1982 consacra aceasta
regula, prevaznd dreptul fiecarui stat riveran de a stabili marimea marii sale teritoriale de 12
mile masurate de la liniile de baza determinate n conformitate cu conventia.
Limita interioara de la care se masoara latimea marii teritoriale difera, n raport de configuratia
tarmului. n cazul unui tarm lin, fara crestaturi adnci, aceasta limita e formata de linia de baza
normala de-a lungul tarmului, iar cnd tarmul prezinta crestaturi adnci n uscat (de exemplu,
fiorduri, ca n cazul Norvegiei) sau a unor insule de-a lungul coastei, limita interioara, este
constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele cele mai ndepartate n larg, legate nsa
efectiv de uscat si urmeaza configuratia generala a tarmului. n situatia unui litoral la o mare cu
flux si reflux, limita interioara este linia celui mai mare reflux.
n legatura cu delimitarea, se ridica probleme deosebite n cazul existentei unor golfuri, insule
si pentru statele arhipelagice.
Apa unui golf ale carui maluri apartin unui singur stat - pna acolo unde distanta ntre cele
doua tarmuri naturale la intrare nu depaseste 24 de mile are regim de ape maritime interioare a
statului riveran.
De la aceasta regula sunt exceptate "golfurile istorice" (de exemplu Hudson Canada, Bristol Anglia, Riga Letonia si Estonia), adica acelea care desi au o deschidere mai mare de 24 mile, pe
consideratii istorice bazate pe uzul continuu si pe recunoasterea statelor terte, fac parte n
ntregime din apele maritime interioare ale statului riveran.
Conventia din 1982 instituie un regim juridic special pentru apele maritime ale statelor
arhipelagice si totodata defineste arhipelagul ca un grup de insule, inclusiv parte din insule, si
ape legate ntre ele si cu alte elemente naturale, n asa fel nct formeaza o entitate intrinsec
geografica, economica si politica, istoriceste considerata ca atare.
Statul arhipelagic este acel stat constituit n ntregime din unul sau mai multe arhipelaguri,
putnd include si alte insule. si n cazul statelor arhipelagice limita interioara a marii teritoriale
este constituita din liniile de baza drepte care unesc punctele extreme de ale n insulelor celor
mai ndepartate, fara ca traseul acestor linii sa se ndeparteze de la configuratia generala a
arhipelagului.

14

Limita laterala a marii teritoriale n raport cu statele vecine limitrofe, precum si limita marii
teritoriale ntre state situate fata n fata se stabileste pe baza de acord ntre statele respective. n
lipsa ajungerii la un acord, nici unui stat nu-i este admis sa-si extinda marea teritoriala dincolo de
linia mediana, ale carei puncte sunt echidistante fata de punctele cele mai apropiate de la care se
masoara latimea marii teritoriale a fiecaruia dintre cele doua state.
Marea teritoriala a Romniei cuprinde fsia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz,
apelor maritime interioare, avnd latimea de 12 mile marine (22.224 m), masurata de la liniile
de baza.
Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau, dupa caz, liniile
drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al
insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare
permanente.
Coordonatele geografice ale punctelor ntre care sunt trasate liniile de baza drepte sunt
prevazute n anexa care face parte integranta din prezenta lege. n cazul unor evolutii obiective
de natura sa influenteze punctele ntre care sunt trasate liniile de baza drepte, coordonatele noilor
puncte sunt stabilite prin hotarre a Guvernului.
Limita exterioara a marii teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanta de
12 mile marine, masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza.
Marea teritoriala a Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin
intelegeri cu fiecare dintre aceste state, in conformitate cu principiile si normele dreptului
international.
Limitele exterioare si laterale ale marii teritoriale, stabilite conform prevederilor art.
1 si 2, constituie frontiera de stat maritima a Romaniei.
Suprafetele de apa situate intre tarmul marii si liniile de baza stabilite in art. 1
constituie apele maritime interioare ale Romaniei.
Apele maritime interioare, marea teritoriala, solul si subsolul acestora, precum si spatiul
aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.
In aceste spatii Romania isi exercita suveranitatea in conformitate cu legislatia sa interna,
cu prevederile conventiilor internationale la care este parte si tinind seama de principiile si
normele dreptului international.

15

ZONE MARITIME ASUPRA CARORA STATELE AU DREPTURI SUVERANE

ZONA CONTIGUA
Zona contigua reprezinta fsia de mare adiacenta marii teritoriale, care se ntinde spre largul
marii pna la distanta de 24 mile, masurata de la liniile de baza ale marii teritoriale (art. 6 din
Legea nr. 17/1990).
n aceasta zona, statul riveran exercita jurisdictia si controlul, avnd o serie de drepturi
speciale, constnd n dreptul de control vamal, fiscal, sanitar si al trecerii frontierei de stat.
Statul riveran are dreptul de a preveni si reprima n zona infractiunile comise pe teritoriul sau
ori n marea sa teritoriala, exercitnd n acest scop dreptul de urmarire mpotriva navei
respective.
Zona contigua a Romaniei
Zona contigua a Romaniei este fisia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde
spre largul marii pina la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza stabilite in art.
1.
In zona sa contigua, Romania exercita controlul pentru prevenirea si reprimarea
incalcarilor, pe teritoriul sau, a legilor si reglementarilor sale din domeniul vamal, fiscal,
sanitar si al trecerii frontierei de stat.

ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

n vederea protejarii resurselor piscicole si a altor interese economice, n perioada 1970-1980 au
stabilit o serie de state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusive de pescuit, de jurisdictie
sau chiar de mare teritoriala pna la 200 de mile, ori ntre 15 si 100 de mile marine, conceptul si
institutia zonei economice exclusive dobndind astfel semnificatia cutumei.
n plan conventional, ea a fost consacrata pentru prima data de Conventia din 1982 (art. 55-75).
Zona economica exclusiva se ntinde spre largul marii pe o distanta de 200 de mile marine de
la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale.

16

Natura juridica a acestei zone se defineste prin drepturile suverane, exclusive ale statului
riveran de explorare, exploatare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor naturale biologice
si nebiologice precum si de protectia mediului marin.
Zona economica nu face parte din teritoriul statului riveran. Zona este supusa jurisdictiei
acestuia si drepturilor sale suverane economice, si reprezinta si aspecte de mare libera constnd
n: libertatea de navigatie, de survol si de asezare a cablurilor si conductelor submarine. Asadar,
zona economica exclusiva are un regim juridic mixt.
n exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveran are dreptul de a construi, autoriza si
reglementa construirea, exploatarea si utilizarea de insule artificiale, instalatii si lucrari cu scop
economic si de a stabili n jurul acestora zone de securitate pna la 500 m, avnd obligatia de a
nu prejudicia navigatia pe caile maritime internationale recunoscute.
Statul riveran poate permite, prin ncheierea de acorduri, n conditiile stabilite, statelor
neriverane desfasurarea unor activitati de pescuit, beneficiind de un regim preferential statele
fara litoral si statele dezavantajate din punct de vedere geografic, situate n regiunea sau
subregiunea n care se afla statul riveran.
Statul riveran are dreptul de a reglementa prin legi interne exercitarea drepturilor sale suverane
si a jurisdictiei, stabilind, de asemenea, masuri administrative, judiciare si de sanctionare
mpotriva oricaror ncalcari ale regimului juridic al zonei economice.
n acest sens, Romnia a adoptat Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice
exclusive a tarii noastre n Marea Neagra. Acest act normativ stipuleaza drepturile suverane si
jurisdictia Romniei n zona asupra activitatilor de exploatare si protectie a resurselor biologice
si mediului marin, de cercetare stiintifica marina precum si sanctiunile ce urmeaza a fi aplicate n
caz de ncalcare a acestor reguli. Se stabileste latimea zonei (pna la o distanta de 200 mile) si
delimitarea pe cale de negocierii ncheierea de acorduri cu statele riverane avnd tarmurile
limitrofe ori fata n fata.
Zona economica exclusiva a Romniei n Marea Neagra
Zona economica exclusiva a Romniei este instituita n spatiul marin al tarmului romnesc la
Marea Neagra, situat dincolo de limita apelor marii teritoriale si adiacent acestora, n care
Romnia si exercita drepturi suverane si jurisdictia asupra resurselor naturale ale fundului marii,
subsolului acestuia si coloanei de apa de deasupra, precum si n ceea ce priveste diferitele
17

activitati legate de explorarea, exploatarea, protectia, conservarea mediului si gestionarea

acestora.
n conditiile specifice determinate de dimensiunile Marii Negre, ntinderea zonei economice
exclusive a Romniei se stabileste prin delimitare, pe baza de acord ncheiat cu statele vecine ale
caror tarmuri sunt limitrofe sau situate fata n fata cu litoralul romnesc al Marii Negre, tinnduse seama de faptul ca latimea maxima a zonei economice exclusive, n conformitate cu
prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, ratificata de Romnia prin Legea
nr. 110/1996, poate fi de 200 mile marine masurate de la liniile de baza prevazute la art. 11 .
Delimitarea se face n conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul international si
cu respectarea legislatiei romne, prin aplicarea, n functie de circumstantele specifice din fiecare
sector de delimitat, a principiilor si criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel nct sa se
ajunga la o solutie echitabila.
n zona economica exclusiva Romnia exercita:
a) drepturi suverane de explorare si exploatare, protectie, conservare si gestionare a tuturor
resurselor naturale biologice si/sau nebiologice si a altor resurse care se afla pe fundul marii, n
subsolul acestuia, n coloana de apa, n spatiul aerian de deasupra acestuia;
b) drepturi suverane privind alte activitati legate de explorarea si exploatarea zonei n scopuri
economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, a curentilor si a vnturilor;
c) drepturi exclusive privind amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari
destinate cercetarii stiintifice, explorarii si exploatarii resurselor naturale din aceasta zona sau n
alte scopuri economice;
d) jurisdictie privind:
- amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari;
- cercetarea stiintifica marina;
- protectia si conservarea mediului marin si a faunei marine;
e) alte drepturi prevazute n prezenta lege sau n alte acte normative ale Romniei si de normele
general recunoscute ale dreptului international.
18

Drepturile suverane si jurisdictia prevazute la alin. 1 se realizeaza n conformitate cu legislatia

Romniei.
Romnia poate coopera n zona sa economica exclusiva, prin organele sale competente, cu
celelalte state riverane la Marea Neagra, pentru asigurarea conservarii, explorarii si exploatarii
rationale a resurselor biologice, protectiei si apararii mediului marin, ndeosebi n sectoarele
direct nvecinate cu aceasta zona, tinndu-se seama de caracteristicile specifice ale Marii Negre
ca mare seminchisa si cu potential biologic redus.
n zona economica exclusiva a Romniei toate statele, riverane sau fara litoral, se bucura, n
conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului international, de libertatile de
navigatie, de survol si de a instala cabluri si conducte submarine, precum si de libertatea de a
utiliza marea n alte scopuri licite pe plan international, legate de exercitarea acestor libertati, n
conditiile respectarii prevederilor prezentei legi si ale altor acte normative ale Romniei.
Pe axul traseului cablurilor si conductelor montate n mare se instituie zone de securitate si
protectie, care se ntind pna la 1 km de o parte si de alta a acestuia.
Romnia are interese prioritare n legatura cu stocurile de pesti anadromi care se reproduc n
apele sale si are raspunderea principala pentru aceste specii, exercitndu-si n consecinta
drepturile cu privire la ele.
Organele competente romne iau masuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de
pesti anadromi prin actiuni corespunzatoare si stabilirea de norme privind reglementarea
pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, si coopereaza n acest scop cu
organele altor state interesate, n cazul n care speciile mentionate migreaza dincolo de limitele
zonei economice exclusive a Romniei.
Romnia asigura utilizarea optima a resurselor piscicole si a altor resurse biologice, prin luarea
masurilor tehnice sau de alta natura ce se impun cu privire la conservarea si gestionarea lor n
toate apele situate n interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea
n considerare a celor mai sigure date stiintifice, iar n cazurile n care considera necesar, n
colaborare cu organizatiile internationale avnd competenta n acest domeniu si la care Romnia
este sau nu este membra.
n acest scop organele competente romne stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor
pentru fiecare specie de peste si alte resurse biologice, adopta masuri tehnice si de alta natura
19

pentru a asigura un pescuit rational si conservarea, protectia si regenerarea resurselor biologice,

asigurnd respectarea legislatiei romne n materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de
pescuit, inclusiv inspectia, retinerea, sechestrarea si urmarirea judiciara a navelor de pescuit care
ncalca drepturile suverane ale statului romn.
Stocurile de pesti anadromi care se reproduc n cursurile de apa ale Romniei nu pot fi pescuite
dect n apele situate n interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.
n ceea ce priveste respectarea reglementarilor privind stocurile de pesti ce habiteaza sau
traverseaza ape situate n zonele economice exclusive ale altor state ori migreaza n apele
internationale, cooperarea Romniei va fi asigurata prin acorduri specifice, n vederea
conservarii si gestiunii acestor stocuri, si tinnd seama, n mod corespunzator, de interesele si de
responsabilitatile sale.
- Organele competente romne pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state n zona
economica exclusiva a Romniei, pe baza de acorduri, n conditii de reciprocitate, cu respectarea
legilor si a reglementarilor romne, precum si a normelor general recunoscute ale dreptului
international, n scopul exploatarii unui eventual excedent al volumului total autorizat al
capturilor.
Statele care participa, pe baza de acord cu Romnia, la masuri care urmaresc rennoirea
stocurilor de pesti anadromi si la refacerea resurselor piscicole si a altor resurse biologice din
zona sa economica exclusiva, ndeosebi prin finantarea acestor masuri, sunt luate n considerare
cu prioritate la realizarea prevederilor alin. 1.
n zona sa economica Romnia are jurisdictie exclusiva asupra insulelor artificiale, instalatiilor si
lucrarilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infractiunilor si a altor
ncalcari privind legile si reglementarile sale n domeniul vamal, fiscal, sanitar si al imigratiei,
precum si n legatura cu legile si regulamentele privind securitatea.
n jurul insulelor artificiale, al instalatiilor si lucrarilor din zona economica exclusiva a Romniei
se instituie zone de securitate si protectie care se ntind pna la 500 de metri de la fiecare punct al
limitelor lor exterioare, n afara de cazurile n care se prevede altfel prin norme internationale
general recunoscute. Organele romne competente stabilesc si instituie n aceste zone masurile
care se impun pentru asigurarea securitatii si protectiei att a navigatiei, ct si a insulelor
artificiale, instalatiilor si lucrarilor.
20

Organizatiile, companiile, persoanele fizice si juridice, romne si straine, care au dreptul sa

amplaseze, sa mentina si sa exploateze insulele artificiale, instalatiile si lucrarile sus-mentionate,
sunt obligate sa asigure si sa mentina n stare de functionare mijloacele permanente de avertizare
asupra existentei acestora.
Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalatii si lucrari, instituirea n jurul lor a zonelor
de securitate si protectie, precum si desfiintarea completa sau partiala a acestor instalatii si
lucrari se comunica prin avize pentru navigatori emise de autoritatile romne competente,
mpreuna cu toate datele necesare identificarii acestora.
ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITATII SAU DREPTURILOR SUVERANE ALE
STATELOR
MAREA LIBERA
Potrivit Conventiei din 1958, care a codificat n mare parte regulile cutumiare, marea libera era
definita ca acea "parte a marii" care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui
stat, deci ca zona marina situata n afara suveranitatii nationale, fiind deschisa tuturor natiunilor.
Totodata, conventia preciza ca nici un stat nu poate sa pretinda n mod legitim supunerea unei
parti oarecare din marea libera suveranitatii sale. Statele riverane si cele neriverane pot exercita
n marea libera, mai ales urmatoarele libertati:
a) navigatia;
b) pescuitul;
c) punerea de cabluri, conducte petroliere si conducte submarine;
d) libertatea de survol.
Conform Conventiei din 1982 regimul de mare libera se aplica apelor marilor si oceanelor
situate n sfera zonei economice exclusive, a marii teritoriale, a apelor internationale si a apelor
arhipelagice ale statelor. Teritoriile submarine aflate sub apele marii libere constituie "zona
internationala".
Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia
aceasta este deschisa tuturor statelor, si nici un stat nu poate n mod valid sa pretinda suveranitate
asupra vreunei parti a marii libere.
21

Pe lnga cele patru libertati (de navigatie, survol, instalarea de cabluri si conducte, pescuit - la
aceasta din urma se adauga exercitarea pescuitului n conditii care sa asigure conservarea si
gestiunea resurselor biologice ale zonei), Conventia din 1982 prevede si libertatea de a construi
insule artificiale si alte instalatii autorizate de dreptul international si libertatea cercetarii
stiintifice.
Marea libera este guvernata de o serie de principii fundamentale ale dreptului international,
ntre care apare pregnant obligatia statelor de a nu recurge la forta sau mentinerea cu forta. n
acest sens, dreptul international interzice astfel de acte ca: blocada porturilor sau coastelor unui
stat de catre fortele armate ale altui stat sau atacul armat asupra fortelor armate navale sau
aeriene ori mpotriva fortelor maritime si aeriene ale altui stat n mare libera. Utilizarea fortei
este permisa numai n exercitarea dreptului de autoaparare.
Conform Tratatului ncheiat la Moscova n 1963 cu privire la interzicerea experientelor
nucleare n cele trei medii (atmosfera, cosmos si sub apa), n marea libera si spatiul aerian de
deasupra sa sunt interzise orice fel de experiente nucleare, iar prin Tratatul din 1971 este
interzisa amplasarea de arme nucleare si orice fel de arme de distrugere n masa pe fundul
marilor si oceanelor si n subsolul lor, pna la limita exterioara de 12 mile.
Totusi, marea libera nu este demilitarizata, neutralizata si denuclearizata, iar ct priveste fundul
marilor si oceanelor interdictia este limitata numai la amplasare, ceea ce nseamna ca alte
operatii (deplasare, circulatie etc.) ale armelor nucleare si de distrugere n masa pe teritoriile
submarine ar fi permise. Rezulta ca n timp de razboi marea libera poate fi folosita ca teatru de
razboi, iar n timp de pace n marea libera sunt permise manevre militare.
n marea libera, statutul juridic al navelor este determinat de nationalitatea acestora, care
reprezinta legatura juridica bazata pe nmatricularea navelor pe teritoriul unui anumit stat si al
dreptului lor de a arbora pavilionul statului respectiv.
O nava nu poate naviga sub pavilionul a doua, sau mai multe state, sanctiunea fiind
considerarea acesteia ca lipsita de nationalitate. Statul de pavilion are dreptul de a exercita
jurisdictia exclusiva si controlul n conformitate cu legea sa interna - la bordul navei asupra
echipajului si ncarcaturii - n problemele de ordin administrativ, tehnic si social.
Navele de razboi si navele de stat folosite n scopuri necomerciale se bucura n marea libera de
imunitate deplina. Actiunile privind raspunderea penala sau disciplinara a personalului unei nave
n cazul oricarui incident de navigatie n marea libera, sunt de competenta exclusiva a
22

autoritatilor administrative si judiciare ale statului de pavilion sau ale statului al carui cetatean
este persoana n cauza.
n exercitarea libertatii de navigatie n marea libera, statelor le revin si o serie de obligatii, si
anume:
- de a preveni si pedepsi transportul de sclavi pe navele aflate sub pavilionul lor (orice sclav
refugiat pe o nava este socotit a fi liber);
- de a coopera pentru reprimarea pirateriei n marea libera sau n orice alt loc situat n afara
jurisdictiei unui stat. n vederea reprimarii pirateriei, orice stat poate sa sechestreze o nava sau
aeronava pirat ori, o nava capturata ca urmare a unor acte de piraterie si care se afla n posesia
piratilor, sa aresteze persoanele si sa sechestreze bunurile de la bord;
- de a coopera pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope n marea
libera;
- de a coopera pentru reprimarea emisiunilor neautorizate de radio si televiziune difuzate de pe
marea libera. Navele de razboi au dreptul de a opri si vizita n mare libera navele straine, cele
proprii ca si cele fara nationalitate, cu exceptia celor care beneficiaza de imunitate de jurisdictie,
daca exista temeiuri serioase ca astfel de nave ar desfasura una dintre activitatile interzise
mentionate.
Statul riveran are dreptul urmarire asupra unei nave straine, daca exista temeiuri serioase sa se
creada ca nava a ncalcat legile sale n timpul cnd se afla n apele maritime interioare, marea
teritoriala, n zona contigua, n zona economica exclusiva ori n apele arhipelagice. Urmarirea
este legitima daca ncepe cnd nava sau una din ambarcatiunile sale se afla ntr-una din aceste
zone, continundu-se nentrerupt n marea libera si trebuie sa nceteze cnd nava urmarita intra n
zone de jurisdictie ale statului de pavilion sau ale unui stat tert. Urmarirea se face numai de catre
nave si aeronave militare sau de cele afectate si autorizate n acest scop. Daca urmarea s-a
dovedit nejustificata, nava respectiva are dreptul la despagubirile corespunzatoare.
n legatura cu asigurarea securitatii navigatiei maritime, statele au obligatia de a lua toate
masurile si de a colabora n acest scop, n conformitate cu conventiile n materie si pentru
prevenirea abordajelor pe mare si acordarea de ajutor persoanelor, echipajelor si navelor aflate n
pericol.

23

n marea libera, exploatarea resurselor biologice se face n conformitate cu principiul libertatii

de pescuit pentru toate statele si n conditii care sa asigure conservarea si gestiunea acestor
resurse si n general diversitatea biologica a marii.
REGIMUL JURIDIC AL STRAMTORILOR INTERNATIONALE: PRINCIPII GENERALE.
REGIMUL JURIDIC AL STRAMTORILOR MARII NEGRE. Prevederile Conventiei de la
Montreux, 1936
REGIMUL NAVIGATIEI IN STRAMTORILE INTERNATIONALE
Prin Conventia din 1982 s-a stabilit un regim juridic general privitor la strmtorile
importante pentru navigatia mondiala, cu exceptia celor de interes regional ori care sunt supuse
unor reglementari internationale speciale.
Prin strmtorile care leaga o parte a marii libere sau o zona economica exclusiva cu o alta
parte a marii libere ori o zona economica exclusiva se recunoaste navelor si aeronavelor straine
un drept de pasaj n tranzit.
Libertatea de navigatie realizndu-se printr-un tranzit continuu si rapid, navele straine
sunt obligate sa se abtina de la orice activitati care reclama autorizatia prealabila a statelor
riverane sau sunt interzise de acestea (cercetare, pescuit). Statele riverane au obligatia sa asigure
dreptul de pasaj n tranzit n conditii de securitate.
Prin strmtorile care leaga marea teritoriala a unui stat o parte a marii libere sau a zonei
economice exclusive a unui stat se recunoaste navelor straine un drept de trecere inofensiva n
conditii similare cu dreptul de trecere prin marea teritoriala.
Regimuri speciale de navigatie internationala sunt stabilite, prin tratate, pentru
strmtorile: Gibraltar si Magellan, strmtorile daneze (Sund, Beltul Mic si Beltul Mare) si
strmtorile Marii Negre - Bosfor si Dardanele.
REGIMUL JURIDIC AL STRMTORILOR MRII NEGRE
Strmtorile Marii Negre au fost nchise navigatiei de catre Turcia, pna la sfrsitul
secolului al XVIII-lea. ncepnd cu Tratatul de la Kuciuk - Kainargi din 1774, urmat de Tratatul
de la Londra din 1841, de Conventia de la Lausanne (1923) s-au stabilit reglementari,
consacrndu-se un regim juridic de libera trecere pentru navele tuturor statelor n timp de pace si
de razboi si demilitarizarea strmtorilor.
24

n prezent, regimul juridic al acestor strmtori este stabilit prin Conventia de la Montreux
din 1936, care prevede principiul libertatii de trecere a navelor comerciale n timp de pace si de
razboi, daca Turcia nu este parte beligeranta.
Turcia are dreptul de control sanitar asupra navelor si de a percepe taxe. n timp de
razboi, daca Turcia este parte beligeranta, este interzisa trecerea navelor comerciale ale statelor
inamice Turciei. Pentru navele neutre trecerea este libera cu conditia de a nu ajuta inamicul.
Pentru navele militare conventia are dispozitii restrictive referitoare la trecerea navelor
statelor neriverane n raport cu ale riveranilor. Astfel, navele militare ale riveranilor au nevoie de
un preaviz de 8 zile, iar ale neriveranelor de 15 zile.
Mai sunt restrictii cu privire la timpul de stationare, la tonaj. Evolutia si dezvoltarea unor
noi tipuri de nave militare si de armate ale acestora, neprevazute n Conventia din 1936 a dat
nastere la diferende n legatura cu dreptul de trecere prin strmtorile Marii Negre.
13.7. Regimul juridic al fluviilor internationale: principii generale. Prevederile Conventiei si
statutului international privind regimul cailor navigabile de interes international, Barcelona,
1921. Regimul juridic al Dunarii. Prevederile Conventiei despre regimul navigatiei pe Dunare,
Belgrad, 1948
REGIMUL JURIDIC AL FLUVIILOR INTERNATIONALE
Fluviile internationale sunt apele curgatoare care traverseaza sau separa teritoriile a doua
sau mai multe state si sunt navigabile pna la varsarea lor n mare sau ocean. Congresul de la
Viena (1815) a stabilit pentru prima oara anumite principii ale regimului de navigatie pe fluviile
internationale europene, precum si notiunea de fluviu international. Conferinta de la Berlin
(1885) a instituit libertatea de navigatie pe fluviile Congo si Niger, iar n America statele riverane
prin legi interne au proclamat libertatea de navigatie pe fluviul Amazon.
La Conferinta de la Barcelona din 1921 au fost elaborate o Conventie si un Statut privind
regimul cailor navigabile de interes international.
Din reglementarile adoptate decurg urmatoarele reguli:
a) fiecare stat este suveran asupra portiunii din aceste fluvii care se afla pe teritoriul sau, fie ca
este vorba de fluviile care traverseaza teritoriul, fie de cele care formeaza frontiera fluviala:
25

b) n privinta navigatiei se aplica principiul, libertatii navigatiei;

e) n virtutea suveranitatii, numai statele riverane, prin acordul lor, reglementeaza navigatia pe
fluviile internationale fara vreun amestec din partea altor state;
d) n timp de pace, navele comerciale ale tuturor tarilor n conformitate cu reglementarile
conventionale - se bucura de deplina libertate de navigatie, pe fluviile internationale, fara nici un
fel de discriminare; navele militare, cele vamale si de politie ale statelor neriverane nu au acces
pe fluviile internationale, iar cele ale statelor riverane pot naviga numai n sectoarele lor, pentru
sectoarele altor state, fiind necesara autorizarea;
e) statele riverane au obligatia de a mentine fluviul n stare de navigatie, au dreptul de a
percepe taxe n cuantumul necesar efectuarii lucrarilor de ntretinere si amenajare,
supravegherea, politia fluviala, controlul vamal si sanitar se exercita de statul suveran riveran;
f) n principiu, pentru fluviile internationale, se formeaza comisii internationale alcatuite din
reprezentantii tarilor riverane pentru coordonarea activitatii acestor tari n vederea asigurarii
libertatii de navigatie, sau si a utilizarii acestor ape n alte scopuri dect navigatia, producerea de
energie electrica, pescuit (exemplu: Comisia Dunarii, Rinului, a fluviilor Niger si Congo etc.).
REGIMUL JURIDIC AL DUNARII
n anul 1856, prin Tratatul de la Paris s-a stabilit, pentru prima oara, cu participarea
marilor puteri europene (Anglia, Franta, Prusia si Sardinia si numai a unora dintre statele
riverane - Rusia, Turcia, Austria - un regim international de navigatie pe Dunare si s-a nfiintat
Comisia Europeana a Dunarii.
Tratatul de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly si Trianon instituiau asa-zisul "regim
international" al Dunarii de la Ulm pna la mare. Ulterior, n 1921, statutul Dunarii a fost stabilit
prin Conventia de la Paris din 1921, nfiintnd totodata Comisia Europeana a Dunarii pentru
Dunarea maritima - de la varsarea n mare pna la Braila - si Comisia Internationala a Dunarii
pentru Dunarea fluviala - de la Braila la Ulm.
n prezent, regimul de navigatie al Dunarii este reglementat prin Conventia de la Belgrad
din 18 august 1948, ncheiata de catre statele riverane si intrata n vigoare la 11 mai 1949.
n Conventie s-au statuat urmatoarele principii.
26

a) Navigatia pe Dunare este libera pentru cetatenii, navele comerciale si marfurile tuturor
statelor n conditii de egalitate, regimul extinzndu-se numai asupra portiunii navigabile a
Dunarii (de la Ulm la mare, cu iesire la mare, prin bratul Sulina).
b) Navele de razboi ale statelor riverane au dreptul de a naviga numai pe portiunea de fluviu
cuprinsa n granitele proprii, iar n afara acestora, numai pe baza de ntelegere ntre statele
interesate. Navelor de razboi ale statelor neriverane le este interzisa navigatia pe acest fluviu.
c) Stabilirea regulilor de navigatie pe Dunare, precum si supravegherea fluviala, sanitara si
politieneasca, ca si efectuarea lucrarilor hidrotehnice necesare mentinerii Dunarii n stare de
navigatie intra n competenta statelor riverane.
n vederea aplicarii conventiei, a coordonarii activitatii privind navigatia pe Dunare, ca si
alte activitati, s-a nfiintat Comisia Dunarii, alcatuita din reprezentantii statelor riverane, cte
unul din fiecare stat. Sediul acestei Comisiei este la Budapesta.
Utilizarea apelor Dunarii n alte scopuri dect navigatia este reglementata prin acorduri
ncheiate ntre statele riverane, cum este de exemplu: Acordul din 1963 dintre Romnia si
Iugoslavia privind sistemul hidroenergetic si de navigatie "Portile de Fier I" si din 1976 pentru
"Portile de Fier II".
ncepnd din anul 1970 Comisia de Drept International a Adunarii Generale a O.N.U
lucreaza la elaborarea unor reglementari privind "Utilizarea cursurilor de apa internationale n
alte scopuri dect navigatia". Se are n vedere folosirea acestor ape pentru producerea energiei
electrice, la irigatii, n alte scopuri economice si comerciale.
13.8. Formalitati la sosirea/plecarea din port (pentru nava, echipaj si pasageri, marfa). Autoritati
care executa controlul la sosirea/plecarea din port. Reglementari interne si internationale.
CONVENIA PRIVIND FACILITAREA TRAFICULUI MARITIM INTERNAIONAL
(FAL),

ADOPTAT

INTERNAIONAL

LA

LONDRA

PRIVIND

LA

FACILITAREA

APRILIE

1965

VOIAJULUI

DE
sI

CONFERINA

TRANSPORTULUI

MARITIM, MODIFICAT sI COMPLETAT PRIN AMENDAMENTELE DIN 1984, 1986,

1989, 1991, 1993 sI 1994
Definitii si prevederi generale
A. Definitii

27

n spiritul prevederilor acestei anexe, termenilor listati li se vor atribui urmatoarele ntelesuri:
- instalatiile si echipamentele navei - articolele, altele dect piesele de schimb ale navei, aflate la
bordul acesteia pentru utilizare proprie, care sunt mijloace mobile, dar nu de natura consumabila,
inclusiv accesoriile, cum ar fi: barci de salvare, materiale de salvare, mobilier si alte articole de
echipare a navei;
- armator - proprietarul sau cel care opereaza o nava, fie ca este persoana fizica sau juridica,
precum si orice persoana care actioneaza n numele proprietarului sau al celui care opereaza
nava;
- permis de coborre la uscat - permisiunea acordata unui membru al echipajului de a avea acces
la uscat pe perioada stationarii navei n port, n cadrul limitelor de timp si geografice, daca
exista, asa cum sunt decise de autoritatile publice;
- bagaje nsotitoare ale pasagerilor - proprietate, care poate include si banii, transportata pe
aceeasi nava cu pasagerul, care poate fi sau nu n posesia lui, cu conditia ca ea sa nu fie
transportata pe baza unui contract de transport sau a unui alt acord similar;
- marfa - orice bunuri, marfuri si articole de orice tip, indiferent cum vor fi transportate pe o
nava, altele dect posta, proviziile navei, piesele de schimb pentru nava, echipamentul navei,
efectele echipajului si bagajele nsotitoare ale pasagerilor;
- document - suportul informational cu nregistrari de date;
- document de transport - documentul ce atesta fie un contract de transport ntre un armator si un
expeditor, fie o scrisoare de transport maritim, fie un conosament sau un document de transport
multimodal;
- efectele echipajului - mbracaminte, articole de utilizare zilnica si orice alte articole care pot
include bani, apartinnd echipajului si aflate la bordul navei;
- ora sosirii - ora la care o nava se opreste la ancora sau la chei ntr-un port;
- membru al echipajului - orice persoana angajata efectiv pentru a ndeplini sarcini la bord, pe
perioada unui voiaj, n functionarea sau serviciul pe o nava si care este inclus n lista cuprinznd
echipajul;

28

- masuri de siguranta - masuri aprobate la nivel international pentru mbunatatirea conditiilor de

siguranta la bordul navelor si n zonele portuare n scopul prevenirii actelor ilicite mpotriva
pasagerilor si echipajelor de la bordul navelor;
- nava de croaziera - o nava ntr-un voiaj international, care transporta pasageri care participa la
un program de grup organizat si care sunt cazati la bord, fac escale temporare, urmnd un plan
determinat, n unul sau mai multe porturi diferite. n timpul voiajului, n principiu, nava nu
trebuie:
a) sa mbarce sau sa debarce alti pasageri;
b) sa ncarce sau sa descarce nici o marfa.
- pasager n tranzit - un pasager care soseste pe o nava dintr-o tara straina n scopul continuarii
calatoriei pe acea nava sau pe orice alte mijloace de transport catre o tara straina;
- posta - corespondenta si alte obiecte ncredintate prin administratiile postale si cu scopul de a fi
remise administratiilor postale;
- autoritati publice - organismele sau oficialitatile unui stat, responsabile pentru aplicarea legilor
si a reglementarilor acelui stat referitoare la orice aspect al standardelor si practicilor
recomandate, cuprinse n aceasta anexa;
- proviziile navei - bunurile de utilizare pe nava, inclusiv bunuri de consum, bunuri transportate
pentru vnzare catre pasageri si membrii echipajului, combustibilii si lubrifiantii, excluznd
echipamentul navei si piesele de schimb ale acesteia;
- suport de date - suportul destinat sa primeasca nregistrarea informatiilor.
B. Prevederi generale
innd seama de paragraful (2) al art. V din conventie, prevederile acestei anexe nu vor
mpiedica autoritatile publice sa ia masuri corespunzatoare, inclusiv obtinerea de informatii
suplimentare, dupa cum poate aparea necesitatea n cazul suspectarii de frauda sau n tratarea
problemelor speciale care constituie pericol grav pentru ordinea publica, securitatea sau
sanatatea publica, la fel ca si pentru actele ilegale contra securitatii traficului maritim si traficului
ilegal de stupefiante si substante psihotrope sau pentru prevenirea introducerii ori raspndirii
infectiei sau a pestei, care afecteaza animalele sau plantele.
29

1.1. Standard. Autoritatile publice vor cere n toate cazurile sa li se furnizeze numai informatii
esentiale si numarul acestora sa fie redus la minimum.
ntruct n prezenta anexa este stabilita o lista a informatiilor, autoritatile publice vor cere sa li se
furnizeze numai pe cele pe care ei le considera esentiale.
1.1.1.

Practica recomandata.

Autoritatile publice mpreuna cu armatorii si cu toate celelalte parti interesate trebuie sa ia n

considerare efectul pe care l poate avea aplicarea tratamentului automat si tehnicile de
transmitere automata a datelor pentru simplificarea formalitatilor.
Procedurile de control si cerintele informationale existente trebuie sa fie simplificate si atentia
trebuie sa fie ndreptata n scopul obtinerii compatibilitatii cu alte sisteme informationale
relevante.
1.2. Practica recomandata. n ciuda faptului ca, n anumite scopuri, unele documente pot fi
prevazute si cerute separat n aceasta anexa, autoritatile publice avnd n vedere interesul celor
carora li se cere sa completeze documente, trebuie sa prevada fuziunea ntr-unul singur a doua
sau mai multe documente n toate cazurile n care este posibil si daca va rezulta o simplificare
apreciabila.
1.3. Practica recomandata. Masurile si procedurile impuse de guvernele contractante n scopul
de a face securitatea sau controlul stupefiantelor eficiente, acolo unde este posibil, vor pune n
aplicare tehnici digitale, precum si tratamentul automat al informatiilor (TAI). Aceste masuri si
proceduri trebuie sa se aplice ntr-o maniera care sa afecteze la minimum navele, persoanele si
bunurile care se gasesc la bord, evitndu-se sa li se impuna ntrzieri inutile.

C. Tehnici de prelucrare electronica a informatiilor

1.4. Practica recomandata. Daca se adopta tehnici de prelucrare electronica a informatiilor si de
schimb de date informatizat pentru facilitarea derularii formalitatilor privind navele, guvernele
contractante trebuie sa ncurajeze autoritatile publice si partile private interesate sa procedeze la
schimb de informatii prin mijloace electronice conform standardelor internationale.

30

1.5. Standard. Autoritatile publice accepta orice document cerut pentru derularea formalitatilor
privitoare la nave, care este stabilit prin tehnici de prelucrare electronica a informatiei sau prin
schimb de date informatizat conform standardelor internationale, sub rezerva ca el sa fie lizibil,
comprehensiv si sa contina informatiile cerute.
1.6. Standard. Autoritatile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a datelor si
schimb de date informatizat pentru derularea formalitatilor privitoare la nave limiteaza
informatiile pe care ele le cer acestora la acele informatii care sunt prevazute n dispozitiile
pertinente din prezenta anexa.
1.7. Practica recomandata. Daca se are n vedere adoptarea sau modificarea tehnicilor de
prelucrare electronica a informatiilor sau de schimb de date informatizat pentru derularea
formalitatilor privitoare la nave, autoritatile publice vor trebui:
a) sa dea ocazia, de la nceput, tuturor partilor interesate sa participe la consultari;
b) sa evalueze procedurile existente si sa le elimine pe acelea care sunt inutile;
c) sa determine procedurile care trebuie sa fie informatizate;
d) sa aplice n practica n toate cazurile cnd aceasta este posibil, recomandarile Organizatiei
Natiunilor Unite (O.N.U.) si standardele pertinente ISO;
e) sa adopte acele tehnici care au ca rezultat aplicatii multimodale; si
f) sa ia masurile dorite pentru reducerea la minimum a costurilor de punere n functiune a acestor
tehnici pentru utilizatori si pentru alte parti private.
1.8. Standard. Autoritatile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a informatiilor si
schimb de date informatizat pentru derularea formalitatilor privitoare la nave ncurajeaza, dar nu
pot cere folosirea lor de catre operatorii maritimi sau de alte parti interesate.
Intrarea, stationarea si plecarea navei
Aceasta sectiune cuprinde prevederi referitoare la formalitatile cerute armatorilor de catre
autoritatile publice la intrarea, stationarea si plecarea navei si nu trebuie sa fie interpretate ca ar
exclude vreo cerinta de prezentare la inspectia autoritatilor corespunzatoare, a certificatelor si a

31

altor documente aflate la bordul navei cu privire la nmatriculare, dimensiuni, siguranta, la

echipaj si la alte asemenea probleme.
A. Dispozitii generale
2.1. Standard. Autoritatile publice nu vor cere, pentru a fi retinute la intrarea sau la plecarea
navelor pentru care se aplica conventia, alte documente dect cele care sunt cuprinse n prezenta
sectiune.
Documentele cerute sunt:
- declaratia generala;
- declaratia de marfa;
- declaratia privind proviziile navei;
- declaratia privind efectele si marfurile echipajului;
- lista cuprinznd echipajul;
- lista cuprinznd pasagerii;
- documentul cerut n conformitate cu conventia postala universala pentru posta;
- Declaratia maritima de sanatate.
B. Continutul si scopul documentelor
2.2. Standard. Declaratia generala este documentul de baza la sosire si la plecare, care
furnizeaza informatiile cerute de autoritatile publice, referitoare la nava.
2.2.1. Practica recomandata. Aceeasi forma a declaratiei generale trebuie sa fie acceptata att
la intrarea, ct si la plecarea navei.
2.2.2. Practica recomandata. Referitor la declaratia generala, autoritatile publice nu trebuie sa
ceara mai mult dect urmatoarele informatii:
- numele si descrierea navei;

32

- nationalitatea navei;
- informatii privind nmatricularea;
- informatii privind tonajul;
- numele comandantului;
- numele si adresa agentului navei;
- descrierea sumara a marfii;
- numarul membrilor echipajului;
- numarul pasagerilor;
- informatii pe scurt privind voiajul;
- data si ora sosirii sau data plecarii;
- portul de sosire sau de plecare;
- pozitia navei n port.
2.2.3. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia generala fie ca este datata si semnata
de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana competenta, autorizata corespunzator de
catre comandant, fie ca este autentificata ntr-un mod considerat acceptabil de respectiva
autoritate publica.
2.3. Standard. Declaratia de marfa este documentul de baza pe care figureaza informatiile
despre marfa, cerute de catre autoritatile publice la intrare la fel ca si la plecare. Totusi, pentru
marfurile periculoase aceste informatii pot fi cerute separat.
2.3.1. Practica recomandata. Referitor la declaratia de marfa autoritatile publice nu trebuie sa
ceara mai mult dect urmatoarele informatii:
a) la intrare:
- numele si nationalitatea navei;

33

- numele comandantului;
- portul de unde a sosit;
- portul unde este facut raportul;
- marcajele si numerotarea; numarul si tipul pachetelor; cantitatea si descrierea bunurilor;
- numarul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care va fi descarcata n portul
respectiv;
- porturile n care marfa ramasa la bord va fi descarcata;
- primele porturi de mbarcare a marfurilor cuprinse n documentele de transport multimodal sau
direct n conosamente;
b) la plecare:
- numele si nationalitatea navei;
- numele comandantului;
- portul de destinatie;
- marcajul si numerotarea pentru bunurile ncarcate n portul respectiv;
- numarul si tipul pachetelor; cantitatea si descrierea marfurilor;
- numerele documentelor cu privire la cantitatea de marfa ncarcata n portul respectiv.
2.3.2. Standard. n ceea ce priveste marfa ramasa la bord, autoritatile publice nu trebuie sa ceara
dect informatii sumare la un numar minim de puncte esentiale.
2.3.3. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia de marfa fie ca este datata si semnata
de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana autorizata corespunzator de catre
comandant, fie ca este autentificata ntr-un mod considerat acceptabil de catre autoritatile
publice.
2.3.4. Standard. Autoritatile publice pot accepta n locul declaratiei de marfa un exemplar din
manifestul navei, cu conditia ca acesta sa contina cel putin cerintele prevazute de practica
34

recomandata 2.3.1 si de standardul 2.3.2 si sa fie semnata sau autentificata si datata, asa cum este
prevazut n standardul 2.3.3.
2.3.4.1. Practica recomandata. Ca o alternativa la standardul 2.3.4 autoritatile publice pot
accepta un exemplar al documentului de transport semnat sau autentificat, asa cum este prevazut
n standardul 2.3.3, ori o copie autentificata, daca natura si cantitatea marfii permit aceasta si
daca orice informatie prevazuta de practica recomandata 2.3.1 si de standardul 2.3.2, care nu
apar n astfel de documente, sunt prevazute n alta parte si sunt certificate corespunzator.
2.3.5. Practica recomandata. Autoritatile publice trebuie sa permita ca pachetele nedeclarate n
manifest si aflate n posesia comandantului sa nu figureze n declaratia de marfa, cu conditia ca
informatii referitoare la acestea sa fie prevazute separat.
NOT: Detalii despre pachetele nedeclarate n manifest trebuie sa fie furnizate pe un formular
distinct, relund partile pertinente din informatiile cerute n mod normal n declaratia de marfa.
Se poate utiliza n acest scop declaratia de marfa model OMI, modificnd titlul si nlocuindu-l,
de exemplu, cu "listele pachetelor nedeclarate n manifest".
2.4. Standard. Declaratia privind proviziile navei este documentul de baza la intrare si la
plecare, care contine informatiile referitoare la proviziile navei, cerute de autoritati la intrare si la
plecare.
2.4.1. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia privind proviziile navei, fie ca este
datata si semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat corespunzator de
comandant si care are cunostinte personale referitoare la proviziile navei, fie ca este autentificata
ntr-un mod considerat ca acceptabil de catre autoritatea publica implicata.
2.5. Standard. Declaratia privind efectele si marfurile echipajului este documentul de baza pe
care sunt nscrise informatiile cerute de autoritatile publice referitoare la efectele si marfurile
echipajului. Aceasta nu va fi ceruta la plecare.
2.5.1. Standard. Autoritatile publice vor accepta declaratia privind efectele si marfurile
echipajului, fie ca este datata si semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat
corespunzator de comandant, fie ca este autentificata ntr-un mod considerat acceptabil de catre
autoritatea publica implicata. Autoritatile publice pot, de asemenea, sa ceara fiecarui membru sa
si aplice semnatura sau, daca el nu este capabil de acest lucru, sa si lase amprenta pe declaratia
referitoare la efectele si la marfurile sale.
35

2.5.2. Practica recomandata. Autoritatile publice trebuie, n mod normal, sa ceara informatii
despre efectele si marfurile echipajului numai n cazul n care sunt pasibile de drept sau sunt
supuse interzicerilor sau restrictiilor.
2.6. Standard. Lista cuprinznd echipajul este documentul de baza care furnizeaza autoritatilor
publice informatii referitoare la numarul si la componenta echipajului la intrarea si la plecarea
unei nave.
2.6.1. Standard. Referitor la lista cuprinznd echipajul, autoritatile publice nu vor cere mai mult
dect urmatoarele informatii:
. numele si nationalitatea navei;
. numele de familie;
. prenumele;
. nationalitatea;
. gradul sau functia;
. data si locul nasterii;
. seria si numarul cartii de identitate;
. portul si data sosirii;
. de unde vine.
2.6.2. Standard. Autoritatile publice vor accepta lista cuprinznd echipajul, fie ca este datata si
semnata de comandant sau de orice alt ofiter al navei autorizat corespunzator de comandant, fie
ca este autentificata ntr-un mod considerat acceptabil de catre autoritatea publica implicata.
2.6.3. Standard. Autoritatile publice nu vor cere n mod normal ca lista cuprinznd echipajul sa
fie prezentata la fiecare escala n cazurile n care o nava opereaza pe o linie regulata si reface
escala n acelasi port cel putin o data la 15 zile si al carei echipaj nu a fost modificat. n acest
caz, o declaratie care sa ateste ca nu au avut loc modificari va fi prezentata ntr-o maniera pe care
autoritatile publice implicate o considera acceptabila.

36

2.6.4. Practica recomandata. n conditiile mentionate n standardul 2.6.3, daca au avut loc
schimbari minore n componenta echipajului, autoritatile publice nu trebuie, n mod normal, sa
ceara o noua lista completa cuprinznd echipajul, dar trebuie sa accepte o lista pe care se vor
indica modificarile intervenite.
2.7. Standard. Lista cuprinznd pasagerii este documentul de baza care furnizeaza autoritatilor
publice informatii referitoare la pasageri, la intrarea si la plecarea unei nave.
2.7.1. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara listele cuprinznd
pasagerii pentru transportul maritim pe distante scurte sau combinat naval feroviar ntre tarile
vecine.
2.7.2. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara, suplimentar listelor
cuprinznd pasagerii, carti de mbarcare sau debarcare a pasagerilor ale caror nume apar n acele
liste. Totusi, cnd autoritatile publice au probleme speciale care constituie un pericol grav pentru
sanatatea publica, ele pot cere unei persoane, n cadrul unui voiaj international, sa se dea n scris,
la sosire, adresa de destinatie.
2.7.3. Practica recomandata. Referitor la lista cuprinznd pasagerii, autoritatile publice nu
trebuie sa ceara mai mult dect urmatoarele informatii:
. numele si nationalitatea navei;
. numele de familie;
. prenumele;
. nationalitatea;
. data nasterii;
. locul nasterii;
. portul de mbarcare;
. portul de debarcare;
. portul si data intrarii navei.

37

2.7.4. Practica recomandata. O lista redactata de companiile de navigatie pentru utilizare

proprie trebuie sa fie acceptata n locul listei cuprinznd pasagerii, sub rezerva ca ea contine cel
putin informatiile prevazute de practica recomandata 2.7.3 si ca ea sa fie datata si semnata n
conformitate cu standardul 2.7.5.
2.7.5. Standard. Autoritatile publice accepta lista cuprinznd pasagerii fie ca este datata si
semnata de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana ndreptatita, autorizata de
comandant, fie autentificata ntr-o maniera considerata acceptabila de catre autoritatile publice
implicate.
2.7.6. Standard. Autoritatile publice trebuie sa vegheze ca armatorii sa notifice, la intrarea
navei, prezenta tuturor pasagerilor clandestini descoperiti la bord.
NOT: Se poate notifica prezenta pasagerilor clandestini punnd o mentiune, de exemplu, n
casuta "observatii" de la declaratia generala sau, daca numarul acestora este mare, utiliznd un
formular de lista cuprinznd pasagerii sau echipajul, dar, n acest caz, titlul va fi nlocuit cu "lista
cuprinznd pasagerii clandestini".
2.7.6.1. Practica recomandata. Daca un pasager clandestin are documente necorespunzatoare,
autoritatile publice trebuie, daca este posibil si n masura n care aceasta practica este
compatibila cu legislatia nationala si cu cerintele de securitate, sa emita o scrisoare explicativa
care sa fie nsotita de o fotografie a pasagerului clandestin, precum si orice alte informatii
importante. Aceasta scrisoare care autorizeaza ntoarcerea pasagerului clandestin fie n tara sa de
origine, fie n punctul de unde acesta si-a nceput voiajul, dupa cum este cazul, prin orice mijloc
de transport, si specifica toate celelalte conditii impuse de catre autoritatile publice trebuie sa fie
remisa exploatantului mputernicit cu redirijarea pasagerilor clandestini. Ea trebuie sa furnizeze
informatiile solicitate de catre autoritatile competente la punctele de tranzit si/sau la punctele de
debarcare.
NOT: Prezenta recomandare nu are ca scop mpiedicarea autoritatilor publice de a supune
pasagerii clandestini la formalitati mai detaliate n vederea unei eventuale traduceri n justitie
si/sau napoieri. De asemenea, nici o dispozitie a prezentei recomandari nu trebuie sa fie
interpretata ca ar fi mpotriva dispozitiilor Conventiei Natiunilor Unite relativa la statutul
refugiatilor, adoptata la 28 iulie 1951, si ale protocolului Natiunilor Unite relativ la statutul
refugiatilor adoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdictia de a expulza sau de a comprima
un refugiat.
38

2.8. Standard. Autoritatile publice nu vor cere la intrarea sau la plecarea unei nave nici o
declaratie scrisa pentru posta, alta dect cea prevazuta n Conventia Postala Universala.
2.9. Standard. Declaratia maritima de sanatate este documentul de baza care furnizeaza
autoritatilor sanitare ale portului informatii referitoare la starea de sanatate la bordul unei nave n
timpul voiajului si la intrarea n port.
C. Documente la intrare
2.10. Standard. La intrarea unei nave ntr-un port, autoritatile publice nu vor cere mai mult de:
. 5 exemplare ale declaratiei generale;
. 4 exemplare ale declaratiei de marfa;
. 4 exemplare ale declaratiei privind proviziile navei;
. 2 exemplare ale declaratiei privind efectele si marfurile echipajului;
. 4 exemplare ale listei cuprinznd echipajul;
. 4 exemplare ale listei cuprinznd pasagerii;
. 1 exemplar al declaratiei maritime de sanatate.
D. Documente la plecare
2.11. Standard. La plecarea unei nave din port autoritatile publice nu vor cere mai mult de:
. 5 exemplare ale declaratiei generale;
. 4 exemplare ale declaratiei de marfa;
. 3 exemplare ale declaratiei privind proviziile navei;
. 2 exemplare ale listei cuprinznd echipajul;
. 2 exemplare ale listei cuprinznd pasagerii.

39

2.11.1. Standard. La plecarea unei nave dintr-un port nu trebuie ceruta o noua declaratie de
marfa, care sa se refere la marfa care a fost declarata la sosirea n acel port si care a ramas la
bord.
2.11.2. Practica recomandata. Autoritatile publice nu trebuie sa ceara o declaratie separata
privind proviziile navei, nici pentru proviziile care au fost declarate la sosire, nici pentru
proviziile care au fost mbarcate n port si care sunt cuprinse ntr-un document vamal prezentat n
acel port.
2.11.3. Standard. ntruct autoritatile publice cer la plecare informatii speciale referitoare la
echipajul unei nave, exemplarul listei cuprinznd echipajul prezentat la intrare, este acceptat la
plecare, daca a fost semnat din nou si au fost aduse toate modificarile cu privire la numarul si
componenta echipajului sau daca s-a precizat ca nu s-a efectuat nici o modificare.

40